3,728 matches
-
ești deloc iar eu sunt bustul pictat al femeii din vârful corabiei și sânii mei fermi taie apa. Călătoresc în corabia de carne a câte unui poem cu sare pe buze obsedată de tine ca Vasco da Gama ars de pustiu , întrebându-mă cine a scris primul dintre noi doi cuvintele astea eu sau tu n
Poezie by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/6559_a_7884]
-
e rău nu mai am nevoie nici de miere și nici de lapte dulce sub limbă sau deasupra de limbă sub pernă în pernă sau deasupra de pernă cînd timpul e rău dumnezeu îmi întoarce spatele și mă părăsește-n pustiu cînd timpul e bun iisus îmi întră în casă și-mi arată rănile lui de pe cînd zăcuse pe cruce în cuie bătut acum două milenii cînd timpul e bun pot fericit să port și papuci de miere și cămașă de
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/6641_a_7966]
-
pînă dincolo de granița vremii cărțile de foc din tăciunele nestins zbucnesc flăcări mistuind misterii adîncul pămîntului din rădăcini nevăzute alcătuite cărțile afînate de taine îngemănînd lumina și norii cărțile de văzduh freamătă marea trecere Luntrea așteaptî răstimpii umbrelnici abat căile pustiului către malul rîului negru tălpile pășiseră odinioară roua bucuriilor repezi iarba amarnică din răscruci nisipul deșertului stîrnește sub pași sclipătul zădărniciilor la malul negru al rîului ascunzînd lumina făgăduită legănată între vis și trezie luntrea așteaptă Păsări și fum lui
Un an de la dispariție by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/7246_a_8571]
-
tainei nedeslușită rămâne marginea vieții tăcerea picură o lumină de var Frig de noiembrie Frig de noiembrie când nimic nu-ți înduplecă ochii tot mai asculți Leonard Cohen mă întreabă prietenii cu neliniște în glas la munte a nins și pustiul stinge instinctele în alb alegoric un nimic aproape palpabil e întoarcerea în sine cu pânzele veștede rupte de vânt vântul toamnei ce totul usucă doar lacrima nu Vibrații Tremurul mâinii ce scrie și apoi îndelungata oprire în gol când răbdarea
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/7219_a_8544]
-
până în apropierea ei să pătrundă în mijlocul cărnii, a fibrelor ce alcătuiau țesătura ei misterioasă. Din zilele vechi veneau colinde cu vorbele părăginite, roase de uitare, Trei Magi bărboși, cu toiege din femur de capră și sumane mițoase. Ei soseau din pustiul în care tocmai plecaseră asinul și părinții fără prihană. Vin, vor veni și iarna vor trece spre sud cu dorințe cu tot și cu vorbe confuze pe limbă. Nici șarpele nu-și găsește culcuș aici și nici copacul uscat nu
SELVA OSCURA by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/7312_a_8637]
-
mei cu ochiul morții spre ochiul strălucitor pâlpâind al vieții mele 18 dec. 2008 Se duce și anul Se duce și anul acesta ca un cavaler teuton după prăduirea unui ținut inocent se duce și ducerea anului și rămâi cu pustiul dezarticulat, de parcă ai ține un copil mort în brațe Plină de fast, ultima zi a anului vechi sângeră în foaia de calendar atinge ca un crivăț obrajii de regi, de fecioare, de târfe, stinge apoi clipirea somnoroasă a câtorva stele
Poezie by Radu Ulmeanu () [Corola-journal/Imaginative/7403_a_8728]
-
apărut din senin, alergă din mașină, înainte să oprească motorul și fără să-și fi deschis, ca de obicei, porțile spre grădină. În timp ce-o purta în brațe, Mehria avu din nou privirea aceea febrilă, sticloasă, de varan în pustiu. O-n--trebă în arabă dacă o doare și ea nu înțelese exact, însă intui și îi răspunse pe limba lui: "Leî, leî...", lăsân-du-l să creadă că mușcătura nu era mare lucru. "Mulțumesc" și "nu" erau singurele cuvinte pe care le învățase
Mehria by Daniela Zeca () [Corola-journal/Imaginative/7937_a_9262]
-
timpului pe un țărm de fluviu oprit./ Și praful tot crește se spulberă/ cenușă a vieții purtată cîndva de puternica undă./ Ne scufundăm în uitare/ și lacrimi de pulbere curg/ din foștii noștri ochi pe fostele chipuri” (Uitare). Solitar „în pustiul rațiunii”, țipînd pentru a se sprijini „de zările genunii”, poetul își rememorează viața populată „de-acele spectre vagi/ cu visul lor bizar de a fi” (Piramida). Spre a mărturisi compasional: „Mi-a fost milă/ de atîta rîvnă de a fi
Poezia lui Ilie Constantin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13161_a_14486]
-
șir de violuri, despre urîtul din noi, despre crime, despre micimea și putregaiul din noi, despre anvergura puterii, chiar și în felul în care organizează spectacolul crimelor în lanț, în final, ca în tragediile grecești. Un incendiu de proporții instalează pustiul din fiecare și peste pustiitul oraș Dogville. Pe urmă, totul te doare. Nu rămîne colțișor din corp și din minte nedureros. Și se instalează tăcerea. Nu intuiești nici o secundă ce va urma, situațiile și succesiunea lor te iau absolut prin
