164 matches
-
pictura populară și toată gama iconografică de tip popular, aceste semne sînt asimilabile prin viziune și prin maniera în care sînt tratate. Ele sînt convertite la candoarea ornamentală și la o tipologie abstractă a viziunii populare. Frică de fabulație și purismul plastic O O. A uita înseamnă a selecta și a înnoi? P.Ș. De obicei, se uită lucrurile irelevante.Se uită detaliile, se uită fragmentarul și adausul circumstanțial. Ceea ce se reține, sau ceea ce ar trebui să se rețină, este esența
Un dialog despre Ilie Boca la Galeria Eleusis by Oana Olariu () [Corola-journal/Journalistic/6743_a_8068]
-
poftă de a nara, de a introduce interlocutorul într-un univers dens și foarte bine cartografiat, în vreme ce, pe de altă parte, este speriat de propria lui tentație de a fabula. Din această pricină, el duce imaginea către un fel de purism plastic, aproape de semn, de efigie, iar din conflictul celor două personaje se naște un al treilea, care este simultan o sursă de plasticitate pură și un izvor epic inepuizabil. Însă această fabulație se consumă, de fapt, în jurul lucrărilor, și nu
Un dialog despre Ilie Boca la Galeria Eleusis by Oana Olariu () [Corola-journal/Journalistic/6743_a_8068]
-
în vreun fel ieșirea individului tocmai din rolul colectiv, de public? P.Ș. Sînt două filosofii, două tipuri de atitudine, care s-au exprimat în contradictoriu și de multe ori chiar cu o vehemență devastatoare. Pe de o parte, este purismul estetic, care încearcă să cliveze lumea simbolică de lumea de zi cu zi și să nu facă nicio concesie gustului public. De partea cealaltă, există acea vocație democratică a multor artiști care se insinuează în orizontul publicului neprelucrat cu o
Un dialog despre Ilie Boca la Galeria Eleusis by Oana Olariu () [Corola-journal/Journalistic/6743_a_8068]
-
altminteri, de către poet): apelul la artă pură în Parisul de după Primul Război Mondial. Charles Edouard Jeanneret (Le Corbusier) și Amedee Ozenfant își lansau manifestul întoarcerii la principiile ordinii clasice (de aici, probabil, disprețul lui Ion Barbu pentru sincronismul lovinescian), intitulat « Purismul», în cel de al patrulea număr al revistei L'Esprit Nouveau. După Babelul avangardist și irațional, considerat responsabil moral pentru recent încheiatul cataclism mondial perceput ca un absurd carnagiu, se apela la logică - născută din constante umane (barbiliana «consistență» din
Melancolia cunoașterii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6437_a_7762]
-
și la negație implicită. Doina Lie face și incursiuni afirmative, conciliatoare, cu marile momente din trecutul statuarului, interpretîndu-le, resemnificîndu-le, dar acceptînd, implicit, autoritatea și măreția lor. Un moment important în acest sens îl constituie, pe de o parte, dialogul cu purismul lui Brâncuși, cu rezumarea formei la un detaliu anatomic, finisat pînă la scoaterea lui din scara intervenției umane, Torso, 1981, Torso, 1987, etc., iar pe de alta, întoarcerea la modelajul sensibil, cînd mai vibrat, ca în cazul lui Iuliu Maniu
Doina Lie, schiță de portret (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6440_a_7765]
-
Brâncuși și pînă astăzi, Doina Lie nu doar face sculptură în sensul tehnic al cuvîntului și înlăuntrul tuturor rigorilor profesionale, ci regîndește sculptura, îi rezumă istoria și îi deconspiră mecanismele. Vîrsta magico-arhaică, statuarul clasic, experiențele bizantine și gotice, impresionismul și purismul, materia și spiritul, carnea trecătoare și frisonul mistic, toate sînt rezumate spre a demonstra, finalmente, că sculptura nu este doar desfășurare în spațiu, doar discurs de volume și de suprafețe, doar abilitatea de a surprinde identități, fizionomii, gesturi și psihologii
Doina Lie, schiță de portret (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6440_a_7765]
-
