65 matches
-
prin fața porții lui. Zice că drumul e al lui, se pune în fața mea și nu-mi dă voie să trec. Dar tu ai pumnișori? o întrebă tata. Da, răspunse fetița, intrigată de întrebarea tatei. Ia să văd și eu, ce pumnișori ai tu? întrebă tata, privind-o încurajator. Păi atunci, dacă ai pumnișori, de ce ți-e frică de Toma? În ochii fetiței sclipi o privire de înțelegere și-i zâmbi tatei spunând cu hotărâre: Mâine seară n-o să-mi mai fie
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
mea și nu-mi dă voie să trec. Dar tu ai pumnișori? o întrebă tata. Da, răspunse fetița, intrigată de întrebarea tatei. Ia să văd și eu, ce pumnișori ai tu? întrebă tata, privind-o încurajator. Păi atunci, dacă ai pumnișori, de ce ți-e frică de Toma? În ochii fetiței sclipi o privire de înțelegere și-i zâmbi tatei spunând cu hotărâre: Mâine seară n-o să-mi mai fie frică de el, iar chipul i se înveseli. În seara următoare, când
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
obraznic pe chip, cântându-i tărăgănat: Nu-ți dau voie! Nu-ți dau voie! De data aceasta, Viviana se retrase la marginea drumului, așeză cu grijă sticla într-un loc ferit, apoi veni în fața lui Toma cu mâinile încleștate în pumnișori și-i îndesă de două-trei ori cu sete în mutrișoara obraznică a acestuia. Toma rămase mirat, nevenindu-i să creadă îndrăzneala ei, după care, începuse să strige cât îl țineau puterile alergând înspre curte: Bunica! Bunica! M-a bătut Viviana
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
-i să creadă îndrăzneala ei, după care, începuse să strige cât îl țineau puterile alergând înspre curte: Bunica! Bunica! M-a bătut Viviana! în timp ce plângea, nervos și umilit de atâta îndrăzneală din partea unei fete. Viviana își strânse mâinile amândouă în pumnișori și-i arătă tatei. Mulțumită în sinea ei, Viviana luă sticla cu lapte și-și văzu de drum. În spatele portiței, tata chicotea vesel, mândru de fetița lui cea curajoasă. Viviana se întoarse acasă cântând veselă și sărind de pe un picior
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
stea în preajma bunicii și să soarbă spuma laptelui proaspăt muls, iar când pleca să ducă laptele la coana preoteasă, Toma o pândea din spatele gardului, dar niciodată n-a mai îndrăznit să iasă în calea ei. Pesemne că nu i plăcuseră pumnișorii pe care i-i „spusese” Viviana la ureche. Excursia Ca un zefir de primăvară, blând și vesel, intră pe ușă Viviana, îmbrăcată în uniforma cu picățele, cu șorțuleț albastru, cu guler alb și apretat, cu ghiozdanul în spate. Era elevă
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
râs și m-a Întrebat ce vreau să fac cu mingiuca aceea de aluat; plăcinte pentru furnici?! Dar , stăpânită de o presimțire, eu am insistat și el mi-a adus-o. După cum am mai spus, aluatul acela era cât un pumnișor de copil și era evident că nu putea să iasă din el decât - vorba soțului meu - câteva plăcințele pentru furnici. Totuși, Împinsă parcă din spate de cineva, am luat planșeta de făcut prăjituri și am Împărțit aluatul În patru părți
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
se înfrupte din friptură, dar înfipse de câteva ori ciocul într-o perișoară moale și gustă o firimitură de tort. În acest timp noi continuam să mâncăm cu cea mai mare grijă, evitând cel mai neînsemnat zgomot. Cinteza, cât un pumnișor roz de copil, fremăta fără astâmpăr, sărea din loc în loc, zbura, venea îndărăt, ciripea și, făcând toate astea după plac, în cea mai desăvârșită libertate, simțea din plin bucuria vieții. Această bucurie ne-o transmitea și nouă și iată-mă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
o iau de la început. Din segment în segment; din presupunere în presupunere; din mărunte secrete, scăpate, din viață, pe marginea drumului parcurs, de tine, pe acest tărâm, până în prezent,în mărunte secrete. Că, realitatea, merită. Așa mi se pare. Un pumnișor de copilă, rămasă, de la naștere, fără mamă. După cezariană, ai fost scoasă, din cutia de aur a decedatei, aceasta trecând la cele veșnice. Prin marea dragoste și grijă, prin strădania forțelor unite, ale ființelor în alb, din domeniu, ai ajuns
