111 matches
-
de Dumnezeu ținut, avea o origine foarte umilă. Bunicul lui, numit tot Urs, se trăgea dintr-o familie săracă de curelari. Fiind foarte isteț, Învățase să scrie și să citească de la călugării din mânăstirea de la Sankt Gallen, unde slujise ca rândaș. Cu mare sârguință și zgârcenie puse deoparte toată simbria pe care călugării i-o plăteau În bani de argint și, după un timp, plecă la Zürich, unde Începu să Împrumute cu dobândă, bineînțeles, monedele câștigate cu atâta trudă. Atât de
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
de seamă nu numai În viața acestuia, dar și a cercului În care se Învârt cu toții. (Planchet, de altfel, cunoscutul și istețul valet al lui d’Artagnan, ajunge unul dintre șefii Frondei, dovadă că vioiul paj, kammerdiener, valet de pied, rândaș, mesager erotic și, uneori, În travesti, companion de călătorie al gentilomului, poseda valențe multiple!Ă Nu cunosc deci, cum o spuneam, o mai bună comparație a acestui eu - care, după ce a „dispărut” un timp, a reapărut apoi cu mult mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
veșmintelor nu cred că le făcea căldura greu suportabilă, pentru că mulți erau destul de despuiați. Din mulțimea aceasta se ridica un murmur confuz de unde țâșneau din când în când vorbe deosebit de amenințătoare. Am văzut oameni care ne arătau pumnul, numindu-ne rândașii lor. Au repetat adesea cuvântul acesta; de mai multe zile, ziarele ultrademocratice nu-i numeau pe deputați decât rândași ai poporului, iar mitocanilor acestora le plăcuse ideea. Am avut ocazia, o clipă mai târziu, să remarc cu câtă vioi ciune
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
un murmur confuz de unde țâșneau din când în când vorbe deosebit de amenințătoare. Am văzut oameni care ne arătau pumnul, numindu-ne rândașii lor. Au repetat adesea cuvântul acesta; de mai multe zile, ziarele ultrademocratice nu-i numeau pe deputați decât rândași ai poporului, iar mitocanilor acestora le plăcuse ideea. Am avut ocazia, o clipă mai târziu, să remarc cu câtă vioi ciune și cu câtă limpezime primește poporul imaginile și le reflectă. Am auzit un om în bluză care îi spunea
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
a răspuns că i-ar recunoaște; și a dat chiar semnalmentele lor. La început, ancheta a fost condusă copilărește. Pentru ca ștefan Venescu să poată recunoaște pe asasini, agenții poliției au pornit prin oraș, au ridicat de prin curți pe toți rândașii ungureni și, în șiruri lungi, îi aduceau la poliție, unde magistrații anchetau. Bineînțeles, Venescu n-a recunoscut pe nici unul. Mai târziu tocmai, sau a doua zi, un funcționar polițienesc a observat că Venescu, care era reținut la poliție ca informator
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
până azi. (Id., ibid., foiletonul LVII, AD., nr. 11 972, 4 martie 1923, p. 2.) Pagina 175 A fost eliminat din versiunea finală „spectacolul“ oferit de „fioroasa crimă din Tabaci“: Sus în odăi era un spectacol înfiorător. În odaia servitorilor, rândașul și femeia lui, români din Transilvania, amândoi zăceau uciși și într-un lac de sânge. Într-una din camere altă dramă: bătrâna mamă a directorului era măcelărită, tot la fel și băiețelul mai mare al directorului. În viață nu mai
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
în ziua de vineri, 30 august, nota: „Toată ziua a fost ocupată cu trecerea carelor. Dinspre locul ocupat de trupele lituaniene s-a tras de mai multe ori cu tunul, căci tătarii s-au apropiat și au capturat mai mulți rândași de oaste. Un tun lituanian a făcut explozie lângă Huși” (subl. ns.). Atacați în dese rânduri de tătari, armata polonă s-a oprit la Vetrișoaia („Weritza”) pe Prut. Acesta a fost punctul maxim al înaintării în campania antiotomană, căci s-
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
a oamenilor. Înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor. Că voi spune tot adevărul, și nimic decât adevărul. Așa să-mi ajute Dumnezeu! Ion, amețit, repetă inconscient jurământul din cuvânt în cuvânt. Ei, acuma, spune ce știi? Apoi, conașule, eu sunt rândașul de la sora dv., coana Ruxanda, și am venit să vă spun că vă poftește la masă. Tablou! În grădina bătrânului Ștefan Dăscălescu, părintele acestor doi frați, am organizat o tragere la țintă cu pistolul, unde mă exercitam foarte des în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
prietenește). L-a întrebat pe V. Puiu ce mai face. I-a spus că s-a făcut mare. El i-a răspuns că s-a căsătorit și că are și copii. Pe V. Puiu îl cunoștea mai bine căci fusese rândaș la caii boierești de trăsură. Sterian și-a exprimat bucuria față de noi, spunându-ne că îi pare bine că s-a cumpărat moșia de către săteni și că el singur avea de gând s-o vândă prin obște, după cum încercase el
