157 matches
-
în fine îndreptai privirea asupra lui don Caldero... fața sa întunecată era mai palidă decât totdeuna... el era ca un cadavru și numai ochiul său întunecat zăcea necontenit asupra mea. - Astăzi e 12 august, murmură el înaintea sa, împăcare cu răposata...... domnule conte, dați-mi vița de păr. El o primi și eu, ca beat, mă sculai de la masă și mă îndreptai cătră ușă... Nu știam de nemica, încă Caldero mă urmă: - Iertați, domnule conte, purtarea mea posomorâtă, însă azi sânt
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
din zăpăceala generală iscându-se hazul, destul de îndoielnic. Așa se întâmplă în Politica babachei (după Edmond Gondinet), Nerușinații (după Émile Augier), Pățania lui Dumitrache, Uite popa... nu e popa („Convorbiri literare”, 1882), Un leu și un zlot (1910), Moștenire de la răposata (1910, după Eugène Labiche). Temele care îl preocupă pe publicist se regăsesc în revistele lui teatrale, „politice și umoristice”. Discursurile patriotarde din Cameră, farsa alegerilor, dezbaterile sterile ale Academiei, situații ilare din presă, administrație, învățământ sunt persiflate în Vicleimul (1881
ROSETTI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289375_a_290704]
-
1886-1888), București, 1888; Trotuarul Bucureștiului. Tipuri și impresii, București, 1896; Dicționarul contimporanilor din România (1800-1898), București, 1898; Scump... dar face!, București, 1902; Între Capșa și Palat... Impresiile unui trecător, București, 1904; Un leu și un zlot, București, [1910]; Moștenire de la răposata, București, [1910]. Repere bibliografice: Caragiale, Opere, IV, 427-428; Olimpiu Boitoș, Biografiile românești ale lui Ubicini, Cluj, 1932, 44-46; B. Brănișteanu, Max, DMN, 1934, 9 886; Radu Rosetti, Familia Rosetti, II, București, 1940, 88-89; Brădățeanu, Comedia, 151-152; Dicț. lit. 1900, 753-754
ROSETTI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289375_a_290704]
-
căsătorit întâi cu sora cneazului Kievului, Simion Olelkovici, Evdochia (căreia Ștefan, „vorbitor de slavonă ucraineană”, îi zicea Ovdotia, folosind forma cu prefacerile fonetice pretinse de limba ucraineană; așa cum apare într-un act din 9 iulie 1466: „pentru sufletul sfânt al răposatei mamei noastre Maria și pentru sănătatea doamnei Ovdotia...”), cu care s-a cununat, pe 5 iulie 1463 (cam târziu, a zis un învățat, la șapte ani - știa și Ureche, insinuând chiar că am avea de-a face cu o hierogamie
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Kiuta Lia (Chiutaia). Și membrii familiei (Pană, fratele Doamnei Marica, nu s-a alăturat surghiuniților), și boierii credincioși (mai târziu, prin 1746, unul dintre ei va pomeni într-un zapis acele timpuri „când eram eu surghiun la Chiuta Lia cu răposata Doamna Marica a răposatului Constantin Vodă Brâncoveanul și cu ginerii Mării Sale...”). Brâncovenii au stat în apropierea Munților Caucaz până în primele luni ale anului 1717. „Șef al familiei” era acum văduva (căreia îi mai rămăseseră în viață cinci fete și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
răscumpărată în suferință, a cărei creștere o priveghease până la urmă.”329 A repetat acea decizie (redactată în termeni ce țineau cont de tradiția juridică a familiei: „așa am tocmit de bună voia mea, mai vărtos luând izvod de la moașe-mea, răposata jupâneasa Mariia ot Coiani și au tocmit pren zilele tătâne-meu, răposatul Șerban-vodă”330) și în partea ei, care îi excepta de la moștenire pe frații mai mari. Hotărârea a fost atacată, chiar dacă jupâneasa Elina a scris acea „carte” (evocată în
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
romanul-povestire, cititorul poate avea impresia că asistă la reprezentarea unei tragedii grecești. Totul decurge după datină, totul se încadrează în ritual. Încăperile casei din Omida, curtea, ulița satului, cimitirul par o scenă largă, pe care se joacă spectacolul morții. Bocirea răposatei, ceremonia funerară, ospățul, pomenile compun acțiunea vie, în plină desfășurare, iar reflecțiile, amintirile, tânguirile fără glas ale povestitorului îndeplinesc rolul corului din teatrul antic. În cimitir, lume multă, înghesuială, clopotele jelesc, preoții cădelnițează, rostesc rugăciuni, un „Doamne miluiește”, repetat până la
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
numai să le dau douăzeci de prăjini cu acte și vaca pe numele lor. Fiind pe înțelesul tuturor, aluziile înveseleau întreaga adunare. - Răutatea asta a ei a avut-o din tinerețe moașa Paraschiva, observă cea mai vârstnică dintre vecine. Trăia răposata soacrăsa, și nu ea l-a îndemnat pe Murgoci să dea în mâne-sa ? - Doamne ! se înfioră Soltana. - Feciorul ei drept, continuă vecina, și a dat în babă, pus la cale de Paraschiva. Mare păcat ! O dată, de frica fecioru-său, a
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Samuraiul asculta de fiecare dată tăcut, rupând surcele. Erau povești despre scoaterea duhului de vulpe, sau despre bărbați ce fuseseră înșelați de vulpi pe care samuraiul le auzise și el în copilărie povestite de bunica și de mama sa, amândouă răposate acum. Nimic nu se schimba câtuși de puțin prin locurile acestea. Sosi și prima zi a Anului Nou. În vale se aduceau ofrande de mochi zeilor Anului Nou și se găteau niște mochi cum nu mâncau în fiecare zi, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Întrebat femeile trecute de treizeci... „Tocmai asta-l chinuia. Unde să-și găsească omul femeia potrivită? Pentru un astfel de melesteu i-ar fi trebuit o iapă zdravănă de tot...“, au zis cele de cincizeci. „Pesemne, Dumnezeu s-o ierte, răposata avea și ea ceva deosebit“, conchiseră cele de șaptezeci... „Vă caută moartea pe acasă și gândul vă este numai la prostii!“, le mustrase Mașa... În sfârșit, babulea Tatiana era atât de pornită pe această nouă pacoste trimisă În lume de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
neglijabilă. Nu, susțin În continuare ceea ce am spus la Început. Există și un instinct Împotriva aruncării În Lumea de Apoi. Punerea În scenă, pentru o asemenea conversație, era În sine curioasă - covoarele verzi, glastrele mari, draperiile de mătase din sufrageria răposatei Hilda Gruner. Aici Govinda Lal, mic, Încovoiat, adumbrit, cu tenul lui auriu-ruginiu, fața și barba pline, era ca un ornament sau o pictură orientală. Chiar și Sammler pica sub această influență, ca o siluetă În culori indiene - obrajii roșii, părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
se temea să nu fiu eu. Ceea ce nu putea ea spune, nici măcar încet în inima ei, avea să cuteze să exprime doar bătrânul Astaghfirullah, e adevărat că printr-o parabolă. După ce s-a ridicat în picioare spre a face elogiul răposatei, el s-a adresat mai întâi unchiului meu: — