300 matches
-
de acest prag. Anii adunați în calendare, Care au întărit cândva pereții, Prinși în multe file fiecare, Formează iată cartea vieții. Au fost multe evenimente, Mergând pe cărările tristeții, Care mai de care evidente, Scrise apoi în cartea vieții. În răbojul vremii trecut-am anii, Veniți cu acele valuri ale tinereții, Când îmi lipseau din pungă banii, Dar trecuți deodată în cartea vieții. Referință Bibliografică: CARTEA VIEȚII / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2234, Anul VII, 11 februarie 2017
CARTEA VIEȚII de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364343_a_365672]
-
Acasa > Orizont > Selectii > PROMISIUNEA DE JOI (XX) Autor: Gina Zaharia Publicat în: Ediția nr. 925 din 13 iulie 2013 Toate Articolele Autorului În casa de la Zăvoia domnea liniștea. Toamna se așezase comod pe răbojul vremii, iar tabloul arămiu te invita la galeriile naturii, unde odihna stărilor începuse să capete contur. Mihai și Ilona deveniseră gazde bune. Erau de invidiat pentru talentul lor de a crea o atmosferă impecabilă ori de câte ori cineva drag le trecea pragul
PROMISIUNEA DE JOI (XX) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 925 din 13 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364153_a_365482]
-
forma unor poeme intitulate „Destăinuirile unui duhovnic", publicate în mai multe reviste românești din jurul lumii de către remarcabilul jurnalist româno-australian, George Roca. Din aceste poemele cu tematică religioasă parcă se desprinde chipul părintelui Prodromos îmbrăcând odăjdiile firii ca să facă însemne pe răbojul vremii. Astfel ne dă învățătură precum cele desprinse din vechile ceasloave și cazanii. Sunt poezii spuse cu cumpătare în graiul simplu, curat și frumos al țăranului nostru înțelept care ne amintește de învățăturile sfintei Scripturi: „Mâna pe plug cine pune
PĂRINTELE IEROSCHIMONAH PRODROMOS BELE ŞI CREAŢIILE SALE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367957_a_369286]
-
acest Centru au loc diverse evenimente: sociale, culturale, colocvii religioase, cursuri de informatică, limbi străine, activități distractive, umoristice etc. Prezența în sală a fost nu numai numeroasă, ci și valoroasă, dovadă că, în decursul anilor, Adrian Păunescu a însemnat pe răboj momente importante sau sensibile, spre aducere aminte. Astfel, printre cei nominalizați de scriitorul Geo Călugăru au fost personalități precum: Ion Dodu Bălan - profesor și scriitor, George Călin - ambasador pe probleme culturale, Ioan Curtean de Hondol - Președinte al Revistei „Cronica Fundațiilor
POETUL, DE IOANA STUPARU de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1287 din 10 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349200_a_350529]
-
statuând întreaga existență între amintiri de tot felul:„ Același veac, același leat, / Mă pierde și nu știu s-o spun, / Printre frunzișul destrămat, / Pe care nu pot să-l adun, / Cât timpul, risipit în van / - Din inocență sau răsfăț - / Șterge răbojul an cu an, / Fără să uit, fără să-nvăț. ” (Adrian Erbiceanu - „Același veac, același leat”) ADRIAN BOTEZ demonstrează prin poemele sale încărcate de metafore că omul este definit de contraste, subscriind la perfecțiunea morală doar prin credință: „ cu grație, sfială
„ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE” de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1230 din 14 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349750_a_351079]
-
statuând întreaga existență între amintiri de tot felul:„ Același veac, același leat, / Mă pierde și nu știu s-o spun, / Printre frunzișul destrămat, / Pe care nu pot să-l adun, / Cât timpul, risipit în van / - Din inocență sau răsfăț - / Șterge răbojul an cu an, / Fără să uit, fără să-nvăț. ” (Adrian Erbiceanu - „Același veac, același leat”) ADRIAN BOTEZ demonstrează prin poemele sale încărcate de metafore că omul este definit de contraste, subscriind la perfecțiunea morală doar prin credință: „ cu grație, sfială
ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE CRONICĂ DE ELENA ADRIANA RĂDUCAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365950_a_367279]
-
bine. Gândurile rătăcite s-au ghemuit nucleu în pasta creierului meu; substanța albă, traseu de căi nervoase intersectate în măduva din oase. Ce gânduri ! Într-un opis încerc să le-adun, dar e greu! Sunt prea disipate. Le însemnez pe răboj, cum, mai de cu vreme, putui să le-adun și să le număr. Așteptam, neliniștit din atâtea răspântii neștiute, să strâng, să păstrez, din clipa asta, în totalul din mine, noianul de gânduri rătăcite. ION I. PĂRĂIANU Referință Bibliografică: GÂNDURI
GÂNDURI RĂTĂCITE de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1812 din 17 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366358_a_367687]
-
din vis o „altă casă de iubit, / cu zid de piatră diafană / în care iar te voi zidi, femeie-ană“, dar, concomitent, și„soldatul de plumb“ ori „sentinela ultimului cânt“, deposedat de propria cetate, însă gata să aștearnă noi însemne pe răbojul vremii ( Sunt sentinela ultimului cânt, / sub vămile de fum ale tăcerii, / uitat de flori cu trupul frânt, / mai las un ceas pe marginea-nserării. // Cetatea mea de mult e cotropită / și-n turnu-i orologiu grav tot bate, / pe când un murg
BARCAGIUL IUBIRII de LEONID IACOB în ediţia nr. 1770 din 05 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366508_a_367837]
-
ochiul fix din orizont, oval / coborând din deal spre o vale / urcând o vale spre deal. («Semn 7» - SOrd, II, 250). Este un traseu al eroului zidindu-și sinele în experiențe / probe fundamentale, parcurs în „noduri“, marcat de „semne“, sublim „răboj“ pecetluit de numărul celor 55 de „vămi“ (33 „noduri“ + 22 „semne“). Trecerea protagonistului prin proba / orizontul ispitei, aidoma unui Făt-Frumos cu dor de cer, are loc înainte de „nod 7“, nod aflat nu întâmplător sub puterea numărului de jurământ al eroilor
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (3) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361638_a_362967]
-
Autorului Minciuna prințe ne demască Aici se moare în tăcere Fiecare om devine-o mască Râzând de propria-i durere N-ai să duci la cap nici o anchetă Interesul are mâna lungă Cu bănuții strânși din câte-o chetă Pe răboj mai tragem câte-o dungă Cei mai mari o duc întruna bine Oricine-ar fi în vârful piramidei Lăcomia-și trage pentru sine Partea din strădania omidei Vei pleca-ntocmind doar un raport Și trăgând de păr niște concluzii Businessul rămâne
RAPORT DE COMPLEZENŢĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 779 din 17 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351786_a_353115]
-
noile achiziții ale tehnologiei, tractorul și automobilul, “vechiturile” sunt părăsite în grajduri sau depuse ca “exponate” la vreun muzeu orășenesc din apropiere. Și probabil trec în vreo legendă, care va circula pe cale orală mult timp - până va fi trecută pe răbojul scris al unei istorii adevărate cine să știe când, spusă din gură în gură fără prea mare discernământ critic, va prelua și adjuvantele și inspirația căznită a neavenitului, a străinului, laolaltă cu acuratețea și pulsul unei simțiri colectiviste moștenite ancestral
PASTORUL KEITH ŞI INDIENII NAVAJOS de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 176 din 25 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351792_a_353121]
-
STAREA ȘTIUTĂ Autor: George Adrian Popescu Publicat în: Ediția nr. 742 din 11 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului starea de fapt pare să fie un fapt starea de lipsă nu pare să fie între anotimpurile tăcerilor liniștită adiere există un răboj pe care fiecare își scrie numele chiar și formele care nu sunt definite ca fiind își pun știrea în mijlocul unei litere unii îi simt oboseala atingerii alții dorm înlăuntrul fiecărui fapt fără să îl desmierde scutecul ochiului este cât se
