3,042 matches
-
de a fi fixat într-un hic et nunc parcimonios, în egală măsură restrictiv și coercitiv. în plus, Horia Surianu este un muzician laborios, pritocindu-și îndelung lucrările, chiar și atunci când e vorba despre scrierile muzicologice. O strădanie alături de care răgazul pare un rest minor; un foc fără fumul de care se face atâta caz de cele mai multe ori. Și totuși, Horia Surianu nu a primit, așa cum ar merita, răsfățul publicului. Poate pentru că, după cum se obișnuiește, Parisul așteaptă recunoașterea compatrioților, iar în
Foc fără fum by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12707_a_14032]
-
aspect de care mă voi ocupa pe larg mai la vale. Dacă Agendele au supraviețuit și n-au fost distruse de critic este numai datorită faptului că acesta s-a lăsat surprins de momentul precipitat al morții, știind totuși că răgazul ce-i fusese acordat era scurt. Se naște aici o problemă: a făcut bine Monica Lovinescu " prima, de altfel, care s-a confruntat cu problema în cauză - publicând aceste Agende literare? Ea singură mărturisește că a "șovăit îndelung înainte de a
Agendele literare ale lui E. Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12703_a_14028]
-
plecat ofițer în primul război mondial, ca un adevărat umanist, el a luat și câteva cărți în raniță, între care și Războiul Peloponeziac scris de istoricul atenian Tucidide în secolul al V-lea î.d.Cr.. în timpul campaniei, în clipele de răgaz, Thibaudet îl citea pe istoricul grec; demobilizat, el și-a scris într-o carte intitulată La campagne avec Thucidide viziunea sa asupra primei conflagrații mondiale văzute prin prisma analizei făcute de Tucidide conflictului îndelungat care a opus în secolul al
TUCIDIDE și lumea bipolară by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12713_a_14038]
-
mele dezastre biografice. Eu sunt un caz fericit mi-am spus convinsă, despărțindu-mă de lucruri, de faze întregi din viață și de oamenii lor. Trag linie și văd ce rămâne. Și mereu rămâne ceva bun dintr-un rău, un răgaz odihnitor dintr-o absență, o liniște de regăsire de sine după retragerea din peisaj a bruiajelor și posesorilor lor care te anexaseră ca pe un public numai al lor. A ieși din sala de spectacol e util când spectacolul e
Însemnări din balconul botanic by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12761_a_14086]
-
al unei despărțituri în perete " cu o altă încăpere, de unde își făcea de obicei apariția amfitrionul, instalându-se apoi comod în fața unei mese rezervate lecturilor publice. Sosisem destul de devreme, până a nu apuca să se adune lumea, așa încât am avut răgazul să-i arunc bibliotecii o privire atentă. De altfel, la acea ședință, n-aveau să participe mulți "sburătoriști", în totul nouă persoane: șase evrei și trei ne-evrei (în notațiile sale Lovinescu se înșeală asupra numărului și compoziției exacte, ceea ce
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]
-
română tîrziu, abia în 1977, fiind cuprinsă în volumul 7 din Opere). Revenit în țară, Vianu începe încă din februarie 1924 să țină cursuri la Facultatea de Filosofie din București, urmîndu-și pînă în anul morții vocația profesorală. Scrie permanent, fără răgazuri nejustificate, cu aceeași inepuizabilă apetență a cunoașterii. Este convins că doar un temperament problematic (în contrast cu unul contemplativ leneș) poate deveni generator de mare artă. "Pentru mine - spune el - interesanți sînt acei care gîndesc". Chiar dacă aici îi are în vedere mai
Mai by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12814_a_14139]
-