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
arme de foc cu care îi apăreau pe constructori, de sălbăticiuni... Bătrânele doamne suspinau încetișor. Se crease din nou o atmosferă intimă, plăcută. Tartinele. Gheata. Suferința nemeritată, discretă și digerată. Viața ca un puseu de noblețe. Cu genele înrourate și pumnișorii încleștați, dar împingînd decența până într-acolo încît să nu înțeleagă că cineva își dorise, atât de mult, să le vadă nimicite. - Ah, ar fi fost o adevărată binecuvântare să se fi aflat bietul Patrick, acum și aici! El poseda
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în fiecare sâmbătă. Putem să mergem la un muzeu... —Ăăăăă, ce plictisitoooooor! l-a întrerupt Milly lăsându-și capul pe un umăr. Nick a țâțâit din buze. —...sau să înotăm la piscina din cartier... —Daaaaaa! Milly a împuns aerul cu pumnișorul strâns. — În esență, o să facem exact ce-o să decidă persoana care e la rând în ziua aia, a adăugat bărbatul. Iar azi persoana care hotărăște ce-o să facem e..., Nick a desenat cu degetul cercuri în aer, înainte s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
nu vorbesc cu vecinii, că vecinii trebuie să-i ocolească deoarece sunt periculoși și te pot preface În câine ori broască și că fură lapte de la Dumănița noastră. Pentru toate acestea, ca un voinic ce era, copilul Îi amenința cu pumnișorul său, dar numai când se afla În casă, și Îl cuprindea o frică sălbatică atunci când Îndrăznea să caute cioburi de sticlă, frică de care uita complet ori de câte ori găsea o minune albastră, verde, maro, prin care privind soarele, se bucura zgomotos
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
ciocârliilor. Era o armonizare între cântecele ciocârliilor autentice, ale câmpiei, și cele ale fetei la care mă refer. Ciocârliile autentice fiind, așa cum bine știți, acele păsări mici, de câmpie, care, ziua, din timp în timp, izbucnesc spre cer ca niște pumnișori de țărână vie, distribuind împrejur același cântec, parcă în ritmul în care-și tremurau mărunt și rapid, aripioarele, ce le tot avântau către înnalturi. Apoi, brusc, în momentul în care concertul ia sfârșit, păsărelele coboară spre câmpie ca niște săgeți
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
fratele ei, fost ofițer în armata rusă, dar băiatul izbândise cu adevărat! Cu ce sacrificii! Numai că știa, băiatul ei se rupsese definitiv de dânsa, de ai ei, de ai lui. Parcă-l vedea imediat după ce-l născuse, mic cu pumnișorii strânși și ochii închiși, purtând semnul celor din neamul soțului ei, alunița de la baza nasului. Când soarta hotărâse ca bărbatul să-i plece la război, îl însoțise până la Odesa, purtându-și copilul mai mult în brațe, și acolo îl scăldase
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
Tolkien, și eu Îmi cumpăr un cardigan vintage, iar Suze o poșetă de seară și, cînd vine ora cinei, ne ducem la Pizza on the Park, unde cîntă o formație de jazz, care Îi lasă pe gemeni să dea cu pumnișorii În tobe. În cele din urmă, punem copiii adormiți În Range Rover și Suze mă duce acasă. CÎnd trecem de cabina portarului și parcăm În fața intrării În clădire, e În jur de ora zece. Îl sun pe Luke pe mobil
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
cunosc.“ — Te descurci minunat... continuă să respiri, Becky... „Sigur că poți s-o faci. Haide. Amîndoi putem.“ DOUĂZECI ȘI UNU E o fată. E o fetiță cu buze răsfrînte, ca niște petale, și un smoc de păr brunet și mîini strînse În pumnișori sus, la urechi. Asta e ființișoara care s-a aflat În pîntecul meu, În tot acest timp. Și e straniu, dar În clipa În care am zărit-o, pur și simplu m-am gîndit: Tu erai. Sigur că da. Acum
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]