1,270 matches
-
Pentru că n-ați făcut mai nimic pentru ei sau pentru țară, ci numai pentru consolidarea partidului. Că doar tot pe banii noștri umblarăți pe la internaționala socialistă după sprijin. Și să nu-mi spuneți că erau banii partidului, că o să mă pufnească râsul : păi nu știm noi că banii partidului sunt tot ai noștri ?! Că doar nă-ți fi dat o lege de care Încă n-am aflat, lege care să consfințească faptul că politica se face de acum Încolo doar pe baza
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
și mai deștept: s-a întors să ia cărbuni și, cu coada lopeții, a spart sticla de nivel. Înțelegi? Zang, și gata! Tu știi ce-i aia sticlă de nivel? Te-ai urcat vreodată pe locomotivă? Toți dracii iadului au pufnit peste neamț. În cine să tragi? Și noi... unul pe-o parte, altul pe alta, am sărit, și tulea, băiete! Irina îl privi o clipă, în treacăt, apoi, cuprinsă parcă de-o oboseală leneșă, i se lăsă moale de gât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
e nimeni, spuse Miluță. Nu se poate! Ascultă și tu. Se tem și s-au ascuns! Ce-i azi? În câte avem azi? Ce importanță are? Poate că are! Sigur, e ziua ta. Astăzi ai ieșit din spital, șopti Irina. Pufnind în râs o luă la fugă și prinse a țopăi prin mijlocul pieței, jucând șotron. Nu de asta. Stai! Te rog, potolește-te! Cum stătea și se sprijinea de el, răsuflarea îi devenea tot mai precipitată, și-n lumina misterioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
zise cu inima îndoită Virgil. Dar, nenorocire! Vlad îi arătă palma dreaptă goală. Nu se mai putea face nimic. Deci Vlad va lucra împreună cu Ilinca, iar Virgil cu Bărzăunul. Dar mie nu-mi dați s-aleg? se miră Bărzăunul. Tu? pufni Vlad dîndu-și importanță. Tu sapă cu Virgil! Ce mai vrei? Hai, gata! Bărzăunul tăcu strîmbîndu-și gura într-o parte. Oricum, n-ar fi reușit să-l întoarcă pe Vlad din hotărîre. La drept vorbind nu-l interesa cu cine sapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
strigă iar cel cu aparatul la gît. Vin, vin, dom' președinte! Apoi se întoarse iar spre copii: Lasă că-mi spuneți voi, n-aveți grijă! Acum plecați mai repede acasă, că vă rup picioarele, faraonilor, s-aude?! Și Nicanor plecă pufnind furios, lăsînd întreaga echipă suspendată între cer și pămînt. Ce-a mai pătimit Bărzăunul după aceea din partea celorlalți, nu vă mai spun. Cum naiba de se găsise tocmai el să ia tăblița aceea blestemată? Dacă fusese pusă acolo, împreună cu celelalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
ești măcar cu un centimetru mai deștept ca mine. Dar zău că judeci ca un triton!... Ce, adică tu nu pricepi ce vreau eu să zic? Trebuie neapărat să-ți spun cuvînt cu cuvînt ca la copiii de țîță? Virgil pufni fără să mai răspundă nimic și aruncă un bolovan mare în apa liniștită a lacului. Apoi se apropie de Bărzăun și-i spuse privindu-l în adîncul ochilor: Nu putem merge numai noi amîndoi!... Asta-i!... Nu știm precis nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
altcineva nici nu încerca măcar să se gîndească. Era aproape de amurg și vitele se întorceau de la pășune răspîndind în jur un miros de lapte crud. Cîte o cornută mai zvăpăiată se zborșea la el de cum îl întîlnea, fluturînd din cap și pufnind ca o locomotivă. Virgil însă trecea printre ele ca și cum ar fi defilat. Nici nu concepea că ar putea exista vreun rău care să-l atingă. Ajungînd la marginea satului, se așeză pe o piatră și privi mai multă vreme dungile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Ba n-are sens s-o spargem, se opuse nea Petrică. Cine știe ce rost o fi avînd? Mai bine s-o lăsăm așa cum este și să-i spunem domnului Răgălie să vină cu niște oameni pricepuți. Nici așa nu-i bine! pufni Bărzăunul. Adică cum? Noi o descoperim și să vină alții să tragă foloasele? Hai să mai încercăm! Și începură iar să tragă de lespede, icnind și spetindu-se de credeai că te afli cel puțin în fața unor constructori de piramide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
