69 matches
-
cadavre. Chiar dacă nu e vorba de un personaj în carne, pene, gheare și oase, ci mai degrabă de un simbol, autorul nu uită să îi pună în seamă o astfel de meteahnă. Una care a și impus conotația malefică a răpitoarei de-a lungul secolelor. În Istoria ieroglifică însă, Vulturul impune doar prin forță și rapacitate. Acestea sunt atuurile și argumentele sale: de el se tem toți (Vulpea, bunăoară, își mărturisește direct teama, care i-ar și justifica atitudinea servilă). Ca
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
ezitare: Vulturul, monarhul, este pasărea rea, lipsită de orice atribut al spiritului, conducătorul temut, iar nu iubit, pe când Brehnacea reprezintă una dintre puținele figuri stimabile ale Istoriei ieroglifice, egala întru înțelepciune a Lupului. Chiar dacă ea ocupă poziția fruntașă în ierarhia răpitoarelor, în imediata apropiere a Vulturului, are capacitatea de a-și tăgădui natura și de a evolua pe calea spiritului. De a se îndrepta, în cheie alegorică, către "soarele dreptății". Deși este plasată, în mod absolut firesc, dată fiind reputația sa
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
a evolua pe calea spiritului. De a se îndrepta, în cheie alegorică, către "soarele dreptății". Deși este plasată, în mod absolut firesc, dată fiind reputația sa simbolică, în proximitatea monarhului absolut care este Vulturul, Brehnacea face figură discordantă în șirul răpitoarelor din carte. Încă de la prima sa apariție, ea are o anumită distincție: "Iară între pasiri era o Brehnace bătrână, carea în multe științe și meșterșuguri era deprinsă (că mult să îndrepteadză cu învățătura tinerețile, dară și știința mult créște și
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
împrumutate de la stăpânii săi, ci și unele pe care aceștia și-ar fi dorit să le aibă sau pe care se străduiesc să le afișeze ori, după caz, doar să le mimeze. În orice caz, atât de mare este prestigiul răpitoarei în Evul Mediu, încât însuși regele Siciliei, Frederic al II-lea, redactează un tratat, De arte venandi cum avibus, în care șoimul este vedeta incontestabilă. Înaintea sa, un îmblânzitor de șoimi de la curtea regelui Roger al II-lea al Siciliei
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
și altele asémenea acestora, carile într-o dzi singe de nu vor vărsa și moartea nevinovatului de nu vor gusta, a doa dzi perirea sa fără greș o știu"5. Autorul nu are pic de simpatie pentru această tagmă a răpitoarelor, cu toate că aici Inorogul își va găsi doi protectori: Șoimul și Brehnacea. Primul nici măcar nu participă la soborul animalelor și păsărilor, părând un personaj de decor. El este doar numit, alături de slujitorii devotați ai Corbului, ca unul care nu iese din
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
intemporabilității. Țîșnită din textura unei povestiri hărțuite, vlăguite, demise din rolul său, dă lovitura de grație desfășurării acesteia prin caracterul său de punct fix, frizînd absolutul: "sunetul complet al îmbăierii unui copil/ o pată în văzduh de care se feresc răpitoarele/ mîinile bătrînilor rotunjesc în zer un creier de schimb" ( Lentilă). Sau: "un pumn de vînt/ învățat să bată măsura/ în fortăreața de carbon a melancoliei" ( se întoarce precum un asin). Sau "moartea un diapozitiv color și moartea cu gaița pe
Epic și antiepic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13660_a_14985]
-
o cutie având aproximativ 30-40 cm lungime, 20-30 cm lățime și 25-30 cm înălțime, cu acoperișul mobil, care basculează în jurul unui ax sau a două balamale. La un capăt al acoperișului se fixează o greutate mai ușoară decât cea a răpitoarei ce urmează a fi prinsă, iar la celălalt capăt se fixează momeala, cu un cui. ... Articolul 7 (1) Capcana de reținere, prin cablu Collarum, are elementele constitutive prevăzute în figura nr. 3, astfel: ... a) dispozitiv de declanșare cu suportul pentru
