4,867 matches
-
orice caz, noi am păstrat o foarte proastă amintire a primului an petrecut la internat. - Din ce pricină? - În ciuda faptului că eram la Nisa unde e frumos și este o climă deosebit de bună, pentru mine internatul a fost ca o pușcărie, ca un fel de Jilava! Am traversat cu greu primul an și mi-am jurat că, dacă voi avea copii, n-o să-i trimit niciodată interni. Nu m-am putut ține de cuvânt și când, la vârsta de 12 ani
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]
-
indiferent la amenințările de răzbunare ale celor atinși, ca și la semnele discrete de satisfacție ale mulțimii tăcute. Din punct de vedere social, Gheorghe Grigurcu este unul dintre cei mai păguboși (mari!) scriitori ai literaturii române. Așa cum singur mărturisește, cu excepția pușcăriei, a cunoscut toată gama de persecuții și umilințe din inepuizabilul arsenal al regimului comunist. Singura sa vină a fost aceea că a încercat să-și facă onest meseria de critic literar și să păstreze o verticalitate comportamentală într-un timp
Gheorghe Grigurcu par lui même by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14105_a_15430]
-
trecut printr-o experiență tragică provocată de sistemul comunist (fie că e vorba de nerecunoașterea meritelor profesionale și apoi marginalizarea unor oameni, evident, de valoare; furtul intelectual, defavorizarea fățișă a rudelor celor emigrați ilegal; corupția sistemului judiciar sau colectivizarea, Canalul, pușcăria). Astfel furia personajelor devine un fenomen anticomunist și piesele sînt, esențializat, politice. Eroii recurg la gesturi disperate (se amenință cu o armă de vînătoare în Serifii, în Casa soarelui răsare eroina se gîndește la sinucidere) și piesele conțin povești de
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14134_a_15459]
-
pe Arghezi, pe Marcel Iancu, Vinea, ca și pe Mihail Sadoveanu, chiar în conacul de lângă Mânăstirea Neamț. - Domnule Brezianu, cum se explică trecerea dumneavoastră către istoria artei? Cum ați făcut pasul? - Un fericit accident! V-am istorisit că am făcut pușcărie la Canalul Midia. După ce am ieșit de acolo eram șomer deocheat și, în plus, aveam pata de "reacționar", de "bestie moșierească" și de pușcăriaș cu cazier. Datoresc trecerea mea în domeniul artelor lui Jean Steriade, bun prieten cu tata și
Barbu Brezianu: by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14113_a_15438]
-
nefastă? - Sigur că da. Am făcut parte - firește, cu multe trepte mai jos - dintr-o generație de aur: cu Mircea Eliade, Petru Comarnescu, Noica, Cioran, dar mai ales Mircea Vulcănescu - numărul unu al generației noastre, și care a murit în pușcărie salvându-și colegul de celulă bolnav, transformându-se creștinește într-o saltea vie ca să-l ferească de frigul și umezeala temniței. Da, am avut desigur oameni mari. Dar nu și-au putut duce țelurile până la capăt - au fost poticniți ori
Barbu Brezianu: by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14113_a_15438]
-
posibil și nu prea. În Statele Unite spargerea codurilor de siguranță ale unei firme e considerată delict federal. Nu demult în România a fost condamnat la închisoare un hacker timișorean, încît e posibil ca și universitarul ieșean să facă cunoștință cu pușcăria din cauza nestăvilitei sale cinefilii.
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14157_a_15482]
-
fost stopată odată cu începutul războiului. A fost o generație dezavantajată de istorie, „scoasă din circulație" exact la începutul maturității, cînd ar fi putut da lumii tot ce avea mai bun. Mulți au luat calea exilului, și mai mulți au înfundat pușcăriile... - E un semn bun pentru poporul român că, într-un interval relativ scurt a putut să ofere o atît de bogată pleiadă de talente în acei ani? - Incontestabil! A fost perioada cea mai fertilă din istoria noastră și rămîne reper
Pericle Martinescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14172_a_15497]
-
epoci terifiante; mai ales pentru intervalul 1948-1954 ați întocmit un document zguduitor, de o valoare inestimabilă. Cum ați avut curajul să faceți acele note incendiare din pricina cărora, dacă ar fi fost găsite de securitate, ați fi făcut ani grei de pușcărie? - N-aș mai fi existat astăzi! Domnule Arion, m-am considerat întotdeauna un personaj atipic, inhibat; deși am scris și cîteva romane (dintre care unul publicat) și am publicat cărți de studiu al istoriei literare și de eseuri, am considerat
Pericle Martinescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14172_a_15497]
-
de teroare în care trăiau românii. - Climatul de teroare se răsfrîngea asupra oamenilor sub formă de anchete, închisori, procese, îndoctrinare. Totul era manipulat și aranjat așa încît să nu scapi dacă intrai în „vizorul" lor. Se făceau ani grei de pușcărie nu numai politic sau dacă aveai relații cu un „suspect" (din punctul lor de vedere), ori cu persoane din străinătate, ci și dacă prindeau de veste că ai citit cărți interzise sau dacă simțeau că ai o rezervă cît de
