466 matches
-
din colivie rostește exclusiv textele altora. Sentințele morale și cele estetice - poate nu chiar inutile, dar locale și fade - nu vor atinge niciodată esența acestui tip de vulgaritate. Ele reușesc doar să circumscrie la centru ceea ce încă lipsește; suverane și pudice, întorc spatele, în loc să angajeze. E nevoie de ceva mai mult, de o pătrundere pragmatică și mai subtil dialectică.
Emancipare cu preț redus by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16779_a_18104]
-
cert acel rafinament al gîndirii și acea implicare metafizică pe care spiritul oriental știe atît de bine să le camufleze în spatele frumuseții imediate și al stereotipului decorativ. Prin discursul ei de o extremă delicatețe, prin subtilitatea limbajului, prin discreția aproape pudică a imaginii și, mai ales, prin autenticitatea și profunzimea mesajului său spiritual, expoziția lui Sasha Meret avea toate calitățile unui eveniment cultural adevărat, dar, din păcate, și un viciu greu de surmontat: acela de a fi fost organizată simultan cu
Transparențele picturii decorative by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17095_a_18420]
-
ne mai mirăm că Romulus Vulpescu declară aberantă ideea manualelor alternative? Sau că, în imediată vecinătate, Ion Rotaru scrie o tabletă despre cum i-a lămurit d-sa unei "franțuzoaice get-beget", măritată în România, sensul expresiei "a beli p."? (Prescurtarea pudică aparține autorului tabletei - Cronicar). Umorul ne e pus la încercare și de N. Breban care, în rubrica d-sale, se ocupă de "bolile sau ruinele mentalului românesc după '89". Ca să vezi! Revista prietenului său A.P. îi oferea un material de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15863_a_17188]
-
Gheorghe Grigurcu Nu ne putem decît bucura că dl Alexandru George vădește în continuare o conștiință fermă, chiar cabrată, în raport cu anomaliile epocii totalitare pe care unii încep a le uita - se conturează chiar programe de amnezie voluntară -, iar cei mai pudici din rîndul celor ce detestă revizuirile se silesc a le acoperi cu vălul unei absoluțiuni stîngace de sub care se văd, pe la margini, mîini, picioare și chiar capete culpabile. Fără adevăr, chiar dacă e un adevăr supărător, uneori supărător la extrem, nu
"Supărarea" d-lui Alexandru George by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15624_a_16949]
-
pînă la femeia europeană de anvergură făcînd să se schimbe prin intervențiile ei de alcov destinul comunităților, la fel cum Rebeca își salvase neamul. Și în București, unde soarta lor căzu pe mîna cronicarilor și scriitorilor de forță, casele numite pudic și de toleranță își jucară rolul lor de "mijloc de a te scăpa de ce te apasă": le grand executoire, de la exutus, nu departe de exitus. Două întîmplări culese din gura unor boieri de vază născuți la finele secolului trecut, cînd
Case de pierzanie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16511_a_17836]
-
realizată prin transmutația substanței în energie și a concretului în idealitate. Fără a fi un artist de factură intelectuală, un conceptual așezat într-un orizont al ideilor premergător actului artistic, ci, dimpotrivă, un vitalist afectuos și, de multe ori, chiar pudic, prin logica interioară a gestului său el se se dezvăluie acum și ca un creator nonfigurativ de lumi ficționale, de scenarii care par justificate, în aceeași măsură, de pulsiuni umorale și de rațiuni esoterice. Chiar dacă această afirmație pare, la prima
Tandrețea gestului eroic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16598_a_17923]
-
