304 matches
-
o geometrie neeuclidiană. Aici, lumina ochiului din triunghi e parcă mai ușor de Înțe1es de păcătoșii ca mine. Dacă nici acum lucrurile nu sunt mai clare, să nu uitați, vă rugăm, să ne comunicați, dacă se poate, numele fetei din pustă. Marta ținea teancul de hârtii În poală: erau la fel de grele ca și fularul lui Flavius-Tiberius și parcă la fel „croșetate”: două ochiuri pe față, două pe dos. Sau: două rânduri pe față, două pe dos. Sau: o pagină pe față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
dau ăia din radio ora exactă. Bărbatul tăcea. Căutam un pretext de a intra În vorbă cu el, dar sporovăiala muierilor nu mă ajuta. Își amintea și el cu siguranță de Pișcari, așezarea de pe Crasna, plată și prăfuită, de la marginea pustei. Într-o seară de la Începutul anilor ’50, intrase În cîrciuma satului și comandase o pălincă. Bănuindu-l ori chiar recunoscîndu-l, vînzătorul Îi ceruse buletinul. — Ăsta-i buletinul meu, ar fi spus el, trîntind revol verul pe tejghea, toarnă țuica! — Poftiți
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de Înger ori Întrezărind vreo șansă În plus, fugeau de condiția de german spre orice ieșire posibilă. Maghiaritatea li s-a părut multor șvabi sătmăreni o povară mai suportabilă decît germanitatea, mai ales că, la vestul României, se ridica asupra Pustei Panonice tot un regim de „democrație populară“. În acest talmeș-balmeș etno-politic, identitatea maghiară asumată li s-a părut mai puțin antisovietică decît cea germană, drept care și-au inhibat germanitatea cu bună știință. Primii care nu i-au crezut au fost
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
să se stabilească pe noile sale latifundii. Lădoaiele din Ulm i-au coborît cumva pe oameni pe Dunăre pînă la Pesta. De aici i-au preluat călăuzele pentru un drum de o lună de zile cu căruțele. Apa nepotabilă din pustă i-a făcut pe mulți să-și cheltuie florinii pe bere și pe vin, pe alții Însă i-a prăpădit de-a dreptul. Cei rămași au fost așezați În satele părăsite de iobagii din comitatele Carei și Sătmar. Bucuroși cei
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Crasnei, simțeai că privirea nu se mai sprijină pe nimic, nici un obstacol s-o odihnească o clipă. Nu vedeai la propriu pînă În Ungaria, dar nimic nu oprea un ochi mai năzdrăvan să bată pînă dincolo. Pornită Întins de aici, pusta nu se oprea decît În Poarta cea Mare a Vienei. Pe oameni, alături de noroi, cel mai mult Îi necăjea apa. FÎntînile lor erau de folos numai pentru vite. În anume locuri, săpaseră cîte o „fîntînă bună“. Cea mai curată și
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
mai zărea nici un automobil. Și asta după mai bine de patru ceasuri. Alteori se vedeau mici turme de oi sau cirezi păscând pe pajiști fără de sfârșit, însă niciodată cineva care să le poarte de grijă. Și dacă mai înainte în pustă se mai ivea câte un pom, acum asemenea apariție era tot mai rară. De fapt, în ultimele șapte ore de drum nu se mai zărise nici unul... Și iarba prinsese să dispară. Doar ici-colo se mai zăreau smocuri veștede, ce băteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
alta. De ce s-o credităm atunci cu o încărcătură lirică pe care, cel mai probabil, nu o are? Și, la fel de probabil, nu intenționează s-o aibă. După lectură, urmărind cu atenție toate liniile de forță și dând la o parte pustele false, echivalența devine simplă. Ținutul misterios e trupul uman. (Care, ca în cunoscutul jurnal al lui Gheorghe Crăciun, știe întotdeauna mai mult).Aproape că nu e pagină din carte care să nu vorbească despre acesta. Despre fragilitatea lui, despre disponibilitatea
