124 matches
-
printre ferigile arborescente. Și sus, explorând cele șase straturi extaziate ale ncocortexului, pictate cu chipul Ginei deformat ca un fetus peste emisfere: frunte turtită, gură cu buze groase și limbă enormă, trup minuscul, dar mâini cu degete cât tot corpul, rășchirate grotesc. Și pretutindeni conclavul viermilor, insectelor, reptilelor, mamiferelor, adunările de gală ale ramapitecilor, australopitecilor, pitecantropilor, apoi oamenii de Cro-Magnon, romanii, celții, dacii, slavii, tătarii, străbunicii, bunicii (Maricu și Tanicu), părinții, rudele, prietenii, eu însumi întîlnindu-mă cu mine însumi acolo, în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
lumea asta. Un păienjeniș de barbă rară, cu fire neobișnuit de lungi, i se încurca pe obraji. Dar ceea ce începea deja să depășească până și patologicul, trecând în teatrologic, erau mâinile sale. Degetele îi ajunseseră de peste treizeci de centimetri lungime. Rășchirate, cuprindeau întreaga claviatură. Frânghii groase, întretăiate, de mușchi le mișcau falangele, contractîndu-se și relaxîndu-se cu o viteză incredibilă. Abia puteai vedea vârfurile degetelor lui alergând ca niște picioare nervoase de țânțar pe clapele reci. Cu acele mâini monstruoase, Emil Popescu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
două. — Cum două? se înfurie Pusio. Ce, își bate joc de el? Ridică tonul mânios: — Vrei să mă prostești? — Nu te prostesc eu, ci ești așa cum te-a făcut mă-ta, răbuf nește cu năduf Rufus. Îl împunge cu degetele rășchirate: — Sunt două teatre de lemn... — Cum două? — Repeți întruna: cum două? cum două? îl îngână celălalt. Mai bine taci din gură și ascultă-mă. Trage adânc aer în piept. — Două teatre, spațioase și unul, și altul, lipite sus prin arcade
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ei. Monica Popa, clasa a V-a C 2. COMPOZIȚII DESCRIPTIVE În munții Buzăului ,,Ceața se risipește, pale fumuri plutesc pe crestele codrilor, încep apele să se lămurească pe spintecătura văilor. De-aici pornesc și se desfac în zare spinările rășchirate ale munților, ca printre degetele unui uriaș țâșnesc din toate părțile, râuri furioase ce trag în matca lor șuvițele despletite ale pâraielor ș-arunc-o plasă de argint peste podoabele Buzăului. În depărtare, cât gonesc ochii se desfac podișuri verzi, plaiuri luminoase
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
siluetă era înaltă, ciupită de vărsat, cu nasul coroiat și urechile clăpăuge ascunse sub pletele proaspăt retezate. A doua siluetă părea mai scundă, dar la o iscodire mai atentă se vădea a fi un tânăr extraordinar de înalt, cu picioarele rășchirate, pistruiat, cu părul cânepiu și cu un ochi hoțoman care-ar fi făcut să tremure orice femeiușcă mai slabă în vârtute. După veșmânt, ai fi socotit că sunt călugări benedictini, numai că pe cap purtau bască. Mergeau iuțit, înturnându-și din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
a întrupat înțelepciunea poporului și nu altul trebuie să fi fost procesul complex ce-a dus la ivirea acestor vorbe aparent neutre: „Călătorului îi șade bine cu drumul!”. Căci iată-i din nou pe bunii noștri călugări, rotofeiul Metodiu și rășchiratul Iovănuț, pășind cu tristețe peste hotarele Moldovei și luând-o ocolit spre Râm, prin deluroasele ținuturi polace. De ce pe-aici? O vom afla mai încolo. Era o zi cu soare. Stârnind în mod pașnic colbul drumului și ascultând cu luare-aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Deci...", a început și i-a căutat privirea. Ochii galbeni ai directorului păreau acoperiți de o lentilă străvezie, care împiedica orice lucire interioară. "Ori e suferind, ori pune ceva la cale!" Mihai Mihail își așeză palmele pe tăblia măsuței, degetele rășchirate, deformate de un reumatism vechi arătau îngrozitor, cenușii, unghiile galbene erau lipsite de viață. Poate întregul său organism începuse să fie părăsit de viață. Mintea, ei, mintea lucra din plin. Directorul își privi degetele, apoi le strînse încetișor în pumn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
față aveam o oglindă uriașă, în care soarele se învolbura într-un cuibar de foc, între două ziduri de trestii, ce-și clătinau ușor vârfurile subt o boare de-abia simțită. Marin scăpără și-și aprinse pipa, apoi, cu degetele rășchirate, își dădu pe după urechi părul cărunt. Îmi pregătii pușca; trăsei încet cucoașele care țăcăniră de câte două ori fiecare. Soarele vărsa valuri sângeroase acum, se cufunda în zare. O lișiță se arătă, cu puii după dânsa, în partea cealaltă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