ORDIN nr. 44 din 11 ianuarie 2013 pentru aprobarea caracteristicilor tehnice ale curselor şi capcanelor care se folosesc în scopul capturării exemplarelor din speciile de faună de interes cinegetic. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/248154_a_249483]
-
a lungul timpului dezvoltarea păstoritului, ocupație de la care derivă însăși denumirea acestor munți. Animalele sălbatice frecvente sunt cerbul, căpriorul, țapul, ciuta, porcul mistreț, ursul, pisica sălbatică, lupul, vulpea, bursucul, iar dintre animalele mai mărunte veverița, vidra, nevăstuica, dihorul, heldia; dintre răpitoarele cu pene mai numeroase sunt bufnița, gaița, uliul, cioara, iar dintre celelalte păsări găinușa , gotca, gotcanul. Mai rar, se puteau întâlni în zonă râsul, jderul, iepurele. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Pipirig se ridică la de locuitori, în
Comuna Pipirig, Neamț () [Corola-website/Science/301662_a_302991]
-
stăncuțe și ceva ciori grive, iar prin tufișuri, coțofene. De asemenea sunt mulți grauri. Vrăbiile se întâlnesc prin sat, iar rândunicile și lăstunii s-au rărit considerabil.Păsările de câmp întâlnite mai des sunt prepelița, potârnichea, ciocârlia și ciocârlanul, precum și răpitoarele, eretele și uliul. Prin poduri se adăpostesc răpitoarele de noapte, huhurezii și cucuvelele, detestate dintr-o superstiție stupidă. Prin pădure ar mai fi existat bufnițe, dar acum mai sunt doar granguri, mierle, sturzi, ciocănitoare, sticleți, cinteze, pițigoi și pupeze, și
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
coțofene. De asemenea sunt mulți grauri. Vrăbiile se întâlnesc prin sat, iar rândunicile și lăstunii s-au rărit considerabil.Păsările de câmp întâlnite mai des sunt prepelița, potârnichea, ciocârlia și ciocârlanul, precum și răpitoarele, eretele și uliul. Prin poduri se adăpostesc răpitoarele de noapte, huhurezii și cucuvelele, detestate dintr-o superstiție stupidă. Prin pădure ar mai fi existat bufnițe, dar acum mai sunt doar granguri, mierle, sturzi, ciocănitoare, sticleți, cinteze, pițigoi și pupeze, și desigur, vestiții cuci. Din păcate turturelele au dispărut
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
mai deschisă. Fazanul gulerat este mai mare la corp, ouă mai de timpuriu și se pretează foarte bine la creșterea artificială în țarcuri. În natură este mai greu adaptabil, în primul rînd datorită culorii sale mai deschise, care îl expune răpitoarelor. Cere ocrotire și îngrijire mai intense decît fazanul comun, altfel dispare. Fazanul mongolic A fost adus în Europa, pentru prima dată, în jurul 1900, în Anglia. Originar din centrul Asiei ( Turkmenistan ). Este cel mai mare fazan din România, cocosul atingînd 1
Fazan () [Corola-website/Science/308521_a_309850]
-
de mestecat ai koalei încep să se tocească, eficiența lor scăzând. La un moment dat, marginile se tocesc complet iar animalul va muri de foame. Koala au puțini prădători; câinii dingo și pitonii mari pot să-i vâneze, pe când păsările răpitoare (cum ar fi bufnița puternică și acvila) sunt pericole pentru pui. Nu sunt prea afectați de paraziții externi, în afară de căpușe în regiunile de coastă. Koala pot de asemenea suferi de râie de la sarcoptul râiei, sau de ulcere de piele de la
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
de piatră (Mortes foina), veverița (Scirus vulgaris), hermelina (Mustella ezminea), nevăstuica (Mortella mirolis), etc. Arifauna pădurilor mixte este bine reprezentată prin specii ca: huhurezul, mare (Steix ulalensis), gaița (Garullus glandacius), porumbelul de scorbură (Calumba aenas), etc. Aici cuibăresc și majoritatea răpitoarelor, ca. uliul păsărar, uliul porumbar, șorecarul comun, șoimul (Pernis apivarus), acvila țipătoare mică (Aquila pomarina). Acolo unde locul pădurilor a fost luat de fânețe naturale, terenuri arabile și livezi, sunt prezente: potârnichea (Perdix perdix), fazanul comun (Phasianul colchicus), prepelița (Coturnix
