914 matches
-
sună trâmbița îngerului. „Ta-ra-ta-ta!... Ta-ra-ta-ta!” și „Toratata! Tora-tata!” răspunde cea a bătrânului alienat cu gura lipită de burlanul găurit al azilului. Între timp, în spital, dar și la hotelul de vizavi, arcurile canapelelor scârțâie asemenea unor harmonici abisale, acompaniate de puhoaiele de corbi, întorși de la vărsătoarea orașului, unde au scormonit toată ziua cu ciocurile lor printre resturile menajere în căutarea unor relicve ale unui trecut apus pentru totdeauna. Scormonind prin mulțimea de cârpe, de ambalaje strivite, de sticle goale de bere
Despre urechile de tablă ale unui poet din Nord: George Vulturescu by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2609_a_3934]
-
DE TOAMNĂ de Nicolaie DINCĂ Pe cer nori negri ploi aduc, Se scutur frunzele de nuc, Și ultimii cocori se duc, Vântoasele-și încep baletul, Pe gânduri a rămas poetul, Singur-cuc. Coboară liniștea-n zăvoi, Cețuri prin văi se-abat ‒ puhoi, Rămân copaci pustii și goi, Din cer mici site-ncep să cearnă Topite picături de iarnă Peste noi. Melancolii mă năpădesc, De frigul toamnei te doresc, Cu ființa ta să mă-ncălzesc. Pojarul tău nu mi-l sting ploi; Îți
IUBIRE DE TOAMNA de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1742 din 08 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381776_a_383105]
-
VITAL Să nu te supăr viața, am mers ades pe vârfuri Că liniștea din tine să poți să o păstrezi, Am domolit din zarva speranțelor din visuri Că tu în continuare să poți ca să creezi, În mine și în juru-mi puhoaie de minuni, Să cauți în neanturi puținii oameni buni Și nu c-aș reproșa, căci totuși te-am trăit Dar te întreb pe tine, "de ce-ai dezamăgit?" Unde pierdut-ai calea spre împlinirea ta, De ce în definitia-ti e
SANTAJ VITAL de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1900 din 14 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384184_a_385513]
-
lucioase, neînțelegând încă de unde crescuse teama-n privirile tale și în alergarea haotică a grupurilo de fugitivi, prin labirinturile tăiate în coastele lanului nesfârșit. Le ghiceam doar existența din mișcarea spicelor înalte și din murmurul asemeni vuietului îndepărtat al unui puhoi nestăvilit de neliniște. Viața era scufundat întrun abis de incertitudini și terorismul se cuibărise și împuiase în Regatul Unit al Spiritelor Libere. Cărările în lan erau drepte și se ramificau în toate direcțiile ca o pânză de păianjen uriaș. Mă
VIZIUNEA TERORII de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384258_a_385587]
-
a văzut la televizor că se trage nu a mai stat pe gânduri și m-a trimis la bistrou după tata. Acolo însă nu era și când am ieșit în stradă ca să-l caut în altă parte, m-a luat puhoiul de poameni...O clipă i-am văzut șapca roșie, am încercat să mă strecor prin mulțime după el, dar era să fiu călcat în picioare...Și n-am avut de ales... Revoluționar 2 : O clipă...Adică se dă la televizor
VIATA PRINTR-UN OCHI DE GEAM (TEATRU) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/383736_a_385065]
-
Acasa > Poezie > Credinta > POTOPUL Autor: Nicolaie Dincă Publicat în: Ediția nr. 2025 din 17 iulie 2016 Toate Articolele Autorului POTOPUL de Nicolaie Tony DINCĂ Curgeau puhoaiele de luni întregi, Eu mă-ndreptam decis spre Ararat, Pluteau pe ape vite, robi și regi, Ca un alai sinistru, necurat. Și mă gândeam ce vină aveam eu, Că nu m-au înțeles fără răgaz ?!... Nevastă-mea doftoricea un leu
POTOPUL de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2025 din 17 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380144_a_381473]
-
