119 matches
-
în Dănești, de pe meleagurile unde mă duceau drumurile școlilor sau munca, mergeam numaidecât pe hudicioara dintre gospodăriile lui Vasile Popa și Costică Gorea, la capătul căreia, într-o ogradă cu gard din schini și umbrită de un pâlc de pomi rămuroși , se ascundea între tufe de liliac, viță de vie și pomișoară ultima căsuță din bârne a satului din veacul al XIX-lea. Scundă, cu prispe mărginite de cerdac la intrare, păstra tipicul vechilor locuințe moldovenești pentru care lungul pridvor însemna
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
sa muncă de închegare și finalizare a ultimului său volum, susținut fiind de adierea ușoară a vântului, de foșnetul discret al frunzelor, de zumzetul monoton al albinelor, aflate într-o neîncetată agitație și căutare, de ciripitul păsărelelor adăpostite în copacii rămuroși, de țârâitul invariabil al greierilor, de cântecul îndepărtat al unui cocoș, cu care își gratulează iubitele, de aerul încărcat de arome plăcute și nedefinite. Toate acestea, reunite ca într-o simfonie rustică orchestrată de Mama Natură, alcătuiesc fondul sonor care
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
frunzelor. În livezile tinere, aspectele parazitare sunt foarte variate și evidente; pomii continuă să prezinte reduceri de creștere datorită intrării în vegetație a mugurilor axilari și deci a opririi în dezvoltare a lăstarilor terminali. Ca aspect general, pomii sunt foarte rămuroși, tufoși, lăstarii prezentând o creștere aproape verticală. Frunzele au dimensiuni mai mici decât cele ce aparțin pomilor sănătoși, mugurii au codițe, iar fructele sunt fără gust și de dimensiuni reduse. Toate aceste simptome duc la reducerea an de an a
Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
-
informația bogată, obținută prin despuierea aproape exhaustivă a presei timpului și a arhivelor. Biografia lui Duiliu Zamfirescu este reconstituită minuțios nu numai pe baza documentelor (în primul rând corespondența), dar și printr-o permanentă confruntare cu opera. Autorul alcătuiește astfel rămurosul arbore genealogic al familiei, apoi compune portretul scriitorului la diferite vârste: elev, student, tânăr magistrat și gazetar, poet debutând la „Literatorul”, colaborator la „Convorbiri literare” ca discipol și prieten al lui Titu Maiorescu, în sfârșit, diplomat, academician și om politic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287124_a_288453]
-
au venit să ne ajute. Au proptit câte o scară de meri și peri, au luat câte o găleată cu toartă și s au urcat atenți în pomi. Eu m-am suit în mărul cel mai bătrân căci era mai rămuros și cu crengile mai încărcate de rod. Oltea a rămas jos, lângă coșărci, ca să le care cu mama în beci. Vasile și Ilie nici nu se zăreau. Erau tocmai în vârf și culegeau de zor. Din când în când coborau
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
a dus/ Unde ești, bădiță, nalte/ De mă lași pe așteptate/ Că eu mor de dorul tău/ Unde ești, nu te știu rău./ Taci, fetițo, c-am venit/ De când luna s-a ivit/ și te-aștept pe după casă/ Sub răchita rămuroasă/ Ai venit, bine-ai venit/ Suflețelul meu iubit/ Că eu ard de dorul tău/ căutându-te mereu./» − Frumos ați cântat, spuse Gheorghiță, păcat că n-am adus cu mine vioara ca să vă cânt; de altfel n-aș fi putut să
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
așa îmi și răspunde, o simt) : „gândește-te la mine/ în spațiul cel mai umilit/ te-am sărutat eu mortul ”. Acum doarme la doi pași de Daniel Turcea, în cimitirul Mănăstirii Cernica. Mormântul lui e sub un pom mare și rămuros, iar în imediata lui apropiere e o fântână. Ca în grădina Paradisului din poezia persană. Privindu-l, mi-am amintit de versul lui Baudelaire : Toujours le tombeau comprendra le poète. De-acum înainte, pentru el, va fi mereu liniște și
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Înțeleg că înainte de revoluție n-au avut literatură scrisă. Pe această înălțime care domină orașul, se mai pot vedea ziduri ruinate, rămășițe ale palatului regelui de odinioară al Abhaziei, Bagrat IV. Cei mai răspândiți arbori în laturea străzilor sunt oleandrii, rămuroși, bogat înfloriți alb, roz și roș. 5 noemvrie 1955 [CUVÂNT LA SĂRBĂTORIREA A 75 DE ANI]* Mulțămesc din toată inima pentru laudele ce mă covârșesc și dragostea ce mă împresoară. În euforia mea sîmt totuși că picură un strop de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de acord 1000/100. Totul se Învârtise În jurul unui desen neinspirat al vreunui grafician elev sau profesor de la aceeași prestigioasă unitate de Învățământ hușeană care, În mod corect, sărise În ochii cenzorului: „Un desen reprezenta un fel de arbore Înalt, rămuros, format din mîini cu degete prelungi care țineau Între ele țigări aprinse din care fumul se ridica Închipuind liane, trupuri mlădioase de femei ce Îmbrățișau arborii care se Înălțau dintr-o ceașcă de cafea”. Motivația perfect valabilă: „Fiindcă, În loc să combată
