2,010 matches
-
pe întreaga societate din cauza infirmității sale... De pildă, oriunde s-ar fi aflat, pe toți îi poftea să intre înaintea lui, întinzînd poruncitor brațul, chiar cu o anumită violență în gestul ce trebuia să fie blînd ori amabil; și asta rînjind într-un fel foarte neplăcut și cu o siguranță ostentativă de bărbat protector. Dmitri mai zicea că mexicanul fusese văzut oferind flori unor fete frumoase; dar grecii mai exagerează... Amîndoi vorbeam destul de prost englezește, mexicanul și cu mine. Ceea ce nu
Lecția de engleză by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16807_a_18132]
-
înseamnă, fără nici o discuție, începutul declinului lumii așa cum o știm noi, obligații casnice m-au adus într-un important centru comercial al orașului. Ei bine, nu mi-a venit să cred că deși perfect informată despre oribilitatea petrecută, destui cumpărători rânjeau satisfăcuți: "Așa le trebuie! Până când să bombardeze ei pe toată lumea și să rămână nepedepsiți?" încă mai înspăimântătoare - pentru că nu depășeau nivelul grețos al invidiei și resentimentului - sunau cuvintele celor pentru care America e țara huzurului deșănțat: "Păi, de ce nu împart
Planeta dezaxaților by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15851_a_17176]
-
noastră poate fi dusă însă și mai departe, adică spre o robotizare 'multilaterală'." (aprilie 1980, p. 549); " Tot mai rară până și puterea de a face haz de necaz; necazul e atât de incredibil încât îți vine cel mult să... rânjești sau să urli. Cumințenia românească a ajuns în momentul de față una din slăbiciunile cele mai rușinoase." (decembrie 1982, p. 586)... I se pot aplica celui ce a pus în scris sensuri atât de precise ale chinului unui popor întreg
Despre jurnalul lui Victor Felea by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15860_a_17185]
-
acuzați de vreo ilegalitate. Li s-a dat, au luat". Cu acest prilej, editorialistul își amintește că "Nicolae Văcăroiu, de cîte ori a fost întrebat în legătură cu contractul semnat pe 700.000 de dolari cu Vîntu, n-a făcut decît să rînjească destins și să afirme social-democrat că o maimuță contabilă ca el valorează mai mult de 700.000 de dolari. Toți cei mînjiți de Vîntu, cică economiști, finanțiști, social-democrați declară că li se pare firesc să primească sume enorme, conforme cu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15617_a_16942]
-
dacă o să mă prindă cu vreo greșeală, cu vreun lapsus linguae, cu vreo omisiune, dacă o să rîdă iar de mine și ebraica mea precară, asediind catedra ca pe o cetate lipsită de apărare?). Umbra nu a capitulat nici pînă azi. Rînjește cînd îmi cercetez chipul în oglindă. Se ține după mine la întîlnirile importante, stricîndu-mi buna dispoziție și spontaneitatea tocmai cînd aș avea mai multă nevoie de ele. Dar mai ales mă privește, nemernica, peste umăr ori de cîte ori mă
Angoase by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15644_a_16969]
-
atractive (trist atractive). În prelung fericitul exod la Torino începe să joace pe stradă scene "vesele și poznașe", cum singur îl înștiințează, epistolar, pe devotatul Köselitz: "... savurez atît de multe glume stupide cu mine însumi încît din cînd în cînd rînjesc pe stradă preț de jumătate de oră". Devine bulimic, preocupîndu-se metodic de feluri speciale de mîncare, sindromul găsindu-și însă imediat argument în dictonul lui Feuerbach că omul este ceea ce mănîncă. Meaglomania, și ea structurală, își vrea porția: cere gazdelor
Ordinea - dezordinea by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16154_a_17479]
-
acesta a înșelat-o și admiră veleitățile poetice ale Craiului Nou. În mintea lui se întîmplă cu totul altceva: "Ce virgulă de aur, ce surîs?! Era leit rînjetul tras spre o ureche, a lui Popeye Marinarul. La cine dracu' se rînjea?!" Pentru astfel de reușite, pentru poveștile sale savuroase, iubitori ai literaturii ("înaltă" sau "de consum") nu o uitați pe Rodica Ojog-Brașoveanu... Rodica Ojog-Brașoveanu, Grasă și proastă, Editura Nemira, Colecția "Ora H", 2000, 240 p., f.p.
