318 matches
-
Înainte. Un pas mare și uimitor, pentru că, să nu uităm, proiectatul ecumenism venea după veacuri de cumplite confruntări ale creștinilor și ale necredincioșilor, de cruciade sângeroase, după masacre reciproce În care sucombaseră zeci, sute de mii de vieți, după războaie pustiitoare iscate tocmai din diferențele, aparent ireconciliabile, În materie de credință. Nu vom afla poate niciodată dacă veritabilul secret al templierilor nu Îl constituie cumva tocmai acest magistral program de reformare a lumii. Pare destul de sigur Însă că el a reprezentat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
se zice, ca din oală. La trezie, în viața de zi cu zi, nu acordase niciodată prea multă însemnătate siluetelor în fuste, socotind femeia un lucru normal, simplu, precum câinele, strachina sau orizontul. Nu înțelegea cum pot face unii pasiuni pustiitoare pentru o pereche de ochi, cum sunt în stare să se omoare în duel pentru două gropi în obraz, iar alții cum bolesc după rotunjimi zărite o clipă, printr-un capriciu al rochiei. Era burlac nu prin forța împrejurărilor, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și economice ale imigrșrilor interromânești La începutul mileniului al II-lea teritoriul de la est de Carpați, dintre Carpați și Nistru, pe care s-a format în secolul al XIV-lea statul medieval țara Românească Moldova, a continuat să fie supus năvălirilor pustiitoare ale ultimilor migratori asiatici de origine turco-mongolă: pecenegii, cumanii, uzii și, ultimii, mongolo-tătarii. în aceste condiții, comunitățile românești, menționate și în documentele scrise, bizantine, maghiare, papale, slave (Rusia Kieveană)organizate în obști sătești și teritoriale, având conducători proprii, militari și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
la o colaborare militară și nu mult a lipsit ca în teritoriile de la sud și la est de Carpați să fi apărut un stat al turcilor vechi, cumanii, numit Cumania, repede „spulberată” de marea pustiire mongolotătară de la 1241-1242. Oricât de pustiitoare și distructive au fost năvălirile migratorilor asiatici, oricât de sălbatice au fost hoardele înarmate, pornite după jafuri și cuceriri, până la urmă trebuiau să asigure stabilitate, liniște și ordine pentru populația locală; altfel i-ar fi anulat orice posibilitate de subzistență
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
marilor imperii, Otoman, șarist și Habsburgic, au contribuit la amploarea sau diminuarea emigrărilor și bejeniilor interromânești, secolul al XVIII-lea situându-se, sub acest aspect, cu mult deasupra celorlalte. într-adevăr, în secolul al XVIII-lea au loc șase războaie pustiitoare între ruși și turci, desfășurate pe teritoriul Moldovei și șării Românești, populația plecând în bejenie, în zone mai ferite sau la sudul Dunării. Imperiul Habsburgic își întărește stăpânirea asupra Transilvaniei, acceptă legislația veche ungurească de nerecunoaștere a românilor ca națiune
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
50 de ani: până în 2035, va lua sfârșit dominația imperiului american, la fel de provizorie ca a tuturor predecesorilor săi; apoi, unul după altul, se vor năpusti asupra noastră trei valuri succesive ale viitorimii: hiperimperiul, hiperconflictul, hiperdemocrația. Două dintre ele a priori pustiitoare. Cel de-al treilea a priori imposibil. Fără îndoială că aceste trei ipostaze ale viitorului se vor împleti: de fapt, ele se împletesc deja. Cred în victoria hiperdemocrației, cam prin 2060, ca formă superioară de organizare a omenirii, expresie ultimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
