441 matches
-
acord o șansă, încearcă să o pui în scenă, chiar și după ce eu nu voi mai fi. Așa, voi ști că nu a fost totul degeaba”. „Dar nu trebuie să-mi prezinți povestea. Eu am creat povestea”, rosti calm și pufăi din nou din pipă. „Cum adică tu ai creat povestea?”, am întrebat, derutat. „Cum o cheamă pe victimă, pe cea pe care nu știi dacă ai ucis-o sau nu?”, îmi „răspunse” la întrebare cu o altă întrebare. M-am
SCENARIUL DIN CARE NU SE POATE IEŞI de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 by http://confluente.ro/mihai_iunian_gindu_1472593733.html [Corola-blog/BlogPost/350193_a_351522]
-
era că unele animale, chiar mari, și-au trădat nostalgia de independență, libertate. Acum se pretau să facă "numere" în fața vizitatorilor, de dragul unor ciubucuri. Elefanți mari au uitat de pădurile tropicale nepătrunse, acum erau stăpâniți de eterna amăgire de a pufăi tare, de a-și arăta mușchii (întocmai ca unii oameni mari și grași ajunși în mintea copiilor). Și cu câte un ochi mic și fix scrutând mâinile oamenilor de după gratii care-i întindeau mici momeli de zahăr sau de pâine
ÎN VIZITĂ LA GRĂDINA ZOOLOGICA DIN BEIJING de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1439 din 09 decembrie 2014 by http://confluente.ro/viorel_darie_1418105018.html [Corola-blog/BlogPost/384596_a_385925]
-
am luat un bruș de mămăligă, dar și o coastă de porc din mân¬carea de varză pusă la fiert de maică-mea și i le-am dat să le mănânce din palmă... Câinele a mâncat fără grabă, tacticos, a pufăit mulțumit pe nas și a început apoi să-mi lingă mâna; gata, devenisem prieteni... Ursei și-a făcut bine datoria la porumbi în Gruiu Pleșciorii. Când avea tura liberă și când se-ntorcea din tura de zi de la Sibiu, căci
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (VIII) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 by http://confluente.ro/marian_patrascu_1476618319.html [Corola-blog/BlogPost/366415_a_367744]
-
vederi de epocă, tocmai acele piese reprezentative ale unei localități de mare rezonanță balneara, dar și turistică. Sigur că din acest periplu imagistic de odinioară nu era posibil să lipsească nici plutele de pe Olt, nici ”Pausa”, nici trenul cu abur pufăind de zor spre ”Cârlige”, nici portul popular autentic, nici vechile vile și hoteluri, nici mânăstirile Cozia, Bolnița, Turnu sau Stânișoara, după cum nu era posibil să lipsească vechea Masă a lui Traian sau alte puncte recunoscute că pitorești din zona Calimanesti-Caciulata
650 DE ANI PARTEA II-A de DAN ZAMFIRACHE în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 by http://confluente.ro/dan_zamfirache_1441118609.html [Corola-blog/BlogPost/343989_a_345318]
-
până nu mă lipi de matahala de urs. Lângă urs se așeză un purcel ce mânca semințe de dovleac și arunca peste tot cojile. Apoi, lângă purcel se așeză un vițel cu freza linsă, cu cărare între cornițe și, culmea, pufăia dintr-o țigară de foi (probabil foi de porumb). Mai pe urmă veni și o veveriță, ținând codița cât mai sus ca să n-o murdărească, țopăind prin fața noastră de vreo câteva ori, nervoasă că nu mai găsea loc și chițăia
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1420911916.html [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
consider logodnica ta. La revedere Mache! Te aștept la Ciulnița pentru o cerere oficială. - Cred că cel mai bine ar fi să o fac de sărbătoarea Paștilor, atunci când, de obicei, vor fi prezenți toți cei din familia ta, zise Mache. Pufăind zgomotos, trenul se puse în mișcare. De la o fereastră se vedea mâna micuță a Mariei care îi făcea semne de despărțire. Mache simțea o strângere de inimă, dar se liniști, recunoscând că visul lui de iubire se va împlini în
MOȘ MACHE, CAPIV..DRAGOSTE ÎMPLINITĂ de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 by http://confluente.ro/dan_petrescu_1433254384.html [Corola-blog/BlogPost/377162_a_378491]
-