STAREA ŞTIUTĂ de GEORGE ADRIAN POPESCU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351943_a_353272]
-
Și moșul, bățos, ne-o întoarce cu oarece țâfnă: “D-apoi ce credeți dumneavoastră despre mine? Încă nu m-a atins damblaua, chiar dacă ar fi trebuit să se întâmple, după câte-am tras și după câți ani am adunat la răboj. Eu nu-s din acei care se dau viteji după război. Eu o spun pe cea dreaptă. Chiar și pe-aceea că la-nceput mă sfiam să omor oameni, căci și cei din cătarea puștii mele erau suflete oropsite de
EI AU SUPRAVIEŢUIT MĂCELULUI DE LA COTUL DONULUI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351342_a_352671]
-
fel de ițari, Cum purta lumea pe aici, Copii mici și oameni mari. Spre mărețul deal al Ciofului, Care împarte satul meu Petia, Trimit epistole ale dorului, Care să-mi aline melancolia. Iarăși gândurile mă poartă, Spre ani trecuți la răbojul vieții, Am avut însă o altă soartă, Plecat din sat în anii tinereții. Referință Bibliografică: ULIȚA COPILĂRIEI / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 768, Anul III, 06 februarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Mihai Leonte : Toate Drepturile
ULIŢA COPILĂRIEI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 768 din 06 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351761_a_353090]
-
să pleciatât spunepoți să plecide unde nu ai fost niciodată... XXX. STAREA ȘTIUTĂ, de George Adrian Popescu , publicat în Ediția nr. 742 din 11 ianuarie 2013. starea de lipsă nu pare să fie între anotimpurile tăcerilor liniștită adiere există un răboj pe care fiecare își scrie numele chiar și formele care nu sunt definite ca fiind își pun știrea în mijlocul unei litere unii îi simt oboseala atingerii alții dorm înlăuntrul fiecărui fapt fără să îl desmierde scutecul ochiului este cât se
GEORGE ADRIAN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/351953_a_353282]
-
cânte dintr-un sărut al frunzei fiecare închis în propria haină plictisită de sine nu e nimic neștiut ... Citește mai mult starea de fapt pare să fie un faptstarea de lipsă nu pare să fieîntre anotimpurile tăcerilor liniștită adiereexistă un răboj pe care fiecare își scrie numelechiar și formele care nu suntdefinite ca fiindîși pun știrea în mijlocul unei litereunii îi simt oboseala atingeriialții dorm înlăuntrul fiecărui faptfără să îl desmierde scuteculochiuluieste cât se poate de clarnimic nu poate fi fără să
GEORGE ADRIAN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/351953_a_353282]
-
Acasă > Strofe > Timp > ELOGIU CLIPEI Autor: Ion Mârzac Publicat în: Ediția nr. 243 din 31 august 2011 Toate Articolele Autorului ELOGIU CLIPEI ...satul de amurg, în târziu, la Cină deTaină cu clipă sub pleoape, veșnic flamanda, neincrustată încă, pe răboj, după orânda, străvezie, ca pulberea deșertului, pe a cavalerului haină - satul de amurg, în târziu, pe Mal de Ocean cu clipă sub pleoape, fremătând, zurbagie - o, clipă măreață a evadatului din colivie, visător că lupul argintiu ori ultimul han - ...satul
ELOGIU CLIPEI de ION MARZAC în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/356077_a_357406]
-
noi să-i țină la drum, iar pe cap purta un clop ungurenesc ce îi apăra creștetul de soare sau nori. Pornise într-o luni și ținea socoteala zilelor crestând, la sfârșitul fiecăreia, o linie pe bâtă, ca pe un răboj. Mergea cât era ziua de lungă spre miazăzi, oprindu-se atunci când se înnegura. Întindea dolmanul la adăpostul unui copac, loc de odihnă pentru el și Câine, căci așa îl chema. Mâncau amândoi în parte din azimă. Se deznecau cu apă
CÂINE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353420_a_354749]
-
slută Ultimul zvâcnet al iernii se simte - Fulgii valsează în curgere mută Și-un cânt răgușit de hulub se mai minte. În vatră-i jăratec, un iz de rășină Plutește-n odăi cu mușcate arzând - Crâmpeie de suflet, trăire divină, Răbojuri de stele pe bolți lunecând. În colțul de veghe - eu, rob al tăcerii, Cu tâmple albite, de dor fremătând, Din pulberi de clipe, la marginea serii Iubirea renaște din muguri de gând. Te port în icoana pictată de îngeri Imagine
POEMELE AMURGULUI (2) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353032_a_354361]
-
este reversibil. Există mereu șansa de a lua totul de la capăt. Veșnicia este nelimitată și Dumnezeu, etern și infinit fiind, nu are de ce să se grăbească. Însă pentru omul muritor, ale cărui zile sunt numărate și înscrise cu sânge pe răbojul pendulei cardiace, alegerea Căii celei dreapte este crucială. O putem lua oricând de la capăt, dar putem pierde trenul care trece doar de câteva ori prin gara provinciei pământene, prin propria viață. În această lume se face seară atât de repede
DESPRE TELEOLOGIE de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354216_a_355545]
-
Autorului Minciuna prințe ne demască Aici se moare în tăcere Fiecare om devine-o mască Râzând de propria-i durere N-ai să duci la cap nici o anchetă Interesul are mâna lungă Cu bănuții strânși din câte-o chetă Pe răboj mai tragem câte-o dungă Cei mai mari o duc întruna bine Oricine-ar fi în vârful piramidei Lăcomia-și trage pentru sine Partea din strădania omidei Vei pleca-ntocmind doar un raport Și trăgând de păr niște concluzii Businessul rămâne
RAPORT DE COMPLEZENŢĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 570 din 23 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354723_a_356052]
-
părea rău niciodată de aceasta. - Doar o poveste? Poveștile reprezintă trecutul unor întâmplări. - Desigur că și a noastră va avea un trecut. - Prezent nu? - Poate doar în sufletul meu. Nu garantez și pentru tine. Cine știe a câta sunt pe răbojul[ Socoteală, calcul.] tău? - Lasă, ai să vezi că vei reveni cât de curând în Torino. Sunt sigur de asta, continuă el fără să dea impresia că s-a simțit jignit de afirmația Adrianei referitor la numărul femeilor trecute prin patul
ROMAN ÎN LUCRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357797_a_359126]
-
sânge de-al nostru și-al lor. Slăvit să-ți fie numele, zeu al dacilor! 15 Ne apărăm pământul pentru urmașii ce-l vor moștenii! DACIA DEAPURURI A DACILOR VA FI! Deocamdată, pentru mâine, avem sărbătoare. Zalmoxis a însemnat pe răboj o zi mare. Răgaz și odihnă să fie pentru lumea toată, Să se știe că Dochia, iubita mea fată, Însoțite-va tehomire, destoinic vlăstar răsărit Din tulpina strămoșului Buerebista cel vestit. Eu, fiul lui Scorillo , nu mai am mult, lângă
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ, ÎN TREI ACTE, TABLOUL I de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 325 din 21 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358021_a_359350]
-
Toate Articolele Autorului Ostenite-s limbile pământului, care ticăie-n fiecare ceasornic stricat, ce-l are cel ce-n toate-i priceput pe masa vremurilor. Oțelul venei albastre se mișcă-n mașinăria uriașă, lepădat de speranță. Tocul timpului scrie pe răbojuri semne neînțelese, ce-ndatornicește suflete. Scâncetul pruncului din miezul inimii ne arată că o arcă s-a rupt pe fluviul veiții. Prin beznele tunelelor, plutesc celule și atacă rădăcinile răului, dar multe încă sunt biruite. Vasele omului devin din ce în ce mai mici, împotriva
ACUM EU EXIST. NU MĂ PĂRĂSI! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 517 din 31 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358726_a_360055]
-
care își caută rosturi noi la oraș, părinții care parcă sunt mai mărunți și de nerecunoscut. Îi bate vântul ca niște haine vechi, pe umerii unei sperietori... Dar fără să se plângă de vitregia destinului ori de vreo stăpânire nedreaptă. Răbojul anilor și-a însemnat curgerea pe propria lor piele. Riduri și crăpături de care nu mai scapă și pe care le poartă ca pe o carte de vizită care nu mai e de mult la preț în lumea de azi
SCRUMIERA, ŢIGAREA ŞI FUMUL; 9 de ION UNTARU în ediţia nr. 343 din 09 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359513_a_360842]