87 matches
-
reușesc, am văzut pe cineva zvârcolindu-se prin fum și deodată m-am gândit oare pe unde-or fi Puiu și șoricelul pe care voiam să-l scalpăm, ajunsesem foarte aproape de flăcări, auzeam cum trosnesc spicele arzând, suna exact ca răpăitul mitralierelor din filme, știam c-o să cad și-o să arunc mingea direct în foc, și atunci am auzit cum Romulus Frunză îmi urlă numele, urla că acum mi-a sosit ceasul morții, înaintea mea se înălțau flăcări galbene, și atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
cu mintea, că mai să uit unde mă aflu. În sală e acum perfect Întuneric și publicul din jurul nostru amuțește, nerăbdător. Bătaia de tobe se amplifică, dar pe scenă nu se Întîmplă absolut nimic; e același Întuneric ca de smoală. Răpăitul se aude tot mai tare și Încep să mă stresez. E un pic cam sinistru. Ce naiba fac, n-au de gînd să Înceapă să danseze odată ? CÎnd au de gînd să tragă cortina asta ? CÎnd au de gînd să... Buf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
cu al său haiku, al 18-lea citat: Pescăruș pe mal privind nemișcat marea filozofând zen. Florin Grigoriu, București, 17 noiembrie 2010 HAIKU Pe țărmul mării nicio urmă-n nisipul ud - doar veșnicia Seară de vară - cvartetul de broaște și răpăitul ploii Vuietul mării și-n surdină brotacul - vremea-n schimbare Frunze uscate - peste noapte pașii toamnei pe iarbă Crizanteme albe - sub ploaia frunzelor privirea-ncețoșată Se lasă ceața - doar turla bisericii găsește cerul Fluviul cenușiu sub fuioare de ceață - cerul nicăieri
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
să te despoi de cruste. O oră. Și încă una. Și o a treia, și nici un luminiș în care să te poți odihni fără primejdie. — Țară de căcat! — Liniște! Se auziră primele împușcături, clare și îndepărtate. După aceea, nimic. Apoi, răpăitul mitralierelor. Consultară busola și harta. Veneau dinspre Nord-Vest. — Sergent, cine e pe-acolo? — Compania „Charlie“, domnule locotenent. — Aș zice că are probleme. Haideți, să-i dăm o mână de ajutor. Grăbiră pasul, uitând de căldură și de cruste. O nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
se zicea, cu mercur și uraniu, mai bine rămînea În Legiune, acolo era mai multă siguranță. Nu era pentru Thomas o astfel de viață; nu trecuse niciodată de o anumită margine a aventurii, iubise asfaltul, nu jungla, barul, nu tranșeea, răpăitul tobei de eșapament, nu cel al mitralierei, fetele frumos mirositoare, nu prostituatele găsite la repezeală Între două bătălii; și nici curaj destul nu ar fi avut: nu ar fi putut să omoare un om; asta Încheia discuția. Thomas, mai ales
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
a anului 1944 oamenii din satul nostru au văzut pe cer trei avioane care se roteau într-un carusel îndrăcit urmărinduse între ele. Parcă erau păsări de pradă care ar fi vrut să se sfâșie și până în sat se auzea răpăitul rapid ale mitralierelor. Deodată unul din avioane s-a lăsat pe o aripă scoțând o dâră de fum și s-a prăbușit în Pădurea Statului. Spunea tata că din cele trei avioane unul era românesc și două rusești. Unul din
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
am văzut, locul apariției unei fantome. Pinul semnalează întotdeauna posibila prezență a invizibilului. În Takasago, pentru a descoperi secretul pinului (așadar, pentru a accede la adevăr), secret păstrat din timpuri imemoriale și a cărui dezvăluire e ajutată de muzică, de răpăitul tobelor, dar și de nelipsitul dans al zeului care își manifestă prezența, a fost nevoie de o lungă călătorie. Pinul, puntea, călătoria, luntrea, veritabile elemente structurale ale oricărui no, sunt intim asociate în această piesă, în care dansul lui shite
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
că spectacolul lui Visarion ne-a oferit o viziune mai profundă și tragică, într-un cadru istoric în care schimbarea nu schimbă nimic, destinul istoriei fiind lipsit de sens. În termeni teatrali, această schimbare a fost subliniată cu eficiență prin răpăitul "tobelor istoriei" în momentele de traziție importante în piesă. Faptul ca zgomotul tobelor acoperea atunci în parte conținutul unei replici crea tocmai senzația de lipsă de sens a schimbării. De fapt, structura insăși a întregii drame se întemeiază pe această
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