simte stăpână. Viața mea e o apă care-și are izvor Într-o sete imensă, plămădită cu dor, Dacă mâna-i întind, ea mă ia de mijloc, Așeazându-mi în palmă, dramul meu de noroc. Rătăcesc într-un crâng, am dorințe puhoi, Printre frunze căzute văd imagini cu noi, Mă săruți apăsat și-ți răspund vehement, Dar în valuri coboară stele noi permanent. Lângă noi, păsărele, cântă-n triluiri de zor, Tu spre ele te duci, ca să plece în zbor Și pe
AZI MĂ DOARE IUBIREA de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380266_a_381595]
-
vâlvătăi înalte se ridicau aidoma unui rug jur-împrejurul troiței, eliberând spre cer puzderii groase de scântei și cum, în sfârșit, începuse a turna cu găleata. Când ajunseseră primii barbați să stingă pălălaia, "rugul" ardea la fel, deși ploaia-și vărsa puhoaiele mai abitir decât la început. Nu reușiră să stingă focul care mai arse încă preț de un ceas, ziceau. Deodată, ca la o comandă neauzită, "rugul" muri, cerul se însenină, împodobindu-se cu puzderii de stele. Și mare le fu
TROIŢA de ANGELA DINA în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377250_a_378579]
-
dreapta credință, cuvântul lui Dumnezeu curat, nefalsifi¬cat, ajutându-i și pe ceilalți să-l cunoască. Apoi este grija de a păstra integritatea unității Bisericii. Pe Nistru voievozii români au construit cetăți care să ne delimiteze, să ne apere de puhoaiele ce veneau din adâncurile pustelor, stepelor siberiene. Spre apus nu s-au putut construi cetăți, dar au existat nenumărate altare ortodoxe, acestea fiind cetățile care ne-au apărat de înstrăinare. Am fost de multe ori peste Tisa, i-am văzut
UN GÂND DE RECUNOŞTINŢĂ ŞI PREŢUIRE LA CEAS ANIVERSAR – ÎNALTPREASFINŢIA SA IUSTINIAN CHIRA LA ÎMPLINIREA A NOUĂZECI ŞI CINCI DE ANI DE VIAŢĂ PĂMÂNTEASCĂ, SLUJITOARE ŞI PILDUITOARE. de STELIAN GOMBOŞ [Corola-blog/BlogPost/382156_a_383485]
-
lemn de santal. A MAI TRECUT UN AN? Poate șapte. Veacul e ireal. Computerul se strâmbă la mine prin toți porii. Cheia de la sertar e la tine. Mă trec fiorii când mă gândesc la mesaje... Reci peisaje mă-neacă în puhoaie ca un supliciu. În afară de ploaie, Ești singurul meu viciu. Referință Bibliografică: SINGURUL VICIU / Marioara Nedea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2062, Anul VI, 23 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Marioara Nedea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
SINGURUL VICIU de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382255_a_383584]
-
greu, vârându-te printre alți semeni, la fel de strâmtorați ca și tine din cauza celorlalți, dintre care faci parte și tu. Mai nou, străzile vechiului București, trasate pentru trăsuri și sănii cu cai (eu le-am apucat în copilărie), devenite improprii pentru puhoiul de mașini care le inundă acum zilnic. La toate acestea se mai adaugă și aglomerările, în mare măsură de bună voie, din magazine și din piețe publice, la meeting-uri și la o serie de sărbători, altădată private, astăzi publice, cum
Corpul "conglomerat" by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8480_a_9805]
-
administratorul și le-a oprit pentru sine. Scandal, studenții refuză să mai lucreze, părăsesc bucătăria, pleacă în oraș. Telefoane alarmate la decanat, să fie aduși imediat înapoi căci se apropie ora mesei și n-avea cine să facă față la puhoiul de cantiniști care urma să vină la prînz. În cele din urmă, incidentul s-ar fi aplanat. Discuție cu ușile închise la Consiliu, cu șefii de catedră, toți cad de acord să treacă afacerea sub tăcere. Altfel, ziceau, gestul (motivat
Tovarășe de drum Experiența feminină în comunism by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Journalistic/8558_a_9883]
-
