116 matches
-
boala, iar schițele sale de natură moartă erau de două ori moarte, autobuzul care-l adusese de la aeroportul Kennedy fusese o limuzină; autostrăzile Îl Întâmpinaseră ca pe un astronaut Încărcat de glorie și Își privea În față Karyera cu dinți rânjiți, lucioși, Într-un extaz din cele mai disperate. (Ca să facă pereche cu rusescul Karyera, aveai nevoie de rusescul Extass!) El și Wallace făceau deja afaceri Împreună. Eisen făcea etichete pentru copaci și tufe. Îi arătară lui Sammler eșantioanele: QUERCUS și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
pământ. Firește, această slujbă privea nu atât treburile împărăției și ale noroadelor, cât mâncarea și împărecherile capricioase ale marelui stăpân. Bucătăriile unde se amestecau mierea de la Moldova dumneavoastră și aromatele de la India, haremul unde străjuia ca o fantomă a geloziei rânjite un câzlar-agasi, hadâmb negru, alcătuiau oarecum cheia intereselor cardinale în această aglomerație de clădiri de lemn, chioșcuri, cafasuri, grajduri, odăi, geamii, foișoare, ganguri și havuzuri. Mehmet-Fatâh răzbise aici cu hoardele lui din Asia și se așezase cu toată greutatea asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
o cracă groasă a unei sălcii atârnau trei hoituri de câine jupuite și pline de muște; cojoacele lor, făcute sul și date cu sare grunjoasă, se legănau de câte o sârmă de altă creangă, mai subțire; capetele potăilor, cu dinții rânjiți și blana pe ele, zăceau În pârâu. Povestea lui Câinaru, neguțător de piei de cotarlă, era și ea adevărată. Stoluri de vrăbii Își luau zborul și sfârâitul aripilor părea durduit de copite În goană; zborul guguștiucilor suna mai ascuțit decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
apărut pe creasta valurilor așa zisei revoluții, toate gunoaiele umane și odată cu ele au căpătat un avânt deosebit părerile mârțoagelor literare, care de obicei erau refuzate politicos de către redacții, când își prezentau dejecțiile pentru publicare. Acum au început să necheze rânjit, cu dorința de a dărâma, tot ce nu ar fi putut face ei vreodată. Au fost chiar capabili de crime involuntare, ca în cazul lui Eugen Barbu pe care l-au băgat în pământ de inimă rea, pe un Eugen
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
brichetei, parcă s-ar fi speriat de ceva: stinge repede, scoate țigara din gură și și-o vâră după ureche. Abia acum a observat namila de câine, dă fuga-n drum ca apucatul, acolo rămâne aplecat peste corp, cu fața rânjită sinistru. Mă apropii - în capul câinelui e o gaură de glonț prin care s-a scurs în praf o baltă de sânge albicios amestecat cu creier. Asta chiar nu putea s-o facă decât Țârțâc, pe altcineva cu armă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
pară fioroși. — Prietene de-ale tale? Îl Întrebă unul din ei pe Brian. N-o duci prea rău, ai? Celălalt râse pe Înfundate. Noi ajunsesem deja la ușă. Nu sta de pomană, Îi spuse Brian, cu vocea sa de bas, rânjitului. Ține ușa deschisă doamnelor. Deși nu era nici el vreun pricăjit (de fapt, arăta de parcă fusese alcătuit din niște cartofi uriași, cu unul, curățat cam neîndemânatic, În loc de cap), rânjitul Îi acorda un vădit respect lui Brian. Sări imediat să apuce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
sta de pomană, Îi spuse Brian, cu vocea sa de bas, rânjitului. Ține ușa deschisă doamnelor. Deși nu era nici el vreun pricăjit (de fapt, arăta de parcă fusese alcătuit din niște cartofi uriași, cu unul, curățat cam neîndemânatic, În loc de cap), rânjitul Îi acorda un vădit respect lui Brian. Sări imediat să apuce mânerul și trase de ușă ca să putem intra Într-un mic vestibul zugrăvit În negru, al cărui spațiu era ocupat de un alt bodyguard și de un tânăr care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
se iau la Întrecere pe șosele ca să fie clar o dată pentru totdeauna, cine e În stare să ajungă primul la moarte. Noaptea de Anul Nou nu lăsase În urmă obișnuitul și catastroficul șuvoi de decese, ca și cum bătrâna atropos cu dinții rânjiți s-ar fi hotărât să-și pună foarfeca În cui pentru o zi. Sânge, totuși, a fost, și nu puțin. Zăpăciți, agitați, Îngrijorați, stăpânindu-și cu greu greața, pompierii scoteau din grămada de fiare trupuri umane jalnice care, În conformitate cu logica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
