250 matches
-
o frână considerabilă încălzirii globale. Și eu cred că va fi așa, doar că nu datorită reducerii emisiei de metan a bălțatelor, ci datorită scăderii populației globului. O să ne dăm ochii peste cap în masă, când vor începe văcuțele să râgâie cu damf de usturoi.
Usturoiul salvează planeta by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19570_a_20895]
-
micul și sarmaua”, „ca la noi la nimenea”, „capra vecinului”, „doină, doină cântic dulce”, „nea Alecu”, „bancurile cu Bulă” și multe altele. Dar nu vă speriați... și aici la Sydney veți găsi metehne: „taclalagii” numiți „yuppies”, băutorii de bere care râgâie prin pub-uri numiți „bogans”, soldați și lucrători publici îmbrăcați în pantalonași scurți și ciorapi trei sferturi, pălării Akubra cu motocei pentru a alunga muștele, Ned Kelly-haiducul, bumerangul - devenit obiect turistic care nu mai zboară demult, cangurii boxeri... și paianjenul
INTERVIU CU GEORGE ROCA – DESPRE PRIETENIE, LITERATURĂ ŞI ARTA – ÎNTRE DOUĂ CONTINENTE [Corola-blog/BlogPost/92413_a_93705]
-
la masă și, conform obiceiului, mă întreabă: - Bă, e bună? Adică, nu e prea caldă? Nu ajung să-i răspund fiindcă el ia halba și gustă cam jumătate din ea ca să se convingă dacă este bună. Probabil că este deoarece râgâie zgomotos ca să arate că i-a plăcut și abia după asta mă ia în serios: - Băăă, ai o moacă... Ce-ai pățit? Nu cumva iar... - Ee, am avut o discuție cu Marcela dar ea a avut un vătrai, așa că m-
URAAA! TREC LA ISLAM de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383165_a_384494]
-
restul anului... Sau mă înșel? Ajunseră împreună la elicopter și Nené Dupré scoase din cabină două beri reci, îi întinse una tovarășului său și încuviință: — Nu! Nu te înșeli, pentru că aproape toți suntem în aceeași situație - luă o înghițitură zdravănă, râgâi zgomotos și adăugă: Dar știi ceva? Uneori, când zbor deasupra deșertului în căutarea celor rătăciți, nu mă simt ca un înger salvator care vine în ajutorul unui biet nenorocit, ci ca o scârbă de vultur ce mănâncă stârvuri. Dacă ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
danse, on y danse — O petrecere adevărată! Salvatorul meu, eliberatorul meu, așa spunea prăpăditul. Eu Îl tot Îndemnam: Încă un pahar, prietene Bea, bea, nu te lăsa, uită că viața ... și Wanda mai mult goală decît Îmbrăcată. Frumușelule, iubițelule, luculucu... rîgÎie porcu, se tîrăște de-a bușilea după călcîiele ei roze, se lovește de mobile, plînge, icnituri, convulsii, perișorul lui spicul grîului, chiloțeii lui spuma laptelui... se roagă: Miluiește-mă Doamne că neputincios sînt, vindecă-mă Doamne că s-au tulburat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de cioroi...“ „...și avea niște țîțe ca niște clopote, cînd i-o trăgeam parcă regulam o biserică“ „CÎt ai ceasu, cucoană?“ „Iote-l și p-ăla cu cracii-n vine!“ Dinți albi, rînjiți. Scheletul e vesel În dimineața asta: rîde, rîgÎie, scuipă, cîntă: „Magdaleno, să-mi spui drept, cine te-a mușcat de piept“ „Împinge, bă, Împinge-ți zic, crucea mă-tii...“ Mașinăria se pune În mișcare, șirul de vagonete se Întinde, se lungește, blochează trecerea Între două alimentare. Oamenii așteaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
a binelea. Asta însemna că nu mai aveam prea mult timp. Am simțit ceva greu la mine-n stomac. Eram convins că-i de la ouăle și clătitele lui tanti Mae. Cu gustul de ouă ochiuri în gât, am început să râgâi, și încă tare. Râgâitul îmi ardea de obicei gâtul, așa că am început să respir pe gură aerul răcoros de afară. Asta m-a făcut să mă simt mai bine, dar fierbințeala tot îmi mai stăruia în piept și a rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
exmatriculat din cauza ouălor lui tanti Mae? Am încercat să mă înfurii pe tanti Mae, dar nu am reușit. Speram doar ca atunci când voi fi dat afară din școală să nu-i spună lui tanti Mae de ce. Probabil că și ea râgâie acum acasă și și-ar da seama. Mă întrebam și cât mă va mai lăsa doamna Watkins să aștept în camera asta. Pantalonii începuseră să mi se usuce, dar umezeala ajunsese la piele și era inconfortabilă. Îmi doream să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
aduc un pahar. Erau atâtea femei și copii mici în jurul ei, încât cu greu puteam ajunge la masa unde se dădeau pahare. Tanti Mae a luat paharul și a sorbit prelung, și-a tras apoi o privire meditativă și a râgâit. Era aproape ora zece. Berea mai că se terminase, dar lumea încă se înghesuia pe ringul de dans. Copiii mici dormeau pe aparatele din uzină, cu picioarele atârnându-le de-o parte și de alta. Femeile se opreau lângă noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