dreptate pe lume! Babele dădeau afirmativ din căpățânile lor roz, proaspăt vopsite de tanti Nuți, coafeza cartierului. Hai că și tu, Vetuță, tare le mai umfli, ce are bascu lanta cu omorul de-l dădea nea Vasile nevesti-sii... Tanti Vetuța pufnea. — Știți voi... Auzi, fa, dar aia, cum îi zice, de la opt, de a divor țat acu’ doi, doi?, doi sau trei ani, aia ce face? Ea ce e? — Uuu, zicea tanti Vetuța - adică, mult sunteți proas te -, aia e stomatoloagă
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Dumi trescu de la parter, așa că stai matale aici, numai nițel, pe măsuță și, până una alta, fii cu băgare de seamă să nu te opărești cu ceaiul“. Absurd! Pușkin și-ar fi zbârlit coama aia a lui creață, ar fi pufnit jignit, și pe bună dreptate, din nasul lui proeminent, și despre nasurile proeminente știm cu toții ce se spune în popor, nu i-ar mai fi răspuns niciodată ocheadelor înserate și s-ar fi cărat definitiv din viața ei într-un
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
revoluție? (dă pagina) EFIMIȚA (ridică într-un tîrziu receptorul, are mare chef de glumă): Ei? RICĂ (banuitor): Jupîne?! EFIMIȚA: Ei aș! (rîde) R ICĂ: Jupîne! Eu sînt! EFIMIȚA: Parol? (chicotește) Spui drept? R ICĂ: Jupîneeee! EFIMIȚA: Ce'ești copil? (închide pufnind de rîs) LEONIDA: Cine să fi fost? EFIMIȚA (izbucnind în rîs): Galibardi, soro! Rică formează iar numărul nervos. Telefonul sună pe cu totul alt ton. EFIMIȚA (ridică, enervată): O să te căiești! Mitocane! R ICĂ: Jupîne, eu sînt. EFIMIȚA: Aoleu! Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
fără să-l bag În seamă am Început să torn În mine, gândindu-mă la tinerețea mea singuratică și la fetele pe care le pierdusem, la prietenii care mă uitaseră prea ușor sau care nu mă mai cunosc... Și am pufnit În râs, așa, de unul singur, turnându-mi iarăși În pahar. Însă individul de lângă mine s-a crezut probabil vizat și a Început mai Întâi cu o privire războinică, de animal tâmp, până când, poate, și a dat seama pentru ce
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
oglindă alchimică, cu fața reflectantă acoperită de o blană ce crește din ea și în care, ca să te vezi, trebuie să desfaci cu ambele mâini o cărare în mijloc, o fantă temporară în care te privești cu oroare sacră. A pufnit și mi-a zis: „Bine, hai să urcăm, dacă nu te deranjează Remora.“ Trăgea după ea în permanență o fiară băloasă, un dog german femelă, Remora, cât o vită neagră și lucioasă, care în prima noapte a făcut salturi peste
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
cu mine, cum fac în general femeile când simt că au atins pe cineva. Ca s-o irit - primul pas spre stârnirea interesului - îi spuneam glume plate, cum ar fi că „mă voi imola pentru ea“, ceea ce o făcea să pufnească teatral, arătându-și albul ochilor. în mod fatal, colegi fiind, tot ieșeam și mâncam împreună, ba chiar, ca să ne facem fișele cu traseele turistice, trebuia să mergem unul în camera celuilalt. La început nu voia să vorbim decât de ungurul
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
Una purta o pălărie bărbătească cu bor îngust. Vorbeau îm preună despre un piept de pui pané. Româncele au o istorie de amor cu pieptul de pui. Le-am întrebat: — Fetelor, voi faceți treburile alea așa și pe dincolo? Au pufnit după legea lor, moment în care au apărut trei matahale, humanoizii lor, din care unul tatuat, cu șlapi Adidas, care mi-a răcnit: „Băi, pulă, ce te bagi?“ M-am uitat fix în ochii masculului alfa și l-am informat
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
puțina lună ce îi zăbrelea fața prin ușa cortului. Bea bere din sticla deschisă cu ochiul și mă privea de la cinci centimetri, întinsă și ea într un cot, nemișcată, îmbrăcată. Gol lângă ea, am simțit că mi-e frig. A pufnit: — La cât de repede te-ai dezbrăcat, bănuiesc că vrei să se și termine repede. — Of, am protestat, înțepenit și în spinare și în creier. Gol, am întins mâna și i-am mângâiat obrazul rece. A isprăvit berea, și-a
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
tine din milă? Am făcut imediat sluj ca un cățel: — Ba da, ba da, ba da! A râs și a dat vin pe ea. S-a ridicat să caute un șervet, verificându-se în treacăt în oglindă. A venit înapoi pufnind, fără să-și schimbe tricoul pătat. — Ești înduioșător cum poți să te mândrești că tu nu porți niciodată ceas. Nu mă mândresc. M-ai întrebat de ce n-am ceas și ți-am spus că nu port. N-am avut niciodată