Crima lui Kurt by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13169_a_14494]
-
s-au golit, căci și plebea, deși dornică de spectacole inedite, s-a retras, neștiind ce “spectacole” aveau să urmeze pe scena romană. Strigătul conjuraților de revenire la sistemul pe care dictatorul Caesar îl distrusese a fost un strigăt în pustiu. În scurtă vreme ei au trebuit să se refugieze pe Capitoliu. A doua zi pe 16 martie în capitala imperiului a sosit Lepidus, comandantul cavaleriei dictatorului Caesar, cu trupe. La 17 martie a avut loc prima ședință a Senatului după
Asasinarea lui Iulius Caesar by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13182_a_14507]
-
Adrian Păunescu, Nicolae Breban, Dinu Săraru, Marian Popa, Ecaterina Țarălungă, Gabriela Adameșteanu, Ana Blandiana (dar se salvează Georgeta Horodincă). Încrederea neștirbită într-un adevăr a cărui profetă este (unul din volumele ei de publicistică se intitulează A vorbi într-un pustiu) și-n numele căruia desparte lumea în alb și negru absolut face din păcate ca-n spatele mai tuturor afirmațiilor Ilenei Mălăncioiu să stea o judecată morală (și are o limbă foarte ascuțită). Însă, cu toate că nu e o povestitoare de
Cerul înstelat deasupra mea... by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13234_a_14559]
-
însăși. Acum,la sfîrșitul anului 2003, mai exact în ziua de 21 decembrie, Amelia Pavel ne-a părăsit pentru totdeauna și a lăsat, în spațiul artelor noastre de astăzi și într-un moment care nu era prin nimic previzibil, un pustiu încă greu de evaluat. Această dispariție, chiar dacă privește un om ajuns la o vîrstă venerabilă, este una abuzivă și prematură, pentru că, în mod paradoxal, Amelia Pavel își trăia abia acum, cu o frenezie unică, o tinerețe intelectuală care trecuse inexplicabil
Dispariția unei senioare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13247_a_14572]
-
ar da cu plăcere. Cînd gheare - ah, viața de-acum i s-a dus! - O margine prind cu putere. Se-ntunecă luna, lumina-a pierit Și clopotul tună de unu cumplit; Jos țăndări scheletul se face. Legendă Un sfînt în pustiuri, uimit, Se zice că ar fi-ntîlnit Un faun cu picioare de țap, care-a spus: ŤSfîntule, roagă-te pentru mine și-ai mei S-ajungem la cer, eu și ei, La beatitudine, asta tînjim mai presus.ť Și sfîntul, în
Poezii de Johann Wolfgang Goethe by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/12014_a_13339]
-
o istorie particulară, descoperită de istoricul literar după îndelungi meditații și investigații. Se fac distincții extrem de interesante între târg și oraș, odaie și salon, cafenea și crâșmă, gol și vid. E pusă în evidență istoria concisă a unor teme ca pustiul și solitudinea, relevând originea lor biblică și transformarea lor radicală în simbolism. Havuzul dintr-un vers îl trimite pe critic până la prima lui atestare literară (unde? La Dinicu Golescu! - p. 278). Atomul din "Muzica sonoriza orice atom" vine din Istoria
Un expert în Bacovia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12027_a_13352]
-
ca să am ce citi pe drum." Préparatifs de depart...Peste despărțire plutește același, cunoscut de-acum, echivoc: "zîmbete incerte, aceleași: între haz de necaz și don't give up" ș...ț Amintiri vagi, dar bine ritmate, ale unor versuri de pustiu, ceva Appolinaire (??? nu verific, Salomon?), din faza aproape Aragon, în memoria mea virusată: "notre coeur, crapuleuse démence, / A pleuré sur tous les faubourgs..."." E un sfîrșit ușor trist, de-o melancolie atent presărată pe fiecare cuvînt, cîntărită cu multă grijă
Subgenul "înalt" al biograficului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12096_a_13421]
-
MOR ÎN ZORI... Mai sunt și fluturi care mor În zori Și n-au gustat lumină dimineții, În pragul dintre lumi, le-ngheata lumea Ce decuseara-o făuriră bieții... Carausindu-si sacii cu flori la măcinat Duc morilor din vânturi și pustiu Recolta lor agonisita-o viața, Ideile pe care numai ei le știu. Apoi tot bat din aripi, zbuciumând văzduh, Înfrunta ploi și ger cutezători, Dar legi nescrise ne arata Încă: Mai sunt și fluturi care mor În zori. SETE Taie
Poezii. In: Editura Destine Literare by Constantin Clisu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_290]
-
ar mai ține vremea mai am atâtea fructe de cules! ȘTII TU? E-atât de frig În camera din care pleci, Încât ferestrele Îngheață de-ntrebări. Pereți-s reci, tablourile reci, În tot sunt brațe-ntinse spre chemări. Și e pustiu În jur și e tăcere, Nimic nu mă Îmbată către vis. Sunt măcinat de chinuri și de vrere Încât mă simt acasă, ca proscris. O clipă dacă-ai apărea În prag Să luminezi cu chipu-ți Încăperea, S-ar nărui
