116 matches
-
așa cum va afla Victor, Lulu va muri curând după tabăra de la Budila, într-un accident stupid). O altă imagine emblematică, sugestie vizuală a androginității și indiciu în rezolvarea enigmei finale este nimfa din mijlocul bazinului de la Budila, al cărei gest pudibond de ascundere a sexului se convertește ulterior în dezvelire obscenă: „... pe fața ei, ușor plecată pe-un umăr, astfel că unul dintre obraji era pe jumătate acoperit de umbra părului sucit în bucle, câteva șuvițe ajungând pe sânii micuți, nu
Arhitecturi onirice by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3344_a_4669]
-
martori fusesem. La Revelionul de care vă vorbesc îmi amintesc că, la un moment dat, Jacques Costin, care ne uimea uneori cu umorul lui negru, a apărut, în ușa salonului, cu o umbrelă deschisă în față și cu o mimică pudibondă. Căci după ce a ridicat umbrela, am văzut că era îmbrăcat doar în indispensabili scurți, iar pe ciolanele lui păroase erau întinse până la genunchi jartiere de modă veche. S-a râs în hohote, ca la un moment comic foarte reușit. O
Interviu inedit cu Vlaicu Bârna despre Ion VINEA - poet, prozator și ziarist de mare clasă by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14826_a_16151]
-
S.U.A. Chiar, dacă vreți o anecdotă haioasă apropo de Cronenberg, luați de aici: după ce CNC-ul canadian - dacă-mi permiteți gafa - i-a finanțat primele trei filme, nițel horror, dar nu prea mult, această manevră a stârnit un ditamai scandalul pudibond în parlament. Mie una Cronenberg mi-e simpatic pentru că e un literat care s-a făcut cineast în loc să se transforme în critic de film. După ce vezi Videodrome, nu ai cum să nu omagiezi regizorul-scenarist pentru darul profeției apropo de simbioza
Restanțe DVD plus festival by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11078_a_12403]
-
prozatoarele, în jurnal, sînt altfel de femei. Dovada e Sorana Gurian, cea dată deoparte, de critici și ,popor", de îndată ce noul regim a radicalizat, în propriu-i folos, acuzele din interbelic. Ținînd, cîndva, de vioiciunea unei literaturi, încăierările de moravuri între pudibonzi și libertini (mai mult sau mai puțin erudiți...) ajung, repede, baricade ideologice de pe care cad, direct în groapa cu lei, autori de felul celei care-a scris Zilele nu se întorc niciodată. Jurnalul ei nu e, în asemenea condiții, o
Femeia la malul mării by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11091_a_12416]
-
adulată de alții, dătătoare de dulci visări voluptos-erotice, literatura lui Emil Brumaru se naște dintr-un melanj ,imposibil" între inocență și trivialitate, pălăcere a rostirii vorbelor mustoase și timiditate la nivelul acțiunii, prozodie tradiționalistă și lexic menit să șocheze spiritele pudibonde, nostalgie și grotesc, puritate adolescentină și transformarea frumuseții feminine în înfricoșătoare forme planturoase. Poemele sale (mă refer aici cu deosebire la cele din prezentul volum, Submarinul erotic, sunt o prelungire cu alte mijloace a obsesiilor și trăirilor din scrisorile către
Îngerul cu față de demon by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11131_a_12456]
-
locul său în tabloul de elemente al literaturii optzeciste este unul destul de greu de fixat. Format la școala clujeană, vioara întîi a grupului specializat în texte satirice, Ars Amatoria (a cărui denumire nu a fost pusă niciodată în chestiune în timpul pudibondei ,Epoci de Aur", vajnicii cîini de pază ai eticii și echității socialiste fiind convinși că este ceva legat de ,arta făcută de amatori"), Ioan Groșan este unul dintre puținii scriitori optzeciști reprezentativi care nu a fost parașutat în literatura română
Textualismul planturos by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10676_a_12001]
-
absurde, de ipocrizie, de mortăciunea care se strecoară în minte, în gînd, în cuvînt. Mulți au luat-o doar ca pe o rebelă, încă una pe listă. Cred că așa am făcut și eu ceva timp. Interesant este cum francezii pudibonzi au prizat o scriitură șocantă, la toate nivelele. M-am tot gîndit dacă nu au regăsit în Sarah Kane ceva din discursul lui Artaud. Am recitit teoriile lui despre teatrul cruzimii, Primul Manifest, Al doilea Manifest, am încercat să analizez
Iubirea și Fedra by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10182_a_11507]
-
să-și conducă cititorii spre o teză preconcepută), o anumită ingenuitate perversă în abordarea unor teme vechi de când lumea, dar mereu născătoare de scandal (descrierea cu multă seninătate a incestului, îi va oripila, cu siguranță, pe mulți, nu neapărat foarte pudibonzi), fac din acest roman o reușită și explică succesul său canadian. Nu ne rămâne decât să sperăm că traducerea românească, pe care eu o aștept cu mare interes, se va ridica la înălțimea originalului.