Maiorescu reia un fragment, este mai degrabă neptunic decât plutonic, arcadian și idilic, inspirat de sudul solar. Nego așează poezia lui Eminescu sub semnul unui vers: „De plânge Demiurgos, doar el aude plânsu-și”. Oare cât de eminescian sună versul? Limitele purismului concepției lui Nego despre poezie se observă cel mai bine în aplicarea la poezia tuturor epocilor a standardelor moderniste. Nego e de părere că Al.Philipide l-a „influențat” pe Hasdeu și Ion Barbu pe Coșbuc. Sau că versul cel
Veșnic tânăr și ferice by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4415_a_5740]
-
des în limbaj și ajung să fie considerate ca termeni obișnuiți. Din această cauză, limba se deteriorează, acest aspect conducând la afectarea identității naționale”. Așadar, limba se degradează (temă de veșnice lamentații populare), singura cauză a deteriorării fiind (din perspectiva purismului etnicist) invazia de termeni străini. Până aici nimic neobișnuit; mai neclar e modul în care „folosirea subtitrării” ar introduce „cuvinte noi”. Ideea că anglicismele actuale ar pătrunde în limbă prin coloana sonoră a filmelor e greșită - adeverindu-se doar în
Dublare și subtitrare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5542_a_6867]
-
Condica logofătului Gheorgachi sau Ghenealoghia familiei Cantacuzinilor criticul reține „întâmplări cu tâlc” și trage concluzii pe măsură. De altfel, discursul din Simulacrele normalității construiește, în efigie, figura unui moralist pe invers. Fie că pledează pentru o poezie lipsită de rigorile purismului, pentru o retorică cehoviană în favoarea uneia inflamat romantice sau pentru privirea mai puțin încruntată asupra începuturilor literaturii române, e evidentă opțiunea lui Eugen Negrici pentru valorile contingente ale vieții și ale literaturii. În spatele poeticianului și a istoricului literar extrem de serios
Un critic în vacanță by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4505_a_5830]
-
idei mult mai generale despre limba, alături de o analiză pertinenta a problemelor lingvisticii românești. Prezentarea propriu-zisă a proiectului propriu de ortografie este precedată de o critică judicioasa a orientărilor lingvistice manifestate în cultura românească (în special a hiperlatinismului și a purismului), fără a pierde prilejul unei pledoarii pentru studiul limbii italiene, în viziunea autorului auxiliar neprețuit pentru înțelegerea originii latine a limbii române. De-a dreptul remarcabilă în capitolul al IV-lea, ( Cestiunea ortografica la români), analiza lui Frollo, inserează exemplele
Un dascăl uitat: Gian Luigi Frollo by Dumitru Cârstocea () [Corola-journal/Memoirs/17919_a_19244]
-
avea studii superioare! Și mai vorbim de drepturile omului și de discriminare! O statistică oficială arată că până și în Statele Unite doar aproximativ șaizeci la sută din angajații sistemului de librării au studii superioare. Iar dacă dorim să mergem cu purismul până la capăt, nici măcar directorul Biblbiotecii Congresului, dl. James H. Billington, nu are studii de bilbioteconomie! Dar, vorba strămoșilor latini, "quod licet Jovis, non licet bovis". Dublul standard a devenit în deșănțata lume intelectuală de azi nu excepția, ci regula. Importante
Șobolani în bibliotecă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10877_a_12202]
-
mais de purifier et de réduire. On voudra bien nous passer l'innocente manie - véritable déformation professionelle - de recourir encore, pour le comparer et le mieux comprendre, à quelque mathématicien. C'est le formalisme de Félix Klein ou plutôt le purisme logicien de Hilbert, qu-il évoque inlassablement. En effet, Die Grundlagen der Geometrie, - que certains nomment "le nouvel Euclide", - ce petit bouquin de Hilbert, paru en 1899, l'année même des premières Stances, balancera toujours dans notre esprit le livre immortel
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Hilbert qu'il convient de comparer Moréas. Ce qui préoccupe Hilbert, c'est le dénombrement exhaustif des idées génératrices d'une doctrine, d'où celle-ci découle par simple developpement logique. C'est un problème de fondation autonome, un problème de purisme. Pour Moréas, la matrice de toute poésie c'est la lyre; non la lyre matérielle, mais une certaine attitude rapsodique. Une fois évoqueé, de cette lyre originelle dérivent un certain nombre d'opérations aèdiques, de rites propre à l'aède