Între ei, scriitorii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16173_a_17498]
-
fost coleg de facultate, reînvie o epocă. Era, oare, necesar? Pentru simpla aducere aminte, mai puțin, pentru luminarea celor în necunoștință de cauză mai mult, iar ca reper în orice orientare într-un viitor ale cărui surprize mai mult ne rânjesc, decât ne surâd, tema se esențializează. Ea țintește anume constante ale situației noastre în lume, în pura fatalitate a unor circumstanțe istorico-geografice date, dar și cu egală trimitere la propriile reacții și decizii. Umbra trecutului stă la spate, dar nu
Cu istoria nu-i de glumit by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16203_a_17528]
-
aduc aminte de vorbele copilăriei de demult. Copilăria, țara din care te tragi, sălașul viersului dulce precum mierea minții și a sufletului străveziu. Sînt martorul unei "scene de gen". Un puștan de vreo 14-15 ani îl bate ușurel pe umăr, rînjind triumfător, pe un veteran de război, întrebîndu-l fără sfială, obraznic: - Nu știi cît să fie ceasul, tataie? Octogenarul se preface a nu auzi bine, duce palma - pîlnie - la ureche și replică surîzător, potolit, ca să nu spunem "înțelept": - N-am ceasornic
Insomnia cuvintelor by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/16310_a_17635]
-
explice unora că nu fusese niciodată în Rusia. Așa nu va înțelege nimeni nimic aiurea. - E deja un pic cam tîrziu, nu vi se pare? zise Sonia. Cine dracu' le-a spus tăntălăilor ăstora că a fost în KGB? MacMordie rînji complice, iar gloata, avîndu-l pe Piper în mijlocul ei, se deplasă spre holul de la intrare. O echipă de polițiști își croi drum printre jurnaliști și-l escortă pe Piper pînă la lift. Sonia și MacMordie o luară în jos pe scări
Tom Sharpe "Marea aspirație" (fragment) by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/11824_a_13149]
-
din Baudelaire ("Iubito, amintește-ți aceea ce văzum/ În ceas de vară blând,/ În zori: o mortăciune, la cotul unui drum,/ pe-un pat de prund zăcând.// Cu pulpele în lături ca târfa în călduri,/ În otrăvite spasme,/ Ea își rânjea placidă nerușinații nuri,/ Cădelnițând miasme./.../ Muscoii bâzâiau pe burta nămoloasă/ A hâdei scârnăvii,/ Legiunile de viermi curgeau ca o melasă/ pe rănile ei vii.// Și totul nu-nceta să urce, să coboare,/ Ca valul... și fierbea;/ Puteai să crezi că
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11943_a_13268]
-
în bărci; pahare de ceai aliniindu-se după figuri de dans de salon: un bătrân senil mângâind corzile unei lire desenate pe o ușă; o delegație de bătrânei vine să salveze guvernul și un zdrahon de soldat, profilat măreț, le rânjește: "Niet", "Bolșevicii": agitatori cu fețe de samsari sau hoți de buzunare; masele însuflețite; chipuri de mujici încrâncenați, înghesuindu-se la stacanele de votcă; mulțimea protestatară alergând bezmetică și care, de la înălțimea de unde este filmată, pare un roi de muște pe
Calul și revoluția by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/11945_a_13270]
-
să mă-mbrac. Scoate limba la mine, dintre umerașe, după care își extrage fâșâind trupul gras din șifonier. Se așează, picior peste picior, pe un fotoliu imaginar, își aprinde o țigară bleumarin, îmi suflă fumul în ochi și îmi face rânjind semn din cap: “Hai, îmbracă-te!”. Mă îmbrac, apoi îi cer tacit aprobarea. “Nțț, nasol!”. Mai încerc o variantă. “Beahh!”. Pe la a patra, cedez eu nervos și o dau afară din cameră. Iese, scârbită, târșâindu-și picioarele bleumarin, nu înainte de