Vișeu de Sus () [Corola-website/Science/297021_a_298350]
-
mistrețul (Sus scrofa); dintre răpitoare mai importante sînt: rîsul (Lynx lynx), lupul (Canis lupus), vulpea (Canis vulpes), jderul (Martes martes). Păsările sînt reprezentate de specii că: cocoșul de munte (Tetrao urogallus), cocoșul de mesteacăn (Lyrurus tctrix), destul de rar întîlnit ș.a.; răpitoarele sînt reprezentate prin acvile, creți etc. Dintre reptilele care ajung pînă în zona înaltă amintim: vipera comună (Vipera berus) și șopîrla de munte (Lacerta vivipara), iar dintre broaște, Rana temporaria. Fauna ihtiologică este bine reprezentată în apele repezi de munte
Munții Suhard () [Corola-website/Science/306308_a_307637]
-
ale tigrului s-au micșorat din pleistocen până în prezent (excepție face subspecia tigrilor siberieni). Acest fenomen este caracteristic mamiferelor din pleistocen și oferă informații despre scăderea bioproductivității sezoniere a mediului și/sau despre micșorarea dimensiunilor medii ale prăzii ( în cazul răpitoarelor ). Oseminte din holocen au fost descoperite în insulele Java și Borneo. Colții de tigru aflați în posesia băștinașilor din Borneo au fost, după spusele acestora, ai unor tigri sălbatici pe care strămoșii lor i-ar fi ucis 4-7 generații mai
Tigru () [Corola-website/Science/305901_a_307230]
-
polyantha" Pe teritoriul Chișinăului au fost înregistrate 27 specii de mamifere, 89 specii de păsări și 14 specii de reptile și amfibii. Dintre mamifere se întâlnesc mai des cârtitele, aricii, șoarecii de câmp, liliecii, diferite rozătoare, veverițele ș.a.. Dintre animalele răpitoare pot fi enumerate nevăstuicile, dihorii, jderii. Își fac cuib 53 specii de păsări, altele sunt migratoare, celelalte obișnuiesc să rămână numai în timpul iernii. Cercetările efectuate demonstrează că în prezent pe teritoriul or. Chișinău populează cca 89 de specii de pasari
Chișinău () [Corola-website/Science/296703_a_298032]
-
de limier. Având simțul olfactiv deosebit de dezvoltat, este capabil să caute perseverent pe urme reci dar și proaspete, chefnește (latră scurt) caracteristic, iar în timpul goanei latră pe un ton înalt, răsunător, ce poate fi auzit de la mari distanțe. În timpul vânătorii, răpitoarele cu păr de statură mai mică sunt prinse și sugrumate, vânatul mare este mânat și oprit. Latră persistent vânatul oprit sau rănit. Rezultatele unor cercetări istorico-arheologice atestă că, la stabilirea lor în bazinul panonic, ungurii au adus cu sine, în afară de
Copoi ardelenesc () [Corola-website/Science/319821_a_321150]
-
copoiului sau bracului ardelenesc i s-au format în condiții specifice de climă, de relief și condițiilor de vânătoare. Mână și oprește excelent. Simțul mirosului este dezvoltat. Caută perseverent pe urmă rece, pe urmă proaspătă, lătratul scurt, intermitent, este caracteristic. Răpitoarele mai mici cu păr sunt sugrumate, vânatul mare mânat și oprit. Latră persistent vânatul oprit sau rănit. Lucrează individual și departe de conducătorul lui, cu ocazia unei vânători aleargă chiar și 80-100 km. Totdeauna se întoarce la locul de pornire
Copoi ardelenesc () [Corola-website/Science/319821_a_321150]
-
femelele nasc 2-7 pui (frecvent 4-6). Femelele primipare nasc mai puțini pui (2-5), ulterior având câte 6-7 pui la o naștere. Perioada până la maturizarea sexuală este, de asemenea, scurtă, de circa două luni. Figurează pe lista de hrană a tuturor răpitoarelor de zi și de noapte. Este vânat de mamifere mici carnivore (dihori, nevăstuici, hermine, bursuc, jderii, pisica sălbatică), apoi de vulpe, bursuc, mistreț, ursu, șerpi și păsări răpitoare: ciufii, huhurezii, bufnițele, striga Esze gazda a numeroși ectoparaziți (acarieni, purici) și
Șoarece scurmător () [Corola-website/Science/333702_a_335031]