68 matches
-
România, zâmbeam și priveam cu Îngăduință infinită bagajul meu proaspăt distrus În timpul tranzitului, Gara de Nord, controlorul mitocan. Am plâns când mi-am revăzut copilul. Dar starea de bine, de purificare, de progres erau eterne. Mă simțeam după acest curs precum calul răpciugos din poveste care s-a scuturat și a devenit armăsar falnic. Am Început anul școlar eu energie de TGV, scriind pe toate tablele: 1. Citiți acasă, măcar 20 de pagini zilnic. 2. În clasă suntem parteneri și ne Îmbogățim reciproc
Caleidoscop by Anca Aparaschivei () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93364]
-
rar, te rog, nu Înțelegea nimic, dar Bobby pricepuse că Juan Lucas avea o plantație În zona pădurii virgine. Un centru experimental, mai bine zis, cu lingviști care studiau dialectul triburilor chuncho și cu tot ce trebuie, pînă și niște răpciugoși din secta Martorii lui Jehova se pare că sosiseră În ultimul timp. — Și cine se ocupă de asta, darling? De ce nu rni-ai povestit nimic? — O să mergem s-o vedem Într-o zi; amenajăm un mic aeroport pentru avionetă. Am angajat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ce elan nebun avem uneori în a (re)deveni europeni. Treceam zilele trecute pe strada Lăpușneanu din Iași (da, strada pe care Rebreanu a întors capul după o frumoasă doamnă ș.a.m.d.), mă uitam la programul de la cel mai răpciugos cinematograf din oraș, când m-a izbit în moalele capului un vals așa-zis vienez. Respectivul provenea de la niște difuzoare montate în vreo trei-patru locuri, de la un capăt până la celălalt al străzii. Interesantă treabă, îmi spun, și privesc în jur
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
din suburbii. Însă nu se zărea nici urmă de tatăl ei. Îl întrebă pe paznicul parcului, care îl recunoscu posomorât după descriere și avu impresia că-l văzuse mai devreme vorbind cu un mic huligan cu o javră de câine răpciugos. Își amintea pentru că javra purta nici mai mult, nici mai puțin decât o eșarfă roșie și se întrebase cine și-ar găti câinele în felul acela caraghios. Fran simți o zvâcnire de teamă. Oare tatăl ei intrase în vorbă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
whiskey. Doar o mulțime de scaune și mese de sufragerie. Locotenentul Price Îl Împinse pe Tulloch la o parte. — Mese de sufragerie? Crezi că am venit aici să luăm masa de prînz? Se uită la fațada stadionului, de parcă albeața ei răpciugoasă era o provocare la adresa pielii lui palide. Jim evită țeava puștii Îndreptată spre capul lui. — Erau bufete și dulapuri. — Dulapuri? se băgă Tulloch Între ei. Locotenente, asta ar putea fi ceva. — Bine... Price se calmă singur. Atinse arsurile de țigară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
munți. Cum ieși în șosea însă, îl zări pe Matei venind spre casă. Unde-ai plecat, bă rămășiță? îl întîmpină acesta de cum îl întîlni. La pescuit, răspunse Bărzăunul uitîndu-se în altă parte, de parcă frate-su ar fi fost un cal răpciugos. Adevărul e că Bărzăunului nu-i convenea deloc să i se spună "rămășiță". Ce dacă era cel mai mic din familie și apăruse pe lume mult mai tîrziu ca ceilalți frați? E vina lui?... Auzi tu expresie: "rămășiță"! Și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
și piețe, apa curgea prin șurub. La rudele de la țară mai veneai să iei o găină și smântână și să te uiți de sus, deh, țărani. Astă vară am fost la Călan într-un bloc. Marquesianism pe dos. Blocurile sunt răpciugoase, scările - știrbite, șurubul cu apă - închis. Cocseria nu mai poluează. Stă. Vara trecută am mai trăit o experiență năucitoare. La Călan-Băi s-a făcut un motel excelent și o discotecă tip Ring în aer liber, pe lângă bazinele romane renovate. Și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
a dărui altora exact ce nu le trebuie. Pe de o parte, angoasele tale, pe de alta, vioiciunea cu care le înfrunți. Nota bene! Nu că le învingi și, ca să nu par didactic, să ne mai înfruptăm puțin din planșele răpciugoase ale trecutului pe care, dacă stau bine și mă gândesc, le privesc și nu-mi vine să cred că le-a dispărut culoarea vie a musculaturii pictată în secțiune, iar forma simțurilor estetice a devenit o mâzgălitură. * * * F ie din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cortul. Pustiul inundase orașul, lăsând la voia întâmplării să circule doar câinii înfometați. Dintr-o tornadă de gunoaie răsări Nilă, mestecând între roțile dințate ale creierului noi axiome și postulate. Lumina palidă din vitrinele magazinelor desena contururi murdare pe asfaltul răpciugos, Cofetăria "Venus" de pe Strada Regală trimitea prin vitrină o pată paralelipipedică. Restaurantul "Lotca" proiecta o plasă. Casele își prelungeau umbrele punctate de ochii uriași ai ferestrelor mascate cu perdele portocalii sau roșii. O ușă deschisă în grabă zdrențuia geografia umbrelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
