98 matches
-
mai degrabă cu Georgeta lui. Doamne, păzește-mă de boier scăpătat, de calic îmbogățit, de cămătar, de avocat, de glumele bărbierului, de cei care se duc regulat la biserică și de cei care se jură necontenit pe parola de onoare. Puriștii scriu și vorbesc corect și plictisitor. *1 Cât prețuiește domnul care stă la masă cu creionul în mână? Un leu, socotind bineînțeles și creionul. E așa de econom, încât nu pune punctele pe i, ca să economisească cerneala. Văduva lui Mausol
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
o frazare scurtă, concisă, colorată, plastică, Îmbibată de un naturalism cel mai adesea sociologic. Colericii, marii colerici, precum un Dostoievski, de exemplu, se „pierd” În fraze meandrice, ce par a nu se mai sfârși, fraze „dizgrațioase” și excesiv de „stufoase” pentru puriștii limbii, dar fraze-instrumente cu care se poate fora În adâncul uman, uriașa descoperire nu numai a modernității literare europene, dar și una a unor spirite aparte, „ciudate”. (La noi, doamna Bengescu a Încercat acest tip de frază redundantă, cu multe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Cuvântul întrupat, devenit carne... Restaurarea n-a desfigurat biserica din secolul al XII-lea construită sub regele Baudouin pe locul unui izvor antic. Cu frescele ei bizantine în culori estompate, ea rămâne de o remarcabilă austeritate, mulțumindu-i astfel pe puriștii lui Dumnezeu. Nu știu exact ce anume a rămas din biserica cruciaților construită de călugării ospitalieri (în subsolul ei există și un rezervor roman), dar ansamblul respiră o elevație de bună calitate. În vârful colinei care domină orășelul, o altă
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
eu» în «echipă»”. 4. „Aud mai multe obscenități la serviciu decât am auzit vreodată pe stradă. Uneori aceste cuvinte îmi sunt adresate direct, alteori le aud întrucât fac parte din felul în care vorbesc ceilalți din birou. Nu sunt un purist, însă mă simt ofensat de frecvența utilizării acestui limbaj obscen peste tot în jurul meu”. La sediul unei mari societăți de asigurări din San Francisco, șeful s-a decis să afișeze pe pereții holurilor ceea ce lui i s-au părut a
[Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
testele de inteligență. Această baricadare În câmpul cognitiv mi se pare o limitare Înșelătoare. Apogeul inteligenței, succesul ei, constă În a dirija bine conduita. Sunt convins că introducerea cuvântului „bine”, un adjectiv suspect, va sfârși prin a-i scandaliza pe puriști. Dar nu spun nimic ciudat. O definiție clasică a inteligenței, acceptată de toată lumea, spune că aceasta este capacitatea de a rezolva probleme noi. Drept care inteligența Își Îndeplinește bine funcția de coordonare dacă permite rezolvarea situațiilor conflictuale, iar dacă nu reușește
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
computaționale și executive, fiecare funcționând de capul ei, fapt ce generează probleme grave. Potrivit specialiștilor, numărul acestor bolnavi e În continuă creștere. 6 Amânarea de azi pe mâine șProcrastinația - În spaniolă procastinación (n. tr.) ț. Pentru a le Închide gura puriștilor, mă grăbesc să menționez că ar trebui să spun procrastinación șforma care apare În dicționare (n. tr.)ț, dar În spaniolă această aliterație sună foarte rău. De aceea spunem, de exemplu, trastocar 1 În loc de trastrocar. În ciuda cacofoniei, ar fi bine
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
Mircea Mihăieș Argumentul cel mai solid că nu există nici un fel de preocupare sistematică pentru soarta țării e inexistența oricărui interes pentru ceea ce se numește "binele public". Departe de a fi un concept idealist, cum l-ar putea interpreta puriștii de varii culori, "binele public" e o noțiune absolut legitimă în lumea contemporană. Nici adepții cei mai entuziași ai globalizării nu se sfiesc să pună înainte "binele societății" căreia îi aparțin. O "globalizare" din care nu ai nimic de câștigat
România: un ecorșeu (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17084_a_18409]
-
știe cu cine să voteze. Indecizia electorală e și un efect al indeciziei consumatoare. Și șprițul, numit mișmaș, e operațional în lumea caragialiană, prinsă între tradiții orientale și modernități occidentale. Șprițul vine pe filieră austro-ungară și, chiar dacă-l oripilează pe puristul Păstorel, adeptul vinului integral, combinația prinde la români: popor mobil, adaptabil, sensibil la inovații. Șprițul ca la Capșa are doar "o undă de sifon". Iar o baterie, comandată într-un număr semnificativ de schițe, povestiri, romane și piese de teatru
Un joc de societate by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8116_a_9441]
-
părți a clasei politice din România. Evident, PUR-ul se face titirez la toate capetele și ar vrea să intre în parlament în orice variantă, numai să intre. În ce mă privește, nu dau doi bani pe rectitudinea morală a "puriștilor", pe care i-am auzit jurând ba pe cartea opoziției anti-PSD, ba pe așii din mânecă pro-Iliescu. Aș spune mai degrabă că PUR-ul a jucat la șantaj, băgându-se-în-seamă ba ca un fel de critic (molâu, dar critic) al pesedeilor