-i cere un lucru aflat în înseși puterile lui de păcătos. El cheltuia cu rugi inutile o fracțiune din eternitatea Domnului...". Pînă și numele eroilor din paginile complexei alcătuiri evocatoare ni se înfățișează frecvent, dintr-un, de bună seamă, impuls pudic însă și dintr-o igienă a confesiunii, elegant cifrate: Uxor, Sponsa, Soror, Prima, Secundus, Tertia etc. O anxietate în fața realului se simte-n detalii ca și-n ansamblul organizat cu răbdare, din fragmente (semn de circumspecție). Bucuriile autorului vădesc o
Caietele unei vieți by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11928_a_13253]
-
la mai puțin de cincisprezece ani, cu un bărbat mult mai vîrstnic decît ea, cizmar dintr-un alt sat, ea avea o legătură cu un băiat de vîrsta ei. Se simțea gata de orice nebunie în pasiunea ei compensatorie. Ascultam pudicele confidențe materne într-o stare de Ťpanică-dinaintea-ființeiť": puțin lipsise ca tinerii îndrăgostiți să fugă la oraș pe totdeauna! Iar eu refuzam cu îndărjire o asemenea continuare a poveștii: mama TREBUIA cu orice preț să-l întîlnească pe viitorul meu tată
Caietele unei vieți by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11928_a_13253]
-
interpretări mai mult ori mai puțin abuzive, "care pur și simplu ignoră Ťce-a vrut să spună poetulť sau Ťce înseamnă cutare lucru sau gestť dintr-un vers de-al său". Sub masca "bătrînească", "demodată", se află un tip de sensibilitate pudică și de concepție constructivă, disponibile la operații într-o gamă verificată. Surpriza unei asemenea cercetări ce refuză, puțin ostentativ, totuși, sprijinul oricărei "teorii" la modă (parcă o îngînare a stihului bacovian: "Dar iar rămîne totul o lungă teorie"!) este, să
În slujba lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12000_a_13325]
-
urcat apoi în legendă. Ca senior al domeniului de la Florica, Pillat sfidează moda poetică a timpului (lirismul indiscret, modernismul ofensiv, avangardismul) și detaliază complezent resursele de poezie descoperite în satul unde era stăpîn necontestat. Pe de altă parte, în acest pudic poet zăceau și comori de naivitate. Serialul intitulat Calendarul viei, ca și alte poezii scrise sub impulsul aceleiași inspirații, relatau amorurile campestre ale seniorului cu june țărănci anonime, Cireșar, de exemplu (din Calendarul viei) oferă varianta balcanică a lui The
Modelul Ion Pillat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2800_a_4125]
-
romani, posca, compusă din apă, oțet și ouă bătute și care era oferită celor executați, în scop umanitar. Regula romană cerea ca persoanele crucificate să atârne pe cruce complet dezbrăcate (goale), spre a fi astfel supuse și rușinii publice; dimensiunea pudică accentuată a religiei iudaice a putut atenua măsura, în sensul impunerii unei legături în jurul mijlocului (subligoculum). Drept urmare, și în cazul lui Iisus este de presupus că soldații l-au dezbrăcat de veșminte, după care a fost întins pe bârna orizontală
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (V). Pronunţarea sentinţei () [Corola-journal/Journalistic/26644_a_27969]
-
Unii au estimat că Iisus, precum Iuda Galileeanu, dorea să elibereze Israelul de sub dominația romană și recurgea la forță dacă era necesar. Episodul din Templu n-ar fi decât o tentativă de răscoală armată pe care evangheliștii au camuflat-o pudic, transformând-o în conflict teologic. Această poziție nu este lipsită de argumente. Între timp, este greu de înțeles de ce o asemenea manifestare violentă nu a fost imediat reprimată de poliția Templului sau de soldații romani ce stăteau de pază în fața
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (II). În preajma Pesahului () [Corola-journal/Journalistic/26678_a_28003]
-
