747 matches
-
strania înfățișare a unei parafe” (Verlaine). Tema drumurilor de fier o regăsim și în opera unor scriitori români. În 1870, Vasile Alecsandri evoca în poezia „Bărăganul” celebra câmpie munteană, pe-atunci pustie, întrezărindu-i „ziua glorioasă” când trenul „va goni pustietatea”, va face să dispară „vecinica-i tăcere”. Către sfârșitul secolului al XIX-lea (1886), Nicu Dăreanu, eroul unei nuvele cu același titlu semnată de Al. Macedonski, imaginează o locomotivă care, fără cărbuni, gaz sau electricitate, „va aluneca pe liniile ferate
Agenda2005-50-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284493_a_285822]
-
la o parte conflictele, să colaboreze, pentru a depăși obstacolele pe care le întâlnesc. Dar toate eforturile lor pot fi în zadar când se confruntă cu cea mai mare provocare: o luptă împotriva intensei atracții gravitaționale, care îi aruncă în pustietatea planetei Zathura... Expoziții Galeria Helios: Felicia Selejean, grafică (9-18, S 9-15, D închis); Galeria Mansarda: Eurobarometrul Vizual; Expoziție de tapiserie (10-18); Galeria Art Opera (Piața Victoriei): Expoziție omagială, Victor Gaga (sculptură) și Magda Ziman (tapiserie) (10-20); Muzeul Banatului: Costume populare
Agenda2006-07-06-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/284757_a_286086]
-
gheții. Cam șase sute de oameni au murit aici în secolul al nouălea, după unii, al șaselea după alții. Multe dintre schelete erau împodobite cu brățări la încheieturile mâinilor și picioarelor, coliere și inele. Șase sute de călători, la altitudinea aceea, în pustietate... unde se duceau oare? Nimeni nu are habar. Nu se știe să fi existat un drum din Roopkund spre Tibet sau în altă direcție. Atunci cum muriseră? Arheologii cred că au fost prinși de o avalanșă sau o furtună cu
Anuradha Roy - Valurile pământului () [Corola-journal/Journalistic/4326_a_5651]
-
șosea. În spatele meu sunt străzile. Ulițele copilăriei, cum le-ar numi Ionel Teodoreanu. Le-am evitat și astăzi, așa cum le evit de cincisprezece ani încoace, de atunci de când „la țară, la bunici“ a devenit simplu „la țară“. Mă înconjoară o pustietate și o liniște pe care foșnetul slab al frunzelor de porumb o face și mai tăcută. Din prea multă căldură și din puțină melancolie, mă descalț și pornesc cu pași mărunți spre șosea. Cu un zâmbet în colțul gurii și
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
pentru Maria”. Am dat să ies din curte, dar m-am întors, m-am șters de ploaie cu un prosop pe care mi l a dat bunica, care m-a întrebat dacă nu mi-e frică de atâta întuneric și pustietate. Eu am răspuns că o să am grijă, că într-adevăr este cam pustiu pe drum, dar sper să nu se întâmple nimic. Eram destul de îngrijorată de întunericul greu și de pustietate. Dar am plecat la Maria. Mulțumesc! Într-o seară
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
dacă nu mi-e frică de atâta întuneric și pustietate. Eu am răspuns că o să am grijă, că într-adevăr este cam pustiu pe drum, dar sper să nu se întâmple nimic. Eram destul de îngrijorată de întunericul greu și de pustietate. Dar am plecat la Maria. Mulțumesc! Într-o seară vine la mine Sfântul Vasile cel Mare și începe să-mi dea sfaturi bune: acolo să nu mergi, să mergi dincolo; la acela să nu mergi, să mergi la celălalt; asta
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
pentru Maria”. Am dat să ies din curte, dar m-am întors, m-am șters de ploaie cu un prosop pe care mi l-a dat bunica, care m-a întrebat dacă nu mi-e frică de atâta întuneric și pustietate. Eu am răspuns că o să am grijă, că într-adevăr este cam pustiu pe drum, dar sper să nu se întâmple nimic. Eram destul de îngrijorată de întunericul greu și de pustietate. Dar am plecat spre Maria Dina. Mulțumesc! Într-o
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
dacă nu mi-e frică de atâta întuneric și pustietate. Eu am răspuns că o să am grijă, că într-adevăr este cam pustiu pe drum, dar sper să nu se întâmple nimic. Eram destul de îngrijorată de întunericul greu și de pustietate. Dar am plecat spre Maria Dina. Mulțumesc! Într-o seară vine la mine Sfântul Vasile cel Mare și începe să-mi dea sfaturi bune: acolo să nu mergi, să mergi dincolo; la acela să nu mergi, să mergi la celălalt
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