intrase deja în spasm. După primul păhăruț cu afinată (păhăruț: un eufemism în contrast cu realitatea), bietul om basculă, fără grija protocolului, toată încărcătura platoului și acum savura o cafeluță făcută după principiul „cafea ca de la dușman și zahăr ca de la tine“, pufăind cu stil o țigară lungă, din partea casei. Vergi, numai zâmbet și lumină în ochii albaștri, lăsase așa, ca din întâmplare, să-i cadă niște șuvițe blonde de sub baticul legat cochet la spate și sorbea delicios din ceașca de cafea, ținând
VERGINICA, PIVOTUL DEMOGRAFIEI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 by http://confluente.ro/Mihai_batog_bujenita_1403973799.html [Corola-blog/BlogPost/347473_a_348802]
-
mintea. Gânurile rele sunt viclene, judecătoare și nu trebuie să te pierzi in războiul cu ele. Atunci salteaua primăriei coboară la o înalțime de trei metri deasupra solului și apare primarul Io Io Io pe fotoliul sau așezat deasupra saltelei. Pufăie dintr-o pipă, iar într-o mână are un pahar cu țuică golit pe jumătate. - Fane...ești bine!? zice el, după care scoate două pufăieli din pipă. - E ok, ok...ok!... toată lumea trebuie să-și vadă de ale ei, noi
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.10 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/eugen_lupu_1480025366.html [Corola-blog/BlogPost/368762_a_370091]
-
încă, este ieslea din care mâncau animalele fân. O să pun tulpini de floarea soarelui, de porumb în iesle și deasupra o să pun paie. Acolo o să dorm. Io Io Io, cu privirea fixată pe cel de pe pământ, soarbe din pahar și pufăie de două ori din pipă, după care zice: - Păi, nu este bine! - Știu! Viața a început să-mi închidă uși și nu mai am unde să merg mai departe ca să găsesc o ușă deschisă. Câtă măreție, câtă opulență am trăit
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.10 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/eugen_lupu_1480025366.html [Corola-blog/BlogPost/368762_a_370091]
-
surprinse Gigi care intră în sufragerie cu un bax de bere, urmat de Radu. Ia și pune-le înfrigider... Am adus și țigări... Poftim, să nu te mai plângică n-ai! Nu ar cumpăra, Doamne fere...Dar de pufăit, le pufăie - n draci... - Și zi așa, le trageți al dracului... - Ei, hei, eu sunt mic copil pe lângă ea... - Și mai tacă-ți clanța, zău așa...Aia nu, aia nu...Ei, de la o vârstă trebuie să rămână omu’ cu ceva... - O fi
BATE FIERUL CÂT E CALD de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1226 din 10 mai 2014 by http://confluente.ro/Elena_neacsu_1399735611.html [Corola-blog/BlogPost/350691_a_352020]
-
se pierde repede și regele cu calul lui cu tot, chițăi de pe casă somnambulul. Alb ca zăpada în care își spală mai întâi picioarele morții, se lumină cu gândul aiurea gospodina. Zorit ca focul ce roade repede totul de jur-împrejur, pufăi din pipă de unul singur în casă bătrânul. Copil din flori precum un text apocrif, vorbi celălalt, cel din oglindă sau tu, cititorule. Vavilon Nicicând n-a fost mai adevărat ca atunci când acolo șăzum pe malul Vavilonului cu capul în
Poezii by Vasile Dan [Corola-website/Imaginative/4854_a_6179]
-
uite că Claudiu era mai dibaci la socotit decît el. Opt sute cincizeci și trei de franci, da, în seara asta trebuie să facem rost neapărat. Zăpușeala de iulie era umedă și avea gust de funingine și sfîrșeală. Picoteau lungiți pe hanorace și pufăiau alene din țigări cu cutiile de bere în față, ca niște lucrători după o zi grea, osteniți, plictisiți cît vor mai trebui să facă pe copiii, să impresioneze și să convingă?! Li se cam luase de maimuțăreala asta, ei nu
Trei ceasuri rele by Radu Aldulescu [Corola-website/Imaginative/14470_a_15795]
-
hârâit în gâtlej. De pe frunte, la marginile cutelor, i se prelingeau broboane de transpirație. Cu un ultim efort ar fi vrut să mai spună ceva, dar își dăduse seama că nu avea cui. Sibla dormea dus, cu capul pe umăr, pufăind ușor printre buzele întredeschise. Stă uscățiv, deșirat, privind cu uimire tulpina nucului, pe care umbra acoperișului șopronului se înălțase binișor, în timp ce noi, încă tolăniți pe saltelele umplute cu ghije de porumb, ne dăm ghionți și ne îndemnăm unul pe celălalt
