169 matches
-
Ateneului s-a cuplat la rețeaua de amplificare a Pieții Palatului și, în plină cuvântare a lui Ceaușescu, a introdus în stație o bandă sonoră înregistrată anterior, la represiunea din fața Catedralei de la Timișoara. Pe banda se aud urlete de femei, răpăit de mitraliere și scrâșnete de tancuri. Pe 21 decembrie, cănd bandă este introdusă în stația de amplificare de echipă din podul Ateneului, lumea adunată la miting aude răpăitul de gloanțe și urletul femeilor dinspre zona Victoriei. Cei prezenți intra în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
privea. Fostul aviator coborî din pat, se apropie de radio și-l deschise. Fanfara cânta un marș înălțător. Un marș de pe vremuri, își spunea. O muzică ce se urcă la suflet. Aș vrea să dorm legănat de marșuri, ca un răpăit de ploaie pe tabla casei. Astfel, se simțea în siguranță pe pământ, în casă, lângă soba cu portița deschisă. Înălțimile, cerul, nu-l mai chemau. Războiul se sfârșise, avioanele zburau în alte scopuri. Muzica ce venea prin eter i se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
ca la nuntă. M. M.: Spiritul de haită. S. B.: Da. Apropo de spiritul de haită, haideți să vă mai spun o fază de atunci. Era Paulescu, militarul aproape analfabet de care vă povesteam. În seara în care s-a răpăit, Paulescu al meu (că era în grupa mea, îmi era în subordine la plutonul de cercetare) era în planton la croitorie, în capătul Divizionului, exact spre biută. Și trage și el de-acolo. Vă dați seama că el era în spatele
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
Cultelor. În timp ce stăteam de vorbă cu Ștefan Ionescu și cu ceilalți redactori, au venit primele vești despre groaznicul masacru din Piața Teatrului. Mulțimea cântase imnurile legionare și asculta discursurile lui Radu Gyr și ale celorlalți vorbitori, când au început să răpăie salvele de mitraliere trase în plin omorând și rănind sute de legionari (multe fete și copii) pentru vina de a fi ascultat discursurile și de a fi intonat cântecele legionare. Versiunea lui Antonescu va vorbi însă despre... atacarea Palatului Telefoanelor
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
se ridică de pe bancă, merge în adăpostul pe jumătate îngropat în pămînt și se întoarce destul de repede la partenera sa întru aprecierea naturii inerte. Sînt sigur că la noapte va ploua, spune el. Îmi place atît de mult cînd ploaia răpăie pe acoperiș, susură ea abia auzit. Și eu gust astfel de momente. Cînd sînt cu tine, plăcerea este infinit mai mare. Cu siguranță că bucuriile scurte sînt nu numai intense, dar și mai prețuite. Sînt scurte dar îndelung așteptate și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Îmi spune, între altele că, pentru a ține departe de casă furnicile, trebuie să li se aducă ofrande pe brazdele proaspăt săpate primăvara, în spatele casei, fiindcă ele sunt spirite ale strămoșilor. Sunt încântat de stropii deși ai ploii care cad răpăind și aruncă un pod de apă ce unește insula cu marea. Atunci am senzația că mă aflu pe o corabie, plutind la voia întâmplării prin apele primordiale. Trebuie să mai spun că Aia nu locuiște aici decât din când în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
apropia în galop un pâlc de călăreți. Un corn mugi răgușit în turn, dând de veste că Domnul se apropie. Lanțurile zornăiră și podul scârțâind coborî cu zgomot, deschizând peste șanț drum spre cetate. Ștefan intră primul și tropotul galopului răpăi ritmat pe blănile podului. O duhoare de hoit îl izbi în față și ridică ochii de unde venea putoarea. Alături cu poarta, pe ziduri, legate de metereze, atârnau funii în care, bătuți de ploaie și de vânt, se legănau spânzurate cinci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
longobard născut arian? IV La domeniul gintei, Vibana a avut grijă de casa mea și de lucrurile mele cu aceeași tragere de inimă cu care Penelopa s-a îngrijit de cele ale lui Ulise. Multe zile-n șir ploaia a răpăit deasupra caselor, urmată de vântul negru de la răsărit, și totul a fost îngropat sub zăpadă. Ansoald s-a întors la Concordia. Și s-a petrecut ceva la care nu m-așteptam: m-am îndrăgostit de Vibana. N-a fost vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
așezarea taberei. — Stăpâne! În confuzia bătăliei, Nobunaga fu cât pe ce să calce În picioare un soldat de-al său Îngenuncheat În fața lui, cu o lance Însângerată alături. — Cine ești? — Maeda Inuchiyo, stăpâne. — Inuchiyo? Ei, treci la treabă! Luptă! Ploaia răpăia pe cărările noroioase, iar vântul mătura solul. Crengile copacului de camfor și brazii din jur se frângeau, prăvălindu-se la pământ. Apa șiroia de pe ramuri, peste coiful lui Yoshimoto. — Stăpâne, pe-aici! Încoace! Patru sau cinci vasali ai lui Yoshimoto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
de vânt și de ploaie. Era orbit de noroi. Oriunde privea, se vedea numai sânge. În momentul când alunecase și căzuse, văzuse că, În imediata apropiere, nu erau nici inamici, nici aliați. Cadavrele zăceau Îngrămădite unele peste altele, iar ploaia răpăia pe spinările lor. Sandalele lui de paie erau mânjite cu stacojiu, În timp ce-și croia drum printr-un râu de sânge. Unde era seniorul cu dinții Înnegriți? Voia capul lui Yoshimoto. Ploaia chema. Vântul chema. Inuchiyo nu era singurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
urâtă, numai cu doi dinți în gingia de sus". Coșmarul este implacabil prin recurență; simțurile eroului se ascut atât de tare, încât simpla utilizare a organelor senzoriale devine inutilă: "Astă babă mă lua la goană, și eu fugeam de-mi răpăiau tălpile; sfărâmam bolovanii, săream șanțurile, treceam prin mărăcini; oasele călcâielor mi se înjunghiau și mi se oprea răsuflarea. Și baba, după mine, în spatele meu, cu mâna de umerii mei; îi simțeam suflarea ei de gheață și îi vedeam, fără să
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
pâlnia în mintea copiilor miturile de aur ale scripturilor iliesciene. Mameluci expirați, dușmani de moarte ai literei scrise, pe care nevestele îi foloseau maximum la cumpăratul pâinii și-al pungii de lapte, și-au bombat piepturile și-au început să răpăie mecanic despre splendoarea vremurilor pe care urmează să le trăim, până la vama timpurilor, sub oblăduirea gigantului Emanat. Drept răsplată, precupețele și mamelucii au început să fie avansați în grad. Mi s-a povestit de cazul unora, de pe la Caracal, cărora li
Vremea „colectorilor” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13408_a_14733]
-
totul a început să se miște prea repede, jefuitul băncilor și eroul acestor întreprinderi au devenit anacronice, John Dillinger este din alt film, mafia italiană a descoperit că banii se fac și altfel, cu white gloves, și mai puțină acțiune, răpăit de mitralieră Thompson și sânge pe caldarâm. Statul a descoperit la ce este bună o poliție federală, când inițial nu era dispus să acorde fonduri pentru a finanța lupta cu crima transfrontalieră, iar avantajul poate fi capitalizat cu succes în
For he’s a Johnny Good Fellow... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7024_a_8349]
-
scârțâie puternic... Momentul în care C. trece peste pietroaiele vinete brăzdate de șuvițe albe de silex ale drumului și deschide portița de lemn ținând în brațe snopul tânăr de grâu cules și cum se apropie el de cișmeaua deschisă ce răpăie cu putere, liberă și prinde snopul de grâu verde încă de țeava cișmelei având în acel loc o sârmă înnegrită ca un fel de zgardă... C. întârzie lângă cișmeaua făcând zgomot cu jetul ei de apă neîntrerupt trimis departe, în timp ce
Fiicele Indiei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15697_a_17022]
-
Se aud tunetele. Se aude lumea, aruncîndu-și duhoarea. Sperma. Ploaia. Se aude plouînd, în îndepărtate locuri. În care nu ai auzi, poate, nici punînd urechea la pămînt. Se aud stropii. Toți stropii. Pe rînd. Nu toți odată, cum se întîmplă. Răpăind. Viața mea răpăind. Peste viața ei. Ce vom face peste zece ani? Ce vom fi? Sau peste douăzeci? Niște bătrîni obosiți. Asta e. Și nu vrem să acceptăm. Nu acceptăm nici în ruptul capului. Capul ne rămîne pe umeri.
Poezie by Mihai Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6591_a_7916]
-
Se aude lumea, aruncîndu-și duhoarea. Sperma. Ploaia. Se aude plouînd, în îndepărtate locuri. În care nu ai auzi, poate, nici punînd urechea la pămînt. Se aud stropii. Toți stropii. Pe rînd. Nu toți odată, cum se întîmplă. Răpăind. Viața mea răpăind. Peste viața ei. Ce vom face peste zece ani? Ce vom fi? Sau peste douăzeci? Niște bătrîni obosiți. Asta e. Și nu vrem să acceptăm. Nu acceptăm nici în ruptul capului. Capul ne rămîne pe umeri.
