3,998 matches
-
și apoi să trecem la "operă". Vă propun un dialog care nu are un plan stabilit a priori dar care, sper, se va structura pe măsură ce vom înainta în discuția noastră...Sînteți un scriitor cunoscut și afirmat: romancier, scenarist, eseist, dramaturg, publicist, fotograf... Ați avut succes în România și în Franța și ați luat mai multe premii și "titluri onorifice" în țară și Occident. Ați debutat cu romanul "Ultimii" în 1970. Cum ați putea să vă definiți pe scurt, acum, după ce au
Cine sînteți, Bujor Nedelcovici? by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/12074_a_13399]
-
l-a frecventat și în a cărui revistă "Sburătorul" a publicat poezii. O dovedesc agendele criticului, unde abundă comentariile negative, privitoare mai ales la megalomania camilpetresciană. Scepticismul criticului față de scriitor (exprimările sale reticente sunt foarte clare în legătură cu poetul, dramaturgul și publicistul) e oarecum paradoxal, dacă ne gândim că E. Lovinescu miza pe Camil Petrescu ca pe unul din protagoniștii importanți ai modernismului pe care îl promova. Relațiile celor doi, nici cele strict umane, nici cele literare, nu au fost dintre cele
Camil Petrescu furios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12157_a_13482]
-
amplă prefață, unde analizează în detaliu, mai ales pe baza agendelor lovinesciene, istoria relațiilor tensionate dintre cei doi. Nu aș trage însă concluzia generală că pe E. Lovinescu Camil Petrescu "îl exaspera ca om, nu-l interesa ca scriitor și publicist", cum afirmă cu hotărâre Florica Ichim (p. 9). Dacă e clar că E. Lovinescu îl antipatiza profund pe Camil Petrescu (aici Florica Ichim aduce dovezi cu asupră de măsură), nu se poate susține că "nu-l interesa ca scriitor". I-
Camil Petrescu furios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12157_a_13482]
-
găsești o firmă fără greșeli de ortografie. Străzile sînt pustii... Trîndăvie generalizată, lumea se mulțumește cu cîteva copeici și un viitor nesigur... Cu totul odioase mi se par obloanele veșnic închise." Într-o altă scrisoare, purtînd aceeași dată, dar scrisă publicistului Leikin, Cehov își va preciza impresiile: "Influența Asiei se simte peste tot atît de mult, încît nici nu-mi vine să-mi cred ochilor. Șaizeci de mii de locuitori nu fac decît să mănînce, să bea, să se reproducă, fără
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
Institutul "G. Călinescu", astfel că integrala I. L. Caragiale se rotunjește în secțiunea publicisticii recuperate din periodice la trei sute de articole, foiletoane și cuvântări, dintre care peste 50 figurează pentru prima dată într-o ediție completă - ceea ce amplifică spectaculos opera unui publicist mult mai activ decât se credea; corpusul corespondenței sporește și el cu aproape două sute de noi scrisori, rod al investigațiilor de arhivă. Acuratețea textelor, caracterul sistematic (tematic și cronologic), istovirea surselor sunt alte calități evidente ale integralei I. L. Caragiale, care
Clasicii - mereu aceiași? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12625_a_13950]
-
integrală, Constantin Mohanu a făcut să apară în colecția "Opere fundamentale" primele patru volume: I-II. Nuvele, 2001 (1102 p.+1090 p., cu cronologie, note și comentarii; III-IV. Romane, 2003 (878 p.+1126 p.), deocamdată fără surprize. Le va rezerva publicistul Slavici, controversat și uneori cenzurat. În edițiile academice recente, foarte bune, Eminescu, Creangă, Caragiale nu mai sunt exact aceiași ca în edițiile anterioare. Sunt cu ceva mai mult. Sunt convins că și Slavici va fi îmbogățit. Și sper să li
Clasicii - mereu aceiași? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12625_a_13950]
-
o realitate și găsirea unor modele imediate printre colegii mai experimentați din redacțiile radiofonice. Poate că știm cu toții ce condiții ar putea influența selecția de tineri colaboratori, de pildă un oarecare talent literar, o cultură generală care să permită tânărului publicist de radio să scrie atractiv și, mai ales, să aibă idei: într-un scurt interviu, într-o transmisiune directă, ca și într-o emisiune proprie. În fine, din rândul studenților sau al absolvenților de muzicologie, cei aplecați mai mult spre
Muzicologie radiofonică by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12650_a_13975]
-
de informație vor apărea prea frecvent. Este evident faptul că doar specializarea la muzicologie nu oferă garanția evitării clișeului și banalului. Nu poți avea prejudecăți în această privință. Totuși, cred cu toată convingerea că formația de muzicolog e necesară tânărului publicist de radio, cel puțin prin faptul că îi asigură o coerență a gândului, un exercițiu al scrisului și al exprimării clare pe care l-a practicat minimum patru ani de zile. Și el va învăța, cu timpul, că va atrage
Muzicologie radiofonică by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12650_a_13975]
-