UMBRĂ PE TULPINA UNUI NUC de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Umbra_pe_tulpina_unui_nuc.html [Corola-blog/BlogPost/356680_a_358009]
-
bucătărie. A scos din frigider o sticlă de „Ballantines”, alta de apă minerală și câteva cuburi de gheață într-o cupă de cristal. A intrat cu toate în dormitorul lui și a pornit televizorul. Nu știa ce privește pe ecran. Pufăia rar din țigară și bea cu mare satisfacție, câte un păhărel de înghițitură la fiecare cinci minute, tolănit pe pat... Referință Bibliografică: URME DE DRAGOSTE - Cap. I / 3 - / Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 377, Anul II, 12
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Urme_de_dragoste_cap_i_3_marian_malciu_1326391641.html [Corola-blog/BlogPost/361827_a_363156]
-
unghii lungi, încovoiate, negre la capăt. - Poate că avem, spusese. Da ăștia au venit după noi ... Apoi ne-au împărțit. Noi am ajuns aici. Trenulețul industrial care-i adusese pe noii veniți se întorcea pe linia lui cu ecartament îngust pufăind și șuierând. Făcea atâta zgomot, încât toții locuitorii micii așezări, înșiruite de-a lungul văii de la poalele munților Poiana Ruscă, aflau de la un capăt la celălalt de manevrele lui. Lăsase platformele cu materie primă în incinta fabricii, iar vagoanele de
IMITATORUL DE PĂSĂRI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 644 din 05 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Imitatorul_de_pasari_dan_florita_seracin_1349427078.html [Corola-blog/BlogPost/348454_a_349783]
-
cordon. De fapt, de asta am venit. Voiam să știu dacă mai dansezi cu mine’. ‘Invită-mă! N-am mai dansat de mult...’ Îmi potrivesc pașii cu ai lui. Instinctiv. Cu duioșia cu care îi cânt în strună. Și îi pufăi la ureche. Îi trec pe sub braț. Mă înnebunește cu mirosul lui. ‘De cât de puțin avem nevoie pentru a fi fericiți!...’ ” (Liftul) În ciuda, sau poate tocmai datorită acestei situări a poveștii în reverie sau vis („Viața e un vis”, Aleea
IOANA BORCHIN SAU REMINISCENŢA PARADISULUI PIERDUT de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1449476049.html [Corola-blog/BlogPost/342686_a_344015]
-
din coastă, cu frunza, tăvălug, între copite mistreții coboară la balta albastră. Grăsunii se pierd în lanul de grâu; stau vânătorii momâi după leasă, ochiul dilată pupila flămândă de prada sortită, cu vin tămâioasă. Mistrețul miroase praful de armă și pufăie a pericol pe nări; se-mprăștie turma în liniștea nopții spre neagra pădure pe alte cărări. Moțăie vânătorul în câmpul deschis, iar luna scăldă lanul în alb; godacul pierdut aleargă buimac. Un foc ! Dezamăgire. Vânatul e slab. Aleargă scrofița-napoi grohăind
VÂNĂTOAREA de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1666 din 24 iulie 2015 by http://confluente.ro/ion_i_paraianu_1437713033.html [Corola-blog/BlogPost/344026_a_345355]
-
al cerului, imaginația proiectă un tren rulând pe șine cu-n ecartament cu mult mai larg decât cel Trans-Siberian, hotărât să străbată lumea în lung și-n lat, pe arșiță, pe viscol. În fața sa, o locomotivă greoaie precum un bivol, pufăia și icnea trăgând un șir nesfârșit de vagoane, îndărătnicindu-se să cucerească traseul, metru după metru, la fel ca optimismul care sfidează orice obstacol, chiar și destinul, mereu înainte. Mi-e foarte bine!” - concluzionă și își întinse brațele cât să
PUZZLE de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 by http://confluente.ro/mihaela_suciu_1438610553.html [Corola-blog/BlogPost/345019_a_346348]
-
cu o mână, învârtea biciul cu cealaltă, chiuia și caii atingeau țărâna cu burțile, așa alergau, aveau nările cât pumnul (jarul se mișca în zigzaguri scurte, sacadate, lăsa dare de lumină pe retina mea, puteam să desenez povestirea tatei!) și pufăiau ca locomotiva! Se fereau femeile, copiii intrau în curți, bărbații ridicau mâinile a mustrare de parcă ar fi zis “hoo, nebunule, o să omori pe careva!” dar n-avea cine să audă, căruța lui Tache era deja departe, doar praful se ridica
NEA TACHE de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 by http://confluente.ro/gdyuxsnumf_1412321922.html [Corola-blog/BlogPost/341112_a_342441]
