253 matches
-
incluzând abilitatea de a juca într-o rețea de tip Lan sau pe Internet. Spaz apare ințial pe coperta pachetului de expansiune "Holiday Hâre '95". Jazz și Spaz au înfățișări și comportamente diferite. Jazz se lasă pe spate, pe când Spaz râgâie și explodează, rămănându-i numai păpucii. Caracterele au un mod unic de mișcare, Spaz având o dublă săritură iar Jazz poate zbura transformându-și urechile în elice de elicopter. are două caractere jucabile, Jazz și Spaz; și al treilea caracter, Lori
Jazz Jackrabbit 2 () [Corola-website/Science/316303_a_317632]
-
nu ne grăbim..."), altul mă înjura în mod ordinar de mamă, mă ținea în picioare opt ore, în timp ce el mânca sandviciuri, bea cafele, fuma, după ce în prealabil avusese grijă să nu mi se dea să mănânc în ziua aceea, și râgâia, se scobea în măsele și mă asigura că singura mea șansă e să recunosc, să fiu condamnat, să ispășesc pedeapsa și să scap... să mă orientez în direcția asta, fiindcă nu exista alta, și atunci toate acestea, celulă, interogatoriu, nopți
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de muiere, care s-a îngrășat peste măsură, părea tot timpul sub presiunea unei mari nevoi de a vorbi. Parcă ar fi mâncat zilnic, dimineața, înainte de a pleca, nu alimente, ci cuvinte, un butoi întreg, și acum le dădea drumul râgâind, din când în când behăind... Nu știu ce-i spunea paingului, în orice caz acela își permitea să surâdă cu gura lui ca o tăietură de buzunar și din timp în timp să-l ia peste picior cu o voce cântată, afectând
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mai curând îl vom găsi în muzeul Antipa, între leul flocos și ursul fără frunte. Da, admise Reptigli, ai dreptate. Se urcă în barca phonetică și porni înspre muzeu. Plouând, se acoperi cu poleială și își tunse barba. Am ajuns, râgâi barca șase minute mai târziu. Într-adevâr, muzeul Antipa se înălță impunător - din punctul de vedere al unui gândac de Colorado - în răcoarea matinală ce cutremura orașul cu 2,4 grade pe scala Richter. Privind prin câinele setos, Reptigli îl văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
nepotic, nerușinat, din ochi îi curgeau lacrimi și din gură bale. Era în pragul apoplexiei, își dădu el seama. Și singura soluție... Deschise bidonul cu Mâzgâlici și bău conținutul, deși avea gust de seu de balenă. Adică era bun. Apoi râgâi și privi împrejur. Nu îl văzuse nimeni. Se urcă în barcă și porni către Amsterdam. Avea de gând să înapoieze florile muzeului Van Gogh. Ajunse repede, căci avea un sistem de navigație prin satelit. Merse pe Dunăre până la Viena, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
milă și fără patimă, împreună cu toate neamurile lor zgomotoase. Aș fi trecut cu propriul meu buldozer, imaginar, dar incasabil, prin pasta de carne, motorină și prefabricate, strivind femeile rujate violent și îndesându-le cocurile înălțate tovărășește, fugărind bărbații neghiobi, obosiți, râgâind de spaimă și beție, terminându-le plozii pișăcioși care scuipau pe holuri și-aruncau câte-un motan nefericit de la ultimul etaj. Ce mai prăpăd aș fi făcut prin mulțimea asudată, agitându-se ca un elefant cu zece trompe... Dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ar fi bănuit că ne aflăm în București. Cu puțină mișcare și-un dram de imaginație, schimbând fusul orar și rotind scena, ai fi putut muta oamenii în Vondelpark, la Volksgarten sau chiar în Tuileries, unde un bărbat în sacou râgâia la soare pe-un scaun lângă bustul lui Ludovic al XIV-lea. În spate la „Intercontinental“, sala „Dalles“ strălucea de cărți și neoane. Când nu mă observa nimeni, mă strecuram înăuntru, doar ca să ating foile veline, impregnate cu gaz și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mi-a spus odată un chinez expert în instrumentul cu pricina. La fel ca și creveții și soia, chinezii nu se amestecă niciodată cu nimeni și nimeni nu este invitat vreodată la masa lor. Râd tare, beau bere ieftină și râgâie cu poftă. Aruncă pe jos fără jenă resturi în timp ce mănâncă. Îmi place să-i privesc, par mult mai naturali, în tot ceea ce fac, decât noi ceilalți. Sala de mese din Pavilionul Parent, din nou. 20 mai, sărbătoare națională a Camerunului
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
