KorAP: Find »[drukola/base=quattrocento & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 2 3 4 5 >

112 matches

Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497

storico per îl Medioevo, Romă, 1965. Pezzarossa, Fulvio, "La memorialistica fiorentina tra medioevo e Rinascimento", Lettere italiane, 31 (1979), pp. 96-138. ---, "La traditione fiorentina della memorialistica", în La "memoria" dei mercatores. Tendenze ideologiche, ricordanze, artigianato în verși nella Firenze del Quattrocento, Gian-Maria Anselmi, Fulvio Pezzarossa și Luisa Avellini (eds), Pátron, Bologna, 1980, pp. 93-149. Rubinstein, Nicolai, The Government of Florence under the Medici (1434 to 1494), Oxford University Press, Oxford, 1966. Ruggiero, Guido, The Boundaries of Eros: Sex Crime and Sexuality

by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
renumiți profesori de filozofie naturalista din timpul Renașterii timpurii a fost Biagio Pelacani de Parma care a predat la Pavia, Bologna și Padova și care a murit în 1416. El a rămas o figură bine cunoscută în cercurile umaniste ale Quattrocento-ului, deoarece Vittorino da Feltre și elevii săi au păstrat o relatare care atestă că Biagio l-a refuzat pe tânărul Vittorino că elev din cauza incapacității sale de a plăti taxa (Thorndike, 1923-1958, 4:70-71). Există relatări ale vizitei lui

by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
a refuzat pe tânărul Vittorino că elev din cauza incapacității sale de a plăti taxa (Thorndike, 1923-1958, 4:70-71). Există relatări ale vizitei lui Pelacani în Florența în anii 1390, iar reputația să a supraviețuit acolo bine în prima jumătate a Quattrocento-ului prin Paradiso degli Alberti a fostului său elev, Giovanni Gherardi din Prato, acțiune care are loc în Florența și a fost scrisă între 1425-1426 (Lanza, 1975, lii). Alessandro Parronchi (1964, pp. 296-312) a remarcat prezența lui Pelacani în Florența

by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
from the Reformation to the Enlightenment, Michael Hunter și David Wootton (eds), Oxford University Press, Oxford, 1992, pp. 55-85. Davies, Jonathan, Florence and Its University during the Early Renaissance, Brill, Leiden, 1998. Davies, Martin, "Making Sense of Pliny în the Quattrocento", Renaissance Studies 9, 1995, pp. 240-257. Denifle, Henri, and Émile Chatelaine (eds), Chartularium Universitatis Parisiensis, vol. 4, Delalain, Paris, 1889-1897. Diodorus Siculus, Library of History, Books I-II.34., trans. C. H. Oldfather, Harvard University Press, Cambridge, MĂ, 1933. Doody

by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
pp. 79-102. Ianziti, Gary, "Bruni on Writing History", Renaissance Quarterly, 51, 1998, pp. 367-391. ---, "Leonardo Bruni and Biography: The Vită Aristotelis", Renaissance Quarterly, 55, 2002, pp. 805-832. Jaitner-Hahner, Ursula, Humanismus în Umbrien und Rom: Lilius Tifernas, Kanzler und Gelehrter des Quattrocento, vol. 2, Koerner, Baden-Baden, 1993. Kelley, Donald R., "Something Happened: Panofsky and Cultural History", în Meaning în the Visual Arts: Views from the Outside, Irving Lavin (ed.), Institute for Advanced Study, Princeton, 1995, pp. 113-121. ---, Faces of History: Historical Inquiry

by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
under the Sforzas: Politics and Propagandă în Fifteenth-Century Milan, Clarendon Press, Oxford, 1988. Klee, Udo, Beiträge zur Thukydides-Rezeption während des 15. Und 16. Jahrhunderts în Italien und Deutschland, Lang, Frankfurt, 1990. Labalme, Patricia H., Bernardo Giustinian, a Venețian of the Quattrocento, Edizioni di Storia e Letteratura, Romă, 1969. Machiavelli, Niccolò, The Prince, ch. 26. Manetti, Giannozzo, Historia pistoriensis, în Rerum Italicarum Scriptores, vol. 19, Societas Palatina, Milano, 1731. Mansfield, Harvey C., Machiavelli's Virtue, Chicago University Press, Chicago, 1996. Marchand, Jean-Jacques