pentru a combate altele, pentru distrugerea Occidentului sau pentru instituirea domniei valorilor sale. Dictaturi militare, ce vor recurge de-a valma la armate și servicii de ordine, se vor rândui la putere. Va izbucni poate chiar un război mult mai pustiitor decât cele de până acum, un hiperconflict cristalizându-le pe toate celelalte anterioare, capabil să distrugă întreaga omenire. Cam prin 2060, cel mai devreme - dacă nu cumva omenirea va dispărea între timp sub un potop de bombe -, nici imperiul american
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
Iugoslavia, sau cu ruinarea generală, ca în Rwanda, Transnistria, Somalia, Côte d’Ivoire sau Etiopia. Conflicte de acest gen se vor declanșa în Congo, Rusia, Asia Centrală îîntre Rusia, Georgia, Armenia, Turcia și Iran), în Senegal, India, China, Indonezia și Filipine. Pustiitoare se anunță și confruntările dintre etniile ibo și haoussa din Nigeria. Alte conflicte de același gen ar putea avea loc între diverse grupuri din interiorul unor țări dezvoltate. Ar fi posibil chiar ca unele orașe să declare secesiune; minorități etnice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
cu strășnicie. Idealul constă în a nu ajunge în situația de îndrăgostit, pentru că pare mai ușor să eviți o durere decât să te chinui s-o faci să dispară. Dacă nu ți-ai putut construi existența departe de asemenea afecțiuni pustiitoare, rămâne o soluție: să dai fuga la bordel și să-i ceri primei profesioniste întâlnite ajutorul talentului ei mercenar. întrucât dorința sexuală ține de un fel de aglomerare locală de atomi de substanță vitală solicitați uneori de simulacre sexi, soluția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
de eliberare și eliberare...Iar el, Irod Antipa nici nu prea vroia eliberarea tetrarhiei lui de sub stăpânirea romană. Situația politică existentă îi era de ajuns. Știa că îndată ce provinciile Palestinei vor deveni independente de Roma ar fi urmat un război pustiitor, de aceea îi prefera pe romani și nu ieșea din cuvântul Cezarului Tiberiu. ,,Pax romana” îi era de ajuns lui Irod. Îl întrebă totuși pe cel adus în fața sa dacă el este cu adevărat ,,Mesia”. Sesizând tonul zeflemitor al lui
ANCHETA(FRAGMENT DIN ROMAN-2) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366942_a_368271]
-
acest fecior de țărani cât munții, biciuit de flăcările teologiei și de pucioasa unor ani amirosind a blestem și ură și apostazie, din care Dumnezeul cel viu l-a smuls și azvârlit ca pe un Iona în pântecul chitului exilului pustiitor. Vorbește o conștiință șiroind pe crucea veacului în ranele Mielului răstignit de la începutul lumii pentru izbăvirea neamurilor și a fiecăruia dintre noi,”, spunea despre Petru Lascău, poetul Ioan Alexandru. Volumul „Semnătura iubirii” include versuri grupate în „Pași spre lumină”, „Biserica
ATUNCI CAND IUBIREA DEVINE MESAGERUL CERULUI. VERSURI DE PETRU LASCAU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 155 din 04 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367190_a_368519]
-
între Ortodoxie și dezvoltarea tehnică...în ce ne privește pe noi, știința nu face decât să întărească dogmele ortodoxe” . g) Este imperios a se realiza scoaterea fiilor Bisericii din această „turbină” postmodernă a propriei „deveniri” dezechilibrate, generatoare de stres și pustiitoare de suflet. Rolul duhovnicilor este covârșitor: la scaunul duhovniciei se pot modela conștiințele. Posibile soluții: diminuarea expunerilor la manipulările din mass-media, accentul pus pe cultură, lectură biblică și patristică, dezvoltarea trăirii religioase autentice, ieșirea din tiparele modei. Se impune o
DESPRE MISIUNEA BISERICII IN POSTMODERNITATE P. A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364702_a_366031]
-