cu tot cu inima lui scrie exact la fel ca ea și ca "prozatoarea" noastră: execrabil. E un calificativ prea dur? N-aș crede: "Inteligenta mea prăjitură, voi fi bucuros" (p. 19), "mi-e inima prichindea din pricina asta" (p. 23), "oricum, tot puhoaie aș simți, orice aș face" (p. 26), "uneori, prăjitura mea, îmi vine să îți fac rău" (p. 28), "am în mine tot mai multe langori de sadic", (p. 30), "tu ești abatesa mea" (p. 31), "inima îmi bate încetișor, ca
Amintiri venerice by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8601_a_9926]
-
O pseudopoezie lălîie, mortal plicticoasă atunci cînd nu e involuntar comică, ne inundă. Să fi fost profet "veselul Alecsandri" cînd a decretat că "românul e născut poet"? Ne îndoim totuși că bardul de la Mircești trecea dincolo de o galanterie etnică, întrezărind puhoiul de texte poetizante care, în prezent, ne va pune la dificilă încercare virtuțile răbdării, compasiunii, iertării ce au, oricum, niște preaomenești limite. Care sunt cauzele invaziei simulacrelor de poezie? Între ele se găsește, desigur, un simțămînt de eliberare după deceniile
"Scrie despre mine"! by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8644_a_9969]
-
doar prin participare politică -, dar vin cu altceva, tulburător și frust, ca orice biologie care nu poate fi subestimată: au număr, sunt foarte numeroși, practic de neoprit. Ceea ce exprimă, în ultimă instanță, și aversiunea celor din interiorul zidurilor față de acest puhoi uman lipsit de stil, dar foarte activ, trudnic până la neodihnă și revendicativ." (pag. 31) Însăși viziunea lui Borbély e, în paragraful acesta, narativ apocaliptică, ceea ce face eseul, ca ton, și mai convingător. Păcat doar că, fiind foarte selectiv cu sursele
Atlas de comparatistică urbană by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6966_a_8291]
-
mari, gravi, intenși, încercănați adânc,... în ovalul subțire și fin al figurii", dar pe de alta, cu "nu știu ce amprentă de tristețe pe care o are acum întreaga ei fizionomie până la zâmbet". Și nu era de mirare. Trecuseră anii cu tot puhoiul de evenimente politice, având, cum știm, grave consecințe asupra familiei și în planul vieții personale, cu amărăciunea, probabil nevindecabilă, de a fi fost nevoită să divorțeze de mult iubitul Mihai Fărcășanu. Firește că lăsaseră prea vizibile urme. Figura care l-
O mare familie de scriitori by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/6890_a_8215]
-
Suceava. Și tot de-o viață întreagă sa preocupat și a căutatîn biblioteci, în zeci de arhive, în tot ce s-a păstrat pe plan local și central, în toate ascunzișurile ce-au scăpat de focul războaielor și de furia puhoaielor vremii- informații, date, mărturii, documente etc din care a închegat o istorie cât mai completă și complexă, însoțită de izvoare, bibliografie, imagini, anexe, glosar de cuvinte- o istorie a acestei instituții din zona natală. Acum, la cei 82 de ani
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
avem de tot și toate și pentru cei de departe, Ce veniră-n ospeție Osteniți de drumeție. Domnul ne dădu de toate: Minte, pace, sănătate. Dar veniră la noi furii Nu doar pentru de-ale gurii. Au venit și vin puhoi Să ne fure ce-avem noi Au venit din toată zarea În puhoi mare ca marea. Ce vor oare-n țara asta? Că ne-aduseră năpasta, Foamea, lacrima și plânsul, Sărăcia-n tot cuprinsul Dragei noaste țărișoare. Căci românul, are
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
ospeție Osteniți de drumeție. Domnul ne dădu de toate: Minte, pace, sănătate. Dar veniră la noi furii Nu doar pentru de-ale gurii. Au venit și vin puhoi Să ne fure ce-avem noi Au venit din toată zarea În puhoi mare ca marea. Ce vor oare-n țara asta? Că ne-aduseră năpasta, Foamea, lacrima și plânsul, Sărăcia-n tot cuprinsul Dragei noaste țărișoare. Căci românul, are, n-are, Trebuie dus la pierzare! Așa-i pricazul cel mare. și cum