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
spațiu rezervor de energii propice lumii în care pământul începe să se usuce. Exact vârsta inițiatică constituie momentul metamorfozei din pădure: „Tocmai ajunsese flăcăiandru, când o dată, bând apă dintr-o urmă de cerb, începu să-i crească păr și coarne rămuroase, prefăcându-se cu totul în cerb: alerga prin pădure și zbiera ca dobitoacele, numai cu sor’sa vorbea ca oamenii”. Cerbul de culoarea soarelui va constitui o direcție de interpretare și în colindele de fată mare. Încă un argument pentru
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
caise turtite cu zecile pisicile-n jur miorlăite și-arcuiau coada făcând nasul lung bașca rotindu-și și ochii cât ceașca iar când mergeau să se culce blana li se-nfoia în somn la fiece răsuflare caisa face rău înfrigurat-febrilă rămuroasă dulce încă și azi mai salut pisicile din parcare Nu m-aștept ca textul acesta să ofere o explicație definitivă în privința caiselor. El nici nu contestă, nici nu probează ce simt la vederea caiselor. Mai multe aflu despre asta din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
truda a fost din cale afară mare și fără nici o izbândă. Parcă perise sămânța sălbătăciunilor. Osteniți, descurajați și mai cu samă flămânzi, căci nu mai era mult pănă la amiazăzi, ne-am întrunit cu toții la umbra unui stejar singuratic și rămuros, care străjuia ca un pusnic în mijlocul câmpului și acolo am ținut sfat unde să ne ducem ca să ne înfiripăm cu nițică mâncărică și băuturică, deoarece nu luasem merinde cu noi, în speranța că ne vom întoarce mai curând acasă, speranță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
șapte trepte de lemn, un acoperământ al tindei, în chip de fronton grec sprijinit pe două coloane zvelte, dădeau albei clădiri acoperite cu tablă un vag stil neoclasic. De o parte și de alta a largului pridvor, doi tei străjuiau rămuroși. [...] Înlăuntrul casei, o odaie pe dreapta, cu o fereastră în față și două laterale, dând cu ușa înspre sală, alcătuia camera de meditație și de lucru a lui Gh. Eminovici, iar în zilele mari salonul de primire a musafirilor. La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
și voi vă bucurați. Urmați-mă, O turme ale mele; acum vom coborî în vale. O ce gustoși sînt strugurii, care-nfloresc sub soare! Ce limpede șipotul stîncii, gonind printre nisipurile daurite! Ce reci linele adieri ale văiugii, si brațele rămuroșilor copaci! 450 Ferește-ne de soare; veniți și hai să stăm la umbră. Luvah al meu aici m-a așezat într-un tărîm încîntător și dulce, Și fructe datu-mi-a și ape-ncîntătoare, si dealuri calde și vai reci. Aici
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
scenei din cimitir!). Sigur, ea, sfâșierea, poate aminti de eminescianul „Unde vei găsi cuvântul/ Ce exprimă adevărul?“, dar, în fond, este vorba despre criza modernă a clivajului dintre „cuvinte și lucruri“ (scindarea se produce și la nivelul sinelui, între „meridionalul rămuros băutor de soare negru“ nervalian și „stâlpul de familie bau-bau“ domestic, între „eul meu mistic“ și „batracianul ateu“). Deși își clameză neputința („n-am scris la ghidul supraviețuirii poetului/ deși m-am născut anume să scriu/ ghidul supraviețuirii poetului./ neputința
Nostalgia Euridicei by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2731_a_4056]
-
Toate sunt în veșnică pândă și distrugere. E un asalt continuu al puternicului asupra slabului, al urâtului asupra frumosului, al haosului asupra armoniei.� Dar nu refuză cadrul... Ludic, amar, cu largi răsfățuri discreționar digresive, tot atâtea capcane ale unei acțiuni rămuroase, condusă, pe alocuri, în clară manieră urmuziană, romanul nu-și divulgă cu ușurință cheile. Aluzivă la stări contemporane, dacă nu din imediata actualitate, narațiunea se refugiază cu voluptate în volutele irealității, ale magicului, satisfăcând verva cu grad înalt de gratuitate
Un roman al hipersimțurilor by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16119_a_17444]
-