ei; fiecare având Fiarele,... având Fiara specifică. Cifra apocaliptică fascinează azi pe căutătorii de Absolut, secretul căruia, tenebros, fiind cum se va despărți definitiv omenirea de întreaga ei istorie, cum își va lua ea rămas bun, - dacă va mai avea răgazul s-o facă, ori s-o priceapă, - de la tot ce-a fost, de la... A FI SAU A NU FI, ACEASTA-I ÎNTREBAREA, până la... Nu credeam să-nvăț a muri vreodată,... de la Abia atingi covorul moale, Mătasa sună sub picior Și
Apocalipsa by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12283_a_13608]
-
viața nomadă... acea viață în care societatea nu are nici o putere asupra individului" și pentru "revoluția unuia singur" (Op. cit., p.144). Dezgustat de felul cum sunt puse în practică principiile crezute nobile ale revoluției proletare, el nu-și mai ia răgazul reflecției asupra fondului însuși al filosofiei și ideologiei ce le susține, ci motivează doar alterarea lor prin situația societății rusești abia aspirante la condiția burgheză, "la fel ca toate națiunile din Balcanii noștri, care ies lent din viața patriarhală". Și
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
și exploatate ca vulnerabilități profitabile pentru șefi. Radu Enescu era foarte fricos de reproșurile oficialităților, pe care le dramatiza apocaliptic în fața colaboratorilor. E apoi și mai surprinzător, ca să revin la subiectul debutului, că după 1990 Radu Enescu nu a găsit răgazul necesar pentru a-și reconstrui monografia Franz Kafka pe fundamente pe deplin oneste. Dar cine avea în anii ´90 disponibilitatea de a-și revizui texte corupte în contextul vechiului regim politic? Au rămas în paginile revistei "Familia" destule texte nepublicate
Eseul Corupt by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12328_a_13653]
-
o pânză de Andreescu, de care știam sigur că e autentică și pe care urma s-o studiez, am lipsit o oră de la domiciliu lăsându-l pe }uculescu singur cu cele o sută de fotografii. Nestingherit, pictorul a avut tot răgazul să-și facă o idee despre teancul de falsuri, mărturisindu-mi asentimentul său că nouăzeci dintre ele, reproduse în fotografiile cercetate, nu-i puteau fi atribuite lui Andreescu. Discuția începe sub cele mai bune auspicii - i-am spus eu, vădit
ION ȚUCULESCU, un erou al probității intelectuale by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/12454_a_13779]
-
l-ar putea constitui un poem târziu, Răscruce, din volumul Frunze (1961), din care citez patru versuri provocatoare: Sunt, poate, desfăcut, sunt, poate, ostenit, Câlcând pe aripi și pe punți de iască? Nu! Insul meu se cere însutit. Dați-i răgazul să renască." Acest început de mileniu e o "răscruce" în receptarea operei argheziene, simt că se pregătește un nou început, unul fecund. Starea de oboseală a postumității, impresia că opera zace "desfăcută" în părțile componente, ca în fața unei expertize ce
Premise pentru un nou Arghezi by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11652_a_12977]
-
convins, puțin cîte puțin, că face bine. La fel, hrănite cu știri prefabricate, personajele dintr-un soi de junglă ultracivilizată (dar tot junglă...) ajung să aibă blîndețea letargică a animalelor de cîrpă. Care seamănă cu bunătatea cum seamănă cu pacea răgazul dintre două bătălii. Despre asta e, de fapt, vorba. Despre un bine fără miză, zvîrlit anapoda într-o lume care plutește, plutește...Despre nesfîrșitele lupte pentru pacea Pămîntului. și despre niște "ciudați" care par "eroi" de limericks. Așa și încep
Fericirile by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11694_a_13019]
-