neam obijduit poate, și văd, pricep foarte limpede că mă va strivi fără milă, căci nu este nici loc de scăpare, nici clipă de iertare. Mânile, mânile mari, noduroase, cu vinele ca frânghii grămădite, mi se arată deodată, cu degetele rășchirate, înălțându-se spre mine, spre gâtul meu! Se mișcă, se mișcă încet, ca niște animale întunecoase ce-mi vor strânge gâtul, și înțeleg, într-un fulger de lumină, că dacă nu trag scurt cucoașele, dacă nu plec iute țeava armei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
provocarea nu spre al șaptelea cer, ci spre pămînt, cea mai mare dintre iluzii. Simon stătea, așadar, tolănit la umbra unui măslin rămuros, cu mîinile sub cap, cu ochii ațintiți la cer, „la grozăvia cerului“. LÎngă el, Prostituata, „cu picioarele rășchirate precum o vacă gestantă“, după cum avea să consemneze un polemist creștin (despre care Însă nu sîntem siguri dacă și-a tălmăcit propria mărturisire, ori a citat opinia unui martor al scenei. Dacă nu era cumva pură invenție. De bună seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
face un criminalist ca să nu leșine sau să nu vomite: „Deffry, Henderson, țineți lanternele îndreptate în jos. Gibbs, notează ce spun cuvânt cu cuvânt. „Bărbat alb, nud, mort. Vârsta aproximativă treizeci, treizeci și cinci. Cadavrul e întins pe spate, brațele și picioarele rășchirate. Pe gât se disting urme de ligatură, globii oculari i-au fost scoși și orbitele goale extrudează o substanță gelatinoasă”. Danny se lăsă pe vine lângă cadavru; Deffry și Henderson își poziționară lanternele în așa fel încât să-i asigure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
își ridică privirea. Dudley îi împinse în fața ochilor o fotografie. Rolff spuse calm: — Nu. Mal făcu turul mesei și se uită la fotografie mai de aproape. Era o poză neclară, în alb-negru, și reprezenta o adolescentă dezbrăcată și cu picioarele rășchirate. Dudley citi dedicația de pe spate: — „Lui Lenny. Ești cel mai tare! Cu drag, de la Maggie, la Minnie Robert’s Casbah, 19 ianuarie 1946.” Mal își ținu răsuflarea. Rolff rezistă. Îl privi direct în ochi și i se adresă cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ușa cu piciorul. Două împușcături șfichiuiră lemnul deasupra capului său. În camera întunecată din spate luci fugar țeava unei arme. Buzz se aruncă la podea. Mal apăru deasupra lui, trăgând orbește. Buzz văzu un bărbat zăcând pe podea, cu brațele rășchirate și cu un halat galben, de mătase, îmbibat de sânge de la brâu până la guler. Fișicuri de bani cu banderola de la bancă îi înconjurau trupul. Mal se împiedică, apoi șarjă. Buzz îl lăsă să atace, auzi bufnituri, poticneli, zgomot de sticlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
micuță și rece ca gheața și-a ajutat-o să se ridice. I-a arătat cum să stea în picioare, aproape paralele cu râul, și cum să țină vâsla la nivelul taliei. I-a explicat cum să-și țină picioarele rășchirate și cum să-și flexeze genunchii, cum să se ridice și cum să se lase în jos în ritmul curentului. Trebuie să înveți repede, a avertizat-o el. Peste trei kilometri ajungem la Gunbarrel. Zach s-a uitat la râu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
completamente pierdut, dar n-avea nevoie de-un tată care să-l avertizeze că în unii oameni nu poți să ai încredere. Danny a început să se retragă, s-a împiedicat de rădăcina unui copac și-a căzut cu picioarele rășchirate. Andy a început să râdă. Danny s-a ridicat și-a rupt-o la fugă. A auzit-o femeie strigându-i să se întoarcă, dar puștiul n-avea de gând să se oprească. Își dădea seama că alerga prea repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
siluetă era înaltă, ciupită de vărsat, cu nasul coroiat și urechile clăpăuge ascunse sub pletele proaspăt retezate. A doua siluetă părea mai scundă, dar de la o iscodire mai atentă se vădea a fi un tânăr extraordinar de înalt, cu picioarele rășchirate, pistruiat, cu părul cânepiu și cu un ochi hoțoman care-ar fi făcut să tremure orice femeiușcă mai slabă în vârtute“. Așa începe primul episod din cele 230 ale romanului O sută de ani de zile la Porțile Orientului. O
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
câine vagabond sosit din stradă, care o prinse din zbor și dispăru cu ea, mârâind, Într-un boschet. Din brațul retezat se rostogoliră, zornăind pe masă, niște zaruri pătate de sânge. Noimann Își acoperi cu groază fața, privind printre degetele rășchirate cum iataganul, mânuit acum de o forță nevăzută, tăia bucăți din imensul trup al comeseanului, transformându-l Într-o grămadă de carne acoperită cu un evantai de ași și de decari. Evantaiul se roti În jurul terasei, făcând câteva ocoluri, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