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
purificare și de reducție. Veți binevoi să ne iertați mania inocentă - adevărată deformare profesională - de a recuge, pentru a-l compara și a-l înțelege mai bine, la cutare matematician. Moréas evocă neostoit formalismul lui Felix Klein sau, mai degrabă, purismul logic al lui Hilbert. Într-adevăr Din Grundlagen der Geometrie - pe care unii o numesc "noul Euclide" - această cărțulie a lui Hilbert, apărută în 1899, chiar în anul primelor Stanțe, va sta pururi în cumpănă în spiritul nostru cu nemuritoarea
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
cu Hilbert se cuvine să-l comparăm pe Moréas. Ceea ce-l preocupă pe Hilbert este numărătoarea exhaustivă a ideilor generatoare a unei doctrine, din care aceasta decurge prin simplă dezvoltare logică. E o problemă de fundamentare autonomă, o problemă de purism. Pentru Moréas, matca oricărei poezii este lira; nu lira materială, ci o anumită atitudine rapsodică. O dată evocată, din această liră originală derivă un anumit număr de operațiuni aedice, de rituri proprii aedului, care constituie domeniul poeziei. Efectele orgii romantice sau
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
tip social și literar, de a deduce, cât permite logica, o evoluție firească spre ermetism, urmărită la trepte succesive. În ce privește alte studii, este util să observăm următorul lucru: expresii ca "orgoliu estetic", "exclusivism în concepții despre artă", "nemulțumirea de sine", "purism estetic", care circulă cu înțelegerea noastră afirmativă, dacă nu admirativă, s-au aplicat în cazul lui Babru de multe ori prin valorile lor morale. În plan moral, de conduită, "exclusivism" nu poate însemna mai mult decât exagerare a unui comportament
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
onestitate din perspectiva relatței dintre cele două domenii, pentru că religiosul și politicul pot fi separate complet doar în mintea noastră, ele continuând să inter-reacționeze în mod real de la nivelul comunității celei mai restrânse până la nivelul global și diplomatic. Există un „purism" al scepticilor și al indiferentțlor în materie religioasă, care socotesc că religia are de-a face atât de puțin cu pământul, încât suntem datori cu toții să-i asigurăm decolarea. Însă cei care cunosc cu adevărat istoria creștinismului, de pildă, știu
INTERVIU CU BOGDAN TATARU-CAZABAN: DESPRE RELATIA DINTRE POLITICA SI RELIGIE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 75 din 16 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350487_a_351816]
-
o greutate corporală peste medie pentru care adulții se fac vinovați. Intruziunea statului se justifică doar în cazuri grave, atent monitorizate (violență, exploatare prin cerșit, prin muncă, alcoolism sever - asociat cu până la 70% din cazurile de violență în familie). Altfel, purismul moral poate deveni monstruos. Conform unei optici de funcționar mărunt și zelos, pentru a avea dreptul de a rămâne părinte, nu este suficient să respecți schema clasică: protector, furnizor, non-agresor. Fișele completate de asistenți sociali străini prevăd observații minuțioase pentru
„Ai cui sunt copiii noștri?” Cum să citim povestea dramatică a soților Barbu, care și-au pierdut copiii din cauza certurilor conjugale () [Corola-blog/BlogPost/338385_a_339714]
-
de adoptarea unei ortografii unitare. Publică frecvent sau reproduce scrieri din celelalte provincii, încurajează discuțiile despre limbă și literatură, utile în aflarea unei orientări comune. B. este un discipol al lui Petru Maior, ceea ce îl determină să se îndepărteze de purismul latinist și să aibă, în general, o atitudine moderată. Tot el recomandă culegerea, cât mai fidelă, de obiceiuri vechi, povestiri, cântece, „frazuri, proverburi și ziceri originale românești”, descântece etc., indicând astfel un program de adunare a creațiilor populare, văzute, herderian
BARIŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285644_a_286973]
-
evidentă și În acest caz. Vezi David Harvey, The Condition of Post-Modernity: An Enquiry into the Origins of Social Change, Basil Blackwell, Oxford, 1989, pp. 35-44. După primele două decenii ale carierei sale, Le Corbusier era un adept convins al purismului și constructivismului. Pentru constructiviști, forma ideală a unui obiect era cea care se dovedea cea mai eficientă; detaliile decorative erau interzise, considerându-se că ele doar diminuează frumusețea pură a designului funcțional. Proiectarea În acest spirit a unei case ar
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Carol Scrob, I. S. Spartali. În 1892 și 1893 prim-redactor este Cincinat Pavelescu, iar în 1899 secretar de redacție va fi Ștefan Petică. Revista, gândită de mentorul ei ca publicație antijunimistă, afișa, cu o superbie mai mult teoretică, un purism programatic - stindard intransigent al artei pure (al „literaturii înalte”) - și se adresa „oamenilor de gust”. Frondei antiburgheze și antifilistinismului li se dădea îndreptățire estetică: Macedonski se voia creatorul unei direcții noi. Prin el, L. își revendica drept tradiție pașoptismul (privit
LITERATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287826_a_289155]
-
jura pe modelul Maiorescu, „conducătorul literar al marii epocii Eminescu-Creangă-Caragiale”, personalitate de care fusese „pătruns poate mai mult decât toți discipolii”. Prin Maiorescu s-a orientat spre Kant, Hegel, Schopenhauer, Vischer, pentru a ajunge la un sistem propriu ce preconiza purismul estetic absolut - un frumos în descendență ideală platoniciană -, „tot atât de universal și obiectiv, neschimbător și adevărat ca și adevărul”. În esență, un frumos „în afară de condițiile de timp, de spațiu și cauzalitate”, disociat cu grijă de orice alte impulsuri sau înrâuriri. Jaloanele
DRAGOMIRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286857_a_288186]
-
În disputa filologică la care ia parte, polemizează îndeosebi cu „pedanții”, cu „fabricanții de sisteme”, recomandând ca sursă limba populară. Cu aplomb și cu nerv satiric, având și darul formulării pregnante, denunță ca aberante și chiar ilare curente ca latinismul, purismul ori italienismul propovăduit de I. Heliade-Rădulescu. Polemica împotriva latinizanților ardeleni va continua în „Steaua Dunării”. Entuziast al creației folclorice încă de prin 1839, într-o pornire romantică R. începe să adune balade și doine. În studiul Poezia poporală, schițând anumite
RUSSO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289406_a_290735]
-
o evidentă orientare prosovietică, proletcultistă, antitetică în raport cu așa-zisa literatură „burgheză”, „decadentă”, „cosmopolită”, dar în consens cu imperativul subordonării esteticului de către politic. O destindere a spiritului dogmatic, vizibilă și în scrierile apărute în S.t., are loc după 1964, când purismul realist-socialist începe să facă unele concesii elementului estetic. Literatura își menține însă același caracter partinic, propagandistic, respectând în continuare cerința angajării în slujba politicului. Astfel, în 1964, cotidianul, reproducând o cuvântare a lui Gh. Gheorghiu-Dej, afirmă că literatura trebuie să
SCANTEIA TINERETULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289531_a_290860]
-
Fier și mareșalul Antonescu, descrie scene de război și dă, după Shirer, o versiune pitorească și sugestivă a bătăliei pentru Anglia. Toate acestea se citesc cu interes, iar cei care îi reproșează prozatorului excesul de informații cad într-un suspect purism estetic. Totdeauna romancierul realist a pus psihologiei o ramă istorică și, întâlnind un eveniment capital (războiul), l-a descris în chip documentat pentru a justifica o stare de spirit mai generală. Un exemplu, pe care îl citează și P., e
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]