care și le puneau toți cei implicați cu privire la acest nou eveniment erau următoarele: Era de bun augur acel eveniment care avea să se producă pe cer? Ce urma să se întâmple? Erau acestea semne, care prevesteau un război lung și pustiitor? Sau era începutul unui cataclism nemaivăzut așa cum spuneau legendele din vechime? Poate că era semnul unor ciume și boli cumplite, declarară unii. Sau era vremea unor prefaceri precum căderea unor imperii, poate chiar al celui Roman, spuneau alții. În fapt
AL ZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349509_a_350838]
-
larma lor eu mă răsfăț, se cuibăresc adesea-n mine. mai lasă-mă un pic, Isuse,- să mai rămân pe-acestă zare, în cuibul meu atât de drag ce-l voi lăsa de după moarte, să urc cu tine dealul crucii, zădărmicii pustiitoare, și de-acolo noi să privim cât mai adânc, cât mai departe. un imn ce nu se mai termină,Tu ai fost râuri de iubire, Inel de aur și Cuvânt ce-i logodit cu sufletele noastre, ai fost Părinte, Drag
IMN ÎNCHINAT LUI CRIST de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344583_a_345912]
-
ești vină, ce apari în prag de seară. am căzut din vini în vini, păcatul ne-nfășoară, eu îți propun, tu mai înclini să ne-ntâlnim o oară. târziu de tot noi vom vedea cum viața o să poarte într-o pustiitoare stea, durerea către moarte. mâna ta nu mai dezleagă pasărea închisă-n noi, viața nu ne e întreagă de ne rupem iar în doi. timpul nostru se tot duce, rana veche bate-n puls, vom fi răstigniți pe cruce într-
DE NE RUPEM IAR ÎN DOI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 852 din 01 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/348041_a_349370]
-
târnă disperarea pe cheutoarea gândului și viermii corodați ai istoriei rod temeliile vremurilor. Peste tot nesătuii timpului înșiruiți ca în parabola orbilor, ignoră cu inconștiență viața, dar mai ales moartea. VIITURA Lacomă și trufașă, cununată cu scârba se rostogolește amenințătoarea, pustiitoarea viitură. Tăvălugul ei opac și cenușiu zdrențuie faldurile nesfârșite ale zării și prin vadurile proaspăt săpate se revarsă valuri de teamă și moarte. Talazuri uriașe și grele fac să se prăbușească zidurile milenare ale cetăților. Din catedrale n-au mai
SOLDAT DIN RĂZBOIUL FINAL (1) POEME de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365967_a_367296]
-
o vreme pământul se deschide din ce în ce mai des, înghițind deopotrivă oameni de ispravă ai României mele, împreună cu orizonturile, visurile și lumina spiritelor lor, dar și cu o parte din sufletele noastre, ale celor care mai trăim încă, cel puțin fizic. Gerul Pustiitor, a venit iar pe aici, pe la noi și s-a oprit La Ploiești, unde s-a instalat la fereastra unui mare poet. A bătut în geam discret și a așteptat liniștit să i se deschidă. El, Gerul Pustiitor anunțase că
POETUL ION VANGHELE, ÎN ZBORUL INFINIT de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364767_a_366096]
-
fizic. Gerul Pustiitor, a venit iar pe aici, pe la noi și s-a oprit La Ploiești, unde s-a instalat la fereastra unui mare poet. A bătut în geam discret și a așteptat liniștit să i se deschidă. El, Gerul Pustiitor anunțase că va sosi, chiar dacă știe că nimeni, niciodată nu-l așteaptă și nu-l dorește. Are vestitorii lui, pe care și-i trimite cu ceva vreme înainte. Nu negociază niciodată, iar când o face, amână doar foarte puțin o
POETUL ION VANGHELE, ÎN ZBORUL INFINIT de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364767_a_366096]
-
Are vestitorii lui, pe care și-i trimite cu ceva vreme înainte. Nu negociază niciodată, iar când o face, amână doar foarte puțin o hotărâre pe care o va lua cu certitudine. Așadar, în noaptea de 3 spre 4 februarie, Pustiitorul Ger s-a apropiat din nou de fereastra poetului Ion Vanghele. Până și el era fascinat de versurile care pluteau deasupra orașului adormit, ca o chemare către nemurire și univers. Auzise chiar din inima orașului coruri de îngeri, ce părea