Pericle Martinescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14172_a_15497]
-
Postelnicu, Iulian Vlad și ceilalți corifei ai bulanului și cătușei, dar nici prea departe. Singură modificare importantă e că acum sistemul a devenit selectiv. Una e să fii un mărunt gainer . și atunci te-a luat mama dracului, pentru că înfunzi pușcăria cât ai zice peste . ori intellectual și ziarist, cănd tratamentul e cam același, cu nuanță agravanta că ești plimbat în cătușe, asemeni lui Dan Erceanu, ca să se vadă cine distruge .bunurile întregului popor.; și cu totul alta e să fi
Creditele neperformante și performanțele statului polițienesc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14243_a_15568]
-
Dreptatea primul și ultimul meu articol, în care polemizam cu Gheorghe Apostol. Când am intrat în curtea redacției, tipografii m-au bătut cu pietre și am fugit. Dacă articolul apărea cu siguranță că pe urmă m-ar fi băgat la pușcărie. În 1990 am primit un telefon de la niște necunoscuți care m-au întrebat dacă nu vreau să vin în nu știu ce clădire unde se reînființează P.N.Ț. Nu m-am dus. Dar într-o zi, Ilie Păunescu ne-a convocat, pe
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
chiar dacă l-ar fi înregistrat, în cazul că furiosul mofluz ar fi dat-o în judecată că i-a publicat declarația la ziar, ea ar fi pierdut pentru că la tribunal înregistrările audio nu sînt considerate probe. N-ai martori, înfunzi pușcăria sau plătești, dacă ai cu ce, despăgubiri de miliarde și ca să te consolezi poți asculta din cînd în cînd caseta care îți dă dreptate. (Neîncrederea Justiției în banda audio e justificată. Cu ajutorul unui computer poți falsifica orice declarație dată pe
Spînzurarea de limbă a ziaristului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14266_a_15591]
-
zic așa, bulgarii: numindu-l la Washington pe Ogniav Pishev, binecunoscut militant anti-comunist, băgat la închisoare de regimul lui Jivkov, ei arătau că știu să umble în pas cu vremea. Inteligent, plin de umor, aureolat de nimbul dizidenței și-al pușcăriei comuniste, dl. Pishev reușise să farmece ca nimeni altul lumea politico-mondeno-culturală a capitalei americane. Frecventele recepții date cu generozitate de bulgari constituiau evenimente de la care lipseau puține persoane influente din Washington. Ce se întâmpla, în exact aceleași clipe, la ambasada
Din abis în abis, spre noi culmi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14269_a_15594]
-
din hamacul lui, la răstimpurile cînd se trezea din somnul de după-amiază, sub bolta răcoroasă a unei case de scînduri negeluite pe care și-o ridicase cu propriile-i mîini de spițer cu care-și ciopîrțise prima nevastă. Fugise din pușcăria din Cayenne și apăruse la Rosal del Virrey într-un vas plin de papagali nevinovați, cu o negresă frumoasă și hulitoare pe care o întîlnise la Paramaribo, și cu care avea o fată. Femeia muri de moarte bună al puțină
Moarte constantă dincolo de dragoste by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15054_a_16379]
-
rău famat). Iar universul poetic pe care îl conturează versurile folclorice s-a dispensat atât de boii strămoșești cât și de tractoarele de la SMT, dar s-a menținut totuși în aceeași notă optimistă și hiper-decentă. Banii, mașinile de lux, furtișagurile, pușcăriile, mitele și prostituția de pildă - subiecte care, ca să vorbim drept, preocupă intens pe mulți din românii de azi - nu încap. Sunt lăsate în grija manelelor. Pentru producătorii de folclor, existența acestora din urmă e de altfel o mare binefacere: părând
Refuz by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/15079_a_16404]
-
Doinaș. Dacă ceilalți erau, în marea lor majoritate liberali, Sârbu era chiar un om de stânga, convins și sincer, crescut în spiritul sindicalist-minier de la începutul secolului: n-avea nimic comun cu bolșevicii, care au sfârșit prin a-l băga la pușcărie, ca și pe toți alți oameni de stânga, după cum bine știm. Cu Doinaș am lucrat cot la cot vreme de 10-20 de ani; eu, știind multe limbi străine, îi traduceam pe loc din poezii engleze, germane; ce era interesant este
Virgil Nemoianu în dialog cu Carmen Firan: Despre I. D. Sârbu și alții by Carmen Firan () [Corola-journal/Journalistic/15103_a_16428]
-
cea mică domnul cu boierii cei mari toți, ușile toate deșchise. Pe dânșii (uneltitorii n.n.) îi ducea călărașii de Țarigrad de supțioară, și împiedecați în fieară și mâinile în cătuși [...] Zise domnul: "Armaș, ia pă dumnealor de-i du în pușcărie, unde ș-au gătit, că noi avem altă treabă, să bem, astăzi". Și-i rădicară de-i duseră în pușcărie și domnul au rămas cu boierii toți de au șăzut la masă toată ziua până noaptea...". Dar, ca în vestita