la conjuncturi: înainte de a compune au omis tot mai temeinic să se întrebe pentru cine, pentru ce și de ce o fac. Este motivul datorită căruia operele lor și-au risipit, vorba lui Paul Valéry, cele două coordonate antice ale perfecțiunii: "răgazul să se maturizeze și intenția să dureze". Muzicile savante au fost astfel tratate ca niște obiecte de unică folosință supuse perisabilității: adevărate cutii de conserve care, odată consumate (interpretate), sunt debarasate sau, în cel mai fericit caz, stocate, oricum, abandonate
Arhipelaguri by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11753_a_13078]
-
toate batjocurile lor, toate nelegiuirile, toate iuțimile cele dese izvorâte fie din suflet, fie din dezmierdările lor, toate dezgusturile și toate celelalte pe care le știu numai cei ce le pătimesc, va găsi firește că orice război are mai multe răgazuri decât 132 Idem, notă explicativă nr. 483, în Filocalia..., vol. IX, p. 233. 133 Sf. Grigorie de Nyssa, Viața lui Moise..., p. 235. 134 Jean-Claude Larchet, op. cit., p. 139. 135 Ibidem. 136 Panayotis Nellas, Omul animal îndumnezeit, studiu introductiv și
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
găsea pe toate cărările la un leu litrul, se putea lua chiar din lampa din salon cu abajurul de cristal mat, ornat cu crizanteme albe, galbene, înfoindu-și inefabil firele. Cum manifestam vii rețineri și pretindeam, cu rezultat incert, un răgaz de gândire în fața lingurii pregătite și amenințătoare, mama, ca să-mi dovedească ce ușor era, înghiți ea mai întâi porția de gaz. Și i se făcu rău pe loc. De atunci și până foarte de curând, medicina alternativă a fost exclusă
Nervi de primăvară by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11806_a_13131]
-
idee? C.H.: Cred că nu se poate dinainte programa așa ceva. Dacă am proceda întocmai - spațiul creației s-ar îngusta, s-ar restrînge, ar fi artificios... Ceea ce ați evocat a rezultat din elementul de atmosferă căruia a trebuit să-i acord răgaz, să-i permit să se dezvolte de la sine. S-ar putea ca cititorului să-i vină să exclame: Doamne, cum de este posibilă corelarea tuturor acestor motive? Cred că tocmai aceasta este activitatea creatoare: ea nu urmărește deliberat obținerea unor
Christian Haller Pe urmele mamei - în Bucureștiul de ieri și de azi by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12917_a_14242]
-
fiului meu mort la douăzeci și cinci de ani și un altul scris de unchiul meu mort la douăzeci și unu de ani. Regăsesc în revista Musa Bohemia acel poem scris de unchiul meu, Carlos Fuentes, în 1914: Mi-e teamă de odihnă, detest răgazul... Mă înspăimîntă noaptea. Căci atunci viața-mi devine un reproș, mă privește grav și îmi arată apoi îngrozitorul spectru, temuta bătrînețe. Nici unul dintre cei doi Carlos nu a ajuns la “groaznica bătrînețe”, însă teama de ceea ce nu poate fi prezis
Carlos Fuentes - Copiii by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/12938_a_14263]
-
întâiul război mondial. În cartierul Montparnasse, la Coupole, Rotonde, Select își găsiseră sediul Hemingway, Ezra Pound, Scott Fitzgerald, John Dos Passos, antrenați în dispute de idei înfierbântate, în întreceri sportive de amatori, examene de virilitate, în beții fără sfârșit. În răgazul interbelic, la Viena și la Berlin, artiști și scriitori de seamă puteau fi găsiți în aceleași puncte fixe (Stammtisch), preocupați din ce în ce mai mult de agravarea unei primejdii, isteria fascistă. Excelente portrete de romancieri, poeți, pictori, clienți permanenți în aceste localuri, pot
Uși deschise by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/12965_a_14290]
-