fumuriu-încețoșată, cu podul acela când depărtat, când, dintr-o dată, împreună cu tine, chiar în fața ochilor; alerg spre cineva supus să stea la rând din motive practice, sau în amintirea mea și, cu glas întretăiat, te inițiez într-ale abisului liricii vătămătoare, rămuros michelangeliană și de o surditate tolstoiană, care se cheamă Poemul Sfârșitului. A ajuns la mine întâmplător, dactilografiat la un Remington: fără semne de punctuație. Dar despre ce ar mai fi vorba, dacă nu de descrierea mesei pe care a fost
Avanpremieră editorială - Rilke - Țvetaieva - Pasternak - Roman epistolar -1926 by Janina Ianoși () [Corola-journal/Journalistic/10814_a_12139]
-
unui om a cărui rațiune de a fi a fost arta și pe care Dumnezeu l-a hărăzit cu norocul de a se putea exprima original, adăugînd un cerc ce-i al lui pe trunchiul cel mare, și puternic și rămuros al artei sculpturale românești. E dimineață și meșterul este în atelierul său. Modelează, reflectează, primește prieteni. Povestește și își aduce aminte ce-a fost o viață de om, 95 de ani, din care 75 închinați, cum spune prietenul lui, Corneliu
Întîlniri cu Ion Irimescu by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/14234_a_15559]
-
sprijin/ în peștera din care vii tăiat în două/ ca o stalacmită.// Nu simt în tine frumusețe,/ pe cât un veșted vânt pornind,/ plural al simțurilor, auz în pipăire,/ miros în dezbinare. Prin tine vocea/ mi-aș recăpăta-o, și gustul rămuros./ Lichid copil de cuarț, fraged ca melcul/ imaginându-și zborul. În solzi, în zale, în armuri mă oglindești indiferent.// Implor un cer întreg să te îndrume,/ dar nu spre trupul meu. Înăbușit te-aș/ naște mort albastru. Cu-aceleași mâini
Necititele by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7752_a_9077]
-
negustorimii de altădată, a trădărilor vechi și noi). Măiestria stă în detalii, în tipologiile unor personaje de neuitat, iar reușita - într-o "poveste de dragoste pe mai multe niveluri". Nu toată lumea îl citește ușor pe Rushdie, care, prolix, cu limbaj rămuros și plin de vorbe, vorbe ("E distractiv să citești o carte în care nu înțelegi chiar totul", declară autorul) acordă cuvintelor tradiționala importanță orientală și, ce să mai ocolim adevărul, mai pierde șirul. Referirile culturale (nu numai orientale, ci și
Pentru lumile care dispar... by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14634_a_15959]
-
Emil Brumaru Vei mai fi vreodată-n Rouă, să-ți sărut Ceafa crud lăsată De păru-abătut Moale peste mine, Lîng-un vechi dovleac, Și, fără rușine, Trupul să-ți desfac în raze, sub pomul Rămuros și-umbros? Rană-s. Și-s doar omul Cu dulci pofte-n sos...
Scrisoare by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16523_a_17848]
-
Emil Brumaru Vei mai fi vreodată-n Rouă, să-ți sărut Ceafa crud lăsată De păru-abătut Moale peste mine, Lîng-un vechi dovleac, Și, fără rușine, Trupul să-ți desfac în raze, sub pomul Rămuros și-umbros? Rană-s. Și-s doar omul Cu dulci pofte-n sos...
Scrisoare by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16767_a_18092]
-
pe cărarea nocturnă a venit vremea în care poeții vor putea locui în fîntîni vor putea dormi în miezul inimii lor cu izvoarele nesupuse și de nesupus vreodată scurt pe doi oboseala poate fi învinsă numai cu somnul cel intens rămuros numai cu somnul cel intens somnoros somnul de bronz al purității neliniștite imflamate pînă-n străfunduri scurt pe doi submarinul celebru nautilus va pleca numai cu mine și cu iubita mea în marea epocala senzaționala călătorie numai cu mine și cu
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/12775_a_14100]
-
Și Grigore Cugler Apunake. Despre el aflăm o mulțime de informații biografice inedite, căci, investigînd detectivistic, Adrian Alui Gheorghe a găsit la Timișoara o rudă (verișoară?) - Adelina Cugler-Fodorac, ce păstrează arhiva familiei (înnobilate de Maria Tereza la 1744), arborele genealogic rămuros al celor nouă generații de la stabilirea în România a familiei austriece, și are informații complete despre viața plină de "fenomene" a lui Grigore Cugler, născut la Roznov în 1903 și mort la Lima, în Peru, în 1972. Un personaj și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16566_a_17891]
-
minte un cal înclină-te-n gînd/ spre blînda lui umbră de fum// feuda cu flori ca-n straniu căuș/ coboară spre micile stînci/ rîzînd mă gîndesc în fîntînă să cad/ crezînd că-am murit să mă plîngi// ce joc rămuros în simplu veșmînt/ un alb fără pată sub cer/ și uite că trec lungi trenuri spre șes/ și rupt e întregul mister// și totuși va fi că poate vom bea/ la masă aproape curînd/ privindu-ne-adînc cu ochii închiși/ vin dulce
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]