o văd după aceste ultime cuvinte ale prietenului meu nu era surprinzătoare, dar nici deosebit de încântătoare n-aș cuteza s-o numesc, fiind peste măsură de scârbavnică. Euripide se suise cu totul peste Aurora, morfolind-o cu fălcile sale puhave, râgâind și încercând s-o dezbrace, lucru care aproape că îi reușise. Spre uimirea mea, auzise cele spuse de Maro. Și-a întors fața spre noi cu o figură atât de satisfăcută, cu un rânjet atât de hâd, de lat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
acolo mult timp. Dar asta a fost la început. În anii care au urmat, Iag s-a stricat cu totul, adică a căzut în patima beției. Dimineața, când intra în clasă, trecea intenționat prin fața băncii lui Stein în nasul căruia râgâia, trimițându-i damful de băutură, ca pe un fum de țigară scumpă. - Trebuie să fim europeni! își explica el gestul celor din jur. Deși Iag locuia la Moscova absolut singur, închiriase câteva camere scumpe într-o vilă; se vede că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
pălind în cap un cetățean de culoare. Cu doar câteva ore înaintea plecării lui Mișu, în New York izbucnea cea mai mare revoltă revoltă socială a timpurilor moderne. * Domnul Popa se tezise binedispus. Soarele îi gâdila plăcut burtica și domnul Popa râgâi ușor în semn de bună dimineața. Urma o nouă zi în care nu avea nimic de făcut. O nouă zi în care putea să mănânce, să-și salte burtica goală peste treptele de marmură, să-și bucure ochii cu priveliștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
și imaginile pe care le păstrasem, eram gata-gata să izbucnesc În lacrimi. Flashbackurile În care-mi apăreau picioarele fetei și dunga feselor aparțineau unui timp acum inaccesibil mie. Mă simțeam ca un mușuroi de larve care forfotesc prin gunoaie. Am râgâit de mai multe ori În timp ce-mi beam Coca-Cola. Concomitent cu ele simțeam frisoane din cauza cocainei, care-mi rezonau puternic În tâmple, străbătând Încet spațiul dintre gât și bărbie. Nu era o senzație plăcută, ci doar o iritare persistentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
am zis, fiecare dintre noi suntem la mâna lui Hitler și el vrea să dea cu noi de pământ. Tanchistul își umplu pipa cu tutun. După ce termină, zâmbi și își ridică sticla: — Atunci să bem pentru pământul care lovește înapoi. Râgâi zgomotos și își aprinse pipa. Norii de fum înțepător care se rostogoleau spre mine precum ceața baltică îmi amintiră de Bruno. Până și mirosul era același cu al amestecului de tutun pe care îl fuma Bruno. — Îl cunoșteai pe Bruno
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
-și pună mantia roșie, coroana din aur de cinci kilograme și bijuteriile formate din lanțuri de ancoră, ghiuluri, brățări plus caninii din același material. Sfârșit de osteneală, se trântește pe tron, scoate o sticlă de anghelică și trage un gât. Râgâie și parcă se mai liniștește ... Ba chiar surâde fericit ... Are și de ce. Vajnicii săi oșteni se află de milenii în teritoriile ocupate bine camuflați în cerșetori, cântăreți stradali, jucători de alba-neagra ori cine știe ce alte meserii, fiind conduși de glorioșii generali
CRONICĂ NESCRISĂ ÎNCĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364573_a_365902]
-
-aseară, a cântat De trei ori, când ai venit, S-a oprit și-ncă o dat', A cântat cam răgușit, Apoi, de vreo două ori A zis “cucu”, a tușit Și-ncă de vreo patru ori A cântat și-a râgâit, Și-n final, așa, cu scârț, Greu de tot a cucuit, După care-aud un pârț Foarte scurt și gâtuit” ... Cucul meu, cadou primit De la tata, când mi-a spus “Fii, băiete, mulțumit Că pe lume te-am adus!” M-a
CUCUL MEU de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1384 din 15 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367792_a_369121]
-
câte un pic, I-a rămas costumul mic, Nici pe față, nici pe dos Nu-l încape de burtos, Iar chimirul, ce mai jale! De-abia țipă pe sub foale, Însă buba-i pân’ la ghete, Mama lor, azi, de șirete! Râgâind a usturoi Și a doage de butoi, E un drum atât de lung, Nu e chip să mai ajung! Fi’n’c-așa-i de sărbători, Cu antreuri, cârnăciori, Măslinuțe gogonate, Șunci, bânzeturi asortate, Și sarmale, Bestiale, Și friptane, Barosane
DUPĂ SĂRBĂTORILE DE IARNĂ de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367937_a_369266]