elucidarea unui interesant episod de istorie literară cu o vechime de un secol, riscând să fie complet obscurizat de praful indiferențelor și al aproximațiilor succesive. Brașoveanul, apoi din 1919 sibianul Horia Petra-Petrescu își va face de timpuriu o carieră de publicist, urmându-l pe tatăl său, Nicolae Petra-Petrescu (1848-1923), acesta fiind, el mai întâi, bun prieten și corespondent sporadic al lui Caragiale. Cum tatăl fusese funcționar la puternica Bancă "Albina" și apoi director al unei bănci mai mici, Caragiale îi va
Prima monografie Caragiale by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12678_a_14003]
-
va fi o podoabă a societății noastre românești". (a se vedea I. L. Caragiale, Opere IV. Corespondență, ediție îngrijită de Stancu Ilin și Constantin Hârlav, 2002, p. 410). Horia Petra-Petrescu va adeveri speranțele, devenind o personalitate importantă a Ardealului, animator cultural, publicist foarte activ, susținător al spiritului național românesc, din postura de secretar literar și apoi bibliotecar al Astrei. Va participa și la discuțiile din presă despre teatrul lui Caragiale și-i va deveni autorului un prieten mai tânăr, acceptat cu încredere
Prima monografie Caragiale by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12678_a_14003]
-
pe o cercetare personală, cu totul nouă. Heliade rămâne un scriitor de redescoperit, pentru că, din secolul al XIX-lea, a fost cel mai ostracizat de cenzura comunistă. S-ar putea discuta mai mult de acum încolo despre utopistul, filosoful, revoluționarul, publicistul politic Heliade decât despre poetul Heliade, perimat și mai puțin interesant, fie și ca vizionar.
Preclasicii revizitați by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12739_a_14064]
-
pe care le-au subliniat criticii neînfierbîntați ai cărții, între care Radu Călin Cristea, Tudorel Urian, Dan Pavel, Ion Bogdan Lefter și, într-un text elocvent și de înaltă ținută morală, Leonard Oprea. Cu alte cuvinte, dacă un comentator onest, publicist în presa de exil ori din țară, ar scrie un eseu cu titlul Ce spune și ce nu spune dl. Iliescu, ar fi absolut OK. Ce nu e OK, din punctul meu de vedere, este să mi se pună sub
Nu fără mâhnire by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/12770_a_14095]
-
la București începând cu toamna lui 1919, în ianuarie 1920 este numit "medic al Domeniilor Coroanei", iar în noiembrie 1921, subdirector al Fundației Culturale "Principele Carol" (p. 96-98). Cariera sa dobândește o ascensiune socială moderată, întregită de acțiunea frenetică a publicistului (prea puțin cunoscută astăzi), de activitatea excepțională de colaborator, referent, consilier, redactor la Radio, începând cu 1933 (p. 149) și continuând până în 1945 când este dat afară în vremurile tulburi ale prefigurării unui nou regim politic (p. 157, episod insuficient
Biografismul hagiografic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12797_a_14122]
-
36 apare un mic element conturbant, ceva neașteptat, nescontat, un titlu de rubrică straniu, chiar surprinzător, dacă îl raportăm la restul revistei. Ne referim, țineți-vă bine, la "Felinarul roșu", titlul rubricii pe care o susține dl. Adrian Mihalache, un publicist sobru, după cât îl știam, necontaminat, cum îl crezusem, de spiritul șugubăț de la Aspirina săracului. Dacă la intrare este atârnat felinarul roșu, cine intră știe că înăuntru va găsi un lucru anume și nu altceva. Care e acel lucru nu vom
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12804_a_14129]
-
mai mult important și emblematic decât valoros, ar fi să aflăm așadar dintr-un comentariu viitor al criticului, așa cum ne promite. Așteptăm cu viu interes. Enigmă Aflăm din pagina culturală a Cotidianului (nr. din 21 mai) vestea că poetul și publicistul Aurelian Titu Dumitrescu a tipărit o nouă carte, Forme de liniște. Ni se mai spune ceva în Cotidianul și despre cum ar fi scris-o, despre cum scrie în general acest autor: "Cu mâinile împreunate a încleștare Aurelian Titu Dumitrescu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12804_a_14129]
-
Gabriel Chifu întreprinde în Luceaf|rul din 5 mai Dan Cristea, subliniind afinitățile acestora cu postmodernismul literar ("ficțiuni care se hrănesc din ficțiuni, creând deopotrivă lumi ficționale"). Aflăm totodată din Luceafărul că autorul comentat de Dan Cristea, poet, prozator și publicist, colaborator cu intermitențe și al revistei noastre, a devenit cincantenar. Cronicarul îi adresează, fie și cu întârziere cuvenitele urări de bine. Tot o aniversare, pe care am consemnat-o la timpul potrivit, prilejuiește apariția volumului Nicolae Breban 70, alcătuit cu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12804_a_14129]
-
autoare, Irina Nikolaevna Medvedeva, cercetătoare din Leningrad, soția pușkinologului B.V.Tomașevski) era că romanul Pe Donul liniștit este produsul a două persoane diferite: un "autor", artistul creator ce a furnizat cea mai mare parte a materialului, și un "coautor", un "publicist agitator" care a montat diverse bucăți, a inserat noi personaje, acțiuni, dialoguri, ajustând astfel manuscrisul inițial pentru a se potrivi noilor cerințe ideologice. Au urmat și alte demersuri: cărțile istoricului Roy Medvedev ( Cine a scris "Pe Donul liniștit", Paris, 1974