le vine mai ușor să ia de-a gata este simplu stau la pândă devin prădători literari se reped atunci când simt o poezie bună o înșfacă o gâtuie o traumatizează versurile torturate satură temporar prădătorii sunt încântați își fac siesta râgâie se bat cu amândouă mâinile pe burtă peste o vreme li se face foame din nou așa că reîncălzesc versurile le scoală din morți ca să danseze în jurul lor ca niște cadavre legate cu sfori se bucură bat din palme pretind respect
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
să-ți dai seama de acest lucru. O vreme am crezut că nu voia decât să șed acolo în tăcere, până venea momentul să plec. Respira și încerca să își simtă corpul, se uita în lumina dimineții, fuma, ronțăia câte ceva, râgâia discret. Părea melancolic și aproape sălbatic. Cum te plătesc la serviciul ăla nou al tău? m-a întrebat, hotărându-se să deschidă gura. E bine? Sunt liberali. Atunci o să facă lucruri bune, mi-a spus, cu o fermitate seacă. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
să se-mprumute pentru noi, măcar de o sută de lei. Vedem mai pe urmă cui, când, cum, sub ce formă și din ce dracu-i vom înapoia. Dacă-i vom înapoia... Drept răspuns, Poetul bate darabana în masă și râgâie, profund și sictirit, picat subit pe gânduri. Cam pe la cea de-a noua bere răpusă, căpătând curaj, acesta i se destăinuise Fratelui, retrăind intens, în decursul confesiunii, o viziune-experiență-întâmplare neverosimilă, din seara precedentă. Cunoști bodeguța lui Mariusache Patru Degete și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și la raport! Deci, când ziceați că vă trebuie? De trebuit, ne-ar cam fi trebuit alaltăieri, replică placid Fratele. Însă, pe secetă, mai c-ar merge și astăzi. Fii om și vino repede cu ea, da? completează Dănuț și râgâie din nou grobian, fără perdea. Mizăm pe tine. Știi, tu! Nea Petrică e mai nervos, de două zile-ncoace, îl supără prostata, pesemne și, dacă mai staționăm mult, fără să consumăm, ne zboară. Mai ales că tembelul de Sile a
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
în tactul dezlănțuit al zbânțuielilor! Frunză verde lobodă, p...la lumii slobodă! culminează Dănuț, ca un vătaf-țâpuritor profesionist, la nuntă, pe finalul dansului miresii. Brusc, Lunganul se oprește din rotație, pălit, ciocnindu-l tărișor pe Vălică: Băi, care dracului ai râgâit cu mici...?! Nu-i nici o râgâială, asta-i bășinică curată! îi confirmă și Apostatul temerea, ținându-se demonstrativ de nas. În sfânta bisericuță, băi, se poate? Cine-a comis-o? Cine-a tras? Îl halesc! Ăă...?!? Păi, de tras, a
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Maja se ridică și spuse că nu se simțea bine, Îi venea să vomite. Îl rugă să plece, căci se rușina s-o facă În prezența lui, chiar dacă Între ei nu mai existau secrete și erau căsătoriți de atâta vreme. Râgâia și tremura și-și strâmba gura cu o grimasă de dezgust atât de convingătoare, Încât Elio se gândi că nu mințea. Nu se mișcă, nici măcar când Maja Îngenunche În fața vasului și se prinse cu mâinile de colacul veceului, căci Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
scurt popas plin de efuziuni zgomotoase, dispar la vale, În ceață. În poartă ne Întîmpină un locotenent Însoțit de un caporal. Ceva mai Încolo, atîrnați de un gard stau vreo trei șmecheri, cu bonetele lăsate pe ceafă. Unul dintre ei rîgÎie răsunător, o urare de bun venit - locotenentul Îi face observație, neconvins. Intrăm pe poartă, trăgînd după noi valizele maro de lemn. Dincolo de poartă sînt cîțiva cîini, niște potăi flocoase și murdare care țopăie și se gudură pe lîngă noi - puțin
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
e egali.” Șovăise puțin Înainte să zică e În loc de sunt, dar Își făcuse la repezeală socoteala că s-ar fi dovedit Încă și mai boier dacă ar fi vorbit cu sclifoseli de oraș. Vieru, după ce-și terminase strachina și râgâia de sătul, se apucase să spună către ceilalți, care Încă lipăiau cu lingurile de lemn prin fiertură: „Bă, fraților, de ce Îmi amintește mie coleașa asta de taurul Oțel?!”. „Păi tu oi fi mâncat și de la el și știi”, făcuse Baronu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fost cu putință la noi. Mediul l-ar fi făcut frivol, «jurnalist», diletant, sceptic într-un chip vulgar. Asta e și trăsătura dominantă a neamului nostru: scepticismul vulgar” (III, 291). Un scepticism care se resoarbe în umor, în poltronerie, în râgâit. O carență fiind, umorul îi ajută pe cei de pe margine, dedublații, învinșii, neputincioșii să convertească eșecul în victorie. O victorie pe dos, pe care Cioran o deplânge, dar de care, finalmente, se agață. Nu întâmplător, se simte congener evreilor, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