by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
Tarcov), pp. 218-228 (Charles Taylor) și pp. 246-273 (partea centrală a răspunsului lui Skinner). 2 Friedrich Meinecke, Die Idee der Staatsrason în der neuren Geschichte, München & Berlin, 1924; Eugenio Dupre Theseider, Niccolò Machiavelli diplomatico, I, L'arte della diplomazia nel Quattrocento, Como, 1945, îndeosebi pp. 197-204 asupra relazioni venețiene; Federico Chabod, Scritti șu Machiavelli, Torino, 1964; Sergio Bertelli, "Machiavelli e la politica estera fiorentina", în Studies on Machiavelli, (ed.) Myron P. Gilmore, Florența, 1972, pp. 31-72. 3 Hans Baron, "Machiavelli: The

by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
Oxford, New York, 1986), pp. 11-31, a fost doar mai înțelegător cu Machiavelli. 10 Asupra fiscului în relație cu consolidarea statului, vezi Anthony Molho, "L'amministrazione del debico pubblico a Firenze nel quindicesimo secolo", în I ceti dirigenți nella Toscana del Quattrocento, Monte Oriolo, Papafava, 1987, pp. 191-207; și idem, "Lo stato e la finanza pubblica. Un' ipotesi basata sulla staria tardomedioevale di Firenze", în Origini dello Stato. Processi di formazione statale în Italia fra medioeva ed eta modernă, Giorgio Chittolini, Anthony

by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
din 1428. Un rezumat al aceluiași testament apare în ricordanze păstrat de Ristoro Machiavelli acum în Biblioteca Marucelliana di Firenze, cu pasajul relevant citat în Catherine Atkinson, Debts, Dowries, Donkeys: The Diary of Niccolò Machiavelli's Father, Messer Bernardo, în Quattrocento Florența, Peter Lang, Frankfurt, 2002, pp. 35-36 n. 37. 14 Dreptul de proprietate și de arendare a castelului este trasat destul de precis în arborele genealogic publicat la sfârșitul primei ediții a Bernardo Machiavelli, Libro di ricordi, Cesare Olschki (ed.), Le

by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
Machiavelli, Opere (Fanfani), I, p. LXXXV. 65 Machiavelli, Opere (Fanfani), I, pp. LXXXII-LXXXIII. 66 Pentru a se vedea transformările ce au avut loc pe parcursul perioadei din Seconda Cancelleria, a se vedea: V. Arrighi, F. Klein, " Aspetti della cancelleria fiorentina tra Quattrocento e Cinquecento", în Istituzioni e società în Toscana nell'età modernă, Atti delle giornate di studio dedicate a Giuseppe Pansini, Firenze, 4-5 decembrie 1992, vol. 2, Pubblicazioni degli Archivi di Stato, Romă, 1994, I, pp. 148-164 (153-155). 67 ASF, Dieci

by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
R. Witt, J.M. Najemy, C. Kallendorf și W. Gundersheimer publicate în American Historical Review, CI, 1996, pp. 107-144. Pentru studiile publicate de Baron în perioade anterioare este util a se vedea E. Garin, Le prime ricerche di Hans Baron sul Quattrocento e la loro influenze fra le due guerre, în Renaissance Studies în Honor of Hans Baron, A. Molho și J. Tedeschi (ed.), Sansoni, Firenze, 1971, pp. lxi-lxx. 8 Fubini, Renaissance historian, p. 542. 9 H. Baron, În search of Florentine

by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
the Medici. Faction în Florența, 1426-1434, Oxford, Oxford University Press, 1978; Idem, The Dynamic of Power în Cosimo de' Medici's Florența, în Patronage, Art, and Society, ed. cît., pp. 63-77; și R. Bizzocchi, Chiesa e potere nella Toscana del Quattrocento, Îl Mulino, Bologna, 1987. 2 G. Brucker, "The Structure of Patrician Society în Renaissance Florența", în Colloquium, I, 1964, pp. 2-11. 3 S. Bertelli, "Potere e mediazione", în Archivio storico italiano, CXLIV, 1986, pp. 5-15; A. Molho, "Îl patronato a