Fantoma salopetei bleumarin by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19931_a_21256]
-
vorba dacă sunt o femeie singură cred că își pot permite orice oamenii sunt așa de lași când ești la pământ te calcă în picioare. Mă țin tare îi înfrunt dar pe o femeie singură o scuipă în cap. Portarul rânjește. La ora zece dimineața este legal să dai drumul la radio: crede el că mă impresionează cu vorbele lui savante. Le-am făcut-o cu telefonul patru nopți la rând știau că eu sunt dar nu m-au putut dovedi
Simone de Beauvoir - Femeia sfâșiată by Anca Milu-Vai () [Corola-journal/Journalistic/2754_a_4079]
-
mute, uimite, îngrozite și incapabile să priceapă o iotă din cele spuse de domnul Fusulan. Pe fețele de piatră ale micuțelor statui din bănci nu se putea citi niciun semn de protest sau obiecțiune. Spre satisfacția domnului Fusulan, care a rânjit mulțumit și ne-a înțepat cu o întrebare răstită: - Cine-i monitorul general ? Ne-am privit chiorâș unul pe altul. Ce-o fi aia? și...cine să fie? - Aha, târtanii nu au monitor general! A început să se plimbe nervos
POVESTIREA DOMNUL FUSULAN-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381753_a_383082]
-
i-a aplicat o lovitură icnită, încât, biata Florina a țipat ca mușcată de câine. Toată clasa a înțeles ce înseamnă ca monitorul general să-ți pună o liniuță la catastif și domnul Fusulan să te mângâie cu „mămica”. A rânjit satisfăcut : „Mârlanii au priceput culoarea milităriei”. Însă, grijuliu, ne-a atenționat: - Mârlanul nu are voie să sufle o vorbă cuiva despre „mămica”. Pentru că se supără și-l snopește în bătaie până leșină ! Ochii „mârlanilor” s-au umflat ca niște gogoși
POVESTIREA DOMNUL FUSULAN-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381753_a_383082]
-
sau schița rânjetul de satisfacție: “mârlan ordinar!”, după ce a selectat toată clasa, împărțind fetițele și băieții în monitori de bancă și mârlani, a așezat monitorii la cap de bancă și lângă ei un mârlan de rând, respectiv mârlancă. Apoi a rânjit mulțumit: - Așa vă vreau ! Nu mai este cazul să mai aveți un nume: pur și simplu veți fi monitor unu în banca a doua, monitor doi în banca a treia, respectiv mârlan unu, mârlan doi și așa mai departe. La
POVESTIREA DOMNUL FUSULAN-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381753_a_383082]
-
când m-a etichetat „monitor”, chiar dacă m-a numit „monitor opt” și m-a așezat în ultima bancă. Mai ales că “mârlanul” meu era un băiețel inteligent, Gogu, cu care mă jucam în recreație. Nu știu cum citise el, că domnul Fusulan rânjise răstit : Mârlan ordinar! Bietul Gogu! Mă împrietenisem cu el și ne înțelegeam foarte bine când citeam și socoteam împreună. Am încercat să-l consolez : „Lasă, Gogule, că eu nu am să te bat!” M-a privit cu ură și, probabil
POVESTIREA DOMNUL FUSULAN-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381753_a_383082]
-
dacă Mathias, Frank, Brigit sau Katharina, niște manageri publici de pe la ei, să zicem, ar lucra la primăria sectorului 4 și s-ar sfătui cu Herr Piedone, înainte să mai producă două sute de urși și cincizeci de Albecazăpezi care să le rânjească șoferilor de pe rondurile cu panseluțe din sector. Berlinul e plin de blocuri. După război n-a rămas mai nimic, iar ce-a rămas a fost păstrat cu grijă sau reabilitat cu gust. Blocurile de locuințe construite ulterior nu au nimic
Vrea cineva o excursie la Berlin? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20747_a_22072]
-