Românul care se bagă în seamă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12595_a_13920]
-
a vădit "fervoare pentru cel mai mic vestigiu al duhului caragialian" astfel încât declara cu mândrie că volumul al cincilea, "atât în ce privește articolele politice, cât și cronicile dramatice, va înlesni descoperirea unui Caragiale aproape necunoscut". Volumele următoare au inclus, împotriva opiniei puriștilor, și "gogoșile", "mofturile", "miticismele", care au contribuit la conturarea umorului caragialian. Atâtea și atâtea pagini, care au apărut fără semnătura autorului lor, i-au fost atribuite grație darului cercetătorului de a recunoaște "cadența duhului și a frazei lui Caragiale", dar
Editor și comentator de ediții by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/14852_a_16177]
-
sentiment și meditație. Limba lui, așa cum s-a configurat în cele din urmă, ciudată pentru obișnuința și tradiția noastră, rezistă fiindcă este adăpată de sentimentul lui, fiindcă sa maturizat în el. Acest lucru este vizibil când este comparată cu limba puriștilor, și a lui Kostas Karyotakis uneori, sau a celor care folosesc o limba mixtă, specifică presei - limbă care transmite forme, nu sensibilitate. M-am gândit că Alexandrinul, deși aparține tradiției culte, se comportă față de limbă ca un adept al limbii
2013 – Anul Kavafis La aniversare by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/3608_a_4933]
-
rînd inaplicabil) nu era totuși caricatura în care l-au transformat unii care îl cunoșteau din auzite și l-au redus la o ipotetică (și foarte ironizată) încercare de a elimina anglicismele din limbă. George Pruteanu nu a fost un purist arhaizant și un adversar înverșunat al anglicismelor; poziția sa (îndreptățită, dar în dezacord cu tendințele și preferințele culturale actuale) era doar de susținător al adaptării cît mai rapide a împrumuturilor. Propunea accelerarea unui proces firesc, lucru pe care mulți nu
Doar o vorbă... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8606_a_9931]
-
chiar mai lungă: "Știvini, ivini, păvănă, săvănă, răvănă, ștevene? Mivini, săvănă, pavana, revene, căvănă, evene, știvini, nevene, buvunu, nuvunu...". Unii comentatori au crezut că e vorba de "onomatopei care imită, în bătaie de joc, aspectul acustic al cuvintelor folosite de puriști și de franțuziți". E însă doar tipica păsărească, în care, e drept, va fi încadrată ironic (dar perfect adaptată sistemului) și o secvență pumnistă, atunci cînd Suzana își continuă atacul introducînd terminația fixă -ciune: "Baciune, tăciune, teciune, pîrciune, dalciune, niciune
Păsăreasca by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14435_a_15760]
-
de chat și al listelor de discuții asincronice, al lumilor virtuale, al rețelei Web; fiecare situație în parte este tratată într-un capitol al cărții. Capitolul final - despre "viitorul lingvistic" al Internetului - își liniștește încă o dată cititorii: în dezacord cu puriștii periodic îngrijorați asupra sorții limbajului, autorul nu vede în tehnologia modernă nici un fel de risc de distrugere și sărăcire a limbilor - ci doar o șansă pentru diversificare și creativitate. O singură obiecție serioasă se poate aduce cărții: caracterul evident anglo-centrist
Stilurile Internetului by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15135_a_16460]
-
e din februarie 1880): „Pe când în școala de la Măgureanu vestiții eleniști Lambru, Comita, Vardalah și Neofit, emulii lui Corai, predau tinerilor greci și feciorilor noștri de boieri Memorabiliile lui Socrate, Fedon și Metafizica lui Aristot; pe când banul Brâncoveanu discuta cu puristul Duca în limba lui Tuchidid Apoftegmele lui Hipocrat și Ariometria lui Arhimed și se munceau să izgonească din limba greacă toate cuvintele câte nu erau curat atice, precum unii din învățații noștri caută să curețe de limba română de tot
Nu râdeți, e de plâns... by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3240_a_4565]
-
comportare a artistului (artei), cu șervețelul curat, legat la gât, cu furculița în mâna stângă și cu cuțitul în mâna dreaptă, trăgând cu ochiul la vecinul de vis-a-vis. Lucrurile nu au stat niciodată așa în arta mare. ș?ț Un purist ca Debussy mai lasă din când în când să transpară în filigran pe Massenet sau unele surse folclorice; să nu mai vorbim de Bach sau Beethoven..." Se confundă, cred, prea des curajul politic cu îndrăzneala de a gândi. După părerea
80 de ani de la nașterea lui Anatol Vieru - Tatăl meu by Andrei Vieru () [Corola-journal/Journalistic/10546_a_11871]
-