Corelativul obiectiv by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4853_a_6178]
-
ecorșee mai explicite: „De aici, de sus, mă privesc: la început sufăr când/ îmi văd trupul cum stă strâns,/ aproape zdrobit între fiarele mașinii/ ce s-a îndoit ca o potcoavă în jurul copacului/ de pe marginea drumului,/ singurul copac din această pustă,/ crescut parcă special ca să se izbească de el/ mașina noastră într-o zi anume.// La început sufăr, apoi mă înalț, mă-ndepărtez, totul îmi apare mic, neînsemnat,/ o toropeală odihnitoare mă cuprinde, îmi dau seama/ cât de obosit eram și
Corelativul obiectiv by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4853_a_6178]
-
Dumnezeu îl vrea resemnat și împăcat cu ceea ce are. Este primul nostru revoltat împotriva ortodoxiei, atestat în literatură. • Subiectul din Moara cu noroc e cât se poate de biblic: ducerea în ispită. Ioan Slavici îl pune pe un hangiu din pusta bănățeană să se întâlnească cu diavolul. Pofta de înavuțire cere taxă de protecție și vânzarea sufletului. • Moromeții, ca roman social subversiv, desfășoară trăirea unui paradox: că fericirea unui țăran poate consta nu în lucrul pământului, care dă servitute, ci în
Din carnetul unui critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/6576_a_7901]
-
îndeobște trecute sub tăcere, privind ceea ce ea denumește ca fiind „rude de sânge” (neputința de a le mai atinge, scrie poeta, într-un poem, „îmi dă senzații/ de criminal/ decadent”). Astfel, despre locul nașterii și al copilăriei, aflat în „apropierea pustei ungare”, aflăm că e un spațiu în care „tuberculoza/ se reproduce/ mecanic”. Este evocat, în acest context, tatăl, „bătrân și bolnav, înaintea morții”, care își târa pe drum „trupul NU, obscur, obscen și profund precar”. E un „tată NU”, cum
Dependența de confesiune by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/3446_a_4771]
-
ar gîfîi purtînd în spinare o povară grea. Nu e dispus la nicio îngăduință față de ambianța ce i se înfățișează reductibilă la neant: „Dacă ar avea mai multe sălcii crișul ar fi neva mea,/ dacă ar curge mai mult prin pustă ar fi eufratul meu,/ dacă ar avea o deltă ar fi nilul meu,/ dacă aș fi zărit-o pe malurile lui ar fi fost iordanul meu.// Dar cum nu s-a întîmplat nimic din toate acestea/ crișul este nimic” (Siderurgia
Confruntarea cu provincia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3144_a_4469]
-
ctitori, mari bărbați, Eroii noștri legendari, Semeți, viteji, cu brațe tari, Încununați Cu creste de Carpați! Spre Basarabia zburați și duh de țară respirați Din duhul jertfei de martiri Pe altarele Marii Uniri! Spre Vlahi din Tatra În Timoc, În pustă și În orice loc Aceeași limbă ei vorbind Până la aromâni În Pind. și să rămânem veșnic frați Bând apa vie din Carpați Aici, la Sfinxul din Bucegi Unde-am avut preoți și regi. și o Credință am avut Din veac
Ziua limbii române sub privegherea Sfinxului. In: Editura Destine Literare by Elena Trifan () [Corola-journal/Journalistic/99_a_398]
-
puternică sau măcar evidentă, pierzînd pe drum orice relație epică, simbolică și stilistică cu un text care pornise foarte promițător. Căci ideea în sine de a regăsi, într-o amibiguă reconstituire istorico-onirică, drumul unui trib din sudul Indiei pînă în pusta panonică sau în codrii Bihariei părea nu numai fertilă ca pretext epic, ci și substanțială sub raportul posibilităților de valorificare a unui fond mitic, prin legende etiologice, mituri fondatoare, credințe miraculoase și descîntece rituale. Totul a fost însă sacrificat, din