Cât de liniștit e Donul? by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12818_a_14143]
-
Ion Simuț În 1919, când apare volumul Calvarul, la Editura universală Alcalay, Liviu Rebreanu avea 34 de ani, era un publicist cunoscut îndeosebi din cronicile de teatru și un prozator puțin creditat și comentat, care publicase câteva volume de nuvele: Frământări (1912), Golanii și Mărturisire (ambele în 1916), Răfuiala (1919). în 1919 Liviu Rebreanu era creditat ca un nuvelist modest, despre
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (I) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12854_a_14179]
-
pe singuraticul filosof să practice o adaptare în silă la sistem, întâi formală, apoi din ce în ce mai angajantă după ce în 1966 devine redactor, iar din 1971 redactor- șef adjunct la revista "Familia", secondându-l conștiincios pe Alexandru Andrițoiu. Filosoful de mari speranțe devine publicist cultural, unul cu un orizont filosofic de filieră germană pe care puțini îl aveau și încă și mai puțini îl puteau etala. Se vedea din eseurile publicate în revista "Familia", adunate ulterior în volumul Critică și valoare (1973), unde principala
Eseul Corupt by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12328_a_13653]
-
Lui Radu Enescu îi plăcea să participe la viața literară, intervenea episodic, aparent neimplicat, din pura plăcere a jocului de la distanță, ale cărui compromisuri nevăzute, dar pe care le știa foarte bine, își imagina că nu l-ar putea atinge. Publicistul orădean Marin Chelu s-a devotat restituirii paginilor rămase în revista "Familia" și a alcătuit până acum două volume, cu un profil unitar tematic: Despre arhitectură, apărut în 2003, și Orizonturi speculative, eseuri filosofice, apărut de curând, în 2004, ambele
Eseul Corupt by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12328_a_13653]
-
Cei proveniți din spațiul științelor pozitive nu scapă nici ei maladiilor naționale. Și cum ar scăpa, când în revistele de specialitate românești "tonul este mohorât, fraza boantă, lexicul imposibil, autismul profesional fără scăpare"? Așadar, problema e mai largă. Specialiști sau publiciști, savanți sau comentatori, cu toții împart responsabilitatea stării de insignifianță și obsolescență a produsului final - cultura publică. Dacă luăm în considerare că în vârful piramidei tronează Marele Vinovat, Statul însuși, "anacronic și imbecil, ș...ț adăugând tuturor acestor clivaje mișcătoare opoziția
Mission: Impossible by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12345_a_13670]
-
analfabet din România" - spune el pe muchia (auto)ironiei polivalente în Convorbirile cu Florin Mugur din Vîrstele rațiunii (1982). Cînd tînărul se înscrie la Filosofie, tatăl mimează îngrijorarea "folosului" viitor, iar cînd acesta (ilegalist și el) îl anunță că e publicist la România liberă, medicul îi temperează entuziasmul cu o vorbă din Clemenceau: "Le journalisme mčne ŕ tout ŕ condition d�en sortir". Din jurnalism fiul iese tîrziu, după vîrsta de 40 de ani, intrînd de-a dreptul în proză prin
Octombrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12405_a_13730]
-
Cronicar Noile Idei Marți, 28 septembrie, la Clubul Prometheus, s-a lansat o nouă revistă lunară, despre care în lumea scriitorilor și publiciștilor se vorbea deja de o bucată de vreme. Directorul ei este H.-R. Patapievici, iar numele, I.D., Idei în dialog, spune totul despre miezul ei, cel puțin la nivelul intențiilor. Cronicarul nu a reușit să onoreze invitația de la Clubul Prometheus
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12439_a_13764]
-
din anii 1939-1940. Cu această diagramă în față, nu putem afirma că asistăm la desfășurarea unei vocații a jurnalului și a mărturisirilor. Poetul, dramaturgul și prozatorul își dezvăluie foarte puțin procesul de creație. Mai bine se văd, pe anumite porțiuni, publicistul și filosoful. Camil Petrescu scrie jurnal în silă - ceea ce e o contradicție în termeni. în 23 decembrie 1936 notează: "Scriu cu silă imensă acest jurnal. Dacă n-aș ști că o pledoarie a mea mi-e necesară, pentru ca să nu fiu
Un confesiv paradoxal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12493_a_13818]
-
niște cărți pe care unii mi le-au lăudat. Nici nu mă interesează prea mult, de altfel foarte mulți confrații mei, și cuvîntul confrate îl spun cu o oarecare lipsă de tandreță... Nu mă interesează să fiu confrate cu toți publiciștii. Și ideea de confrate e de înțeles între avocați, dar nu între scriitori, adică între oameni care îți publică părerile, bune sau rele. Ei bine, mă gîndeam că voi muri fără posteritate și deci am trăit degeaba. Pe urmă, cînd
Musafiri în casa Paleologu by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12473_a_13798]