a Școalei Ardelene) ci o atitudine de scriitor, literat, dornic de a fi citit și înțeles de contemporani (chiar dacă uneori cădeau în excesele vorbirii ardelenești). Am putea spune, în termenii de astăzi, că aceștia ar fi fost "populiști", în timp ce latiniștii puriști manifestau un istoricism "elitist". Aceste două tendințe se continuă și în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Excesele latinismului lui A. Treboniu Laurian (1810-1881) din Tentamen criticum in originem, derivationem et formam linguae romanae in utraque Dacia vigentis
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
de încîntare lingvistică ,- să-i spunem, - o vorbire a limbii române cum rar se mai aude pe teritoriul nostru cutreerat de atîtea barbarisme pe care nu am avea timp să le numim. Doamne ferește, să se creadă că am fi niște puriști și că nu am înțelege întrepătrunderile fatale de vocabulare și de expresii. Ce nu are unul, împrumuta cu secolele de la altul, si astfel, se întregește, uneori, fără a fi recunoscută pe față, o comunitate umană bazată pe înrudirile, lucrate, de
Farmecul vorbirii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17956_a_19281]
-
în nr. 10 un articol despre Blaga semnat... ei bine!, de dl Oliviu Gherman. Fostul președinte PDSR și al Senatului României, actualmente ambasador la Paris, iată-l prezent într-o revistă culturală absolut onorabilă (bun, întregul număr!). Nu e așa că puriștii noștri au motive suplimentare de supărare? Cum stă premierul cu engleza ? Celebra frază despre economia României din Raportul de țară alcătuit de Comisia Uniunii Europene i-a divizat pe vorbitorii de limbă engleză din țara noastră. Oricum, din punctul de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13392_a_14717]
-
a atrage spre muzică de operă - acei oameni care probabil că nu ar frecvență vreodată teatrul liric. Era un pariu îndrăzneț și pentru a-l câștiga trebuia pusă în mișcare o imensă mașină publicitară. Este de altfel ceea ce îi reproșează "puriștii". Privind în piață Constituției la cele circa 20000 de persoane pe locuri care au costat între 50 și 200 de dolari - sume foarte mari pentru românul mediu - dar mai ales la mulțimea care invadase peluza din curtea Parlamentului (această de
Un pact cu diavolul publicitătii by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17684_a_19009]
-
a pluralului, și-a dovedit utilitatea și a fost admisă destul de repede ca regulă. Ca simplu exercițiu de imaginație, util pentru a relativiza puțin îndîrjirea normativă, putem să presupunem: a) că formele în -ră- ar fi fost aspru criticate de puriști, condamnate în școală, și astăzi am rîde auzind "făcuserăm", așa cum rîdem la caragialescul "am făcutără"; b) că formele de tipul am făcutără s-ar fi impus și ele, și astăzi am ironiza subțire pe cei care rostesc, incomplet, "am făcut
Conjugasem, conjugaserăm... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9683_a_11008]
-
școlară. Multe din cărțile acestea sunt execrabil îngrijite, sub pretextul că, adresându-se celor mici, nu e nevoie de cine știe ce acribie filologică. De aceea, în actuala criză a lecturii, spun adesea - sperând în secret că nu-i voi șoca pe puriști - că avem la fel de multă nevoie de ediții utile bine făcute, ca și de edițiile critice. Despre surpriza numită Leonid Dimov - 7 poeme rostite la Radio a scris deja foarte frumos, în România literară, criticul Luminița Corneanu. Dacă revin asupra cărții
O ediție model by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4767_a_6092]
-
cum trebuie, tehnologia de ultimă generație capătă o expresivitate pe gustul publicului (foarte) larg, atunci nu se va convinge niciodată. Spun asta în minte cu două probleme ce generează discuții despre creativitate versus manipulare. Una vizează calitatea interpretării, care - susțin puriștii - n-ar fi autentică decât lipsită de ajutorul tehnicii. Cealaltă dezbate livrarea sunetului, pe 2 sau 6 canale, stereo sau surround. Destui pătimași afirmă că doar stereo se păstrează sunetul adevărat, uitând însă că în natură sunetul ne înconjoară. Nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
paginile celor mai importante ziare, am Început să nu mai Înțeleg nimic. Să nu mai Înțeleg cum deontologia se ia mână de mână cu ratingul și cu tirajul și Încep un dans nebun, strâmb, jalnic, mizerabil. Nu sunt deloc un purist. Eu nu spun că umorul de astăzi promovat pe teve e obscen, nu spun că sitcomurile românești ar trebui interzise, nu mă inflamez când oamenii Înghit pe nemâncate telenovele și nici nu mă dezgustă știrile de la ora 5. N-am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
să vină acasă pentru că nu are încă actele necesare. Thomas Ciulei, care este și regizor, și producător, și director de imagine, este de părere că oricum cinematograful, fiind o construcție, nu poate reda autenticitatea vieții reale. Dacă la alți documentariști „puriști“ autenticitatea pierde pe masa de montaj și inevitabil prin alegerile regizorale, Thomas Ciulei rearanjează realitatea în mod asumat. Îi conduce pe eroi ca pe niște actori, dar îi lasă în mediul lor, vorbind cu cuvintele lor și făcând ce fac
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]