-
an, câte un pic,I-a rămas costumul mic,Nici pe față, nici pe dosNu-l încape de burtos,Iar chimirul, ce mai jale!De-abia țipă pe sub foale, Însă buba-i pân’ la ghete,Mama lor, azi, de șirete!Râgâind a usturoiși a doage de butoi,E un drum atât de lung,Nu e chip să mai ajung!Fi’n’c-așa-i de sărbători,Cu antreuri, cârnăciori,Măslinuțe gogonate,Șunci, bânzeturi asortate,Și sarmale,Bestiale,Și friptane,Barosane,Iar
VALERIU CERCEL [Corola-blog/BlogPost/367940_a_369269]
-
Gîndu , publicat în Ediția nr. 1912 din 26 martie 2016. Începutul. A. Marcel a venit pe lume într-o familie de vagabonzi, dezorganizată, trăind din furt și înșelătorie, de pe o zi pe alta. Scuipau pe jos, se îmbătau ca porcii, râgâiau și înjurau ca la ușa cortului - cam acesta era universul lor zilnic. În afară de aceste preocupări menite doar să ducă grobianismul și decadența umană pe noi "culmi", în afară de actele depravate și fărădelegile în care trăiau, nu se poate spune că exista
MIHAI IUNIAN GÎNDU [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]
-
aproape jumătate din fetele acelei comunități necivilizate. Citește mai mult Începutul.A. Marcel a venit pe lume într-o familie de vagabonzi, dezorganizată, trăind din furt și înșelătorie, de pe o zi pe alta.Scuipau pe jos, se îmbătau ca porcii, râgâiau și înjurau ca la ușa cortului - cam acesta era universul lor zilnic. În afară de aceste preocupări menite doar să ducă grobianismul și decadența umană pe noi "culmi", în afară de actele depravate și fărădelegile în care trăiau, nu se poate spune că exista
MIHAI IUNIAN GÎNDU [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]
-
noroc, hai, noroc, ăia prosit, prosit, un alt cuvânt din limba lor, au băut, unii s-au strâmbat, Timona s-a șters cu dosul palmei la guriță să nu-i rămână spumă și să creadă lumea alte alea, Veronel a râgâit destul de sonor, neamțul și el, dă-i cu râs, dă-i cu vorbe, ce mai încolo sau încoace, prietenie mare, nu glumă! În zilele următoare, la fel, cearșaf lângă cearșaf, Monki în sus, Monchi în jos, mai hai, fă, Hilduțo
PRIETENUL NOSTRU, HEIMLICH, DIN R.F.G. de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348406_a_349735]
-
care mai ridică cu un grad amăreala care-i rodea inima dar nu putea să o rostească. Impozantul maitre făcu un gest, chelnerii dispărură ca un fum iar el zâmbi din nou parcă a complicitate. Domnul ministru sesiză nuanța și râgâi cu zgomot producând un strop de panică la masa sepepiștilor. Ministrul se amuză de efectul glumei (tot singur, fiindcă asta-i soarta celor puternici, vorba lui Nietzsche) și plin de bunăvoință comandă cu glas ridicat așa cum îi stă bine unui
DEJUNUL.PROTOCOL ZERO de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349768_a_351097]
-
Ediția nr. 1912 din 26 martie 2016 Toate Articolele Autorului Începutul. A. Marcel a venit pe lume într-o familie de vagabonzi, dezorganizată, trăind din furt și înșelătorie, de pe o zi pe alta. Scuipau pe jos, se îmbătau ca porcii, râgâiau și înjurau ca la ușa cortului - cam acesta era universul lor zilnic. În afară de aceste preocupări menite doar să ducă grobianismul și decadența umană pe noi "culmi", în afară de actele depravate și fărădelegile în care trăiau, nu se poate spune că exista
UN SIMPLU ŞI LETAL DE CE ? de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350201_a_351530]
-
de el și-i aduc ofrandă merinde și vin. Nesperatul Sfânt le primește bucuros și le consideră deja o obligație. Merindele le descântă ca un șaman să le scape de gustul sudorii și al sângelui. Mănâncă din ele pe săturate, râgâie și-și freacă satisfăcut ombilicul, dă din ele și altor sfinți mai mici, mai puțin descurcăreți dar ascultători. Vinul îl bea până transpiră și devine rând pe rând pasăre, leu și măgar se mai odihnește puțin și bea și bea
SOLDAT DIN RĂZBOIUL FINAL (1) POEME de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365967_a_367296]
-
de el și-i aduc ofrandă merinde și vin. Nesperatul Sfânt le primește bucuros și le consideră deja o obligație. Merindele le descântă ca un șaman să le scape de gustul sudorii și al sângelui. Mănâncă din ele pe săturate, râgâie și-și freacă satisfăcut ombilicul, dă din ele și altor sfinți mai mici, mai puțin descurcăreți dar ascultători. Vinul îl bea până ... Citește mai mult NESPERATUL SFÂNTLumea a auzit, surdacă a picat un sfânt și pe aici,s-au țicnit
ION IANCU VALE [Corola-blog/BlogPost/365986_a_367315]