-l miră. Se răscolea prin cameră, neputând să stea locului, iar eu, răbdător, l-am așteptat. Pentru că eu pot înțelege tot. - În ce direcție curge timpul? m-a întrebat brusc, așezându-se pe un scaun meschin și scoțând din buzunarul răpciugos din cauza pielii rupte și plesnite pe alocuri a parpalacului de piele pe care-l poartă ultima țigară, pentru că mereu mai are doar una. Are un pachet cretin de doar trei țigări, ceva ce nicăieri nu mai există. Dumnezeule, ce om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
capăt, ibrice de ceai și urina printr-o verighetă, pentru a-și recăpăta vigoarea sexuală. La următorul stâlp al prispei, rana unui înjunghiat era tratată, de la distanță, ungîndu-se cu o alifie descântată lama cuțitului ce provocase rana. În sfârșit, Filofteii, răpciugoasa domnișoară de pe strada Alunișului, călfărița îi transcria un filtru de dragoste, potrivit căruia puterea menstrelor, "florile roșii ale sexului feminin", adunate și amestecate în băutura următorului pretendent, era suficientă să-l oblige pe oricare purtător de nădragi să se năpustească
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
iubită, prietenă de-a mamei. Cu înfățișarea ei cadaverică și imobilitatea sa de cartof, spirit nemuritor?... Nu prea părea... Păi, atunci dai și peste mortăciunea de mătușă-mea, Haricleea și pici la controversă. Fiindcă, în mod sigur, mătușă-mea cea răpciugoasă nu era spirit nemuritor... - Pițipoanco, zboară-i dintele și potcovește-l!... Mortăciunea fumurie garibaldește că tu ai plăti-o și pe cursa asta, scămoșatule... Însă nici n-apucă Spectrul să se bucure, că ultima petală, cea de-a patruzeci și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și toate astea de-a lungul „nu știu cîtor ani de existență blestemată”. Nu. El, Oberlus, oricine ar fi fost și de oriunde ar fi venit, nu era deloc dispus să se lase tratat ca un cîine vagabond, lovit și răpciugos, fără ca nimeni să Își aducă aminte că trăise și el cîndva pe lumea asta și că fusese ceva mai mult decît o mască tragică de groază și repulsie. El, Oberlus, grav rănit, Însetat și singur, părăsit la capătul universului, avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
frumusețea lui. Putea să fie țanțoș sau drăgăstos, putea să-ți manânce din palmă, sau putea să se Înfurie și să se dea la alți cai, ba chiar și la oameni. Era fie mândru precum o stâncă uriașă, fie un răpciugos de animal care cădea din picioare. Dar, oricum ar fi fost, când te privea, credeai că Înțelege tot ce spui deși el, bietul cal, n-avea să vorbească niciodată. Cum-necum, falnic sau bătrân, blând sau bun - toate neamurile din câmpia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Babă de Plastic, faimoasa Zână Mitralieră. În schimbul a două ruble, ea îi dezvălui voievodului unde se aflau pitite armele tatălui său: paloșul Kutuzov cu tăișuri în diagonală și un dolohov T-415. De asemenea, în grajdurile fostului I.A.S., tânjea răpciugosul Pierre, vestitul armăsar de tracțiune cu 5 viteze, de fabricație sovietică. Atât îi trebui dogelui: îi aruncă lui Pierre 3 pumni de jeratic, încălecă, zbură peste podul unde bătrânul împărat tocmai își trăgea bretelele din blană de urs și zăbovi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ei verde cu bleu. Avea un belciug prins de o sprânceană, o grămadă de obiecte metalice Îi atârnau de urechi și două țepușe Îi ieșeau din bărbie. Din fericire, avea pe el niște chiloți, dar păreau atât de vechi și răpciugoși, Încât aproape - aproape - că mi‑am dorit să nu‑i fi avut nici pe‑ăștia. A scos țigara din gură, a expirat Îndelung și a adresat aproximativ În direcția mea un salut din cap. — Salut, a zis el și mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
experienței nemijlocite. Cele trei ipostaze pun în lumină cristalizarea treptată a conștiinței de sine și a cunoașterii celorlalți. Fiul cel mic al craiului este neofitul (neinițiatul), care nu „vede“ esența dincolo de coaja aparenței (bătrâna care îi cere un bănuț, calul răpciugos). HarapAlb este eroul supus inițierii, ajungând treptat să acționeze nu la îndemnul calului sau al Sfintei Duminici, ci din imbold interior (după ce se sfătuiește cu gândul). Ultima ipostază, cea a prințului ce va deveni împărat, a inițiatului ilustrează, doar în
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
ne faci o vizită la Londra. Ne-am distra de milioane! Nu știu ce să zic, Becky... Se oprește ca să soarbă din cutie, și mi-l Închipui În cine știe ce birou de fițe din SoHo, tolănit pe un fotoliu prezidențial, În blugii ăia răpciugoși antici pe care-i place să-i poarte. Mi-am planificat călătoria asta În Orientul Îndepărtat.. — Zilele trecute l-am văzut pe Jude Law pe stradă, arunc În treacăt. Locuiește destul de aproape de noi. La celălalt capăt al firului se lasă
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]