Tragedia antică reloaded by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10192_a_11517]
-
tabu chiar și în anii în care Ceaușescu poza în antisovietic. Spuneam că Amintiri din Țara Fagilor este o operă importantă în contextul literaturii confesive românești. Și aceasta, deoarece mult timp a funcționat prejudecata conform căreia literatura noastră este una pudibondă, care ocolește confesiunea. Explozia jurnalelor intime și a memoriilor de după 1989 nu a reușit să o clatine decât parțial, pentru că, în fond, mare parte din scrierile confesive publicate acum aparțin scriitorilor, filosofilor și oamenilor politici. Ceea ce ar duce la concluzia
Memoriile tatălui by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3948_a_5273]
-
o și admiră pentru verticalitatea de care dă dovadă. Abia în finalul cărții, Violeta poate ridica ochii din pământ, privind spre cer, spre divinitate, așa cum ar fi trebuit s-o facă, poate, dintotdeauna. La prima vedere, pentru persoanele așa-zis pudibonde, limbajul utilizat de personaje este unul aparent trivial, care ar putea ”oripila”; dar acest limbaj devine un mijloc de caracterizare a personajelor și în măsura în care, da, de ce să nu recunoaștem, este folosit și ”audiat” chiar în apropierea noastră și de care
RECENZIE, AUTOR PROF. PETRONELA ANGHELUŢĂ! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383212_a_384541]
-
Dragoste târzie”, „Primăvară în plină iarnă”, „Viața, o iluzie”, „Deziluzii” și multe altele în proiect... Presa și cititorii mei au identificând calitatea, atractivitatea pentru subiectele abordate, stilul și chiar condimentarea scrierilor lipsite de acea pudicitate falsă, abordată de așa zișii „pudibonzi”. Ce carte aparținând unui recunoscut scriitor este scutită de pagini mai puțin interesante, cine a fost oprit a trece peste pagina sau paginile neinteresante. Nu laudele ci cărțile rămân sau dispar în timp! Într-un articol al cunoscutului și apreciatului
INTERVIU CU MINE ÎNSUMI de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361094_a_362423]
-
iluminare. Era fata cu vioara. Aceeași, dintotdeauna, pentru totdeauna. Dar nu trebuia să știe... Visul nu trebuia destrămat. "Sunteți amabilă, aveți cumva un ceas?", am chestionat-o politicos, aproape stupid. "Da, sigur... E 11.45", îmi răspunse cu același aer pudibond. "Atunci, vă rog... Așteptați-mă aici cam un sfert de oră. Trebuie să verific și să rezolv ceva". "Dar vă întoarceți, nu?", rosti pe un ton un pic schimbat, de parcă ar fi început să mă recunoască. Da, sigur", am rostit
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (III) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350228_a_351557]
-
mi-a înțepenit gâtul în Capela Sixtină, privind tavanul cu Crearea lui Adam. Tot în Capela Sixtină, pe peretele din fund - Judecata de Apoi, o frescă în care personajele lui Michelangelo, pictate nud, au fost ulterior îmbrăcate de către un papă pudibond. A doua zi, după turul orașului, făcut în grup, am luat-o la pas către biserica San Pietro in Vincoli, unde am rămas extaziat în fața uneia din statuile mele preferate - Moise. E adevărat, nu le poți avea pe toate. Dar
PE URMELE LUI MICHELANGELO de DAN NOREA în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361995_a_363324]
-
chemările în numele preceptelor, în refulări și inhibiții de moment, dar care izbucnește aidoma unei flăcări din rugul mocnind, aceasta este poeta de față care și-a adunat în safe-ul inimii toate trăirile, pe care le așează sub ochii fals pudibonzi ai audienței înșelătoare și gureșă. Ce ar mai fi de spus în privința temeiului artei care nu poate fi decât un temei de rămânere, ori unul de nemurire? Cu sentimentul rostului împlinit, chiar cu jertfa maximă, poeta Valentina Becart și-a
