205 matches
-
cu pistolul cu rachete, semnalul de adunare, până veneai la locul de adunare, de pe unde erai la tăiat de stuf ca să te ducă la colonie, realizați cam cum era?! În afară de asta, cât se putea usca un costum din ăsta de pufoaică de astăzi până mâine, când trebuia să ieși din nou la lucru?! Bolile mizeriei C. I.: Cum erau spațiile de dormit? Aveați încălzire? S. Ț.: Încălzire... doar de la corpurile noastre de animale. Atât! Nici vorbă de foc. După cum într-un
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
se încălzește atmosfera datorită respirației animalelor, așa se încălzea și dormitorul nostru, de la respirațiile noastre, atât. Și uneori era foarte cald și era insuportabil, erau atâția oameni și aerul extrem de viciat. C. I.: Ați primit haine de deținut, zeghe, pantaloni, pufoaică? Când anume? Când ați ajuns la Salcia? S. Ț.: La Salcia am primit doar zeghe. Abia mai târziu, când am ajuns la Periprava, ne-au dat pufoaice, dar târziu de tot și erau numai zdrențe. Restul, pantaloni, dar erau subțiri
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
și aerul extrem de viciat. C. I.: Ați primit haine de deținut, zeghe, pantaloni, pufoaică? Când anume? Când ați ajuns la Salcia? S. Ț.: La Salcia am primit doar zeghe. Abia mai târziu, când am ajuns la Periprava, ne-au dat pufoaice, dar târziu de tot și erau numai zdrențe. Restul, pantaloni, dar erau subțiri de-ți tremura fundul în ei. Însă ne dezbrăcau de pufoaică iarna, în sensul că, dacă ne lăsau așa cu pufoaica pe noi, spuneau că stăm pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
Salcia am primit doar zeghe. Abia mai târziu, când am ajuns la Periprava, ne-au dat pufoaice, dar târziu de tot și erau numai zdrențe. Restul, pantaloni, dar erau subțiri de-ți tremura fundul în ei. Însă ne dezbrăcau de pufoaică iarna, în sensul că, dacă ne lăsau așa cu pufoaica pe noi, spuneau că stăm pentru că ne este cald și erai forțat să muncești pentru a te încălzi. Dar au murit mulți tineri acolo pentru că n-au rezistat, a fost
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
ajuns la Periprava, ne-au dat pufoaice, dar târziu de tot și erau numai zdrențe. Restul, pantaloni, dar erau subțiri de-ți tremura fundul în ei. Însă ne dezbrăcau de pufoaică iarna, în sensul că, dacă ne lăsau așa cu pufoaica pe noi, spuneau că stăm pentru că ne este cald și erai forțat să muncești pentru a te încălzi. Dar au murit mulți tineri acolo pentru că n-au rezistat, a fost neșansa lor. Dacă eu, de la 49 de kg atunci, am
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
caut, iar eu l-am mințit că a fugit un nepot și că acum îl caut. I-am explicat apoi rusoaicei că cel care venise la ea nu era partizan, că era sectoristul din zonă. Milițianul venise îmbrăcat într-o pufoaică cu epoleți, dar fără însemnele gradelor. Eu i-am spus căpitanului și cred că milițianul acela a fost dat afară din miliție că după o vreme l-am văzut prin Râmnic îmbrăcat civil. Involuntar am făcut și un rău acelui
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
unui text administrativ sau juridic, dar normal, ușor de acceptat și de interpretat la începutul unui text literar: [Ø]1 Putea fi văzută în fiecare dimineață, pe la șapte, rezemată de vitrina frizeriei, citind. Cu fața ascunsă între căciulă și gulerul pufoaicei, la adăpostul groșilor ochelari cu scipiri derutante, Coca1 zăbovea pe imaginea unui distins estetician, îngenunchiat lîngă Flendurilă [...]. (începutul romanului Fototeca, de Adriana Bittel) Distanța dintre cataforic și subsecvent nu poate fi foarte mare atunci cînd cele două expresii referențiale se
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
înseamnă Guvern mondial. Zeci de națiuni subjugate și dirijate de la Moscova, unde în tot guvernul nu era decât un singur rus, în primii ani ai revoluției, iar restul erau evrei hazari. De la Nistru la Vladivostok, aceeași oră, aceeași lozincă, aceeași pufoaică, aceeași foame și același frig, dar mai ales aceeași frică. Statele satelit, predate de sionismul iudeomasonic spre experiență Moscovei, au trăit aceeași soartă aproape o jumătate de veac și s-a reușit așa de bine spălarea creierului și infuzarea fricii
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
s-a deschis o ușă în spatele nostru. Am ieșit noi din lift, dar eu și Giura stabilisem că dacă auzeam ceva suspect să tragem. Ne era frică. Ne-a luat cam o jumătate de oră să ne dezbrăcăm căci aveam pufoaica neagră de tanchist, salopeta, vestonul, cămașa, diagonala. Cum ne dezbrăcam noi așa, a intrat maiorul; și-a dat seama că eram stresați, ne-a avertizat că el este. S.B.: Da, era panica. Dumneavoastră percepeați mediul ca fiind ostil. D.R.: Chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Science/84991_a_85776]
-
cel puțin dublu, când v’ar trebui, majorității dintre voi, doar 50% peste nevoile acelui metabolism bazal. Ce se Întâmplă cu restul? Gata hidrolizat, adică „gătit“ pe placul microorganismelor, fermentează În latrină, devenind alcool. De unde și chestia cu rachiul de pufoaică. Brrr... O să-l rog pe Cristi să detalieze. Dar să revin la matcă. Acele substanțe nutritive de aruncat sunt Însă o tentație pentru micoorganisme, care se grăbesc să ocupe partea finală a intestinului. Iar vrabia și nu numai ea, ci
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de lume a detenției duse la extrem. Pentru refuzul de a colabora la un proiect, Gleb Nerjin va fi pedepsit cu transferul în lagăr. Amintirea lagărului rezistă, în conștiința lui Ignatici din Casa Matrionei, sub forma unui obiect păstrat încă, pufoaica, unul dintre cele mai importante obiecte ale oricărui deținut. Frontiera dintre lumea liberă și lumea închisorii sau a lagărului nu poate fi trecută decât prin arestare. Soljenițîn insistă să prezinte în detaliu valurile de arestări care s-au făcut, ajungându
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
brigada 104. Îmbrăcămintea deținuților constituie un alt detaliu important. Se face distincția între două categorii de îmbrăcăminte, între haine de lagăr și haine civile, primele considerate un fel de uniformă: "pantaloni negri, vătuiți, cu numere pe genunchiul stâng", pâslari, obiele, pufoaică și căciulă, toate aflate într-un grad de uzură foarte avansat. Într-o zi geroasă, deținuții se îmbracă cu tot ce poate fi îmbrăcat. În aceste condiții, se întâmplă uneori ca, încă de dimineață, pe platoul de adunare, gardienii să
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
Așa s-ar explica și atitudinea de compasiune pentru deținuți, pe care o dovedește acest narator. În scena percheziției, apare într-o paranteză o completare motivată nu sub aspect informativ, ci emotiv: gardienii "le-au poruncit deținuților să-și desfacă pufoaicele (în care fiecare și-a pitit căldura din baracă)"275. Remarcăm încă un narator interesant din acest punct de vedere naratorul ironic din romanul Primul cerc. Obiectivitatea îi lipsește și lui, în pofida statutului de narator care nu ia parte la
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
principal este gata oricând să "răspundă" nelămuririlor, incertitudinilor lui Tenno, care nu poate avea acces la informații legate de ceea ce s-a petrecut în lagăr după plecarea lor: "Dar iată cum a fost: niște deținuți de la munci comune au găsit pufoaicele reci [...]. Supraveghetorii nici nu le-au văzut"291. Ultimul cuvânt îl are autorul-narator, cel care deține, încă o dată, mai multe informații decât efemerul narator Gheorghi Tenno: Așadar, ne-au dat o pedeapsă de câte douăzeci și cinci de ani. Când cititorul va
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
mormintele comune, în gropile prea puțin adânci de la polul înghețat, oamenii erau luați o dată, a doua oară, a treia oară în lagăr, oamenii degerau în timpul etapelor, oamenilor le plesnea inima de cât săpau pentru a-și câștiga dreptul la o pufoaică cârpită, iar curățelul ăsta nu doar că-și amintește de numărul cămășii sale, dar mai știe și ce număr poartă la guler?! Uite, numărul ăsta de la guler îl dăduse gata pe Oleg! N-ar fi crezut niciodată că gulerul mai
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
tocmai la Botoșani. Șase luni și-a ros coatele pe băncile școlii! Numai ea știe ce greutăți a înfruntat. Dar acum, ce mai, pornește tractorul cît ai clipi! Un Lanz rusesc, în doi timpi, cu un singur piston. Îmbrăcată cu pufoaică rusească, cu căciulă cu urechi, și unsă de uleiuri din cap pînă în picioare, Anica era modelul femeii implicate în pregătirea viitorului luminos al țării. Dar ce frumos vorbea fata asta! Femeia va fi egală cu bărbatul în comunism... Doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
albă și ochii verzi, pe când el, Fanache, era îndesat și oacheș. Îl enerva că purta pardesie de gabardină bej și pălărie, e drept, cam tocite, dar curate, și din ce materiale, pe când el nu umblase îmbrăcat toată viața decât cu pufoaică și cu șapcă, iar de când ajunsese cine ajunsese, se împopoțona cu haină de piele neagră, care, scorțoasă, îi venea ca dracu. Îl enerva că mereu tata se adresa cu domnule, doamnă, saluta larg, ceremonios, își scotea pălăria și se înclina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