by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
Forteguerri ed alla fondazione della Pia Casă di Sapienza în Pistoia, Niccolai, Firenze, 1857; G. Beani, Niccolò Forteguerri cardinale di Teano. Notizie storiche, Pistoia, Popolo Pistoiese, 1891; L. Gai, "Niccolò Forteguerri nei suoi rapporti con l'ambiente culturale pistoiese del Quattrocento", în Studi storici pistoiesi, I, 1976, pp. 57-72. 62 Referitor la Panichi: Connell, Îl commissario, p. 591; și Id., Republican Territorial Government, pp. 175-178. Asupra lui Marchetti: Bizzocchi, Chiesa e potere, p. 190. Referitor la Ippoliti: S. Zamponi, "La duplice

by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
ed.), vol. 20, Societas Palatina, Milano, 1731, cols. 521-608, este în mare măsură dependența de Comentario. 18 Arthur Field, The Origins of the Platonic Academy of Florența, Princeton University Press, Princeton, 1988, pp. 64-71. 19 Eugenio Garin, Portraits from the Quattrocento, traducere de Victor și Elizabeth Velen, Harper & Row, New York, 1972, p. 58. 20 Giannozzo Manetti, Vită Socratis et Senecae, ed. Alfonso De Petris, Rome, Edizioni di Storia e Letteratura, 1979, pp. 5, 110: "Ne igitur hoc toto prefecture mee tempore

by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
269 and 277. 74 Despre ambasada venețiana a lui Manetti, vezi Nadia Lerz, "Îl diario di Griso di Giovanni", Archivio storico italiano, CXVII, 1959, pp. 247-278; și Francesca Trivellato, "La missione diplomatică a Venezia del fiorentino Giannozzo Manetti a metà Quattrocento", Studi veneziani, n.s., XXVIII, 1994, pp. 203-235. Interesul său principal comercial în Veneția constă într-o investiție de 2.000 de florini într-un parteneriat comercial venețian, stabilit împreună cu alți trei florentini în 1441. Constituirea (costituzione) parteneriatului datând din 2

by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
Pentru referințe la privilegiile comerciale ale lui Manetti în regatul Napoli, vezi Riccardo Fubini, "Classe dirigente ed esercizio della diplomazia nella Firenze quattrocentesca. Rappresentanza esterna e identità cittadina nella crisi della tradizione comunale", în I ceti dirigenți nella Toscana del Quattrocento, Florența, Papafava, 1987, p. 176 n. 187. 76 Elio Conți, L'imposta diretta a Firenze nel Quattrocento (1427-1494), Istituto Storico Italiano per îl Medio Evo, Romă, 1984, p. 349, descrie discuția din 6 Martie 1453. Martelli, "Profilo ideologico", cît., pp.

by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
esercizio della diplomazia nella Firenze quattrocentesca. Rappresentanza esterna e identità cittadina nella crisi della tradizione comunale", în I ceti dirigenți nella Toscana del Quattrocento, Florența, Papafava, 1987, p. 176 n. 187. 76 Elio Conți, L'imposta diretta a Firenze nel Quattrocento (1427-1494), Istituto Storico Italiano per îl Medio Evo, Romă, 1984, p. 349, descrie discuția din 6 Martie 1453. Martelli, "Profilo ideologico", cît., pp. 30-33, explică ce era atât de ofensiv într-un astfel de tratat aparent inofensiv. Cf. Vespasiano, Comentario

by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
Gene A. Brucker, "The Medici în the Fourteenth Century", repr. în Renaissance Florența: Society, Culture and Religion, Goldbach, Keip, 1994, p. 2. 80 Vezi Vittorio Franchetti Pardo and Giovanna Casali, I Medici nel contado fiorentino: ville e possedimenti agricoli tra Quattrocento e Cinquecento, CLUSF, Florența, 1978. 81 Publicat în Heinz Willi Wittschier, Giannozzo Manetti. Das Corpus der Orationes, Böhlau Verlag, Cologne & Graz, 1968, pp. 45-46. După cum notează Wittschier, lucrarea lui Manetti Viața lui Nicolae al V-lea îi era dedicată lui