doamna Clark, acum că e noul personaj negativ. Noua noastră supervulpiță diabolică, noua noastră torționară. Nu, punerea în scenă a acestui moment ne revine. O să-l facem să urle delirând. Domnul Whittier o să fie alb ca varul; ascuns după degetele rășchirate, o să spună că vine diavolul după el. O să țipe după ajutor. O să intre în comă. Și-o să moară. Sfântul Fără-Mațe, cu termenii lui complicați despre peritoneu, duoden, esofag, o să știe el cum se numește oficial ce s-a întâmplat. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
inimile din piept. Covorul e un soi de calendar lunar, cercuri înlăuntrul altor cercuri, cu model negru pe portocaliu, lipicios de câte sucuri s-au vărsat pe el. La picioarele noastre se întinde o pată mucedă cu brațe și picioare rășchirate. Când te așezi pe pernele de blană falsă încă se simte mirosul de popcorn. Asta e teoria ei. Extensiunea doamnei Clark la teoria domnului Whittier. În lume avem parte de durere și ură și iubire și bucurie și război pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
provocarea nu spre al șaptelea cer, ci spre pământ, cea mai mare dintre iluzii. Simon stătea, așadar, tolănit la umbra unui măslin rămuros, cu mâinile sub cap, cu ochii ațintiți la cer, „la grozăvia cerului“. Lângă el, Prostituata, „cu picioarele rășchirate precum o vacă gestantă“, după cum avea să consemneze un polemist creștin (despre care Însă nu suntem siguri dacă și‑a tălmăcit propria mărturisire, ori a citat opinia unui martor al scenei. Dacă nu era cumva pură invenție. De bună seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
cu părul uns cu gel și fâșie de piele la gât, ca o cotarlă de lux, își trombonește vecinele. - ...asta înseamnă... importanța stă în... încerc să reiau fraza, dar s-a culcat. Am rămas cu mâna în aer, cu degetele rășchirate, mirându-mă și eu de înflăcărarea mea retorică de mai devreme. Aceleași figuri, repetate de la an la an, ca și cum Dumnezeu și-ar fi epuizat stocul de șabloane. Fiecare are o sosie într-o altă serie. În ultimii cincisprezece ani, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
plajă. M-am simțit stânjenit, m-am ridicat și m-am îndreptat spre baracă să plătesc consumația și să plec. Apoi privirea mi-a fugit spre un băiat cu fața tâmpă, brațele foarte slabe înțepenite într-un spasm și degetele rășchirate. Își legăna capul, atât cât reușea, în ritmul muzicii, privind o fată în cărucior care îi zâmbea cu niște dinți ascuțiți și rari ca de pește. Fata avea pe chip semnele unei vieți obtuze care se scurgea încet, iar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
tare de ce citeam până când, într-o după-masă de toamnă, cu soare galben și obosit și strecurându-se printre draperiile de la Biblioteca Academiei, m-a cuprins greața aia existențială, despre care tot vorbea Sartre. Mă uitam la mâinile mele cu degete rășchirate, la brațele care îmi atârnau absurd pe lângă corp și mă gândeam oare de ce au fost prinse așa, de ce nu au fost prinse lângă gură, aproape de urechi, că și-așa le folosim doar la înfulecat și să ne acoperim ochii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cafeaua pentru tov Titi, cum făcea zilnic. Apoi, la duduia Gina, la recepție. Apoi la dom’ profesor, pe taburetul din fața fotoliului. Nici măcar nu ridicase scăfârlia din ziarele alea nemțești franțuzești, ce-or fi fost, nici măcar nu clintise picioarele alea lungi, rășchirate, dom’ profesor. Așa că aranjase totul ușurel, ca totdeauna. Dom’ profesor nu ridicase capul din revista aia colorată, dar băgase frumușel mâna în buzunarul pantalonilor, scoase bancnota, se întinsese puțin, strecurase cei 10 lei bacșiș în buzunarul halatului ei albastru. Toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
veșmânt din acelea țesute într-o singură bucată. Petru își întorcea fața: nu voia să aibă de-a face cu ce se petrecea sau poate că le striga vorbe de ocară soldaților. Mama continua să cânte, stângaci, șovăind, cu degetele rășchirate. Erau melodiile „Acum e vremea cinei“ și „Fericita, luminoasa clipă a încoronării“. Iuda îl ținea pe Iisus de mâna dreaptă. Se vedea clar că Iuda era mai puternic și într-o formă fizică mai bună. Tocmai se sărutaseră, Iisus și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]