197 matches
-
importantă decât murdăria însăși? Anost. În fața porții imense de fier - parte integrantă a unei imense averi moștenite - mama Sophiei răsare ca din pământ, precum flacăra unei lumânări aprinse brusc. O mulțime de oameni se reped de‑ndată spre ea și râcâie cu niște gheare neputincioase la porțile capitalului ei, nu primesc însă nici un răspuns și trebuie să se retragă din nou fără să fi făcut vreo ispravă. Dar nu‑i deloc adevărat că această mamă nu face nimic toată ziua, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Începuse deja să-l care șoarecii care au găurit toți pereții din chiler[7]. Au fost nevoiți să curețe tot porumbul și să pună boabele în butoaie că și așa stăteau goale până la toamnă, la culesul viilor. Pe afară păsările râcâiau prin bătătură și se scăldau cât era ziulica de mare în țărână. Nu aveau nici o grijă. Apă aveau la teică, grăunțe primeau seara și dimineața, doar câte o râmă mai puteau să găsească și ele ca desert, sau câte o
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363655_a_364984]
-
să-l care șoarecii care au găurit toți pereții din chiler. Au fost nevoiți să facă clacă, să curețe tot porumbul și să pună boabele în butoaie, că și așa stăteau goale până în toamnă, la culesul viilor. Pe afară păsările râcâiau prin bătătură și se scăldau cât era ziulica de mare în țărână. Nu aveau nici o grijă. Apă aveau la teică, grăunțe primeau seara și dimineața, doar câte o râmă mai puteau să găsească și ele ca desert, sau câte o
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344420_a_345749]
-
aici este zonă de frontieră, și încă una foarte căutată de cei care vor să treacă dincolo, iar eu cu fizionomia mea nu prea ortodoxă, sunt foarte des oprit și chestionat ba de grăniceri, ba de milițieni, lucru ce mă râcâie al dracului, căci mi-e teamă să nu se intereseze mai amănunțit de soarta mea... Într-una din zilele mele libere am ajuns la Craiova și de acolo la Bulzești, satul natal al lui Marin Sorescu (care mi-a dat
FUGIND SAU ACASĂ, CÂNDVA, LA MIRCEA HORIA SIMIONESCU de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365982_a_367311]
-
cu un os de curcan, așa cum văzuse el ultima oară când mâncase ca un spart la pomana lu' Ghiborțea, un fost coleg de pușcărie din vremea când, tineri fiind, foloseau în comun fetele răpite din horă, sau de pe la cosit. Curios, râcâi cu briceagul și se convinse. Era un os! Însă unul uriaș, cam de înălțimea lui, deși nu se putea spune că Bidel era vreo cruce de român, ci mai mult dimpotrivă, nedepășind el cu mult înălțimea unui măgar. În capul
OSUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366656_a_367985]
-
să-l care șoarecii care au găurit toți pereții din chiler. Au fost nevoiți să facă clacă, să curețe tot porumbul și să pună boabele în butoaie, că și așa stăteau goale până în toamnă, la culesul viilor. Pe afară păsările râcâiau prin bătătură și se scăldau cât era ziulica de mare în țărână. Nu aveau nici o grijă. Apă aveau la teică, grăunțe primeau seara și dimineața, doar câte o râmă mai puteau să găsească și ele ca desert, sau câte o
SECERATORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366013_a_367342]
-
cuvintele, îmi rupe singurătatea, pândește momentul în care îngenunchez și adorm cu fruntea topită în pagina tensionată ca și o pâine prin care aleargă mirese nevrotice, cu voalul inflamat de reziduuri fetale. camera mea are gheare cât un divorț malformat, râcâie pe ascuns creierul înrămat în suspine, declanșând dorul ca o soluție contra violenței singura soluție transmisă intuitiv, un fel de tsunami convalescent, înfipt în pragul cu pretenții de frontieră. Templul orbirii Nu există trup în templul orbirii, oasele curg într-
CARMEN TANIA GRIGORE de MARIA DIANA POPESCU în ediţia nr. 95 din 05 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350619_a_351948]
-
stimulează o regiune din creier care blochează recepționarea semnalelor de durere provenite de la fața și de la mâini. Un studiu canadian arată că puteți încerca metodă ai fără gheață, însă ar avea o eficiență cu 50% mai scăzută. 2. Dacă vă râcâie pe gât, scărpinați-vă în ureche ! Cum nu puteți să vă scărpinați direct în gât, încercați să rezolvați problemă altfel. Prin ureche. Medicii ORL-iști explică: atunci când sunt stimulați nervii care se află în ureche, se creează un act reflex
TABLETA NOUĂ DE WEEKEND (16+9): DE MĂRŢIŞOR... DE LA LELEA SAFTA REDIVIVUS! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 794 din 04 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345582_a_346911]
-