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
în aștep tarea perlei din vârful sexului bărbatului-cal-de-mare. Sărutul ei adună tandrețea agresivă a unei disperări fără margini. Iar mintea ei refuză să înțeleagă. Min tea ei refuză să accepte ceea ce i se întâmplă. Mintea ei e blocată de un puhoi de simțuri abia acum desco perite, care ies de nicăieri și dau năvală în pieptul ei, de undeva dinăuntru. Mintea ei pâlpâie palid în timp ce gândul ei se dilată și-i curge fierbinte printre șanțurile creierului. Doamne, mă-ndrăgostesc de cine
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
început, de la prima lume creată, Dumnezeu face loc pentru lumile nou-venite trăgându-se în sine... uite așa... Și Gaspadin îi demonstră lui Nur Iulian cum, sugându-și burta și arătându-se și mai scofâlcit decât era. — Dar, din modelarea acestui puhoi de lumi rămân multe resturi, coji sumbre, cochilii stinse. Cabaliștii le numesc qliphoth. Aceste coji, Julien, aceste cochilii sunt demonii noștri. Și, spune-mi, pentru a reveni la greșeala de tipar care l-a tulburat atât de grav pe Dalí
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
un tînăr asemănător personajului descris de Thomas Mann în nuvela sa Tonio Kroger. Un tînăr înalt, subțire, blond și cu ochi albaștri. Pentru a face o comparație asupra condiției sale, vă sugerez acel moment, cînd un copil aflat într-un puhoi de oameni își pierde părintele însoțitor. Cine a văzut o asemenea scenă, ce unora li se pare cotidiană, își va aduce aminte de cumplita spaimă ce smulge plînsul copilului. O asemenea situație existențială poate traduce simțămîntul regelui detronat. Singurătatea, spaima
El condor passa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9893_a_11218]
-
avem o curiozitate malițioasă pe care bîrfa și savoarea dată de prilejul de a-i vorbi de rău pe alții ne-o pot satisface. Și atunci, nu trebuie decît să apăsăm pe buton și ambrozia desfătării colorate se va revărsa puhoi, împlinindu-ne nevoile. Toate aceste nevoi sînt satisfăcute prin delegație: trăiești prin alții și vezi lumea prin ecranul televizorului, dar pentru că totul se petrece comod și fără efort mental, și pe deasupra fără nici un efect nociv care să poată fi detectat
Căpcăunul din ecran by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9921_a_11246]
-
funcția de cercetător la Institutul de Folclor (1953-56) sau pe aceea de președinte al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor (1990-1992). Creația sa nu deține atributul abundenței. E mai curând aidoma unei stânci de munte ce la un moment dat, sub acțiunea puhoaielor, s-a transformat în canion. Astfel, pâna pe la sfârșitul anilor '80 distanțele temporale dintre lucrări (fie că este vorba despre opere, simfonii, cvartete ori lieduri, fie că ne referim la studiile muzicologice) erau relativ reduse. După aceea vocea creatoare a
Opt simfonii și un poem by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9036_a_10361]
-
conștient în serviciul clasei muncitoare. Colaboratori ai demonstrației, îndeplineam sarcini precise: împărțeam trecătorilor manifeste și strigam lozinci pînă răgușeam. De-a lungul coloanei în marș alergau delegații cu ordinea, comandanții strigăturilor lozincare, semnalizînd cu stegulețe roșii cadența de marș a puhoiului, iar alături de ei agenții de legătură, pentru transmiterea dispozițiunilor ce veneau din fruntea coloanei, unde se găsea Istrati. La urmă se scurgeau căruțele cu familiile muncitorilor, femei și copii îmbrăcați cu tot ce aveau mai bun în garderoba lor săracă
"Un anarhist al dracului de deștept" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9407_a_10732]