PAŞI PRIN MISTERIOASA GRĂDINĂ A CUVÂNTULUI, RECENZIE LA CARTEA VALENTINEI BECART UNDEVA, UN POET , EDITURA ARHIP ART, SIBIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365235_a_366564]
-
Hoți de găini și hoți de buzunar Cu bunici care se țin de șale Și cu perdele vechi pe la ferestre Cu fetele bătrâne, fără zestre Citind anunțuri matrimoniale Primarul ce mai dă câte-o amendă Pentru câinii vagabonzi Ultimii din pudibonzi Își fac din aură legendă Orășel cu străzile înguste Plin de molii și lăcuste Cu birturi unde dorm lână pahar Cerșetori și ultimul țepar Referință Bibliografică: Oraș cu străzile înguste / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 266, Anul
ORAŞ CU STRĂZILE ÎNGUSTE de ION UNTARU în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355772_a_357101]
-
bine, poezia patriotică, cea de dragoste și cea socială în palmaresul lui Romeo Tarhon. Și cum, limbajul, uneori frust al poemelor de dragoste, cu mult prea pasionale și viscerale, se mulează perfect pe structura sufletească a cititorului sensibil și eventual pudibond. Faptul că limbajul nu șochează este un merit al autorului, de a preface în vers, tot ceea ce atinge, la fel cum odinioară, Regele Midas prefăcea în aur toate lucrurile atinse. Frumusețea cuvântului te seduce și te răpește, înainte de a apuca
MĂSURA DE NECTAR A POEZIEI. RECENZIE LA CARTEA LUI ROMEO TARHON ŞI ÎNGERII AU ÎNGERI PĂZITORI [Corola-blog/BlogPost/347052_a_348381]
-
bine, poezia patriotică, cea de dragoste și cea socială în palmaresul lui Romeo Tarhon. Și cum, limbajul, uneori frust al poemelor de dragoste, cu mult prea pasionale și viscerale, se mulează perfect pe structura sufletească a cititorului sensibil și eventual pudibond. Faptul că limbajul nu șochează este un merit al autorului, de a preface în vers, tot ceea ce atinge, la fel cum odinioară, Regele Midas prefăcea în aur toate lucrurile atinse. Frumusețea cuvântului te seduce și te răpește, înainte de a apuca
ŞI ÎNGERII AU ÎNGERI PĂZITORI, ROMEO TARHON, POEME de ROMEO TARHON în ediţia nr. 515 din 29 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358716_a_360045]
-
a pudorii, a spart absolut toate barierele. Autobiografie, filozofie, sexualitate, critică socială, suprarealism, toate sunt așezate perfect, ca în cămara bunicii, pe rafturile sincerității și ale normalității. Capodopera lui Henry Miller, Tropicul Cancerului, îl poate scandaliza și azi pe cititorul pudibond. Dar chiar și cel mai lipsit de prejudecăți dintre cititori tresare la lectura acestui roman de un sfâșietor pesimism în care fixațiile sexuale, licențios ori, mai degrabă, simplu exprimate, țin la o distanță suportabilă obsesia morții și a iremediabilului cancer
Henry Miller: Tropicul Cancerului. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339276_a_340605]
-
primit fără probleme printre membrii săi un partid „creștiant” prin poruncă prezidențială și care are tot atâta legătură cu democrația câtă legătură are puricele cu Marea Neagră. Coloana a cincea a acestei operațiuni sunt structurile pe care Președintele Băsescu le numește pudibond „instituțiile statului de drept”. Un stat de drept integral care neagă statul democrat, ca etapă primă în procesul negării integrale a națiunii române În concluzie, zadarnic așteaptă domnul Leu, ca din sulfuroasele conclavuri ale populismului european să reapară lideri creștin-democrați