vor etala o seamă de exemple, utile eventual revigorării memoriei noastre, de multe ori infidelă sau obosită. „Acum îl avem pe Nicolae Ceaușescu!“ Fenomenul intrat în istorie sub denumirea de „cult al personalității” (după opinia lui Lilly Marcou - o „noțiune pudică și eliptică”i, lansată de Hrușciov în raportul său secret din 1956) a reprezentat o dimensiune inalienabilă a tuturor regimurilor totalitare, dar spațiul său de obîrșie rămîne utopia comunistă. Principala contradicție a bolșevismului, remarcă François Furet, stă în faptul că
„La belle époque“ by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2674_a_3999]
-
știe exact ce loc i-a hărăzit Dumnezeu, deviza lui fiind „soluțiile extraordinare i le dictează cineva nevăzut“ (p. 328), motiv pentru care viitorul îi rămîne acoperit de mister. Damian e războinic, agresiv și neșovăielnic, Octavian e candid, retras și pudic, rușinîndu-se atunci cînd încalcă rugămintea mamei de a nu fuma pe ascuns. Damian e dornic de admirație colectivă, în vreme ce Octavian nu crede decît în rețete individuale de împlinire socială. La primul, respectul de sine se clădește pe recunoașterea din partea altora
Verigile trecutului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2613_a_3938]
-
variantă cumințică, ba chiar academică. Iarăși mulți cititori s-au distrat, în timp ce alții au strigat că e inadmisibil așa ceva (n-am înțeles ce, căci varianta spurcată o scrisese Creangă, nu eu, eu doar am încercat s-o adaptez pentru gusturile pudicilor) și m-au anunțat că nu mă vor mai citi. Buun. Ieri am publicat anecdota de mai jos, a unui cititor, pentru că mie mi se păruse comică: Într-o zi apare în redacție un gospodar cu cizme de cauciuc și
Desființăm glumele sau ne relaxăm? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20222_a_21547]
-
care femeile trebuiau să se priveze... fapt pentru care sunt nevoite al căuta în altă parte..plăcerea aia..ce se lasă prea mult așteptată încă de când fetiță se smiorcăia... Deci, 'sfatul altruist/feminist': “Mari greșeli faceți fetelor... Chiar dacă sunteți mai pudice, chiar dacă nu aveți noroc în viață sau chiar dacă nu vă place să faceți sex, nu vă opriți în a crede că acolo, undeva, în lumea asta există un bărbat, sau poate chiar mai mulți, care vă pot oferi momente de
S-AR NUMI INTIMUL...? (II) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380215_a_381544]
-
translucide și despre senzualitatea sa isihastă poate vorbi calificat doar un singur om, adică Ștefan Agopian însuși, cel care se găsește la originea istorică a trudei mele de a inventaria aceste mici obsesii artistice de pe marginea marilor obsesii erotice, mie, pudicul scrib Pavel Șușară, admirator onest al amplelor ceremonialuri imaginare și slujitor perpetuu la poarta măruntelor și suavelor misterii, nu-mi mai rămîne să spun decît atît: Lenin, sau, poate, Marx, avea perfectă dreptate, între albină și arhitect există o deosebire
Artistul și fantasmele sale erotice (o scurtă divagație estivală) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8272_a_9597]
-
putea prinde ochiul... păduri tinere umbreau dealurile... turmele s-auzeau mugind de departe... și armasarii nechezau jucîndu-se prin rariște..." (Cîntarea României XIII). Oricum, marșul eroic intonat de trîmbițele Cîntării României era tot ce i se potrivea mai puțin discretului și pudicului Alecu Russo, înclinat mai curînd spre melodia șoptită. Scrierile în limba franceză rămase în manuscris atestă o notabilă capacitate a lui Russo de a-și depăși epoca. Scriitorul ni se înfățișează întreg și fără fard în paginile franceze, ascunse privirii
Inventatorul melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8384_a_9709]
-
țopăi prin oraș ca un cangur/ îmbrăcat, din creștet până-n tălpi/ în lumină.// sunt fericit/ și de fericit ce sunt/ pun mâna pe fundul/ tuturor bunoacelor care-mi ies în cale." (Fericit). Altfel, este destul de sfios și-i plac "tipele pudice", întrucât cu ele se poate construi "un abis de comunicare/ unde se pot întâmpla/ nesfârșite nopți de desfrâu". Nici fantasmele nu sunt de lepădat; cu atât mai puțin realitatea vie și caldă, oferind atâtea surprize plăcute. E suficient un gest