Visul român by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15089_a_16414]
-
de supțioară, și împiedecați în fieară și mâinile în cătuși [...] Zise domnul: "Armaș, ia pă dumnealor de-i du în pușcărie, unde ș-au gătit, că noi avem altă treabă, să bem, astăzi". Și-i rădicară de-i duseră în pușcărie și domnul au rămas cu boierii toți de au șăzut la masă toată ziua până noaptea...". Dar, ca în vestita simfonie (în cazul nostru am putea vorbi mai mult de o sonată), destinul implacabil se anunță prin bubuitul amenințător al
Visul român by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15089_a_16414]
-
la expresia comodă a dramelor adulterine și a tragediilor individuale, de dragul adevărului trăit de masele muncitoare, în efortul lor de modernizare. Sabotarea calității șamotei (dovedită sau presupusă) se termina cu un proces la capătul căruia se aflau ani lungi de pușcărie. E un adevăr pierdut, chiar dacă prost scris, în scena citită în cheie comică de studenți. Discuția despre șamotă era un efect pervers al modernizării, așa cum discuția despre nimic, asezonată cu vorbe buruienoase, este un efect colateral al desprinderii de utopia
Însemnări disparate by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/15159_a_16484]
-
un fel sau altul. Ca într-un roman prost, în ziua în care Tartagă s-a predat, tatăl lui provoacă un accident de mașină în care moare o persoană. Tartagă fiul a făcut tot ce a putut ca să petreacă în pușcărie cît mai puțin timp. Mi se pare de înțeles. Chiar și amărîtul care conduce o Dacie veche de 20 de ani încearcă să scape cît mai ieftin după un accident de mașină. Spre meritul Justiției române, amărîtul înfundă pușcăria pentru
O viață de om la ultima strigare by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15256_a_16581]
-
în pușcărie cît mai puțin timp. Mi se pare de înțeles. Chiar și amărîtul care conduce o Dacie veche de 20 de ani încearcă să scape cît mai ieftin după un accident de mașină. Spre meritul Justiției române, amărîtul înfundă pușcăria pentru mulți ani, de la prima strigare, iar dacă face recurs se alege cu un supliment de pedeapsă, ca să-i intre în cap că Dura lex... Dacă în schimb e vorba de o personalitate de tip Tartagă, Justiția devine gânditoare și
O viață de om la ultima strigare by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15256_a_16581]
-
-i intre în cap că Dura lex... Dacă în schimb e vorba de o personalitate de tip Tartagă, Justiția devine gânditoare și înțelegătoare și iertătoare. Astfel că o viață de om îl costă pe Tartagă numai 21 de luni de pușcărie. Ca la second hand. Poate că judecătorii s-ar fi gîndit că cei doi bătrîni pe care i-a ucis Tartagă cu automobilul, beat de nici n-a apucat să frîneze, nu mai aveau mult de trăit și or fi
O viață de om la ultima strigare by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15256_a_16581]
-
între timp presa n-ar fi schimbat accentul, declarându-se mulțumită că Tartagă s-a dat prins, dar ignorînd precedentul pe care îl creează acest caz. Cine are bani și omoară beat oameni cu mașina în România nu stă în pușcărie nici doi ani, pentru o viață de om. O asemenea pedeapsă e aproape o invitație la reglări de conturi cu automobilul. Ceea ce s-ar putea întoarce chiar împotriva lui Tartagă, în ipoteza că după ce va ieși din pușcărie pe capul
O viață de om la ultima strigare by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15256_a_16581]
-
stă în pușcărie nici doi ani, pentru o viață de om. O asemenea pedeapsă e aproape o invitație la reglări de conturi cu automobilul. Ceea ce s-ar putea întoarce chiar împotriva lui Tartagă, în ipoteza că după ce va ieși din pușcărie pe capul lui se va pune un preț atrăgător, care să merite douăzeci și una de luni de închisoare. Asta mi se pare adevărata morală a cazului Tartagă și a bunăvoinței judecătorilor față de el. Judecători care cu un minim efort de imaginație
O viață de om la ultima strigare by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15256_a_16581]
-
rând, forțele represive au dreptul să dețină câini ucigași, ba chiar să-i folosească în scopurile așa-zis "legale". E un alt fel de-a legitima asasinatul prin instituirea dublului standard: dacă ucide câinele unui particular omul e trimis la pușcărie, dacă omoară câinele polițistului, purtătorul de bulan e premiat. Se va spune, probabil, că nici un câine polițist nu omoară oameni nevinovați. Așa o fi, însă până la condamnarea definitivă nimeni nu e culpabil. Nici măcar automobilele 4x4 din care destui polițiști și-
O botniță pentru Pit-Bullă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15235_a_16560]