și trecut. Dat fiind că însuși motorul revenirilor este de natură auditiva, peisajele ce apar în amintire au, s-a văzut, trăsături sonore. Imaginea acustică utilizată că vehicul al reîntoarcerii nu este o apariție singulară în poezia quasimodiană: parfumul și răpăitul ploii din Rugăciune către ploaie, creație ulterioare poeziei Ulicioara au aceeași funcție: Mireasma bun-a cerului / peste ierburi, / ploaie pe fruntea serii. Voce nuda, te-ascult: și inima scurmată-ncearcă trufandale dulci / de sunet și-alinare; / și mă deștepți, adolescent
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
al clopotului adus de Constantin bei de la Viena. Ca într-o răscoală a sunetelor, prindeau să-i răspundă, ascuțit și rapid, zeci și sute de clopote parcă înspăimântate că o să-și piardă rândul. Și iar amuțeau. O clipă doar, apoi răpăitul de toacă îl împresura pe Selin de peste tot ca loviturile de grindină, iar în rafalele de bătăi seci se distingea doar prin rezonanța nobilă a metalului același prim dangăt de clopot venit de undeva de foarte departe. Când tăceau toate
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
spătar. A doua zi, înainte ca să plece Curtea la Târgoviște, divanul a aprobat legea prin care se desființa văcăritul, darea pe care Brâncoveanu o înființase constrâns de austrieci. Toboșarii băteau tobele în piețele târgurilor ca să se adune prostimea și când răpăitul ritmic înceta, dieci cu glasuri pițigăiate citeau documentul prin care mulțimea era anunțată că Io Ștefan Voievod în marea lui grijă pentru norod ridică apăsarea plății văcăritului ca fiind nedreaptă și silnică, blestemându-i pe cei care în viitor ar
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
asemenea teme, ar fi avut răbdare sau pasiune pentru astfel de controverse ? Autenticitatea portretului Simonettei ? Exagerat de circum specți, chiar asupra existenței înseși, cândva, a unui asemenea model ? Cosimo devenea cu anii tot mai extravagant, ursuz, solitar. Fericit să asculte răpăitul ploii, să primească descărcarea de ape a cerului „vertical, drept în creștet și pe umeri“. Îl îngrozeau, însă, fulgerele și tunetele, se ghemuia într-o manta, să nu le vadă și să nu le mai audă, după ce zăvorâse ușile și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
fierbinte. „Un August Prostul în acest cotidian mlăștinos și rece a devenit orfanul dumitale, distinsă Doamnă... L-am văzut, da, i-am văzut, pentru o clipă, chipul prelung, fruntea, sprâncenele, buclele blonde, ochii mari, în care tremura lacrima.“ Aude, presupun, răpăitul frenetic al ploii. Nici un gest de surpriză sau consimțire, glacială nepăsare. Compartimentul se încarcă de o ciudată energie obscură, suspiciune și presentimente și neputința de eliberare. „Așa sunt trenurile, doamnă, poartă tot felul de rătăciți în căutarea nălucilor care să
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
peste grădină se așternu acalmia... lansă câteva supoziții: - Greierii s-au ascuns în căsuța lor de sub pământ! Bunica îl contrazise, - Nu! S-au pitit după câteva frunze mai răsărite! Ploaia caldă porni liniștit... se așternu tăcerea peste grădini, întreruptă de răpăitul monoton al picăturilor de apă, care curând se transformară în bulbuci. În capsula semirotundă, ermetic închisă toți urmăreau desene animate la televizor. Instantaneu în noul portal se făcu îngrămădeală... serveau cereale cu lapte! Radu luă fericit o linguriță, apoi alta
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
din grămadă roata din față a unei biciclete: cum se învârtea și se tot învârtea. Dar se poate întâmpla și ca această descriere a masacrului să fie numai o imagine fabricată ulterior, care este pusă în scenă din cauză că, încă înainte de răpăitul final, eu îmi părăsisem deja postul de la fereastră și nu văzusem nimic, n-am vrut să văd nimic. Fără mitraliera ușoară, arma care-mi fusese încredințată, doar cu carabina mea, am părăsit casa negustorului de biciclete și m-am topit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
unei rachete explodând pe cer, alergam parcă cu încetinitorul, așadar o secvență prelungită de film, până când un șanț, care mărginea ogorul, ne-a oferit adăpost. Rusul sau, cum spuneam noi, Ivan, nu a întreprins nici o încercare de a ne găsi. Răpăitul a încetat. Nici o altă rachetă care să fi luminat câmpul. Numai luna din când în când. Și, un iepure, care s-a îndepărtat țopăind atât de încet, de parcă nu ar fi avut de ce să se teamă de noi. Așadar, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