în speranța că mâine se schimbă și-mi va fi mult mai bine și nu mă mai las prins de tristețe sau o alung mânios de prin preajmă iau hotărârea de a scrie și a-mi pune problema ce-mi râcâie gândul ca o pilă stricată cu rizuri uzate ce lunecă lin pe placa poroasă ce nu se mai lasă a fi prelucrată cu tot sârgul lăsat prin durerea de dinți a celui ce-și vede lucrarea neterminată și găsesc că
NICI LAIE, NICI BĂLAIE... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356734_a_358063]
-
dincolo de lume, îi făcu un semn discret să tacă și să își ia lucrurile. Dalila începu să jeluiască de ți se rupea sufletul, plecase cu gândurile ei tulburi către un cimitir imaginar...se prăbuși pe dalele reci și începu să râcâie cu unghiile până îi dădu sângele... -Chemați pe cineva, o asistentă, un doctor! Se rănește rău. Of, vreau să plec de aici, nu mai pot să văd atata suferință, strigă Gențianne și își luă capul în mâini, acoperindu-și ochii
COŞMAR- FRAGMENT DE ROMAN de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356164_a_357493]
-
pe prispa casei. Mîinile ei sînt butucănoase și totuși împunsăturile acului au o finețe deosebită. Cînd Adelina se oprea s-o privească peste grad, din stradă, ea îi explica, veselă, că firul auriu se toarce tocmai în Japonia, dacă îi rîcîi auriul cu unghia rămîne un miez maroniu, urît la culoare (doamne, ce expresie!) și verdele de smarald stă bine lîngă celelalte culori, roșul ca frunza și albastrul din lacurile pline de nuferi. Ce să facă, este singură și după treizeci și cinci
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
de i s-a întâmplat asta tocmai lui, el care în tinerețe a săpat cu elan și entuziasm la șantierul de tineret pentru conducta de gaz metan Agnita-Botorca?! Satul are Poștă, Telefoane, Vulcanizare și multe case în renovare. Didactic, cloștile râcâie pământul, înconjurate de puii pestriți care le imită vioi. Câinii latră, caii fornăie, pisicii aleargă sprinteni, cumpenele de pe la fântâni scârțâie, clopotele bat, e viață peste tot. Și zgomot. Belșug nu este, dar e forfotă. Iar nouă parcă ne-a mai
PENTRU ETERNITATE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357745_a_359074]
-
economie. Începuse deja să-l care șoarecii care au găurit toți pereții din chiler. Au fost nevoiți să curețe tot porumbul și să pună boabele în butoaie că și așa stăteau goale până la toamnă, la culesul viilor. Pe afară păsările râcâiau prin bătătură și se scăldau cât era ziulica de mare în țărână. Nu aveau nici o grijă. Apă aveau la teică, grăunțe primeau seara și dimineața, doar câte o râmă mai puteau să găsească și ele ca desert, sau câte o
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344496_a_345825]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > DAC-AȘ PUTEA Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 999 din 25 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului dac-aș putea Și necuvântul doare, și râcâie cu gheare aprinse în ființa ce-n suflet o purtăm și plângem în neștire când ni se rup petale sau aripile care le-ntindem să zburăm. dar îngrădirea doare și spiritul se zbate și-n colivia lumii nu este loc
DAC-AŞ PUTEA de LEONID IACOB în ediţia nr. 999 din 25 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360704_a_362033]
-
că nu am avut timp să mănânc nimic de dimineață, să mă schimb... - Imediat îți încălzește mama tocănița de ceapă cu carne de pui. Și-a prins o drăcoaică de puică piciorul în gard. Sărea mereu gardul în grădină și râcâia printre brazdele cu salată și, când am vrut s-o alung, și-a prins piciorul între uluce și a rămas beteagă, așa că taică-tu i-a tăiat gâtul. - Bine, atunci merg să mă spăl un pic, să mă mai răcoresc
COSMARUL ADEVARULUI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1277 din 30 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360013_a_361342]
-
grozăvie. (...) Dar acolo în celula care rezona ca un instrument muzical la cel mai ușor sunet, cum stam eu cu capul sprijinit în palme și cu coatele pe genunchi, cugetând la beleaua în care intrasem, scărpinatul conului Jorj, când era râcâit de unghiile groase, lungi și tari ca niște plectre rânduite unul lângă altul, avea ciudata însușire de a răsuna nu ca un violoncel, nu ca un contrabas, ci ca un fierăstrău, ca un joagăr scârțâitor, mai dihai decât toate joagărele
Haralambie Grămescu: Pactul cu diavolul (1994) () [Corola-blog/BlogPost/339597_a_340926]
-
față de mine?” Așa cum aflarăți mai înainte cu o pagină, la confruntarea pe care Didina a avut-o în fața judecătorului, de data aceasta în capitală, n-a mai putut să ascundă adevărul. Învinuirea pe care i-o adusese boierului Pandele o râcâia pe creieri, nu-i da pace. Nopțile deveniseră un coșmar pentru ea. Îmbătrânise înainte de vreme, iar gândul că Pandelică-al ei... stă nevinovat la răcoare, numai datorită unei răzbunări de femeie geloasă, a cedat nervos și-a povestit cu lux de