perdele, sfâșiau tapițeria paturilor. Paisprezece Furii negre miorlăiau amenințător sticlindu-și ochii în beznă. Am dat o fugă în bucătărie după o sticlă de plastic goală. Începui să le articulez la nimereală. Apartamentul răsuna de pocnete înfundate și de urletul rânjit al mâțelor. Cristina îmi spusese să nu care cumva să scap vreo lighioană în baie. Dar, fatalitate, o clipă de neatenție și mâța numărul 12 o zbughi printre picioarele mele și, odată pătrunsă în baie, se strecură pe lângă masca de sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
sedimentate și distribuite aleatoriu, în sfumato, pe luciul unicei ferestruici a odăiței. Ca niciodată, pe Avocat îl izbi nefiresc de puternic atmosfera, tușa accentuată și grea, dickensiană, mohorâtă, mată, din chițimie (maximum trei jumătate pe patru metri), sărăcia lucie și rânjită a ziarelor îngălbenite, lipite pe pereți pe post de tapet și în care erau înfipte (drept cuiere) cuie și piroane lungi, excrescențe ruginite în care spânzura spartan, etalată la bună și la neascunsă vedere, întreaga avere portabilă a locatarului, compusă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
sperie, să vă pună pe fugă și să vă smulgă coșul, cu ceea ce se află înăuntru. Gardieni, înaintați! La posturile voastre! La comandă, Bursucul și cu Iepurele Albinos țâșnesc în salturi, înterpunându-se între restul plutonului în retragere și frontul colților rânjiți, care continuau să șarjeze, sporind presiunea asediului, pe un fundal de hămăieli, hăulituri și mârâieli asurzitoare. Atunci, Arhanghelul își ridică ovalul feței lui serafice, spre stelele ce licăreau impresionant, în constelații, cu mult mai vii decât în porțiunea stradală luminată
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
mireasma aceea de pământ, de râme și larve, de smoală și chit proaspăt. Parcă ne înnebunea, înarmați cu pistoale cu apă, mascați cu cartoane creponate de la depozitul de mobilă, pe care le coloram acasă făcîndu-le cât mai înspăimîntătoare, cu colți rânjiți, ochi holbați și nări umflate, ne fugăream prin canalele întortocheate, văzând deasupra doar o fâșie de cer, care se întuneca pe măsură ce timpul trecea. Când, dând colțul, nimeream nas în nas cu un dușman, răcneam și tăbăram unul pe altul, zdrelindu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
făcând gesturi ciudate, care nouă ne aminteau de Vrăjitroaca. La un moment dat a scos ceva din buzunarul de la piept al spielhosenului. Când s-a apropiat, am văzut că își pusese o mască înfiorătoare, pictată cu acuarele, mai primitivă, mai rânjită, mai amenințătoare decât tot ce inventaserăm noi vreodată în materie de măști pentru Vrăjitroaca. Abia pe la zece seara a ieșit din canal și a intrat în scara blocului. (întrerup aici, pentru un moment, povestirea. Din loc în loc am simțit și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
caz fără chicotelile cu care ar fi citit băieții. De altfel, lecțiile cele mai penibile din tot anul erau cele de biologie în care se vorbea despre reproducere. Unii profesori ne săreau , căci nu te puteai înțelege cu treizeci de rânjiți, gata oricând să izbucnească în hohote. Dar profa noastră era o băbuță conștiincioasă care nu se intimida așa de ușor; încă de la iepure avusese totuși probleme cu inevitabila lecție despre "înmulțire". Acum era și mai rău, căci ajunseserăm la om
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în care apărea în mitologia mea, femeia imensă, fără contururi precise, neobiectuală, mai curând un câmp de forțe care-mi ordona lumea interioară, într-un fel o uitasem, zicând mereu, fără gând și fără sunet, ea, pe Gina nostimă și rânjită, o fetiță printre alte fetițe dintr-a douăsprezecea. Am discutat fleacuri, în fiecare pauză, iar după ora a doua ne-am mutat din nou în aceeași bancă. În timpul orei de istorie ne-am apucat să scriem versuri, "un vers tu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cu aripi de piele neagră și lucioasă ca dată cu cremă de ghete, susținute de oscioare pneumatice și cu gheare la umeri, bineînțeles marsupialele: cangurii tronconici, mai mici decât ai fi crezut, lupul cu pungă și alți australi excentrici. Castorul rânjit, gata să-ți facă triunghiul masonic în palmă dacă i-ai fi strâns laba, furnicarul fără Dali și porcul spinos, mai mult spinos decât porc, se strâmbau în vitrina din stânga, arătîndu-și cusăturile și suturile retușate artificial; în dreapta era neamul cilindric
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