ceva,scrisese un bilet cu un mesaj amenințător,sperând că actrița va renunța și îl va părăsi. În plus ,își cumpărase și-un pumnal de la un magazin cu articole de vânătoare. Și nu-l băgase în seamă pe vânzătorul care rânjise sarcastic : - Ce faci cu el măicuță ? Alungi spiritele rele ? Iar acum,când coborâse iarăși în oraș ,constatase că ei nici măcar nu s-au sinchisit. Se plimbau în continuare nestingheriți,ținându-se de mână ca doi tinerei inconștienți. Sub adăpostul mantiei
VIAȚA LA PLUS INFINIT (19) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384217_a_385546]
-
aminte de ce-ți spun eu! ,,Țâganca" știe ce vorbește! -Ia ciorapii și pleacă! Eram gata să cred că dădui peste o țigancă generoasă! îi zic eu, dornică să o văd plecată de pe capul meu.În cele din urmă pleacă rânjind mulțumită. Azi, la nici două luni de când mi-a ghicit, îmi vine în memorie prezicerea aceea ciudată, pe atunci fără sens, că pierd tot și nu voi regreta, că mă voi simți ca o și cum am murit și am
INGRID- PRIMUL CAPITOL (FRAGMENT DIN ROMANUL MEU PUBLICAT ÎN 2015) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383630_a_384959]
-
Mihaela Alexandra Rașcu Publicat în: Ediția nr. 1390 din 21 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Sfârșitul lunii octombrie aduce în fiecare an, odată cu sărbătoarea de Halloween, un iz malefic, împrumutat de peste ocean. Vrăjitoare, schelete, vampiri, lilieci, pisici negre și dovleci rânjind răutăcios, te pândesc din vitrine, din școli, din grădinițe, din florării și te miri de unde mai apar. Ca să mai echilibreze atmosfera neagră, unele organizații nonguvernamentale au venit cu propunerea de a sărbători în săptămâna 27 octombrie - 3 noiembrie, „Săptămâna îngerilor
SĂPTĂMÂNA ÎNGERILOR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383793_a_385122]
-
mine și mă sfredelești ca turbatul. Mă forezi cu sonda aia de parcă vrei să scoți țiței din mine. -Uite cine vorbește! Dar, tu..nu te repezi? Ai uitat? Acum faci mofturi? -Nu, Țicușor, însă...este ora unu noaptea. Mister Ornic rânjește la noi. Și mâine...adică astăzi, trebuie să ne sculăm la șase. Domnul Gigi ridică tonul, sculându-se în genunchi: -Nu, cucoană, nu! Sunt om însurat! Am eu poftă acum, acum o facem! Aici nu dormi într-un pat oarecare
ULTIMUL FRAGMENT DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383718_a_385047]
-
ne bagă pe ferestre/ Și ne scot pe unde pot/Pe sub streșina de pod”. Tot eu l-am făcut și pe acesta. Ce crezi? Am și cântece și poezii făcute de mine! Am dat interviuri, am fost pe la televiziuni. - De ce rânjești, Fănele? Ai făcut tu de-astea la vremea ta? - Așa că... de ce să nu scrii despre mine? Referință Bibliografică: OCTAVIAN / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2034, Anul VI, 26 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mihaela
OCTAVIAN de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2034 din 26 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380127_a_381456]
-
Omul care-mi spusese aproape-n fiecare seară că mă iubește ca un nebun?.. Mi-am zis: se poartă așa, că este furios. Hai să-l înbunez! M-am apropiat de el zâmbind. El stătea cu mâinile în buzunare și rânjea la mine batjocoritor. Am întins mâinile să-i cuprind umerii, privindu-l fix în ochi: înțeleg că ești supărat, dar...chiar vrei să plec? Știi ce mi-a răspuns, tanti? “Chiar, putoarea dracului!” Violeta a izbucnit în hohote de plâns
CAP. 6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380262_a_381591]