Căminul liric by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8399_a_9724]
-
puțin surprinsă, rușinată, parcă, - zicem noi - de anunțul abea făcut de îngerul îngenuncheat, cu o ramură de măslin în mâna stângă, lângă vaza de pe podea plină de crini albi, deschiși, doar câțiva sunt închiși, neîmbobociți. Mâna dreaptă a fecioarei strânge pudică sub bărbie gulerul pelerinei, mantiei albastre ce acoperă rochia de un purpuriu cardinal. Peretele pe care sunt proiectați cei doi e auriu, - iar îngerul este și mai auriu, mai deschis la culoare, - reflex divin. Fețele fecioarei și îngerului sunt nediferențiate
Bunevestiri la Uffizi by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7996_a_9321]
-
cuvinte, calambururi, glume proaste și chiar scandalos deocheate, cam în stilul lui San-Antonio (din care nu citisem până atunci nici o carte!) - semn, încă o dată, că eram pe pragul depresiunii nervoase." Soarta celor două exemplare ale bucății va fi, spre bucuria pudică a autorului, tragică. Pe unul îl va arunca la coș, distrată, fiica lui, Domnica. Celălalt va fi rătăcit printre alte teancuri de hârtii de o dactilografă din Niger. Cea de-a doua, încă și mai și, era un roman erotic
Amintiri din Amintiri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6945_a_8270]
-
frigului, / și zvîcnirile cerc de flăcări ale tălpilor goale / mușcînd din scoarță ca gheare / dînd o mînă de ajutor palmelor bătucite, / dînd cu sîrg la porțile raiului" (Culegătorii de vîsc). Se află aici o confruntare cu orașul, văzut nu de pudicul ochi auctorial ci, prin delegație, de culegători, "fii ai Vedelor și mai negri", întrupare frustă a unei alte primitivități încă nerezolvate, tînjind în subtext... Întreaga producție poetică a lui Aurel Rău stă sub semnul acestui impact intern ale cărui secvențe
Poezia lui Aurel Rău by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6948_a_8273]
-
fel, ca să arate că este un om înzestrat cu „simțul realității”, ce „face casă bună” cu simțul umorului. Dacă acestea două nu iau prea mult din potențialul celorlalte „simțuri”, atunci s-ar putea atinge un echilibru... P.H. Lippa este un pudic și nu îndrăznește să-și pună eroul în situații jenante. Un scriitor de la anul 2000 ar relata pe larg despre felul în care personajul își satisface sau nu iubita, cîte erecții are în 24 de ore, cum suportă „capriciile” ei
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
un moment de neașteptată „exuberanță verbală”. Profesorul simte că ea merită mai mult decât poate el să-i ofere. 15 aprilie 2006 Reiau lectura manuscrisului. Domnul R. îmi pare de-a dreptul surprinzător! De fapt, autorul. El nu mai este pudicul poet pe seama căruia se făceau glume. Profesorul o uimește pe Teodora cu voluptăți de limbaj greu de acceptat sub „pana” bătrânului scriitor basarabean. După îndelungi tatonări, asortate cu „aluzii fine”, „eschive glumețe”, „propuneri disimulate”, ea acceptă o „întâlnire secretă”. Iată
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
în șoaptă „Domnule Profesor”. Pe când acesta este cuprins de o frenezie erotică potrivită mai curând fostului... student) „Ia să vedem noi - îmi zic, pregătindu-mi «spada criticăă - în ce «complicațieă a intrat și cum a descâlcit-o pînă la urmă «pudicul scriitoră P.H.L., astfel încât să nu o facă să roșească pe «duduca de la Vasluiă, cititoarea-martor invocată în cenaclul Junimea de la Iași (tocmai pe la 1870!) în momentul când se audia vreo pagină cu expresii ceva mai libere. Și citeau acolo Eminescu, Creangă
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]