Povestea lui Prithvi by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Imaginative/15177_a_16502]
-
viteji Animalele viteze n-au nevoie de viteze mari decât ca să le-ajungă (prin savană, stepă, junglă, tundră) mai ușor din urmă pe cele mai neviteze, care pasc, ba chiar și scurmă pajiștile (largi/înguste), în savane,-n stepe,-n puste, singuratice, în turmă sau perechi, - și-au mari viteze tocmai fi’ndcă nu-s viteze, fi’nd mai totdeauna treze și cu frica-n sân, mereu, de ghepard, panteră, leu. Vitejia nu e, însă, doar a fiarei carnivore; erbivora, ce
Probleme rimate, în joacă, de mate by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/2521_a_3846]
-
vrea și de câte ori vrea de niște cumetre zdravene din partea locului, în cizme soldățești, cu basmale pe cap, mi-aduc aminte, verzi... Ce nu am uitat și ce am ținut bine minte a fost o așezare foarte izolată, un fel de pustă cu iurte, unde un confrate ungur, intrând în vorbă cu localnicii, a constatat că se înțelegea perfect cu ei, aceia vorbind un dialect asemănător cu limba maghiară... vizet... cheneret... bŕraton... și eu, care făcusem liceul în Ardeal, înțelesesem imediat toate
Ungurește by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11073_a_12398]
-
ctitori, mari bărbați, Eroii noștri legendari, Semeți, viteji, cu brațe tari, încununați Cu creste de Carpați ! Spre Basarabia zburați și duh de țară respirați Din duhul jertfei de martiri Pe-altarele Marii Uniri! Spre Vlahi din Tatra în Timoc, în pustă și în orice loc Aceeași limbă ei vorbind Până la aromâni, în Pind... și să rămânem veșnic frați Bând apa vie din Carpați, Aici, la Sfinxul din Bucegi, Unde-am avut preoți și regi. și o Credință am avut Din veac
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
adîncă și curată. Tocmai aceasta îl determină pe Modrogan să urmărească pedepsirea „exemplară” a „unguroaicei” care a făcut din camaradul său „un trădător de neam”. Încercarea de a o viola în timpul unei orgii desfășurate într-un proaspăt cucerit conac din pusta Tisei, încercare respinsă de adversarul său cu revolverul în mînă, duce dușmănia celor doi la apogeu. Un consiliu de onoare îl absolvă pe locotenent de vina nesupunerii la ordinul superiorului, dar el este pus în situația de a n-o
O figură din insectarul lui E. Lovinescu by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13323_a_14648]
-
într-o fierărie. Își amintește că în-tr-o vară, una dintre cele mai fierbinți din Banat, afară erau 40 de grade, iar în atelierul lui de la „fabrică”, temperatura trecuse binișor de 50. Acasă, în Giarmata Vii, unde potcovește caii satelor din pustă, transpiră el din greu mai tot timpul anului, că muncă e „cât e-n lună și stele”. „Ehei! Pentru un ban muncit cu greu, suporți și căldura, și frigul”. Asudă Costel și vara, dar și iarna. Mai ales iarna e
Agenda2005-37-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284187_a_285516]
-
guler și dă-o spată Și zbură-în sus cu mine ca vântul, Crepându-să-înaintea lui pământul. Așa trecurăm prin pământ ș^ape Păn^ ajunsăm la văzduhul rar, Ne-înălțarăm apoi păn^aproape Colo, de-unde zodiile răsar, Trecând printre nește locuri puste Noao vămi și noao punți înguste. Aici, și în alte locuri din Țiganiada, ne aflăm, înfiorați, în fața unui poet "cât toate zilele"! Regretul după ne-participarea lui la viața literară vie, la cea din prima jumătate a secolului XIX când
