1,313 matches
-
mine? -A, nuu! E o bondoacă. -Bondoacă? a șoptit uimită Silvia. -Da. Cu fundul lat și bombat. -Cu fundul...lat...și bombat...a murmurat Silvia. -Și cu nasul borcănat. Îmi închipui de fiecare dată că o fac morișcă. -Aaa! a răcnit Silvia, ca o leoaică rănită. Îți închipui că o faci morișcă pe bondoaca cea cu fundul lat și bombat, iar în timpul ăsta bați în mine de-mi rupi măruntaiele. Fugi! Pleacă! Să nu te mai văd! Izbucnește într-un plâs
ULTIMUL FRAGMENT DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383718_a_385047]
-
clipocit valurile în urechi și mi-au piuit toți neuronii. Am căzut în genunchi împreunând mâinile a rugă, bâlbâind printre sughițuri: șa-se, șa-se, șa...șa...se, se. Asta l-a supărat rău de tot, că a-nceput să răcnească, de parcă l-aș fi tăiat:aaa! aaa! Și m-a pocnit încă o dată cu sete, urlând ca apucatul: -Șase și cinci minute, boule! Nimeni nu fură clipele Măriei Sale, TIMPUL! Năstase MARIN Galați, iunie-iulie, 2006 (din ciclul “Flăcări înghețate”) Referință Bibliografică: Ultimul
ULTIMUL FRAGMENT DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383718_a_385047]
-
pingelești pantofii. Ba, un vecin mi-a zis: --Tataie, am un job pentru matale! Ca să nu ne mai împiedicăm de dumneata. Auzi la el, se împiedică de mine și pentru asta îmi dă un job. Ce-o fi ăla? Am răcnit la toți de-au amuțit: --Băă! Eu mi-s pensionar și puțin îmi pasă de treaba și de joburile voastre. De-acum, vreau să mă joc! Toți m-au întrebat speriați: Cum? De ce? Cu ce? De-a ce? Cu cine
CALEIDOSCOPUL CU SUFLETE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383782_a_385111]
-
publicat în Ediția nr. 1663 din 21 iulie 2015. Un suflet curat nu va face niciodată riduri. Sufletul pereche - persoană cu care mergi de mână și când nu ești lângă ea. Lacrima - pompierul de serviciu al sufletului înroșit de durere Răcnesc în tăcere. Nu vreau să trezesc sufletul anesteziat de durere. Cele mai frumoase cadouri de Crăciun, nu se găsesc sub brad, ci în suflete. În spatele oricărui suflet înnourat se ascunde un curcubeu. Fericirea - zâmbetul multicolor al sufletului în forma unui
VIOREL VINTILĂ [Corola-blog/BlogPost/378012_a_379341]
-
unu, ca dintr-o grotă fără fund, răbufneau dintr-un apartament niște țipete disperate, de femeie îngrozită, însoțite de bufnituri și bușituri. -Aoleo! Ajutoor, oameni buni, ajutoor! Mă omoară bețivul! Aaau! Aaau! -Taci, nenorocito, că te gâtui dacă mai țipi! răcnea o voce de gorilă turbată. Din întunericul holului nu se deschise nici o ușă, nu se auzi nici un protest, nu izvorî de nicăieri vreo geană de lumină sau speranță pentru nenorocita care țipa. În acest infern de smoală, albul crizantemei din
FLORICICA MAMEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382042_a_383371]
-
ea e viața mea", "e iubirea vieții mele") cu exprimări inculte ("Aș vrea să știu dacă se merită să fac acest pas", "sîn-tem decît noi doi" etc.). Cînd încep însă scenele-cheie (flagrantul trădării, năvălirea în scenă a partenerului înșelat), personajele răcnesc, se în-jură, se insultă, icnesc și se reped să dea pumni, palme, ghionturi. Se desfășoară astfel, minute în șir, un fel de balet repetitiv, cu mișcări sacadate, în care personajele sînt împiedicate de mascați să lovească mai tare, se smucesc
Codul îmbrîncelii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8267_a_9592]
-
se smucesc și îmbrîncesc, urlînd cam aceleași enunțuri, demarcate de interjecții și întretăiate de bip-uri. Eroii joacă un rol care le este desigur familiar, dar care devine artificial prin exces: fac eforturi ca scena să țină cît mai mult, răcnesc toți odată, cît mai strident, astfel încît adesea nu se mai pot înțelege decît cel mult jumătate din - să zicem - replici. În fiecare emisiune, timp de cel puțin zece minute se emit injurii - "dobitocule", "bagabon-tule", "băi, nesimțitule", "prostule ce ești
Codul îmbrîncelii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8267_a_9592]
-
de Dan Spătaru (încă o dată, “Ștrengarul” NU este piesă românească, nu trebuie admisă ca atare!). A doua observație se referă la strădania multora din concurenți de a-și forța corzile vocale la maximum: nu trebuie să țipi, să urli, să răcnești din toți rărunchii pentru a dovedi că ești bun, muzica înseamnă și sensibilitate, nuanțare, gingășie și chiar șoaptă uneori (vă aduceți aminte cum au triumfat elvețienii de la Aliose la Brăila?). Ei bine, aceasta a fost lecția predată de micuțul (ca