PARTEA A XI-A PARIUL BLESTEMAT *SFÂRŞIT* de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341399_a_342728]
-
că nu am avut timp să mănânc nimic de dimineață, să mă schimb... - Imediat îți încălzește mama tocănița de ceapă cu carne de pui. Și-a prins o drăcoaică de puică piciorul în gard. Sărea mereu gardul în grădină și râcâia printre brazdele cu salată și, când am vrut s-o alung, și-a prins piciorul între uluce și a rămas beteagă, așa că taică-tu i-a tăiat gâtul. - Bine, atunci merg să mă spăl un pic, să mă mai răcoresc
CAP. XVII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1550 din 30 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341011_a_342340]
-
să-l care șoarecii care au găurit toți pereții din chiler. Au fost nevoiți să facă clacă, să curețe tot porumbul și să pună boabele în butoaie, că și așa stăteau goale până în toamnă, la culesul viilor. Pe afară păsările râcâiau prin bătătură și se scăldau cât era ziulica de mare în țărână. Nu aveau nici o grijă. Apă aveau la teică, grăunțe primeau seara și dimineața, doar câte o râmă mai puteau să găsească și ele ca desert, sau câte o
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343111_a_344440]
-
maidaneză, cu picioarele scurte și strâmbe, ce se pripășise pe lângă clădirea bufetului sezonier al societății ADRAS, auzi țipătul de disperare al puiului de lebădă și alergă repede la malul apei. Apoi făcu imediat calea întoarsă și lătră la ușa paznicului, râcâind tocul ușii cu ghearele, pentru a-i atrage atenția acestuia să iasă afară, pe gerul care crăpa pietrele. Moș Ghiță zis „Mami” pentru că el așa le spunea tuturor când se adresa cuiva, și care păzea de ani de zile această
PLÂNSUL PUIULUI DE LEBĂDĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343207_a_344536]
-
cu lăbuțele tocul ușii, apoi fugea spre malul lacului, într-un “du-te, vino” neîncetat. În fața bufetului strălucea un bec cu vapori de mercur, ca o stea cereasca. Când Ghiță se uită pe fereastră, văzu cursele repetate ale cățelușei. Aceasta râcâia cu insistență la ușa sa, lătrând continuu. Paznicul nu prea avea chef să părăsească căldura camerei, să vadă ce vrea cățelușa. Dinspre lac nu putea să vină niciun pericol, care să amenințe siguranța clădirii aflată în paza sa. Totuși, enervat
PLÂNSUL PUIULUI DE LEBĂDĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343207_a_344536]
-
colivie începu să se clatine și moșii se speriară din nou, dar tăceau din gură. Se bucurau că în sfârșit vor ieși de acolo și că se vor duce la Moș Crăciun, pentru a-i zădărnici misiunea sa sfântă. Păsările râcâiră cu ghearele și cu ciocurile o perioadă de timp, până când, în sfârșit lacătele se sparseră și ușa coliviei se deschise. Văzând că reușiseră să desfacă acele lacăte pe care ei nu ar fi reușit nicidată și că ușa se deschisese
PĂDUREA SOARELUI (3, 4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371928_a_373257]
-
să-l care șoarecii care au găurit toți pereții din chiler. Au fost nevoiți să facă clacă să curețe tot porumbul și să pună boabele în butoaie că și așa stăteau goale până în toamnă, la culesul viilor. Pe afară păsările râcâiau prin bătătură și se scăldau cât era ziulica de mare în țărână. Nu aveau nici o grijă. Apă aveau la teică, grăunțe primeau seara și dimineața, doar câte o râmă mai puteau să găsească și ele ca desert, sau câte o
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371952_a_373281]
-
sacrificat fără milă, a început Anca să-și descarce nervii. Am ajuns să râdă niște toante de mine, ca și când... - Poate că ai uitat, dar „toantele” alea au studii superioare și posturi foarte bune în... - Asta era treaba? Studiile mele? Te râcâie pe tine chestia asta? - Nu am zis că mă râcâie. Am spus că ele au studii și, drept urmare, nu sunt toante, a încercat Fănel să repare o gafă facută doar din răutatea ce-l stăpânea în acele clipe. - Da, nu
ISPITA (16) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348231_a_349560]
-
Am ajuns să râdă niște toante de mine, ca și când... - Poate că ai uitat, dar „toantele” alea au studii superioare și posturi foarte bune în... - Asta era treaba? Studiile mele? Te râcâie pe tine chestia asta? - Nu am zis că mă râcâie. Am spus că ele au studii și, drept urmare, nu sunt toante, a încercat Fănel să repare o gafă facută doar din răutatea ce-l stăpânea în acele clipe. - Da, nu sunt toante. Sunt chiar inculte, dacă vrei să știi! Era
ISPITA (16) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348231_a_349560]