by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
passim. 9 De mare valoare pentru abordarea urmată aici este eseul lui Riccardo Fubini, "Classe dirigente ed esercizio della diplomazia nella Firenze quattrocentesca. Rappresentanza esterna e identità cittadina nella crisi della tradizione comunale", în I ceti dirigenți nella Toscana del Quattrocento, Papafava, Florența, 1987, pp. 117-189. 10 După Donald Queller, The Office of Ambassador în the Middle Ages, Princeton University Press, Princeton, 1967, p. 3, nota 1, în epoca merovingiana termenul commissarius era interșanjabil cu cuvintele legatus, legatarius, nuncius și missus

by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
a fost un mandat de Vicar în Valdarno Superior în 1428 și 1429 este dificil de acceptat, întrucat din punct de vedere tehnic vicariatul era officium și nu comisariat. 38 Andrea Zorzi, "I fiorentini e gli uffici pubblici nel primo Quattrocento: concorrenza, abusi, illegalità", în Quaderni storici, n. 66 (1987), p. 734. Asupra distincției, vezi și Fubini, "Classe", pp. 131-133; și Fubini, "Appunti șui rapporti diplomatici fra îl dominio sforzesco e Firenze medicea", în Gli Sforza a Milano e în Lombardia

by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
Lawyers, p. 34. 68 Gaetano Cozzi, "Considerazioni sull'amministrazione della giustizia nella repubblica di Venezia (sec. XV-XVI)", în Florența and Venice: Comparisons and Relations, ÎI, Cinquecento, La Nuova Italia, Florența, 1980, pp. 101-133, 107-109. 69 Zorzi, "Uffici", completează, pentru începutul Quattrocento-ului, tabloul oferit de Gino Mași, " Îl sindacato delle magistrature comunali nel sec. XV (con speciale riferimento a Firenze)", Rivista italiană per le scienze giuridiche, n.s., 5 (1930), offprint. Ar trebui specificat, în orice caz, ca investigarea învinuirilor aduse funcționarilor

by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
ceti al margine della scrittura nel'Italia medievale", Cultura e società nell' Italia medievale. Studi per Paolo Brezzi, Istituto storico italiano per îl medioevo, Romă, 1988, pp. 41-58; La zappa e la retorica. Memorie familiari di un contadino toscano del Quattrocento, Salimbeni, Florența, 1984]. 12 Frază este împrumutata de la Linda Lewin, Politics and Parentala în Paraiba. A case-Study of Family-Based Oligarchy în Brasil, Princeton University Press, Princeton, 1987. 13 După Cicehetti și Moretti ("La scrittura" 1117), cea mai mare dezvoltare a

by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
în a doua jumătate a secolului al XVI-lea. 14 Pentru cel mai atent inventar al exemplelor din Florența, vezi Fulvio Pezzarossa, "La traditione fiorentina della memorialistica", La "memoria" dei mercatores. Tendenze ideologiche, ricordanze, artigianato în verși nella Firenze del Quattrocento, Gian-Maria Anselm (ed.), Fulvio Pezzarossa & Luisa Avellini, Pátron, Bologna, 1980, pp. 93-149. Numeroasele exemple de libri di famiglia descoperite în alte orașe din Toscana, deși nu în număr atât de mare ca in Florența, se explică probabil prin predominantă culturală

by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
Rowe și W. H. Stockdale (eds), Florilegium Historiale: Essays Presented to Wallace K. Ferguson, Toronto, 1971, pp. 275-293. 36 Cochrane, Historians and Historiography în the Italian Renaissance, 81. Despre Giustiniani, vezi Patricia H. Labalme, Bernardo Giustinian, a Venețian of the Quattrocento, Rome, 1969. Despre istoriografia modernă a mitului Veneției în relație cu statul teritorial, vezi James S. Grubb, "When Myths Lose Power: Four Decades of Venețian Historiography", în Journal of Modern History, 58 (1986), pp. 43-94. 37 Ruth Chavasse, "The First

by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474

secolul al XVII-lea; ea se manifestă prin transpunerea subiectelor creștine, gustul pentru portret și căutarea efectelor de perspectivă. Miniatura turcă, al cărei principal centru era Constantinopolul, îmbină inspirația orientală cu influența bizantină și cu cea a artei italiene din Quattrocento. În Egipt, copții au păstrat vechile tradiții în fața invaziei musulmane. Limba lor derivă din vechea egipteană, cu împrumuturi din greacă; vorbită și scrisă de creștinii din Egipt pînă în secolul al XIII-lea, ea rămîne încă limba lor liturgică; de

by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]