Un triumf by Ana -Maria SZABO Marius GHERMAN () [Corola-journal/Journalistic/84014_a_85339]
-
diferitele instituții și vituperând împotriva (încorsetării) moravurilor. E bine să se știe că exiști, e și mai bine să ți se știe de frică. Dar sunt, iată, și excepții demne de a fi semnalate. Când în jurul tău se urlă, se răcnește, se înjură de dimineață până noaptea, o voce reținută, auzită într-o clipă de liniște, are un impact neașteptat. La fel se întâmplă și cu poezia lui Daniel D. Marin, care îi seamănă destul de mult autorului ei, și care poate
Poezie timidă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7992_a_9317]
-
Agriculturii. O altă propunere a fermierilor fost ca "măcar" suma pe care o primesc să nu fie impozitată, dar și aceasta a fost respinsă. "Ni s-a spus că nu se poate, că puteți să ieșiți în stradă și să răcniți cât vreți voi, noi altceva nu putem. După ședința de guvern de săptămâna viitoare ne vom întâlni, dar 90% dintre cei care am fost în sală am hotărâ că vom începe o acțiune de protest, prima dată cu pichetarea ministerului
Fermierii ameninţă că vor ieşi în stradă by Salavarin Alina () [Corola-journal/Journalistic/80980_a_82305]
-
morții eroice cultivată de "oameni respectați care pornesc războaie aberante în saloane aurite" (Cavanna). Nici măcar eu! Mi-a trebuit ceva timp ca să reflectez la această chestiune. De obicei, ceremonia era prezidată de primarul Jean Foyer. Primarul se înfoia marțial și răcnea: În memoria morților noștri, pentru onor!" Unica trompetă din sat răsuna. Se înșirau cele treizeci și două de nume, urmate de "Mort pentru Franța!", se depunea o coroană de flori, școlarii intonau Marseieza, după care lumea se risipea voioasă prin
Marcel Mathiot - Jurnalul unui amant bătrân by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/6958_a_8283]
-
lumina reflectoarelor pe scena unui teatru cu renume? Am ales înscrierea. Am intrat ultima pe scenă, sau cel puțin așa am crezut. M-am prezentat onorabil, aș spune, deși la un moment dat mi s-a părut că mă aud răcnind atonal în fața unei mulțimi pe care n-o vedeam din pricina luminilor puternice. Simțeam mulțimea respirând, oftând, vânând greșeli. O mulțime furioasă și disprețuitoare, gata să spintece la cea mai mică ezitare. Când am crezut că s-a termi nat, venită
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
liană. Am închis ochii și am tras. N-a durut. Ba da, după două secunde durea ca naiba. A început să îmi curgă și sânge. Mult. Dar nu mai conta. L am scos. Am țâșnit din baie spre ușa apartamentului răcnind despre izbânda dentară, plin de sânge ca un leu știrb după vânătoare. Mama de-abia m-a văzut când am deschis ușa și am luat-o la fugă pe scări. Săream câte cinci deodată, spre disperarea vecinei de la parter. În
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
îndărăt în România, unde văd cu ochii. Ce-ai pățit, omule? M-a ucis, ticălosul! Ah! Mă arde! Arde! Răsucindu-se căznit, cu mișcări rupte, rămase cu spinarea îngropată în zgrunțurii țărânii, privind în sus. Ați aflat? Ce, omule? Au! răcni. Ajutor! Ce e? Te doare tare? Băiatul, gemu ca-ntr-o aiureală. Unde-i băiatul? Care băiat? Ce băiat!? Terminând, repet încă o dată că mâine, 19 decembrie, plec din lagăr într-un transport de bulgari. Ce băiat? Care băiat? M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
păturile de pe celelalte paturi peste mine când m-am culcat. și cum stăteam așa zgribulită, acoperită până la nas, s-a deschis deodată ușa, s-a trântit de perete și în cameră a năvălit Dinu, portarul care, căzând în genunchi, a răcnit la mine: „În genunchi, că a venit Împărăteasa Cerului și a Pământului la tine !” În spatele lui a apărut Împărăteasa Cerului și a Pământului. Era o Prezență Majestuoasă, pe cap avea o coroană cum poartă rusoaicele, dar care era acoperită de
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
îl consideră Botta pe Eminescu, un simbol încărcat cu sentimente dureroase, covârșitoare, un poet-mistagog care poartă însemnele timpului și sacrificiului creștinătății: Când vei auzi creanga trosnind, ia seama spun: e osul lui, al revizorului nostru școlar... Minți, școlare, minți, am răcnit, Eminescu a fost răstignit. (Revizorul nostru) Și ne mântuiește de cel rău, În numele Tatălui, al Fiului, Al Neamului tău. (Ipotești) Mai puțin realizată este poezia Ecourile, care se alcătuiește prin dezvoltarea retorică a versului "Eminescu se credea Eminescu", dar alunecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