Poezii. In: Editura Destine Literare by Constantin Clisu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_290]
-
poartă semnătura devine instantaneu o contribuție care nu poate fi ignorată în domeniul respectiv. Polemist nemilos în arena ideilor (care suferă însă, fără ipocrizie, pentru fiecare cap pe care trebuie să-l taie), blînd și înțelept ca un avva din pustiu în viața de zi cu zi, erudit și artist, om care se simte la fel de bine între slovele mustind de înțelepciune ale anticilor sau în fața monitorului computerului, în singurătatea bibliotecii ori în compania prietenilor (are un adevărat cult al prieteniei), pe
Jocurile erudiției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12253_a_13578]
-
realitatea ambelor poeme și de firele nevăzute prin care ele comunică:" ŤDe-atîtea nopți aud plouîndť/ cresc nuferi din cuvînt, din gînd/ și ochiul mi se prăbușește/ în inima cu solzi de pește/ sunt singur cuc/ și-aștept năuc/ spre ce pustiuri s-o apuc?/ De-atîtea nopți îmi cresc pe umeri/ Aripi că nu poți să le numeri/ Și-mi cresc din pleoapele cu sare/ Sute de poduri plutitoare/. Lovi-m-aș drept de norii goi/ Rămași cu semne de război/ Și-ntoarce-m-aș
Jocurile erudiției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12253_a_13578]
-
stau punctele slabe și cele tari, calitățile și defectele. Prima impresie după lectura romanului Deșertul roșu este că titlul nu prea se confirmă în faptele narate ori că, cel puțin, este cam radical. încă nu se poate vorbi de un pustiu comunist bine instalat, de anularea sau eradicarea violentă a oricărei forme de rezistență, a tot ceea ce nu corespunde noii ordini sociale (este vorba aici de materia narativă analizată și nu de istoria în sine a perioadei). Mai este ceva viu
Un Moromete împuținat by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12258_a_13583]
-
mulțumit să aleagă, după criterii tematice, un titlu ambiguu și general, specificând, cu italice: intervalul timișorean. Inscripția de pe poartă descurajează o primă apropiere, neavizată, de un studiu care afișează, ostentativ, avertismentul: pentru cunoscători! În curtea sibiană, hăitașii proletcultismului latră a pustiu. Cerchiștii s-au împrăștiat, între 1948 și 1965, în toate colțurile țării, cei din prima linie - Ștefan Aug. Doinaș, I. Negoițescu, Corneliu Regman, Radu Stanca - au ajuns profesori la ciclurile primare sau secundare, în sate din jurul Aradului, la Timișoara, Cluj
Mitteleuropa marginalilor by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12655_a_13980]
-
judecă drept decât cu timpul), nici stima (o umbră ce crește pe măsură ce soarele apune). Cu atât mai puțin admirația publicului (care, fie vorba între noi, nu constituie un dar, pentru că nu ești liber să-l refuzi). îl preocupă doar cărările pustiului pe care, mai devreme sau mai târziu, conștienți sau nu, cu toții trebuie să-l traversăm.
Foc fără fum by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12707_a_14032]
-
Bacovia încoace. Problema nr. 2 este mult mai gingașă, pentru că ea nu mai privește aspectul logic al enunțului, ci chiar conținutul, adică substanța acestuia. Cel care mîntuie imensa plajă de la Eminescu și Bacovia și pînă astăzi și cel care fecundează pustiul postbacovian al ,,manierei neantului existențial" este, evident, poetul... Cassian Maria Spiridon. Și pentru a ne convinge că lucrurile chiar așa stau, cum spune Profesorul, paginile din mijloc ale revistei îi sunt conscrate chiar poetului, iar cîteva fotografii sprijină din plin
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12747_a_14072]
-
o mare paranteză. La Sibiu, într-una din sălile luxoase ale Palatului Bruckenthal, am ascultat conferința lui George Banu despre actor și vîrstele lui. Pentru mine, prelegerea începuse o zi mai devreme, undeva pe o terasă la Păltiniș, într-un pustiu absolut. Fusesem pe urmele lui Noica. Doi români, doi francezi și o mexicancă. Urcasem spre cabana lui pe poteca binecunoscută lui Andrei Pleșu și Gabriel Liiceanu. Drumul către paradis, descris în "Jurnalul" lui Liiceanu ca un drum al eliberării și
Ariel și Caliban by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12743_a_14068]
-
a graurilor argintii și a ciurdelor care își mută jocul de șah pe Continit; o umbră traversează aceste imagini și se apropie de elementele lor cu privirea îngândurată; un glas, când patetic, când monoton, rostește un fel de predică în pustiu. În Rugăciuni crește încet o poezie a întrebărilor fără răspuns (așa cum se întâmplă și în Psalmii arghezieni); cititorul pătrunde într-o lume de-familiarizată treptat, ghidat discret de o împletitură a două fire de fum, un fir al liniștii cu
Nuanțele nostalgiei by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/12791_a_14116]