-
figură de stil, vulcanul Etna, înalt de peste 3.300 metri, este vizibil din toată jumătatea de est a insulei. Este un vulcan activ, care fumegă în permanență. Când am trecut prima oară pe lângă el, părea un moșneguț cu părul alb, pufăind din pipă. Dar în prima dimineață petrecută pe insulă, ne-am convins că nu e doar un vulcan ieșit la pensie - am găsit terasa acoperită cu o pulbere de zgură fină, cenușă trimisă în timpul nopții în semn de “Bun venit
CLANUL SICILIENILOR de DAN NOREA în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 by http://confluente.ro/Dan_norea_1401342720.html [Corola-blog/BlogPost/357521_a_358850]
-
Stoica Publicat în: Ediția nr. 2168 din 07 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Dintr-un buchet... fluturi albi coboară Flori de argint pe pământ, Copacii goi îi înfășoară Într-un alb și străveziu veșmânt. Bătrânul ger când pipa-și aprinde Pufăie chiciură pe-obraji și gene Iar noaptea sub bolți de gheață se-ntinde Și-aprinde felinarele devreme. Natura lucitoare, albă Stă-n neclintire, fără glas Cerul murmură...Florile dalbe... Iar în zăpadă nici un pas. Timpul încet picură-n sloiuri Luna
NOAPTE ALBĂ de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 by http://confluente.ro/mariana_stoica_1481129557.html [Corola-blog/BlogPost/364276_a_365605]
-
a scurtat; pe zi ce trece-s mai năuc. parcă din alt veac am dezertat și nu știu încotro s-apuc. fug cât mă ține brăcinarul; nu știu nici unde, și nici cum. și trec prin viață ca mărfarul, ce pufăie și scoate fum. Referință Bibliografică: fug cât mă ține brăcinarul / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 762, Anul III, 31 ianuarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 George Safir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
FUG CÂT MĂ ŢINE BRĂCINARUL de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Fug_cat_ma_tine_bracinarul_george_safir_1359617878_yedop.html [Corola-blog/BlogPost/348917_a_350246]
-
ne pierdem in nimicuri, minciuni, orgolii. Viața joacă feste, trebuie să învățăm s-o fentăm și să-i furăm trucurile. Viața e nedreaptă uneori, ea împarte cărțile dar e o cartofoare înrăită și trișează cu atuuri măsluite ascunse în mânecă. Pufăie gros cu țigara în colțul gurii, privindu-și adversarii printre gene, rânjind sarcastic, suflându-le fumul în nas. Aruncă pe masă evantaiul din cărți de joc ... cinci ași. Viața e frumoasă însă dură, joacă la cacealma. O înfruntă cine are
EA ... VIAŢA de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 by http://confluente.ro/camelia_constantin_1414091363.html [Corola-blog/BlogPost/383928_a_385257]
-
decât o mitralieră AKM. Poc-poc... cu degetele pe unde i-am arătat eu că mă doare. Desigur că mă ascultă și cu stetoscopul. Brrrr... ce mâini reci avea când mi le punea pe spinare. Îmi spune să respir ritmic, tare... Pufăi ca o locomotivă. În sfârșit scap din mâinile lui... Mi se dă un fel de halat de culoarea vântului turbat pe care trebuie să-l îmbrac cu nasturii-n spate. Apoi mă trimite să îmi fac o radiografie la plămâni
CUM POŢI SĂ FACI O PNEUMONIE DE VARĂ de STANLEY PATOOTY JR. în ediţia nr. 459 din 03 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Stan_patitu_jr_cum_poti_sa_faci_o_stanley_patooty_jr_1333465270.html [Corola-blog/BlogPost/345266_a_346595]
-
de ochi închiși vă privesc în acel moment. Mai aveți curajul să aprindeți o țigare? Dacă da, atunci numărați crucile și vă convingeți că nu merită să vă duceți crucea. - Confecționați o țigare din hârtie de ziar sau carton și pufăiți din ea fără să o aprindeți până vă ies ochii și prostia din cap de a nu mai fuma. Indicat să faceți asta în public, într-o ședință cu colegii. Căutați să le evitați privirile. Ce știu ei? - Ați găsit
CUM SĂ AVEM CURAJUL SĂ NE GÂNDIM PENTRU de LICĂ BARBU în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 by http://confluente.ro/Cum_sa_avem_curajul_sa_ne_gandim_pent_lica_barbu_1331273948.html [Corola-blog/BlogPost/342126_a_343455]