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
mijloc“, unde se afla Palatul Marelui Maestru, și castelul „de jos“, cunoscut și cu numele polonez Przedzamcze, cu ziduri puternic fortificate. Traversăm curtea inferioară, împrejmuită cu clădiri și acareturi în care locuiau oștenii și „personalul de serviciu” - adică slugile, bucătarii, rândașii, scutierii etc. Aici se află un muzeu cu podoabe din ambră, foarte scumpe, aristocratice: salbe, broșe, coliere, crucifixe, obiecte mari sculptate sub formă de portaluri și piramide etc. La etaj descoperim o expoziție de ex libris, reunind artiști din estul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
tuberculoase, care veneau după ajutorul lor obișnuit. Mi-a făcut scuze, a declarat că nu mai cere nimic și voia să plece când a sosit micul subofițer cu Schein-ul. Fără a se supune ordinului superiorului său, cu o obrăznicie de rândaș, scutura hârtia între două degete și striga că „toți românii înșală, dar că dânsul va căuta lemnele chiar în pod“. Colonelul declară că nu-l urmează și se urcă în trăsura [de] la poartă. Eu l-am luat pe jidan
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
cu plăcuțe de aur. Un longobard pe nume Garibaldoo s-a ridicat și, prefăcându-se că nu era de acord, a susținut că Rotari nu era îndeajuns de copt ca să fie războinic. Nu și-a terminat bine cuvântul, că un rândaș a și adus de căpăstru un cal murg. De șa atârnau un scut roman și un vechi gladiu. - A fost unul dintre caii bunicului tău, Rotari, și ceea ce vezi sunt arme luate de la un roman de către taică-tău, a continuat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
femeilor. La fel ca Rotari, scăpasem din încăierări doar cu câteva zgârieturi, pumni și leziuni ușoare. Nenorocos fusese însă comandantul cavaleriei noastre, prietenul Birino: o suliță înșelătoare îi sfâșiase o parte din brațul drept, care a trebuit amputat de tot. Rândașul meu, un tânăr numit Vaio, i-a adus la mine pe câțiva longobarzi care mă căutau, fiind singurul în măsură să-i ascult: regele era ocupat în cortul său cu o fată, iar generalii săi puneau la cale noi strategii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
meșterul Luca, și Vasile din Fălticeni a stat vreo trei ani la jupânul Dumitrache, a învățat pisatul vopselelor, dar în mai tot timpul ocupându-se cu grija copiilor meșterului, stăpânei casei îi cam plăcea băutura, apoi a făcut și pe rândașul, neînvățând mare lucru din arta iconografiei, primiseră o comandă undeva la o mănăstire prin sudul Moldovei, meșterul și-a luat ucenicii cu el, dar după ce-au isprăvit acolo s-au reîntors la vechile îndeletniciri, la Botoșani, la spălatul copiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Însoțească. Mergem Într-o misiune de cercetare? Întrebă el. Va avea loc o luptă? — Nu contează, i se replică scurt. Nu spune nimic și vino cu mine. Shichinai nu mai spuse nimic. Servitorii de rang inferior ai casei, chiar și rândașii de la bucătărie, Îl numeau „Jupân Ciupitu“, dar niciodată În față. Îi făcea să se simtă agitați și Îl detestau. Bea peste măsură, era arogant și nu avea nimic din căldura sufletească a fratelui său mai mare. Hiyoshi Îl găsea dezgustător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
râs tunător. Apoi spuse, destul de tare ca să audă toată lumea: — Zvonurile pe care le auziți sunt, cu siguranță, adevărate. Seniorul Hideyoshi se pricepe să găsească scuze și este, fără Îndoială, modest. Demult - acum peste douăzeci de ani - nu era decât un rândaș care mătura bălegarul cailor și ducea sandalele Seniorului Nobunaga. E admirabil că nu a uitat acele zile. Și râse de propria lui obrăznicie. Ceilalți, pesemne, rămaseră surprinși. Conversațiile Încetară dintr-o dată și toți Începură să-și mute privirile de la Hideyoshi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
servitor își are specialitatea sa din care nu iese niciodată. Pe lângă lenjerese, călcătorese, spălătorese, băieșițe, frizerițe, cameriste și femei de serviciu, există un număr considerabil de servitoare ce depind de vătafi; serviciul masculin se compune din feciori, lachei, bucătari, vizitii, rândași, ajutoare de bucătari, lustragii, ordonanțe, pristavi și toată nomenclatura slujitorimii mari și mici. Luxul cel mare constă în a avea un arnăut (albanez) îmbrăcat în costumul său roșu brodat cu aur, cu ghetre și căciulă de aceeași culoare, cu sabia
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