loc mai bun. Fugi încolo! îl repezi Bărzăunul. Nu vezi că-i plin de rădăcini peste tot ? Vrei să mi s-agațe cîrligul în ele? Hai mai departe! Și mai merseră iar o postată destul de bună, pînă ajunseră într-o pustietate de necrezut. Peste tot se înălțau sălcii uriașe și fel de fel de arbuști curioși, alături de stînci negre și ascuțite, țîșnite ca niște semne de exclamare din adîncul întunecos al lacului. Nu-i bine nici aici, zise de data asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
îl lăsă să se producă pînă la sfîrșit, apoi, privindu-1 peste umăr, îi spuse cu nemărginit dispreț: Tu ești bun de pus în cînepă, drept sperietoare, bă momîie cu glas de flașnetă!... Cine naiba m-a pus să vin în pustietatea asta tocmai cu tine? Mai bine stăteam de vorbă cu poarta! Bărzăunul părea total în afara problemei. Se făcea că nu aude și că nu vede nimic. La un moment dat se făcu că scoate un pistol imaginar de la brîu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Ca și cum cineva ar fi apăsat pe-un buton, în aceeași fracțiune de secundă din piepturile tuturor izbucni un hohot nesfîrșit de rîs, cu urcușuri și coborîșuri pe toate gamele posibile, cum nu se mai auzise de cînd lumea prin acele pustietăți. Pasăre fermecată e rîsul... și nimic nu poate da mai mult curaj, mai multă încredere, ca un hohot curat de rîs. Orice urmă de supărare s-a șters, iar hotărîrea Bărzăunului de a se întoarce în sat a fost uitată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
stabilească teritoriul, au văzut cît de anevoios devenise acest lucru. Pentru prima dată în atîția ani de armonie deplină, au apărut tensiuni între ei. Spre munte, spre înălțimi trebuie să mergem", își îndemna masculul consoarta, convins că numai acolo, în pustietate, vor reuși să se așeze. "Astăzi mi-e imposibil să mai înaintez și-un pas", răspundea lupoaica, ajunsă de oboseală. "Poate mîine mă voi simți mai bine", adăuga, văzînd iritarea din ochii lui. Poate azi, poate mîine... Zilele treceau cu
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
încolo, dincolo de liziera pădurii. Cîmpie zici? Cum arată cîmpia asta, tată? Ai s-o recunoști de îndată ce ai s-o vezi, băiete. Este exact pustiul din visul tău. Și o recunoscu. Era o priveliște dezolantă. N-ar fi putut trăi în pustietatea aceea lipsită de umbră. Umblară destulă vreme, adîncindu-se în miezul cîmpiei, dar încercînd să păstreze pădurea la orizont. Era singurul punct de reper în ținutul necunoscut, și nu vroiau să-l piardă. Înaintară la voia întîmplării, pînă cînd adulmecară mirosuri
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
În tendin?a lui de a se exprima ". (Hegel -Despre art???i poezie) Spa?iul poetic eminescian uime?te prin frumuse? ea lui unic?, fie c? eman? starea de armonie originar? a universului, fie c? sugereaz?, dimpotriv?, moartea, sfâr?ițul, pustietatea ?i odat? cu acestea sentimentul unei sfâ?ietoare triste? i metafizice pe care cel pornit pe drumul cunoa? terii o resimte pe m?sur? ce descoper? c? aceast? lume, nu numai c? nu poate fi supus? Întru totul ra?iunii
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
ghe?îi, peisajul reprezint? proiec?ia sentimentului propriului sfâr?it pe care poetul Îl tr?ie?te În mijlocul acestui univers desacralizat (imaginea bisericii cu ferestre sparte, u?i prin care ?iuie vântul, marcând astfel c?derea din sacralitate, triste?ea, pustietatea, ruinarea). Configura?iile peisajului cumuleaz? În modul acesta o expresivitate tragic? izvorât? din sentimentul pierderii credin?ei care, pentru poet, este echivalent? cu o moarte a sufletului. De aceea, luna, „regina nop?îi", e lipsit? de via??, iar cerul s-
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
o expresivitate tragic? izvorât? din sentimentul pierderii credin?ei care, pentru poet, este echivalent? cu o moarte a sufletului. De aceea, luna, „regina nop?îi", e lipsit? de via??, iar cerul s-a preschimbat În „mormânt albastru", În „mausoleu mândru". Pustietate, ghea??, ruin?, triste?e, singur?țațe sunt atributele deopotriv? ale peisajului, dar ?i ale sufletului poetului, cele trei planuri În care sunt structurate imaginile poemului celest / p?mântesc / uman, fiind st?panițe de acela?i sentiment: „melancolia sfâr?ițului". Semnificativ
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
larg În fața lui, prea larg pentru puținele Dacii care Îl străbăteau, lipsit de copaci, dar Împânzit de bănci, pe care vara ai fi făcut insolație, iar toamna ai fi visat la foșnetul frunzelor arămii, dacă nu ai fi avut sentimentul pustietății. La parterul blocului M14 era o cofetărie, „Socata“, la ora aceea din iulie pustie. Vasile a intrat și a cumpărat trei prăjituri „Diplomat“. — Sărut mâna, i-a spus vânzătoarei, femeie Între două vârste, coafată „permanent“, cu ochii vii și cu