Poezie by Mihai Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6591_a_7916]
-
o paloare suspectă se putea ghici la lumina unui scăpărat de brichetă masca unui surâs bovaric Poate doar căzuse în ea însăși (de frica tăcerii) acolo pe terasă și-acum domnișora poetă trăgea cu coada ochilor la ploaia albă ce răpăia ca o mitralieră romantică vizavi peste pădurea de brazi în urmă cu douăzeci de ani 1984 prietenilor mei Când treceam pe strada cu lumină tăcută și îți povesteam în șoaptă despre eul meu din timpuri interbelice ba chiar imperiale tu
Doi poeți - Eugen Bunaru by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/3324_a_4649]
-
poate atunci voi înțelege zădărnicia oricărei rugăciuni. Căci Dumnezeu le-a îndeplinit pe toate, încă înainte să fi fost cineva să se roage. Deasupra Atlanticului Unde ne întâlneam? Deasupra Atlanticului. Cuvintele, prin aglomerare, se condensau în două umbre verticale, ce răpăiau din palme și-și dădeau târcoale, ca-ntr-un flamenco, ce, treptat, topea bătrânul aisberg al timidității crase care deja ne consacrase. Eu tropăiam mărunt în spuma fustelor. El avea păr și ochi de matador. Și nu ne speriau vapoare
lui Geo by Anca Pedvis () [Corola-journal/Imaginative/12372_a_13697]
-
care ar fi fost, pasămite, denaturată de urmași. E o tentativă sortită eșecului. Nimic nu poate fi denaturat dacă nu conține morbul denaturării. în chiar clipa așternerii pe hîrtie a sintagmei "dictatura proletariatului", mitralierele, neinventate încă, s-au auzit deja răpăind. Marx și Engels n-au crezut că societatea fără clase se va instaura printr-o bătaie cu flori. S-a schițat, în anii declinului, o cosmetizare a doctrinei, prin căutarea în cuprinsul ei a unor oaze de adevăr și subtilitate
"Va urma" by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11635_a_12960]
-
nazismul comunismul scularea și stingerea totdeauna cînd noaptea e mai dulce ciocîrlia a fost nu privighetoarea dar cînd culorile zilei și ale nopții se uniformizează cum dimineața la mare cerul cu apa se împreună parcă e o pînză ploaia și răpăie ce-o fi făcînd dracula singură dacă eram acasă își băga capul îi încape perfect în subțioara mea ce să mai aștept alcoolul în papilele mele provoacă mici hurducături dezastre ale gustului cum o fi sîngele tău pe limba mea
cînd nu înțeleg mă joc by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/13459_a_14784]
-
în fiecare clipă în care vreau suntem isterici. tot ce ne resistă e torsionarea spațiu pentru crize. RUE 302 avem timp de liniște. îmi port decadența ca pe o copertină care alunecă peste liniile de tensiune în fiecare primăvară un răpăit de lăcustă ne ajută să ne regăsim tu care nu iei niciodată durerea nici nu mă poți face să rămân. corpul tău în savoarea cărnii mele. lasă-mă să nu văd. disperați în mers corpuri sparte al tău pe pauză
Poezie by Andra Rotaru () [Corola-journal/Imaginative/9539_a_10864]
-
Stadionul Three Rivers a măturat tot statul Pennsylvania de la vest la est, iar acum le bate în ferestrele de-aici, din Joseph Street nr. 89, în ramurile joase ale fagului care este mândria grădinii lor, și, din când în când, răpăie pe acoperiș și se revarsă șuvoi de pe acoperișul verandei din față. - Ia să văd ce citești, îl roagă Harry și întinde un braț lung de pe fotoliul rabatabil. Enervat, Nelson îi aruncă volumul, un manual gros despre arta vânzării automobilelor, scris
JOHN UPDIKE - Rabbit bogat (fragment) by George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/6583_a_7908]
-
-l auzi pe Manny cum înjură. - Se făceau mânăreli la vitezometru? - De unde-ai învățat expresia asta? - Din carte. - Păi... Nu-i rău deloc, îi trece lui Harry prin minte, să aibă o discuție pe bune cu puștiul, în timp ce ploaia cade răpăind. Nu știe de ce îi dă o stare de neliniște faptul că puștiul citește. De parcă ar complota împotriva lui. Se spune că cititul ar trebui încurajat, dar nu se spune și de ce anume. - Știi că falsificarea kilometrajului e-o infracțiune. Dar
JOHN UPDIKE - Rabbit bogat (fragment) by George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/6583_a_7908]
-
mai ai decât un nenorocit de an până la absolvire? Vocea îi devine răstită, iar băiatul pare alarmat. Se holbează la taică-său cu gura căscată, iar punctul întunecos, întredeschis, împreună cu orbitele ochilor formează trei găuri într-o față găunoasă. Ploaia răpăie pe acoperișul verandei în șuvoaie. Janice și cu maică-sa coboară de la Familia Walton cu ochii în lacrimi. Janice își șterge lacrimile cu degetele și izbucnește în râs. - Ce prostie să te lași așa dus de val. A scris în
JOHN UPDIKE - Rabbit bogat (fragment) by George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/6583_a_7908]
-
sonor, ci și, invers, la felul cum vor fi citite sculpturile lui Peter Jecza în relație cu muzica ce le exprimă? În mod firesc ar trebui să auzim în fiecare obiect din bronz expus de Jecza același dangăt de clopot, răpăit de tobe sau bocet arhaic pe care le-a surprins Remus Georgescu. În mod firesc, ar trebui ca sculpturile lui Peter Jecza să ne ridice prin vibrația lor sonoră aproape de muzica sferelor și de dilatarea ocultă a spațiului la Platon
Ekphrasis by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/12219_a_13544]