POETUL ION VANGHELE, ÎN ZBORUL INFINIT de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364767_a_366096]
-
peste coamele caselor întunecate de negura înfiorătoare a nopții. Dar , nu... nu poate fi vocea unui copil, pentru că nu se poate ca un înger în formare să cheme furia gerului cu o așa armonie îmbietoare și cu atâta de seninătate... Pustiitorul stă deasupra orașului, ca o pasăre de pradă privind, și ascultând, ca să știe unde să coboare și să înfașce biata vietate, ce i se încredințează temporar. Niciodată nu este impresionat de modul în care este chemat. Poate auzi cântecul păsării
POETUL ION VANGHELE, ÎN ZBORUL INFINIT de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364767_a_366096]
-
înghețat. El, Gerul Pstiitor, nu cunoaște îndurarea.Vede doar diferența dintre strigătele cleor care vor să pornească împreună cu el, spre libertatea absolută sau către eliberarea de toate suferințele...Chiar dacă cunoaște glasurile care se înalță desupra oricăror suferințe, înțelege că el, Pustiitorul, vine desupra voinței sau științei noastre pământene. Acum își trimite solii, tot așa cum și pământeanul își roagă îngerii păzitori să-și ridice steagul alb către puritatea absolută, căreia vrea să i se predea. Mai știe că pământeanul care urmează să
POETUL ION VANGHELE, ÎN ZBORUL INFINIT de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364767_a_366096]
-
trebuie să și-o urmeze, pornește către fereastra întredeschisă, pe unde se mai plimbase de câteva zeci de ori, atras de armonia versurilor poetului Ion Vanghele, ce se întrupau dintr-o dragoste fabuloasă și, în același timp, neîmplinită... Se oprește Pustiitorul, așezându-se o clipă peste coama uriașă a casei. Se strecoară ușor, la fereastra generoasă, curios să înțeleagă versurile cu care, el, Pustiitorul era chemat: ,,Ca unora din noi să fie bine, Iată, murim puțin câte puțin, Iar frunzele se
POETUL ION VANGHELE, ÎN ZBORUL INFINIT de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364767_a_366096]
-
poetului Ion Vanghele, ce se întrupau dintr-o dragoste fabuloasă și, în același timp, neîmplinită... Se oprește Pustiitorul, așezându-se o clipă peste coama uriașă a casei. Se strecoară ușor, la fereastra generoasă, curios să înțeleagă versurile cu care, el, Pustiitorul era chemat: ,,Ca unora din noi să fie bine, Iată, murim puțin câte puțin, Iar frunzele se mistuie-n suspine Când spaimele în noaptea nostră vin” El însuși se clatină, atunci când strigătul poetului a fost deslușit. Oare ce pământean mai
POETUL ION VANGHELE, ÎN ZBORUL INFINIT de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364767_a_366096]
-
frunzele se mistuie-n suspine Când spaimele în noaptea nostră vin” El însuși se clatină, atunci când strigătul poetului a fost deslușit. Oare ce pământean mai acceptă să facă o singură concesie unui semen, pentru ca altora să le fie bine? El Pustiitorul a venit acum, la chemarea acestui poet, pe care a vrut să-l răpească de vreo câteva ori. Dar, un înger al Domnului i-a poruncit să mai aștepte un pic, fiindcă nu putea să-l urmeze, până ce chemarea sa
POETUL ION VANGHELE, ÎN ZBORUL INFINIT de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364767_a_366096]
-
de bucuria de a-și fi lăsat o adâncă urmă a trecerii sale prin lume. Îi atinge fruntea, coborând cu degetele sale înghețate și învrăjbite de dorința de a-i confisca întrega suflare, apoi pornește înapoi, în negura nopții. Gata. Pustiitorul și-a luat obolul, s-a resemnat. A zburat iar furibund peste coamele caselor, gata să asculte o altă chemare. De acum, Ion Vanghele, pentru pământeni, înseamnă doar poezia lui. Faptele, dorințele, împlinirile, durerile, regretele, vor fi păstrate și dăruite
POETUL ION VANGHELE, ÎN ZBORUL INFINIT de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364767_a_366096]