2,886 matches
-
vineți zimți de scai Nu-mi lua puterea dulce Dăruită-n miez de rai Ci mă-ngăduie-n miresme Blînd sub pete de putoare Unde sîngele meu este Pîrîiaș de apă-n floare Cu zîne-ncîlcite-n iesle De raze și de răcoare Ci mă-ngăduie-n miresme Blînd sub pete de putoare Și-oi călugări văzduhul În chilii de piatră fragă Cînd paingii își dau duhul Pe pînze de zuză dragă Ce-și desface-n soare puful Și-n ea melci bătrîni
Doamne, mă îndemni să-ți scriu by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12533_a_13858]
-
liniilor și culorilor, într-o înscenare lirică de maximă pregnanță imagistică: "Boul jupuit atârnă cu picioarele în sus,/ Pielea nu mai învelește carnea lui cea muritoare/ O lumină dinăuntru și-o lumină dinafară/ Lasă coastele să facă cercuri albe de răcoare.// Locul inimii așteaptă însemnat cu cheag de sânge/ Capul cel cu stea în frunte se mai vede numai unde/ Ochii umezi dați pe spate vine cineva să-i scoată/ Și desparte carnea rece de luminile rotunde.// Eu rămân tăcută-n
Efectul de palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12585_a_13910]
-
în vis de ceară. Nu am altă ieșire, doar o veste De întuneric posedând aceste Lumini ce-mi ies din pori Atât de mari cum morții-n duh văzură Când au ieșit din prima lor natură, Lumini fiind sudoare și răcori. De ce în fiecare clipă saltă Memoria în lacrima-i înaltă Și calcă-n infinitul marginal, Acolo unde mi s-a dat privire Să văd mereu aceeași nălucire în care adevărul e final? Căci viața mea trăiește-n apariții, Sublim prin
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/12398_a_13723]
-
îl văzură intrînd, dar picioarele lui nu se opriră la masă, ci trecură cu aspră delicatețe peste covor. chiar și costumele osteniseră și nu mai păreau atît de tăioase pe el ca afară. în camera din fund, unde era mereu răcoare, le lepădă și se întinse-n leagăn zgribulit, cu mari cearcăne la ochi și cute la gură. și-n timp ce se micșora și se-alinta, pe pîntece i se zburli iar părul, iar ghearele îi țîșniră din piciorușele mici
CONFORT 2 Îmbunătațit by Ioan Es. Pop și Lucian Vasilescu () [Corola-journal/Imaginative/12681_a_14006]
-
a tras mâna de pe umărul ei și a dus-o pe șold. Am mângâiat-o. A surâs, privindu-mă întrebătoare. "Tu vrei?", i-am răspuns, strângând-o de coapsă. "De ce nu", a chicotit. - învelește-mă, m-a rugat. Mi-e răcoare. Am acoperit-o cu paltonul meu. își desfăcuse capsa fustei. Știam ce-aveam de făcut mai departe. - Nu-s curvă să port dres, a șoptit. Am jartiere. Pe-atunci dresurile femeiești erau o raritate. Semn de mare lux. Și purtau
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
pîrgă încă înainte de-a-i fi fost arătat întîiul Scribul îl urăște tot pe ascuns cu gustul poemei în gură Fuiorul Stătea ascuns în lanul de cînepă din grădina casei de la doclin de tălpile de copil se prindea pămîntul reavăn răcoarea lui dacă (abia) îi stîmpăra sîngele înfierbîntat verdele crud al cînepii tinere îi colora ochii tineri cu care vedea lumea visată și cerul albastru era verde crud precum snopii de cînepă puși de bunica la murat ascunși sub mal în
Poezie by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/13085_a_14410]
-
creștet cu toate că atunci părul lui de copil avea culoarea aurului ca al mamei sale cînd l-a născut II ascuns în lanul de cînepă din grădina casei copilăriei chema roiul de viespi și privea cerul albastru culcat pe spate în răcoarea cînepii vedea mai bine lumea visată prin crăpătura ochilor lui verzi mai cruzi ca verdele crud al cînepii cînepa - pîrga puterilor cuvintelor sale în tinerețe III cine mai cheamă astăzi oare cuvîntul la el se auzi gîndind deodată cu voce
Poezie by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/13085_a_14410]
-
și reveneam acasă vineri - acesta a fost programul meu doi ani de zile cât am funcționat pe state la Școala agricolă Nucet. Naveta (obositoare, agasantă, fastidioasă) mă obliga să mă trezesc la patru și jumătate dimineața, afară întuneric, în cameră răcoare - toaleta repede în baie printre borcanele și cratițele cotoroanței, mă bărbieream într-o oglindă răpănoasă pătată cu bulion și ochiuri de grăsime, mă dichiseam în fugă, Cornelia îmi pregătea pachetul cu sandvișuri, un măr și ce se mai găsea prin
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
în Celălalt sub ferestrele noastre cerșetorii Amarului Tîrg caută aur în Alaska gunoaielor fă-mă să fiu o formă fără obiect precum orice poem ori un obiect fără formă precum orice ființă orice-aș face norul bîzîie ca un bondar răcoarea solară se-nvîrte ca o morișcă. Centrul de azi Centrul de azi e altul decît cel de ieri doar marginea e-aceeași Centrul un pic frivol zăpăcit mobil marginea virtuoasă răbdătoare neclintită Centrul gata a străluci a porunci marginea așteptînd poruncile
