452 matches
-
că toată munca mea de peste iarnă dispăruse, măturată de servitor. (Un plic mare pe care îl pusesem jos ca să eliberez masa.) Era la amiază, soarele curgea printre arbori, totul se odihnea. M-am dus să scotocesc cu o mână tremurândă pubela din bucătărie, am traversat magazia în care se înălțau suspine și sforăituri și l-am găsit pe groom adormit sub o față de masă murdară. Da, își amintea, dar crezuse... Frecându-și ochii cu mâinile, m-a dus până la groapa în
Nicolas Bouvier L'usage du monde by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/9507_a_10832]
-
deviză a revoluției franceze în "Liberté, égalité, diversité". Poemul reportaj cu parisul în flăcări este o excelentă radiografie a ceea ce se întâmplă astăzi la Paris: "de două săptămâni ard periferiile parisului/ copiii imigranților magrebieni/ se joacă de-a kosovarii/ aprind pubele mașini antrepozite/ aruncă cu pietre în polițiști îi provoacă/ viața a devenit imposibilă aici lângă stade de france/ noaptea se aud sirenele poliției și ale pompierilor/ elicopterele suvolează saint-denis/ fiii imigranților nu se mai simt francezi/ își agită excitați cartea
Parisul sufletelor împovărate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9742_a_11067]
-
circ, între un pitic porno și un nou episod Elodia, Diaconescu mai băga și un „promo“. Nici nu se vedea. S-a strecurat, astfel, aproape neobservat, breasla reproșându-i OTV-ului doar conținutul de tomberon. Mare scofală, nu cu mirosul pubelei își bătea Diaconescu, în fiecare seară, capul. Văd un ziarist spumegos cum înfierează la TV, pe bună dreptate, conținutul mizerabil, antijurnalistic de la OTV. E și asta o problemă, dar nu cea mai mare. Gravă este raketizarea presei, infestarea ei cu
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
prin toate ferestrele. 5 T recuseră aproape patru ani de când Simona nu călcase pragul casei părintești. La scrisorile scăldate de lacrimi ce porneau către mama și tatăl ei, nu primea nici un răspuns, de parcă ar fi pus aceste misive într-o pubelă, nu în cutia poștală. Mama îi scrise și ea o vreme, rugându-l pe Costache să-i ducă scrisorile la poștă. Acesta i le lua și-i promitea că în drumul său prin oraș se va abate pe la oficiul poștal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Oamenii aceia nu erau buni. Care mahmuri, care doar osteniți, la un loc, cuceriți de micile fleacuri care făceau obiectul conversațiilor dintre ei, nici nu luară în seamă strigătul de ajutor, al celei care își dădea duhul, acolo, în vecinătatea pubelei de gunoi, unde un bărbat zdravăn o bătuse cu cruzime, iar acum se îndepărta în grabă de locul crimei. Abea mai târziu, către prânz, vestea cuprinse municipiul. Majoritatea comentariilor erau de tipul: și doar erau atâția, cei care se întorceau
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
locul crimei. Abea mai târziu, către prânz, vestea cuprinse municipiul. Majoritatea comentariilor erau de tipul: și doar erau atâția, cei care se întorceau de la inaugurare! Atâția, domnule, și, nici unul, să nu ia în seamă strigătul de ajutor, al muribundei de lângă pubelă! Lume nesimțită; lume nesimțitoare! Mai rău, poate, desigur, da, mai rău! Asta-i lume-n care trăim! Asta-i lumea noastră! Ajungând în dreptul porții dincolo de care se află casa în care locuia, Corneliu Bichinez trăi un moment de uluire, ca
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
care se află casa în care locuia, Corneliu Bichinez trăi un moment de uluire, ca un blestem de mare.Tatăl său, din poartă, beat și dușmănos, îl întâmpină cu întrebarea: ai văzut-o? Pe cine? Pe mamă-ta. Era lângă pubelă. Răgea după ajutor, ca un animal înjunghiat. Dar, lumea și a văzut de drumul ei, eu de fuga mea, liniștitoare, iar mă-ta, de călătoria către Dumnezeu! Corneliu tresări înfricoșat, nefiind în stare să scoată o vorbă. În gând, în
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
salvam, în vreul fel.În următoarele clipe lângă ei opri o mașină. A unei instituții din județul Dezordinea Publică. Coborâră câteva persoane în uniformă. Una i se adresă tatălui: dumneata ești Bichinez Dumitru? Da. ți-ai ucis nevasta, colo, la pubelele parcului. Da, am ucis o. Ei, și? De ce ai făcut asta? Pentru că asta am vrut să fac. De mult i-am pus gând rău. și, dacă acum i a venit sorocu’, gata, gându’ s-a făcut faptă, și așa va
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