în studiul semnat de Paul Teodoru - „De la roată, la farfuria zburătoare“, 1985). Datorăm, însă, lui Charles Dickens descrierea, pe viu, a unei călătorii cu diligența: „... vizitiul urcă pe capră, călătorii își trag redingotele peste picioare și șalurile peste nas, în timp ce rândașii ridică păturile de pe cai, iar surugiul strigă vesel: „Gata, domnilor! “ - și pornesc(...); caii gonesc în trap mărunt, ca și cum povara din urma lor - diligența, călătorii, butoaiele și celelalte ar fi ușoare, ca un fulg“. Încă un pocnet de bici, și „caii
Agenda2005-03-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/283286_a_284615]
-
execuția lui Lucrețiu Pătrășcanu". Foarte probabil că, "dacă regimul Ceaușescu nu ar fi fost xenofob și naționalist, nu ar fi fost nici Barbu". O trăsătură dominantă a lui Eugen Barbu a fost, evident, slugărnicia. O slugărnicie de tot meschină, de rîndaș ce dorește a obține un pour-boire, la care presupunem că nu s-ar fi pretat emulii săi cu panaș precum Petru Dumitriu sau A. E. Baconsky (l-am văzut pe ultimul făcînd plecăciuni, la Cluj, în fața lui Beniuc, pe atunci
Evocîndu-l pe Eugen Barbu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12155_a_13480]
-
pe soț. Întors acasă, Mirel comite două erori capitale. Mai întîi împins de neliniștea erotică, refuzat și de Mary dar, mai ales, de slujnica Ioana, o tînără țărancă apetisantă foarte. Asistînd, ascuns, la o acuplare frenetică a Ioanei cu un rîndaș al familiei, excitat peste poate, o seduce pe verișoara lui Lilli, prostuță admiratoare a lui Mirel, lăsînd-o însărcinată. Terorizat de consecințele faptei sale nechibzuite, face enorma eroare de a i se mărturisi lui Tololoi (revenit, intempestiv, și el la părinți
Proustianul Anton Holban by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16033_a_17358]
-
Nicolae Balotă, Ivan Deneș, Constantin Bălăceanu Stolnici, Emanuel Valeriu. Iată ce spune N.C. Munteanu despre unul dintre aceștia: „A turnat pentru bani, pentru carieră și din exces de zel. Omul trăia voluptatea turnătoriei. Chestie de caracter. Boierul avea apucături de rândaș și de slugă hoață.” În contrapunct, 22 plus este consacrat Rusaliilor negre, deportării în Bărăgan, din 17/18 iunie 1951. Reținem una din mărturii aflată în Arhiva de istorie orală a Memorialului Victimelor Comunismului și al Rezistenței: „Nu știai ce
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5089_a_6414]
-
George Dyer, doar prin intermediul biografiei, este o clară exagerare. Au existat alte forțe care au pilotat cariera lui Bacon, nu doar întâlnirile masochiste cu parteneri stabili sau întâmplători, nu doar confruntările cu un tată sever care - se spune - a pus rândașii să-l biciuiască pe fiul "diferit", nu doar bețiile nenumărate și distrugătoare din cluburile din SoHo... Bacon a fost mereu preocupat de locul său în istorie, conștient fiind că a ieși în evidență este cu atât mai dificil pentru un
Centenar Francis Bacon by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/7091_a_8416]
-
de la început și nu pe față, dar nici mult după ce titanul din Oltenița va începe să fluture steagul războiului anti-năstăsiot. Iar dacă acestora le adăugăm un redutabil Geoană, prevăd o toamnă grea și o iarnă și mai grea pentru fostul rândaș care, odată înscăunat, n-a avut altă obsesie decât să-l înjunghie pe tac'su...
Partidul numelor parfumate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14918_a_16243]
-
suliță, ajunsesem la Pociovaliște; făcusem aproape o poștă. Poposisem dinaintea hanului. Cît vedeai cu ochii, cîmpul era acoperit cu trăsuri; în mijlocul fiecăruia pîlc se ridica cîte un foc mare, cu flacăra pînă la cer, ocolit de feciori, de vizitii, de rîndași și de chirigii stînd pe vine, pe lîngă căldările de mămăligă. Boierii și cocoanele dormeau prin calești și prin căruțe. Dimineața ne urmam drumul, care mai de care s-apuce înainte"). Abia în ultimele pagini ale întinsei scrisori apare în
Prinț și inginer by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7762_a_9087]
-
fără să deranjeze Cabinetul 2. Anumite epitete, dintre cele obligatorii, nu puteau fi folosite decît pentru Cabinetul 1. Lingătoria era măsurată cu tirizia de tot felul de nulități care își închipuiau că fac marea politică a țării dîndu-le peste degete rîndașilor din presă care nu și îndeplineau cum se cuvenea “înalta datorie patriotică”. Plus că nu oricine putea linge pe prima pagină. Funcționa și aici o ierarhie strictă. Unele dintre articolele semnate de personalitățile epocii erau scrise prin redacții, iar cei
Independenții teleghidați și Adevărul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14344_a_15669]