le spunea ascultătorilor: „Trebuie, așadar, astăzi să vă dau o răsplată pentru osteneala aceea, alcătuind pentru voi un discurs mai limpede. Căci nu trebuie să ții mereu încordată mintea ascultătorilor, fiindcă obosește repede. Nici nu trebuie să-i dai mult răgaz și libertate, căci și de aici, iarăși devine leneșă. De aceea felu rit trebuie să fie chipul învățăturii și trebuie să potrivești cuvântul, făcândul uneori mai laudativ, alteori mai polemic”<footnote Chrys., Exp. in Ps., 41, 1 (ed. rom., 209
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
întocmai și în operă. Amplitudine gata să se extindă asupra altor zări lirice, cea germană, bunăoară, interpretată în opoziție cu cea franceză, ca una revărsătoare de adânci sentimente, bogată, fremătătoare, supusă în consecință unui veșnic dinamism ce nu-i îngăduie răgaz să se întruchipeze într-o împlinire armonioasă - termen revenitor la exeget - a formei, foind, în schimb, de singulare personalități interiorizate, de pronunțat sentiment temporal, lirică, în fine, dezvăluind “un conflict aproape tragic între conținut și forma care se derobează”, în
Ion Pillat ex cathedra (II) by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13049_a_14374]
-
Gina Sebastian Alcalay Arareori ne găsim răgazul să ne oprim din mersul nostru împleticit prin hîrtoapele existenței de fiecare zi pentru a ne trage puțin răsuflarea și a reflecta: pentru ce ne zbatem atîta, ne omorîm cu firea pentru nimicuri, uneori chiar ne scoatem sufletul, fără să
Înainte de a fi prea târziu by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/13057_a_14382]
-
prea impulsive pe care Mrs. Barbara Stevens le lăsa exact așa atunci cînd avea chef. Luînd asupră-mi responsabilitatea de a anula întîlnirea dumneavoastră de vineri, spunea Miss Andrews, am obținut patru rezultate diferite: primo, să cîștig pentru doamna un răgaz de două zile pentru a lua o decizie; secundo, să anunț că doamna cinează la familia Windsor la Versailles, fără a menționa totuși acest lucru; tertio, să-i informez pe cei doi Fernandez de alegerea dumneavoastră, căci trebuie ca ei
Salvador Dalí - Chipuri ascunse by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13046_a_14371]
-
urma lor imaginară. Și-acesta încă nu-i decât un gând, Un joc târziu la masa ta de lucru în liniște și-n zarva citadină, Străin de câte-ai sta să te cutremuri De-ar fi să mai cunoști Apocalipsa - Răgazul tău, oricum nu intră-n calcul De ani, știind că soarele mai are Până la stins vreo două miliarde - Și-așa, glumind, te-apucă miezul nopții, Mai încercând să afli câte ceva Din spuza cam răcită-a vetrei tale. Să lenevești e
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/9049_a_10374]
-
era gata-gata să-l ajungă și să-l strivească, să-l facă praf și pulbere pe cel care-l iscase. Înainte însă de a face pasul următor, în prezentarea cercetărilor mele, abuzez de răbdarea și îngăduința dumneavoastră și vă solicit răgazul încă unei acolade asupra personajului. Când eram copil, am citit o biografie a lui Cristofor Columb, era o carte dinainte de '44, nu știu cum păstrată de tatăl meu, ferfenițită, scrisă de un autor cu nume nemțesc, Jacob Wassermann, și tradusă de Ion
Măștile by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/9337_a_10662]
-
lui Eminescu. Din el au crescut și G. Călinescu, și Perpessicius, C. Botez, I.E. Torouțiu, G. Scorpan, I. Crețu etc. Sub tăietura virgulei sale se întrevede o revoluție, o spargere a tradiției maioresciene. După cum se știe, el n-a avut răgazul să-și definitiveze ediția (iar ediția, odată apărută, nu este recunoscută de către el). Apoi, întrebările pe care le pune el Ediției princeps sînt fundamentale. Propune alt aranjament al poeziilor, demonstrînd că este posibilă o (altă) ordine a poemelor eminesciene, deci
Cu Nicolae Georgescu despre reeditarea antumelor lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93768_a_95060]