CREŞTIN-DEMOCRAŢIA, POPULAR-DEMOCRAŢIA ŞI POPULIST-DEMOCRAŢIA (1) de ADRIAN SEVERIN în ediţia nr. 750 din 19 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342401_a_343730]
-
cea mai bună, o fată cu nume de floare, care a rămas însărcinată pe când era în clasa a noua, imediat după admiterea la un liceu de elită. În anii ’90 un astfel de caz stârnea senzație. Ieșeam dintr-o eră pudibondă, în care deși procreerea era obligație de stat, nu se vorbea deschis despre cum devine treaba cu copiii. Prin clasa a opta m-a apucat o curiozitate și m-am dus la librărie să văd dacă pot să mi-o
Putem să numărăm mult şi bine copiii „turnaţi” din sărăcie, ignoranţă, analfabetism, abuz. Întrebarea este ce facem cu ei? () [Corola-blog/BlogPost/338169_a_339498]
-
TRUPUL Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1674 din 01 august 2015 Toate Articolele Autorului Rug ți-e trupul, îmbrăcată În veșmântul tău de nuri! Jarul fer(m)ecatei guri Cheamă, arde și îmbată. Și-n contururi incitante, Pudibonde reliefuri, Feciorelnice fiefuri, Adânciri halucinante. Toate-n tine cufundate, Părul unduind spre brâu, Norocosule Părâu, Toate, ție ți-au fost date! Cu răcoarea lor hulpavă, Pe sâni, brațe și pe pântec Undele îngână cântec Oglindirilor din slavă. Fața apei se
RUG ŢI-E TRUPUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371910_a_373239]
-
făcut? Să-i fi dat repede telefon canadianului și să-i fi "turnat" pe scumpii mei nebuni de pe scenă? Cum adică, nebunia lor (nudă) îi ținuse doar cît fusese de față regizorul-tartor? Nu l-am sunat. Cine știe de ce apăruseră, pudibond, sutienul, slipul? Cine știe? Îi voi întreba. Celebrul Stelică, preferatul magistrului Brânzei, se credea Napoleon și, în nebunia lui teribil de adecvat costumată, ținea să ne convingă degajat, fără efort că și era. Ședințele "didactice" cu el deveneau dintr-o dată
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
secol par să intre definitiv în amintirea neguroasă a planetei. Oricum, trăiască diferența! Ne-am închipuit că rufoșii ce năpădiseră străzile după 1989 erau doar o defulare (de altfel și erau) după căderea comunismului, atît de grijuliu să-și ascundă, pudibond, furunculele, o defulare ținînd cît o modă: moda cerșitului la vedere, fără teamă. Ne-am zis că rufosul cerșind pe trotuar, în poziție patmasana, și mișcîndu-se ore întregi ca un metronom dereglat era doar o sordidă modă. O găselniță cerșetorească
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
unui Comarnescu privindu-ne mijit, cu țigaretă în colțul gurii, cu... cravată. Cravată care însă nici măcar în simandicosul dicționar nu se lasă legată ireproșabil. Buzelor gingașe, rumenite de gerul iernii, le vine nu știu cum să pronunțe: pulover (pull-over) și-atunci contractă pudibond: plover. Aceeași imensă șansă am avut cunoscîndu-l pe Henry Catargi, pictorul de respirație palladyană, cu al cărui sînge, de altfel, se înrudea. Poate o dată, de două ori, să-l fi văzut în ținută de gală, în vreun vernisaj al Bienalei
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
abia în prima zi a revoluției -, I. schimbă radical obiectul și tonul discursului poetic. Tăind în carne vie, ironia devine pamflet politic, melancolia elegiacă se transformă în diatribă necruțătoare și vehementă, cu adresă socială, fapt ce a scandalizat unele mentalități pudibonde. Dezamăgirea poetului e sintetizată în versuri abrupte, fără menajamente: „Eu am visat ceva cu totul diferit”; „România, când vom înceta înțeleptul nostru canibalism? Poți să te speli pe cap cu victoria-ți postrevoluționară. / Revoluția a fost una, iar postrevoluția / este
ILIESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287525_a_288854]