cele de fier (Fiul vrea să se strecoare spre colțul câinelui cu o țeavă însângerată, dar e descoperit de Sepp Botdejigodie. Fiul fuge) Ce Ești o sămânță beteagă Și tu O mușcătură pe gura maternă O mușcătură pentru gaura lumii (râgâie și scuipă) Dar atunci când lumea nu poate fi spintecată Atunci nu poate să existe nici un președinte veritabil Numai o vedenie de președinte dintr-un Înger păzitor Numai coji de ouă, dar nici un ou Numai locțiitori de Conducători pe pământ Numai
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
sfera Morții Dada Pământul gândește și Sepp cotește Nimic Președintele moare și Dumnezeu însuși decade Exact O grămadă de lux sfânt Vorbesc păsăreasca Vorbesc totul înapoi în globul cel verde Prin botul spintecat al pământului înapoi în zeama fructului Da (râgâie, scuipă, își eliberează vocea tușind și urlă) Hei Președinte (strigăte tare de la ciocănitori) Preeeeședinte (frunziș și crengi rupte și trosnind sub labele fiarelor) s-a teeeerminat cu tine (se aude căderea unui uriaș copac și apoi un stol care își
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
m-a arestat pe mine la Vaslui, împreună cu un alt ofițer de securitate din Iași. Pe mine m-a anchetat însă unul Pătru Gheorghe. Venea în fiecare dimineață proaspăt bărbierit, mirosind de la distanță a colonie proastă, se așeza pe scaun râgâind și mă întreba: "Ei, domnule, te-ai gândit să spui adevărul?" "Care adevăr, domnule anchetator?" " Adevărul despre crimele pe care le-ați săvârșit și le-ați plănuit voi". Cam în felul acesta începea ancheta. C.I.: Scopul anchetei era să coroboreze
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
și, gata, din momentul acela s-a făcut pace. Dacă nu pornea tancul, știam să ne uităm după cauze: dacă sunt legate bateriile, dacă nu sunt cumva descărcate, dacă este aer pe conductă - suflam și trăgeam pe conductele alea de râgâiam două zile a motorină! -, dacă are filtre înfundate ș.a.m.d. Deci, noțiunile elementare le aveam. Nu știam să segmentăm motorul, să-l dăm jos, căci asta era treaba mecanicilor. Dar, dacă se rupea șenila, știam să înlocuim bolțul la
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
și, gata, din momentul acela s-a făcut pace. Dacă nu pornea tancul, știam să ne uităm după cauze: dacă sunt legate bateriile, dacă nu sunt cumva descărcate, dacă este aer pe conductă suflam și trăgeam pe conductele alea de râgâiam două zile a motorină! -, dacă are filtre înfundate ș.a.m.d. Deci, noțiunile elementare le aveam. Nu știam să segmentăm motorul, să-l dăm jos, căci asta era treaba mecanicilor. Dar, dacă se rupea șenila, știam să înlocuim bolțul la
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
nimic de tine În atâtea duminici cât ai făcut practică de dascăl. Dar nu eram eu cel care să-l fi adus pe calea cea bună, și nu fi bou, Relule, și-și dregea glasul cu o dușcă de rom, râgâia și tușea și ni se făcuseră ochii-n cap ca găoaza de iepure de nesomn și de la atâta fumăraie, da’ dacă deschidem geamurile ne căsăpesc țânțarii, sfinte Dumnezeule, miluiește-ne, Doamne, pe noi că Întru Tine am nădăjduit și-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de zor cu lingura prin fiertura din cratiță și o Înjumătățise deja. Renunțase să mai pună În castroane. Îmi făcu semn că s-a săturat. Parcă i se tăiase și cheful de vorbă odată cu foamea. Îmi Întinse lingura, sughiță și râgâi prelung, și numai bine, vere, că până termină ei, termini și tu fiertura. Era un fel de mâncare de cartofi scăzută, cu multă ceapă prăjită În ea. Se răcise și era numai bună de mâncat. * O vedeam că se uită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
porția pe care i-o aduceam seara când ne Întorceam de la adunat pahare, de când ne scutise de chirie. Două sute cincizeci de grame de vodcă, secărică sau mastică, Îl țineau În formă peste noapte ca să orăcăie, să se vaiete și să râgâie de-ai fi zis că-și varsă și sufletul din el. - Mooor! Oaaag, mor... Adu ligheanu’ Nelo, că vomit... Oaaag!... - Du-te, Nelo, și omoară-l dracului odată. Se trezea greu Neli. Bombănea și lovea pe Întuneric cu pumnii și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]