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/14330_a_15655]
-
în favoarea ta, dacă aștepți un timp și nu disperi, dacă treci zîmbitor printre zile, cum treceai ieri printre turiștii colorați de pe esplanada Domului din Köln, cu o lacrimă zîmbitoare în inimă și un rest de încredere că totul va fi răcoare și răgaz de reculegere încă din această viață ce-ți rezervase bune surprize. Mi-am promis să trec zîmbitor printre micile bîrfe ce aduc totuși un farmec anume zilelor noastre posomorîte. Mi-am promis să fiu eu însumi aproape de nerecunoscut
POEZIE by Vasile Baghiu () [Corola-journal/Imaginative/14279_a_15604]
-
eu sunt doar o particulă a estetosferei și port în mine forța gravitațională a artei ca pe un ovar ce așteaptă în fiecare clipă un alt principiu generator al foamei de stimuli poemul perfectei claustrofobii lui Nicolae Manolescu vei căuta răcoarea lângă șemineul de malachit într-o seară ce se naște greu pe cuperoza istovirii vei visa că ești cuprinsă de brațele cu care brazii nu mângâie decât ursoaice jelindu-și puii împușcați, pisica albă își va lipi urechea de vocea
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
sidef ce se grăbeau să dispară pe o stradă întunecată în acea matrice ecoul glisa cum într-o gură roșie o înghițitură de vin fără memorie vei ajunge acasă într-o odaie cu miros de răchită abia înflorită, vei căuta răcoarea șemineului de malachit, înconjurând de trei ori cu degetele verdele sepalelor de drețe vei visa că ești cuprinsă de brațele ursoaice care și-a uitat durerea în lemnul portocaliu al bradului tânăr pisica albă își va lipi urechea de vocea
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
lui, fiecare în sectorul lui. Dar cele mai multe erau, poate, dosarele Timpului. De aproape cinci sute de ani, preoții înscriau în catastifele lor cifre: nașteri, botezuri și celelalte. De mai bine de un sfert de mileniu, meteorologii notau gerul nopților și răcoarea zilelor. Nu prea departe se născuse Celsius. în țara în care ajunsese, i s-au cerut din prima zi: numele, prenumele, vârsta. I s-a dat, în schimb, un talisman pe care să-l poarte la piept tot timpul. Nu
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/14705_a_16030]
-
îmi văd un ochi că-mi zvâcnește singur, ore în șir. Râd și refuz să-mi iau pastilele. Sunt băsiste. Gâdea: Da’ știi că râsul tău, râsul nostru de demenți s-ar putea să-l coste. O să-l bage la răcoare. Dintr-o clipă în alta, vor face anunțul. Badea: Ce ne facem? Ce-o să mai lingem? Doamne, cât o să-mi lipsească! Îl mai luam p-ăsta micu’ la pupăcit și-mi imaginam că e EL, dar, în ultima vreme, nu
Cum vorbesc Badea și Gâdea la telefon by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21267_a_22592]
-
l-ar ucide. Strig lebăda cenușie. Pe măsură ce aceasta se apropie, culoarea i se întunecă tot mai tare Vers între mine și umbra mea, se strecoară umilă singurătatea. Picioarele Fată frumoasă, fată frumoasă, desfă picioarele așa cum desferecă pământul izvoarele, să simt răcoarea pulpelor tale și căldura întunecată dintre vintre - amirosite de petale. Acum, nu sunt Aș fi preferat ca umbra să se rătăcească de ființa mea, să se desprindă cu orice preț. După ani îndelungați, m-aș fi întâlnit cu ea, văzând
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/11557_a_12882]
-
a răilor, osânda și răsplata. Cam asta e, în rezumat, situația, par a gândi ei, nici surâzând, nici foarte înspăimântați. Văzând multe, instruiseră bine marele Dosar, ei, primii judecători. Așa că îl pot aștepta calmi, pe Celălalt, în răgazul oferit de răcoarea frescei. Al treilea se uită și el. Ar pleca, n-ar pleca, își ia, într-un târziu, rămas bun. E puțin trist. Se va decolora, se ve desprinde de pe un alt perete, știe că va cădea primul. SIESTA Am trecut
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/11535_a_12860]
-
și trupurile noastre abia se mai zăreau. "să topim cu mâinile florile de gheață care-au înflorit pe ochii lui" dadada am zis și ea a spus că o să punem iar crini și iar crinii vor atinge tavanul și în răcoarea unduitoare a lor iarăși liniștea și ne luăm în brațe și nici nu mai conta că avea rochia ruptă o vânătaie pe gât și urme de mâini în păr dadada eu îmi așez peste ochii lui mâinile și ochii lui
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/11787_a_13112]
-