preajmă se afla la secerat Arghir, fratele tatei. Am secerat noi așa o zi, iar a doua zi, pe când soarele se afla sus ca de vreo două sulițe, a venit brigaderul cu un compas în mână și a început să răcnească că stricăm grâul și că ne arată el nouă. Fratele meu avea vreo paisprezece ani, iar eu aveam cu doi mai mult ca el. Cum aveam amândoi coasele la noi, ne-am luat după el. Spunându-i până când o să ne
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
după el. Spunându-i până când o să ne arate, să stea că îi arătam noi ... și după el prin grâu. Chimircan fugea cât putea, căci nu era un om voinic, avea la vreun metru cincizecișicinci și slab și rău, nevoie mare, răcnea cât îl ținea gura. Oi, Arghi! Nu mă lăsa, mă omoară copiii ... Nu mă lăsa! Nu mă lăsa, Arghi! D′apoi oi, Bădi, vrei să mă taie pe mine pentru tine? Vezi dacă nu ai treabă cum îți faci singur
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
Oi, Arghi! Nu mă lăsa, mă omoară copiii ... Nu mă lăsa! Nu mă lăsa, Arghi! D′apoi oi, Bădi, vrei să mă taie pe mine pentru tine? Vezi dacă nu ai treabă cum îți faci singur? Mai bine stai acasă, răcnind cât îl ținea gura. Mai la marginea tarlalei era și fiul său cu Rarița, nevastă-sa. Chimircan striga la Ion al lui ca să-l ajute. Văzându-se ajuns lângă nevastă și copil aceștia l-au liniștit, că nu a mai
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
cu mâna în buzunarul omului. Nici Gheorghe al lui nu e mai breaz în privința pământului, că a bătut-o pe soră-sa cu capul de pereți de l-a înroșit, pentru a-i lua pământul, forțat, din Rotonda. Dacă nu răcnea nevastă sa pe afară, o omora, bătând-o de pereți. Beraru Era un bărbat scurt și gras, dar nu avea burtă, era de culoare măslinie și fuma de scotea un fum negru și gros, ca o locomotivă cu cărbuni. Purta
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
pus mâna pe un retevei și i-a aplicat mai întâi două pălituri la fluierele picioarelor și Ion Baier a căzut jos de durere, iar Ioana îi căra cu reteveiul pe unde apuca, pe unde nimerea și în același timp răcnea cât o ținea gura: Săriți, oameni buni, săriți, că mă omoară Baier! Primii oameni care au venit au fost verișorii Ioanei, care au asistat cum îl bătea Ioana pe Ion Baier. Așa l a liniștit Ioana pe fustangiu. După aceea
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
bumbac, în inima sângerândă, că nu se mai recunoaște în oglindă... Poate ar trebui să mă plâng, ca orice nătâng din mahala! Sinceri, cu sufletul scos din teacă, așteaptă înghețul cu ninsori și promoroaca urcată până la frunte! Zăbovesc tânguindu-se, răcnind peste punte. Arinna îmi spune printre suspine, nu pleca... eu o aud, deși sunt la poartă în așternutul aspru, în lumea mea moartă. * * * Aș vrea să mă trezesc din acest coșmar, toți mor încet cu vraja pe frunte: unii urcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
celorlalți cu așa mare interes. * Pe Tomiță îl întîlni ducîndu-se să cumpere drojdie. Nu! Nu azi! ridică el glas de împotrivire cînd auzi despre ce-i vorba. Cum nu azi? N-ai decît... dacă nu vrei... Nu pot eu azi! răcni Tomiță disperat. Tu nu vezi ca am treabă? Coace mama și trebuie să-i aduc drojdie din centru, că la magazinul nostru nu-i. Ei, și? Asta-i ceva așa de greu? Te duci repede, vii repede și ne ajungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
tu căă... vezi tu, și vii! Și Virgil o luă la goană spre Bărzăun. Ce să-i spun, bre?! se năpusti întrebarea lui Tomiță după el. Virgil mai întoarse o dată capul din fugă: Să vii, că altfel... Că altfel ce? răcni cît putu Tomiță. O faci pe grozavul cu mine? Lasă căă... Și o rupse și el la fugă să caute drojdie. Bărzăunul sări în sus de bucurie cînd află că, în sfîrșit, s-a luat hotărîrea de a se săpa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Bărzăunul nu răspunse, ci continuă să se strîmbe în toate felurile la umbra din lac. Tu n-auzi, bă, ce te-ntreb? strigă Virgil enervat. Ce ți-a făcut Ilinca? Bărzăunul se întoarse deodată spre Virgil și, fără alte vorbe, răcni de mai multe ori aidoma pieilor roșii cînd atacă. Virgil îl lăsă să se producă pînă la sfîrșit, apoi, privindu-1 peste umăr, îi spuse cu nemărginit dispreț: Tu ești bun de pus în cînepă, drept sperietoare, bă momîie cu glas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]