cu elan pe străduțele amărâte. Se găsea într-o dispoziție deosebit de bună. Purta o cămașă în carouri albastre și gri, curată și apretată, o perechi de pantaloni de doc proaspăt spălați și călcați, bocanci negri bine lustruiți și, deasupra cămășii, pufoaica lui, și ea îngrijită: tata nu renunțase nici acum la cochetărie. La cabinetul oftalmologic, în anticameră aștepta o groază de lume. Iar medicul lipsea. Tatei chiar i-a convenit situația: s-a înscris pe o listă, mai curând de trei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
registru, cu nume, vârstă, domiciliu și profesie. Când să-și decline ocupația, tata a ezitat, apoi a zis răspicat: „Brigadier“. La cuvântul brigadier, doctorița a tresărit, părând că, în sfârșit, îl observă pe tata. L-a pus să-și dezbrace pufoaica și apoi l-a invitat să se așeze pe scaunul acela special și să se uite la o planșă, atârnată pe perete, conținând litere și figuri din ce în ce mai mici. Cu o baghetă îi arăta unul sau altul din desene și-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
medicală, și se pregătea să plece, fiind programat să se întoarcă după ochelari într-o săptămână, când doctorița cea tânără i-a adresat o întrebare ce ieșea cumva din schemă: -Tovarășe, dumneata chiar ești brigadier? Tata, care deja își îmbrăcase pufoaica și se îndrepta spre ușă, s-a întors contrariat, descumpănit: n-avea idee ce să răspundă și nici cum să califice întrebarea aceasta. A ridicat privirea spre femeie și a fost frapat de fața ei albă, cu trăsături perfect conturate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Am fost invitați în sala de festivități unde, disciplinați, conform regulamentelor, așteptau cei 150 (de fapt, s-au dovedit a fi doar 144) adolescenți. Am numărat și 16 cadre. Tinerii, bine îmbrăcați, ca pentru frigul de afară, purtau uniforme tip pufoaică. Curioși - majoritatea, flegmatici - unii, indiferenți - alții, cu privire inteligentă - la cei mai mulți, să spunem doar stinsă - la câțiva! Narând acum, îmi dau seama că acești tineri erau prezenți în sala de festivități nu pentru că ar fi fost mânați de o pornire
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
am interesat eu. „La ILL. Mă duc la director!” „Ba mai bine du-te la sindicat, ca, dacă nu-ți va rezolva cererea, abia după aia să ajungi la director!”, l-am sfătuit. Avea o față hirsută, purta căciulă și pufoaică. M-a privit cu recunoștință și mi-a întins mîna. I-am întins-o și eu, dar numai pentru o clipă, căci a vrut să mi-o sărute, ca la popi. Am plecat, iar el a rămas pe loc. N-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cine ?, apar doi oameni. Din depărtare, mai bine de un kilometru distanță, de abia se identificau, dar ni se înfățișau din ce în ce mai clar pe măsura apropierii lor. Pe la vreo 500-600 de metri i-am identificat, erau ostași ruși, îmbrăcați rudimentar, cu pufoaice și pantaloni decolorați, în picioare cu niște bocanci scâlciați, la piept cu puști cu lunetă și tot felul de adăugiri, care de care neînțelese de noi, curioșii. Când au ajuns la locul unde ne aflam în așteptare, cei doi ruși
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
de altceva. Peste cinci minute râdem și ne spunem bancuri. E mai bine așa. Iarna pe uliță Two against nature se filează încet în căștile de pe urechile mele. Aud din nou zgomotele străzii. În fața mea e un tip cu o pufoaică gri-petrol, destul de uzată. Merg la doi pași în urma lui. Zăpada a acoperit noroiul, așa că pașii noștri scârțâie intermitent. Omul vorbește la telefon. Probabil că persoana de la capătul firului e cam surdă, pentru că omul din pufoaică țipă. Sau cel puțin așa
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
e un tip cu o pufoaică gri-petrol, destul de uzată. Merg la doi pași în urma lui. Zăpada a acoperit noroiul, așa că pașii noștri scârțâie intermitent. Omul vorbește la telefon. Probabil că persoana de la capătul firului e cam surdă, pentru că omul din pufoaică țipă. Sau cel puțin așa îl percep eu. Boss-Șerif, asta-i piesă de piesă. Tre să vezi ce poze are pă Feisbuc, te apucă damblaua, e gigea rău. Ridic mâna spre iPod și apăs butonul de pauză. Mariana, frate. Îmi
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]