hotărâse acest pas teribil, într-o clipă, fără premeditare, fără pregătiri minuțioase, cum ar fi fost firesc. Era în zori, după banchet. Orașul arăta bine la ora aceea, încă adormit, tăcut, cu străzile aproape pustii, aerul era respirabil, împrospătat de răcoarea nopții. Gașca lor de zurbagii (veseli-chercheliți-fără griji, doar absolviseră înalta școală și se pregăteau să plece în sate și orașe, acolo unde îi chemau patria, partidul!...), gașca lor, adică Dora, Mona, Albert, Cornel, iubitul ei de atunci, și, desigur, Ana
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
tăia vorba boierului, mă!"; Vinea, p. 253, r. 17-18: "Trecură ceasuri. Se sfîrșea după-amiaza și se răspîndea pe cer o înserare viorie. Se făcea frig" - Dumitriu, p. 43, r. 14: " Se răspîndea pe cer o înserare viorie. Se făcea mai răcoare" ș.a. Diferențe flagrante există, însă, la un moment dat, în construcția dialogului. Replici discursive, molatice, arhaizate, din varianta Vinea (pp. 248-249) devin, în varianta Dumitriu (p. 40), scurte, repezi, cu nerv. În fine, localizarea precisă din textul atribuit lui Vinea
Petru Dumitriu și "negrul" său by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11819_a_13144]
-
sacru ”mamă” O privire blândă adie de sub năframă. Grijulie, ca un licăr tremurândă Te sărută fierbinte pe inima plăpândă. Acasă este Acolo, unde liniștea ta este ... Unde pâinea rotundă aburindă Își plimbă în voie miresmele prin tindă. Unde, când bei răcoarea din ulcior, Pe suflet nu te-apasă cuvântul sacru ”dor”. Acasă este Acolo, rădăcina ta este ... Înfiptă adânc, mustește în ogor, Îți dă tărie și roade să fii nepieritor. Unde rândunica ta la cuib se-ntoarce iar Ciripindu-ți la
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
când rostești cuvântul sacru ”mamă” O privire blândă adie de sub năframă.Grijulie, ca un licăr tremurândăTe sărută fierbinte pe inima plăpândă.Acasă esteAcolo, unde liniștea ta este ...Unde pâinea rotundă aburindăîși plimbă în voie miresmele prin tindă.Unde, când bei răcoarea din ulcior,Pe suflet nu te-apasă cuvântul sacru ”dor”.Acasă esteAcolo, rădăcina ta este ...Înfiptă adânc, mustește în ogor,Îți dă tărie și roade să fii nepieritor. Unde rândunica ta la cuib se-ntoarce iarCiripindu-ți la fereastră, cuvântul
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
2017. Tatălui meu Zbor albastru sideral Pâlpâiri zglobii de vânt, Tandru zbor crepuscular, Sunet mov:un flaut cânt. Albe unduiri de ape Peste praguri reci de stânci, Unde cerbii vin să-ngroape Visul lor, în ape adânci. Șoaptă de izvor: răcoare; Galben clinchetul din ram Culori fierbinți aprind în soare Înaltul zbor de ciocârlan. Ochii nopții: taină neagră, Zbor sinistru către stele. Cine știe să-nțeleagă Dorul nopților rebele? Vis oranj incandescent Ca o blondă zi de vară, Zbor tardiv: zborul
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
inimi cântă iar. Citește mai mult Tatălui meuZbor albastru sideralPâlpâiri zglobii de vânt,Tandru zbor crepuscular,Sunet mov:un flaut cânt.Albe unduiri de apePeste praguri reci de stânci,Unde cerbii vin să-ngroapeVisul lor, în ape adânci.Șoaptă de izvor: răcoare;Galben clinchetul din ramCulori fierbinți aprind în soareînaltul zbor de ciocârlan.Ochii nopții: taină neagră,Zbor sinistru către stele.Cine știe să-nțeleagăDorul nopților rebele?Vis oranj incandescentCa o blondă zi de vară,Zbor tardiv: zborul ardent -Două inimi cântă iar
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
Secolului. Orice aderare în vest sau chiar în est le-ar putea limita libertatea de a comite tot ce le tună prin cap fără să fie trași la răspundere. Exemplul României, unde o bună parte din politicienii corupți stau la răcoare, îi îngrozește. Estul, de asemenea, ar putea să le limiteze spațiul de manevrare (a se vedea, de a fura). Tot mai mulți analiști politici au ajuns la concluzia că proiectul statalist al Republicii Moldova este ireal și că trebuie căutate alte
25 DE ANI DE INDEPENDENŢĂ? de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380636_a_381965]
-
nr. 1672 din 30 iulie 2015. Tiptil noaptea dispare. Mă trezesc la primul cântat al cocoșilor. Dimineața grădina semănă cu-n mic paradis. Parfumată liniștea vestește răsăritul de soare. Peticul de iarbă e umed de-o boare de rouă. O răcoare verde îmi mângăie tălpile goale. Îmi cresc rădăcini cu viteza luminii. Am așteptări colorate. Zece pași înainte până la crăițe. Alți zece înapoi până la crini. Crăițele îmi zâmbesc. Crinii nu se uită niciodată la mine. Ei se uită spre cer. Pesemne
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380578_a_381907]