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
niciodată ceas. Nu mă mândresc. M-ai întrebat de ce n-am ceas și ți-am spus că nu port. N-am avut niciodată. — Da, dar când ai zis asta ți s-a luminat fața. — Pentru că mă uitam la tine. A pufnit iar, iritată. — Ce ieftin. încă una de-asta și te duci înapoi să dormi singur în apartamentul ăla oribil cu cărți pretențioase. — Cărți. Nu e nici o pretenție acolo. Nu le-am expus pe fațada casei. Ai vrea să le țin
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
decât „proce-“, căci „ură“ i-a rămas în gât văzându-l pe Pop. Mirați, tatuații s-au întors spre ofilitul Pop, spre ve denia care-l făcea pe magnificul Minoiu să înlemnească. Decibelii se înmuiaseră brusc. — Ce-ai, Minoiu? a pufnit unul cu șaibă în sprân ceană. Cine-i tataia ăsta? Minoiu tăcea, fixând apariția mototolită și cu bule tinul strâns în pumn. — Eu sunt tatăl moartei, le-a spus calm Pop tatuaților. Decibelii au dispărut cu totul. — Eu sunt tatăl
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
ce-l ținuse de vorbă atâta vreme și nu-i anticipase scrupulele vinovate. Iar când îi puseră cătușele și auzi peste ele croncănitul satisfăcut al bătrânului, care se congratula cu unul din mascați, lui Nur Iulian îi veni parcă să pufnească - și se puse atunci să-și fredoneze: Sunt haiduc cu vulva udă... Sâmbăta morților Și să nu uitați să jertfiți un cocoș lui Asclepiu. Socrat Adevărat grăiesc ție că noaptea aceasta, mai ’nainte de cântatul cocoșului, de trei ori te
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
-i. Limba ne e îngropată. Nu mai știm vorbi.“ — Ba se mănâncă și între ei. — Da’ de unde știți, părinte, dacă nu-i vede nimeni? — Păi ziua găsim rahații lor. înseamnă că ceva au mâncat. Extazul îl făcu pe Celebi să pufnească zgomotos pe nări. începu să scrie, înfierbântat, în vreme ce popa mormăia afurisenii. Dar ei ce sunt, părinte? îs tot români de-ai noștri? — îs tot români, da’ nu vorbesc. Și te mănâncă. Și ce înseamnă asta? întrebă încordat Celebi. — Nimic, taică
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
chestie“. — Ba am înțeles, ba am înțeles, molfăia Max neconvins. I-am tras un cot în coaste. — Știi ce? Ocultiștii ar face bine să se ocupe mai mult de Heidegger. M-a întrebat, mimând interesul, ce voiam să spun. Am pufnit. — Ați studiat totul, inclusiv absența sexului la Heidegger, dar niciodată relația lui cu alchimia. L-am prins de umeri și mi-am pironit ochii într-ai lui: — A scris Originea operei de artă, nu? Se holba la mine, confuz. — Opera
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
de transpirație și îndrăznești să ieși în bazar cu o figură de mâță lubrică pe care scrie „futută și răsfutută“... Ai să fii arestată. Ai să produci accidente când traversezi strada. Tot Kabulul va mirosi a mosc și sacâz. A pufnit tolerantă: — „Futută și răsfutută“... în ce mitologii trăiești, dragule? Când și-a închis sutienul la spate, sutien nepotrivit cu chiloții - căci purta doar lucruri desperecheate ‒, s-a transformat o secundă, căutând să nimerească copca dindărăt, într-o figurină de zeiță
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
rapid pe pixeli cu spatele întors spre mine. — Sau îl fac să se întâlnească cu deminorii francezi. Francezii tocmai dezgroapă minele din jurul grădinii zoologice. Acolo unde el și-a... — Ce forță trebuie să aibă ca să-și păstreze calmul ăla, a pufnit deodată, repezit. Să fii nevoit să-i rogi mereu pe ceilalți să te care să faci pipi... Iar cineva ți-o ia în mână - cu stânga, da? așa e la ei - și ți-o ține când te ușurezi, și ți-
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
și cu liniștea tolănită pe urechi ca o căciulă îndrăgostită de creștetul posesorului, prietenii din oraș râseseră îndelung. Se bătuseră și cu mâinile pe burtă, ținea minte asta, masa pe care stăteau sticlele de bere se clătinase amenințător, iar el pufnise nemulțumit, dând din mână a lehamite. În primul rând că încalci o lege a muntelui, poți să-ți rupi un picior, Doamne-ferește, tocmai atunci nu ai semnal, n are cine să plece după ajutor și te descoperim prăbușit în vreo
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]