tot felul de năpăstuiți ai soartei, copii ai străzii, oameni evacuați din imobilele revendicate, prostituate devenite neproductive, alcoolici, foști pușcăriași, criminali sau violatori, o lume învăluită în mirosuri pestilențiale și în "răsuflarea" morții, supraviețuind de azi pe mâine din scormonitul pubelelor, din hoție și din cerșetorie. În oceanul acesta de violență și de promiscuitate, unde guvernează legea junglei, Antoniu și Kawabata învață împreună "abecedarul" prieteniei. Provenit dintr-o familie înstărită, Antoniu este un intelectual ratat care îmbrățișase din proprie voință viața
"Poezia" ghetoului by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/9202_a_10527]
-
e totuna, peste tot e aceeași aglomerație. Să trăiți, dom’ Căpitan, aude din spate aceeași voce, mă mai recunoașteți? Ba bine că nu, îi răspunde Roja, răsucindu-se pe călcîie, măsurîndu-l de sus pînă jos pe gunoierul care împinge o pubelă verde pe două roți, cum o mai duci măi băiatule? îl întreabă, pe unde îți mai faci veacul? Mă învîrt și eu pe unde pot, mă fac că lucrez, mi au dat în primire Academia, Casa Scriitorilor, Muzeul de Artă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ce răzbunare mai plăcută putea să-și fabrice Mortăciune decît cea în care ținta care trebuie lovită cade singură distrusă de propriile-i slăbiciuni care-i sînt scoase la iveală printr un scenariu teribil? Cîteva muște verzi ieșite dintr-o pubelă de gunoi încep să-i dea tîrcoale Curistului, să-i bîzîie în jurul capului, să-l enerveze, musca trage la rahat, zice Tîrnăcop, mai bine v-ați face curat și voi pe aici din cînd în cînd, e un focar de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
care nu capotează cu una cu două. Instinctul răului i-a făcut invulnerabili. Acum, din cauza vârstei le-a dispărut agilitatea infracțională și Își târăsc picioarele umflate de căldură sau amorțite de ger spre locurile de cerșit și spre ,,comorile,, din pubelele patriei. Cerșitul are o față umană și una animalică. Animalicul Învinge Întotdeauna și nu dă voie umanului să spere la mai mult decât primește. Odată ce animalicul Își ia zborul, nici umanul nu mai rezistă. Sunt strâns legate Între ele ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
deodorante, pastă de dinți, vitamine, cărți, sunt lucruri de care cu câteva excepții, nimeni de-aici nu a auzit. Ori de câte ori acest cortegiu de năpăstuiți ai sorții năvălește În oraș pentru a cerși, a scormoni prin coșurile de gunoi sau prin pubele, pentru a bea sau a fura din vreun raft de magazin ceva bun de astâmpărat foamea sau pentru a scoate la lumină din hăurile viscerelor arma lor cea mai puternică: viclenia smerită, se pune În mișcare un mecanism perfid, insinuant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
că un muribund nu cumpără obiecte de artă, i-ai răspuns că anticarii nu mor ei sunt brontozaurii obiectelor, iar el ți-a răspuns că singurul lucru pe care-l mai cumpără este flacăra unei lumânări. După ce ai mers printre pubele duhnind a gunoaie, ai intrat În bloc urcând cu liftul la etajul zece. Stăpâna terasei părea acum stăpâna unei mirifice poieni. Te-a privit drept În ochi câteva clipe, după care ți-a spus că distinsul bătrân care era unchiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
unui cerșetor? Spitalele se plâng de lipsa medicamentelor, a hranei, a aparaturii, a fondurilor...Cine să se lupte pentru a salva un bătrân muribund, când străzile sunt pline de copii care n-au ce mâna și unde dormi, iar În pubele sunt găsiți nou născuți abandonați? Dreptul la viață Îl capeți la naștere odată cu dreptul la moarte. Un slogan sinistru, Își mai spune Antoniu. Kawabata este un dezmoștenit care a apucat bătrânețea. A ascultat poveștile lui Antoniu, a Învățat În ultimii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
prietenilor ei, această... comoară blestemată. E adevărat, băiatul nu avea talent la muzică, dar perseverența profesoarei și insistența părinților l-au făcut să reziste câțiva ani În fața pianului și, chiar să aibă câteva succese locale. După ce traversezi o duzină de pubele urât mirositoare, și intri În semiobscuritatea holului, chemi liftul și urci În el. Un lift vechi, de pe vremea lui Carol al doilea, care gâfâie din toate Încheieturile, și se mai și oprește Între etaje de parcă ar vrea să se odihnească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
părea o veșnicie, și noi ne jucam În voie În Întuneric, deși ar fi trebuit să fim foarte liniștiți, pentru că locuiam acolo ilegal. Adevărul e că eram niște intruși, deși, văzînd că Întreaga zonă, librăria, localurile de striptease, chiar și pubelele de gunoi, păreau a fi rămas În plata nimănui, și noi ne Îmbarcaserăm pe acest vas ca să ajungem la ziua de mîine, poate că termenul care ni s-ar potrivi mai exact ar fi cel de pasageri clandestini. Însă noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