Darul postum al Poetului by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/14009_a_15334]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > ALEILE PARCULUI CENTRAL MACEA LOC DE PELERINAJ Autor: Florica Ranta Cândea Publicat în: Ediția nr. 2164 din 03 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului De acum Macea din Pusta Aradului la Fâșia Ungariei va primi goști care să admire Monumentul Carte donat de familia Ardelean Ioan Alexandru însemn de comemorarea celor șapte Eroi măceni anonimi care conspirativ au luat dăuă cocii cu tulei și au plecat spre Alba Iulia
ALEILE PARCULUI CENTRAL MACEA LOC DE PELERINAJ de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382435_a_383764]
-
ctitori, mari bărbați, Eroii noștri legendari, Semeți, viteji, cu brațe tari, Încununați Cu creste de Carpați ! Spre Basarabia zburați Și duh de țară respirați Din duhul jertfei de martiri Pe-altarele Marii Uniri! Spre Vlahi din Tatra în Timoc, În pustă și în orice loc Aceeași limbă ei vorbind Până la aromâni, în Pind... Și să rămânem veșnic frați Bând apa vie din Carpați, Aici, la Sfinxul din Bucegi, Unde-am avut preoți și regi. Și o Credință am avut Din veac
ZIUA LIMBII ROMÂNE LA MONTREAL PE 31 AUGUST, 2013 [Corola-blog/BlogPost/93475_a_94767]
-
decât femeia înfundată. Ia de la mine, Doamne, această floare a șatrei și răsădește-o în ce pământ îi ști, că rădăcină ca la ea - la nimenea”. însăși Cosette se împurpura ușor și se simți vinovată adulmecând cu nările-i de pusta dumnezeiasca adiere alpină ce venea dinspre Barzovie-Vodă și aerul de podiș ce se strecura dinspre spătar. Ar fi preferat acum să stea lângă mai simplul, dar mai onestul, dezinhibantul Broanteș. Cât despre Broanteș... Ehei, Broanteș!... Tăcutul Broanteș stătea covrig pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
spele. Rând pe rând, sub frecușul energic al harnicelor mâini monahale cădeau de pe trupurile lor în apa tot mai tulbure din încăpătorul lavabou prafurile roșcate ale Pocuției, cele aspre din Țara Leșească, vântoasele ce se ridică și orbesc drumeții în pusta de la Pesta, glodul negru al Serbiei, nisipurile fine ale Adriaticei și în fine mirosul dulceag de mucegai al falnicei Veneții. Fornăind ca un armăsar tânăr, Iovănuț zvârlea cu clăbuci în toate părțile, în vreme ce mult mai liniștit, cu mișcări măsurate, Metodiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ctitori, mari bărbați, Eroii noștri legendari, Semeți, viteji, cu brațe țări, Încununați cu crește de Carpați ! Spre Basarabia zburați Și duh de țară respirați Din duhul jertfei de martiri Pe-altarele Mării Uniri! Spre Vlahi din Tatra în Timoc, În pusta și în orice loc Aceeași limbă ei vorbind Până la aromani, în Pind ... Și să rămânem veșnic frați Band apă vie din Carpați, Aici, la Sfinxul din Bucegi, Unde-am avut preoți și regi. Și o Credință am avut Din veac
LIMBA NOASTRĂ CEA ROMÂNĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 971 din 28 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364352_a_365681]
-
de alți migratori, găsesc teritoriul străvechii Dacii ocupat și se stabilesc, prin 896, în Panonia. Nu s-au mulțumit cu noile meleaguri și au forțat calea spre Apus. Numai că Otto cel Mare i-a retrimis, în 955, definitiv în pusta cunoscută. De atunci știm cam ce-au făcut. Obiceiul de a migra dându-le, adesori, ifose imperialiste. Cumanii, antemergătorii turcilor, îi înlătură pe pecenegi, care ne-au vânturat locurile și casele ani buni. Preluăm din limba lor, pe parcursul a mai
NOUA TABLETA DE WEEKEND (49): FORMAREA POPORULUI ROMÂN de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1079 din 14 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363507_a_364836]