să-ți mai spună ceva, începi iar s-o mângâi. Fața ei, care nu are nimic comun cu numele de Svetlana, se întoarce în sus, se extaziază fără poză, buza de sus i se zgârcește, lăsând să se vadă dinții rânjiți, te strânge cât poate, își iubește exterminatorul. Asta durează atât de mult, încît, drag cititor, mă simt dator să-ți umplu cu ceva așteptarea. Nu cred că ar strica să-ți mai spun câteva cuvinte despre Vali. Biografia lui este
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mare cât un ou de curcă, acea "piatră minunată ce nu este-n lumea toată" din jocurile noastre. Ne-am mai ploconit în fața Reginei vreun sfert de oră, dar toanta nu ne dădea nici un ordin, nici o poruncă, stătea cu gura rânjită și cu gușa umflată, cu coroana pe-o ureche, de mai mare mila. Părea o bucătăreasă travestită în regină. Ne-am împrăștiat până la urmă pe la casele noastre, după ce-am însemnat locul cu o cracă în care am agățat o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
vită ! Trecuseră, într-adevăr, de casă, și fără putoarea bine cunoscută a maidanului cine știe unde s-ar mai fi trezit ! Din fericire însă, printre scaieții ciufuliți și tufele de mătrăgună zăcea, ca de obicei, un câine cu blana putredă și dinții rânjiți, bâzâit de un roi greu de muște, sclipind verzi-negre în lumină. Ce chilipir mai căutase și Mironescu-tatăl făcându-și casa aici, tocmai la mama-dracului, lângă Șosea ! Sigur că iarna își ispășește cărpănoșenia trezindu-se cu lupii în curte și vara
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
se bocească, qu’elle allait pleurer toutes les larmes de son corps, și, pentru a amâna trista priveliște, am hotărât să fac o mică promenadă prin centru. Astăzi am fost scutiți de alarme. Aspectul orașului era iarăși modificat : deși găuri rânjite arătau locul unde căzuse bomba, împrejur se simțea acea specială stare de energie pe care o degajă orice catastrofă, mobilizându-i pe supraviețuitori prin frica unită cu bucuria că, deocamdată cel puțin, ei au scăpat. Camioane și căruțe cărau moloz
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
stilul Gillespie. —Sunt un cetățean model. Chiar trăiesc aici! Nevoită, Karin făcu prezentările. —Vreau să ți-l prezint pe prietenul meu, Daniel. Daniel, ea e Barbara... femeia despre care ți-am vorbit. Riegel se întoarse spre ea, un Pinocchio țeapăn, rânjit. Nici măcar să se bâlbâie nu era în stare. Karin îl surprinse pe Karsh care tocmai ieșea din sală, holbându-se la Barbara. Mi-a plăcut ce ai spus, îi zise Barbara lui Daniel. Dar zi-mi o chestie. Ce crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
crezut că mă cunoști. Ai crezut că mă cunoști! Ani de eforturi și tot ar putea trece pe lângă el pe stradă fără să simtă absolut nimic. Și Karsh la fel: Capgras mimetic, un zâmbet care nu recunoaște nimic, stând acolo rânjit de parcă tocmai și-ar fi mituit diriginta cu un măr infectat. Și totuși, sunt legați. Ea se întoarce și o taie în linie dreaptă înapoi prin oraș, orașul acesta pe care-l urăște și de care n-o să scape niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
BAROASE ÎL ARUNCARĂ ÎNVÎRTINDU-SE DE-A LUNGUL UNUI PERETE, AMEȚIT, CONȘTIENT DOAR PE JUMĂTATE ȘI CU UN GOL ÎN STOMAC. ÎNCERCĂ SĂ SE MIȘTE, SĂ SE RIDICE \ ȘI VĂZU GIGANTICUL ȘOBOLAN ALB REPEZINDU-SE CĂTRE EL, CU DINȚII MARI RÎNJIȚI, GATA PENTRU ATAC. PATRU HEDROCK AȘTEPTĂ CU ÎNCORDARE CRÎNCENĂ PÎNĂ ÎN ULTIMUL MOMENT CÎND MAI PUTEA INTERVENI. APOI VOCEA LUI BUBUITOARE UMPLU CAMERA CU ECOURILE EI AMENINȚĂTOARE. SE AUZI UN CHIȚĂIT PUTERNIC CÎND ȘOBOLANUL SE TRASE ÎNTR-O PARTE SPRE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
dinafară, Însă, seamănă cu defuncta fabrică de anvelope care a fost, Înconjurat de cîmpuri Înzăpezite. Cu toate acestea, devine iute evident că nu a fost păstrată decît coaja fabricii. Holul de la intrare este dominat de un tigru bengal cu dinții rînjiți atît de veridic că Wakefield se trage Înapoi speriat. Maggie rîde. Lui Wakefield Îi place rîsul ei, e muzical și abrupt, cunoscător, deloc copilăresc. Prînzul cu barosanii Companiei are loc În camera elefantului, numită astfel pentru că un elefant african cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
lui, Wakefield nu-și găsește somnul. Întîi, aude voci mînioase, cîini lătrînd, apoi zgomot de geamuri sparte și ceea ce pare a fi sunetul veselei sparte de pereți. Apoi vine mirosul acru al gazelor lacrimogene și un ciobănesc german cu dinții rînjiți se așează pe marginea patului mîrÎind la el. Toarnă Într-un pahar două sticluțe de whiskey din minibar și le dă pe gît. Ia meniul de room service cu mîini tremurătoare și numele hotelului, ștanțat pe carton, Îi trezește o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]