mama, un loc numai bun să-ți găsești sfîrșitul. În cele din urmă, după o nouă serie de sorbit cu nesaț și lins băltoace pînă la ultima picătură, am dat În fine peste mîncare - crenvurști, murături, chifle, ketchup, muștar - În pubelele mari albastre din spate de la Joe and Nemo. Erau și alți șobolani aici, Însă ne-am ținut departe de ei. Nu sîntem o specie care pune prea mare preț pe socializare. Apoi am ajuns În spate la Red Hat Bar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Numea scara de incendiu, cu fotoliul pe ea, balcon, așa cum Îmi numisem și eu unul dintre locurile preferate, Însă tot ce se vedea din balconul lui erau zidurile din spate ale unor clădiri, aleea de dedesubt, și o sumedie de pubele care dădeau pe-afară. Și cerul, firește. Primăria Încetase să mai Înlocuiască becurile de la felinarele stradale și acestea se arseseră treptat, unul cîte unul, pînă cînd cartierul fusese cuprins de o asemenea beznă că puteam să stăm la noi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
fac să pară fetele astea ușuratice; dar ei habar n-au și e inutil să le atragi atenția. Ajunseră la intrarea aleii lui și Mma Ramotswe rămase în mașină în timp ce domnul J.L.B. Matekoni deschise poarta vopsită în argintiu. Observă că pubela fusese deschisă de câini și că în jur erau împrăștiate bucăți de hârtie și alte gunoaie. Dacă o să se mute aici - dacă - lucrul acesta va înceta cât de curând. În societatea tradițională din Botswana, menținerea ordinii și a curățeniei din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
avea nimic grotesc. Se armoniza perfect cu cenușiul străzii și al blocurilor care Închideau piața cu oameni care lipăiau În mâzgă, cu pereții umezi ai Restaurantului București, cu vânzătorii de vâsc și de lozuri, cu gunoaiele risipite peste tot În jurul pubelelor burdușite de gunoaie, cu cerșetori insolenți și câini vagabonzi, cu gazele de eșapament ale mașinilor aduse din străinătate la prețuri de nimic, mărci bune altfel, dar modele demult depășite, conduse de grăsani care strângeau volanul cum ar strânge coarnele plugului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de care vorbise adineauri. Chiar și antena aia. Dacă tot zice că prin ea ar vedea lumea, de ce nu? Flavius-Tiberius știa că porcul nu putea fi prea departe. Îi auzea parcă grohăitul lângă vreun container de gunoi sau În jurul unor pubele. Ajutați de Grațian care se apropia Încet din pricina troienelor, ar putea recupera dobitocul. Îl disprețuia din tot sufletul pe omuleț, dar nici pentru sine nu avea mai mult respect, iar dimensiunea simbolică pe care o acordase inițial gestului său sfârșea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
grîul românesc, etichetat inferior, este "exportat", plimbat dintr-un port în altul și reimportat, la preț triplu. Ăsta da, tun. Ce moșioara Zăvoiu? "Prea puțin, onorabile". Magda U. știe de ce: "Lîngă chibrit apartamentul unde locuiesc, se stă la coadă, la pubele, ca să se scormonească în gunoi civilizat, exemplar, disciplinat. Așa-i cînd avem social-democrați și la Putere, și-n Opoziție. Te alegi, după praful electoral în ochi, cu praful de pe tobă". Ca să revin la " Ora", cum mai rîdeam și mai rîdeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mutantă acvatică. Și, ca un făcut, și legumele se uniră pe tarabe, acum hibrizi de struguri cu măsline, pepeni din care țâșneau castraveți, jumătate roșii, jumătate mere, cartofolămâi, perecepoase, țelineconopidate, portocale cu țepi, pătrunjel cu frunze de dafin, dar și pubele lătrătoare, cărămizile clădirilor aveau ochi de pisică, antenele parabolice cu pistil făceau fotosinteza, astfel că pe ecranele TV ale taximetrelor, în loc de meciuri de fotbal, se transmitea schimbul de energie dintre plante și soare, până la ultimele capilare din vârfurile tufelor ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pace privirile care începuseră să nu mai fie agresive. Cu timpul, au dispărut de tot... Dar eu știam că, nevăzuți, ochii stăteau mai departe la pândă. Scrisoare în Si violet B ună seara! salutau gunoierii la ora 1 din noapte, pubelele, mormanele de gunoaie, cadavrele câinilor de companie călcați de mașini sau spânzurați de zgarda antipurici pe când erau părăsiți și legați de clanțele cârciumilor și magazinelor. Bună seara! le răspundeau vesele gunoaiele și cadavrele precum și becurile cu lumina palidă pentru poeții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]