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
bucătărie, în dormitor, trag pătura peste cap și strâng din dinți ca să nu țip, așa de tare doare. De ce nu pot să țip? Ce întrebare! Și vecinii, de ei ați uitat? Trăiesc într-o comunitate, la rândul meu, nu în mijlocul pustietății. Vecinii n-ar înțelege niciodată că iese ceva din mine, mă spintecă dinspre interior către afară, că e vorba despre o dureroasă disecție paradoxală, inversă, care se repetă aproape în fiecare zi, în ultima vreme. Când durerea dispare, sunt secătuit
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
avut și noroc, totuși. Curva aia râsese, atunci când stăteam la coadă pentru a cumpăra creioanele. La un moment dat, în liniștea care se lăsase, i-am auzit râsul. Și am mers după el. M-am imaginat un vânător pierdut în pustietate, unul care tocmai a luat urma animalului. O femelă. Am adulmecat mirosul, nu puteam să o mai pierd. Era a mea. Mirosea a femelă în călduri sau așa mi s-a părut mie, o vedeam de la distanță, mergea repede, iar
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
bietele de ele Îl simțeau de om rău și n-aveau stare, așa că de multe ori Lupu răsturna donița și vărsa laptele pe jos.Dacă vreo oaie rămânea În urmă, nu se ducea după ea, ci o abandona acolo În pustietate, s-o sfâșie fiarele.Dacă vreun berbece șchiopăta, hotărât lucru, trebuia tăiat.Dacă un miel zbiera prea tare dupa maică sa, la tăiere cu el. Daca se Întâmpla să treacă pe lângă vreun han, Întotdeauna Lupu se Încăiera cu vreun mușteriu
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
fel, Își omorâ părinții.Omorâ pe tăicuța, care-i dăduse numele, care Îi făcuse casă și omorâ pe măicuța care Îl legănase la sân. Pesemne că numai dracii Îl Împinseră la așa fapte. Anii au trecut, Ilie a Îmbătrânit prin pustietate, unde fugise de frica spânzurătorii. Când s-a Întors În sat, nimeni nu-l mai cunoștea, oamenii Îmbătrâniseră, se schimbasera ori unii nu mai erau printre cei vii.Intră Într-o crâșmă cerând o strachină de zamă pe care o
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
aceste lipsuri. Șatra își poartă cu ea propriile drame. Pe lângă confruntările exterioare, ea își are de rezolvat conflictele interne, iar acestea decurg din pasionalitatea iubirii. Prozatorul urmărește foarte ingenios un subiect secundar față de problemele călătoriei și ale supraviețuirii șatrei în pustietatea stepei: rivalitatea dintre doi bărbați pentru o femeie. Lisandra, căsătorită cu Goșu, îl iubește pe Ariston. Him bașa nu admite infidelitatea. Soția necredincioasă este biciuită. Goșu și Ariston se bat cu harapnicele (după tradiția șatrei) sau cu cuțitele, scurte sau
Călătorie spre necunoscut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9355_a_10680]
-
usucă-mi-se precum fânul;/ din pâine, uit să mai mănânc,/ mi-e geamătu-ntr-atât de-adânc/ că spintecă-mi în două sânul,/ iar carnea-mi doldora de rane/ mi se lipește de ciolane;/ aduc a pelican și-a buhă,-n/ pustietățile Arabiei;/ n-am somn și mă asemui vrabiei/ stinghere, țopăind în fugă/ pe-acoperișul cu olane/ fierbinți;o duc de azi pe mâine,/ hulit de inimici și șui/ necontenind să mă condamne;/ mănânc cenușă-n loc de pâine/ și-o
Șerban al Arabiei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9418_a_10743]
-
dramele ce-i ajung la urechi. Indulgențele se dau de complezență, iar penitențele sunt asumate cu seninătatea celui care știe că nu va muri sfîșîiat de pe urma ei. Tradiția se usucă și ighemoniconul se golește într-o incintă bisericească a cărei pustietate nu e decît reflexul unei transformări exterioare. Biserica se schimbă fiindcă țara se schimbă. Elveția iese din stadiul bucolic al paradisului cîmpenesc și intră în zodia modernizării. Cele două figuri emblematice ale Elveției de odinioară - căprarul și sacristanul (țîrcovnicul însărcinat
Gustul resemnării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9661_a_10986]
-
plec. Caută-ți de treburile matale și lasă-mă pe mine să mă duc unde mi-i gândul...Nu mă întorc din drum nici mort!” Si a plecat ca o vijelie. Mătușa Rarița continua să strige cu disperare: „In ce pustietăți mergi? Nu le cunoști limba. Nu cunoști pe nimeni. Te-i pierde de foame și de sete pe meleaguri străine. Ai scăpat de glonț și poți să mori cu bună știință și nevinovat. Ce ți-o făcut blestemata ceea de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]