nostru: un chip obosit, mahmur de propria noastră beție. Între sex și înger au trecut milenii. Și vîrstnicii privesc cu suspiciune reîntîlnirea cu prietenii copilăriei. Se tem de amintirea îmbătrînită. Spațiul devine licoros, prelungit. În cameră, prin zgomotul monitoarelor și răpăitul ploii care îneacă vocile, Don Juan îl simte pe bolnavul V. și nu-i convine acest viitor. Cum nici un viitor proiectat nu lar satisface. Un rest de luciditate din el îi spune: „-Fii atent, după moarte vei plăti. Vei plăti
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
mai feroce, pe măsură ce se apropia miezul nopții. De data asta, nu mai aveam pretextul că mă duc după o carte; nici că mi-era prea cald sau nu mă simțeam bine. Probabil că aș fi putut să zac acolo, ascultând răpăitul ploii pe geam și din când în când câte un tunet și mai curând sau mai târziu aș fi ațipit. Dar la numai o jumătate de oră după ce am fost sigur că toată lumea se culcase, am ieșit de sub pături și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
suport să stau singur. Așa că Duncan dădu la o parte Învelitorile lui și se apropie de perete, iar Fraser se Întinse lîngă el și stătu nemișcat. Nu-și vorbeau. Dar, ori de cîte ori cădea o bombă sau se pornea răpăitul antiaerienelor, Fraser tresărea și stătea Încordat - ca un om pe care Îl doare ceva și este lovit și Îmbrîncit. Curînd, Duncan se trezi că se Încordează și el, dar nu de frică, ci prin contaminare. — Dumnezeule! spuse Fraser, rîzÎnd. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
-i scape un sfidător, vesel, „Ha!“. Cred că ne-am așteptat cu toții să facă același lucru și-n meciul cu cancerul. În urma lui Jill au rămas cei trei fii ai ei și soțul care tocmai a coborât din lift. Aud răpăitul elegant al pantofilor lui negri traversând pătratul central din fag care ar putea fi folosit pentru ceaiuri dansante dacă acesta ar fi un loc pentru altfel de activități, mai blânde. Amândoi am ajuns la serviciu Îngrozitor de devreme: Robin ca să recupereze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Iară, dai apă la pești! Badea Noe, plin de fiere, A plesnit-o pe muiere: Prin al lacrimilor strop, Ai stârnit un alt potop. Numai din pricina asta Ni s-a prelungit năpasta... Era epilogul paradei și regimentele se depărtară, în răpăitul ploii, spre locul de încartiruire. Greierele-viorist șopti sfios la urechiușa tinerei furnici cu ochi prelungi de cobalt: Oare cum au reușit să efectueze acest uimitor moment în mișcare? Prostuțule! îl bruftului alintător tânăra furnică. S-a dat pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
un genunchi în pământ și cu pușca bine sprijinită în umăr, trage către creastă. Un corp în uniformă germană se prăbușește. Aproape fără suflare, cu gâtul prins parcă în sârmă ghimpată, Marius gonește mai departe. Detunăturile aruncătoarelor se combină cu răpăitul continuu al puștilor mitralieră. În jurul lui, unii fac mișcări bruște, ca apoi să cadă la pământ. Sare peste morți și răniți. Inima bate nebunește, gata parcă să iasă din piept. Se oprește o clipă să-și tragă sufletul, la adăpostul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cunoștință și cu Donald Bisset, care știe să spună povești, dar nu se pricepe deloc să organizeze o vacanță. Și, mă rog, ce-l face pe Donald Bisset să spună? „Iarba care înverzește și copacii care cresc. Bubuitul tunetului și răpăitul ploii. Copiii și animalele, la care țin atât de mult. Eu îmi scot pălăria în fața unei buburuze! Îmi place să mângâi pisicuțele și să merg călare... Îmi place să scriu, să joc pe scenă, să desenez... Când îți plac toate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
lui Hartley în mâna mea la cinema, cu mai bine de patruzeci de ani în urmă. Am început să străbat lunga încăpere, în timp ce ciocănitul muncitorilor de jos părea să fi devenit mai ritmic, mai distinct, mai rapid, mai stăruitor, asemenea răpăitului acelor huruitoare de lemn pe care japonezii le numesc hyoshigi, folosite pentru a crea un moment de suspense, sau pentru a prevesti damnațiunea în teatrul japonez, și de care am făcut și eu adeseori uz în propriile mele piese. Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
așa. Ne-am dat seama imediat că lângă venerabila clădire, într-un cort ca de circ, începuseră concomitent repetițiile pentru un spectacol în aer liber dedicat... Zilei îndrăgostiților. Ce-a urmat a fost un coșmar. Adagio a fost învins de răpăitul tobelor din exterior, cele 5 piese de Webern au pălit în fața rafalelor trase de chitarele bas, orga și sintetizatoarele au alterat poezia variațiunilor opusului 127 al lui Beethoven, bubuitul de pedală a contrapunctat Maestoso, iar șirul de răcnete fioroase a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]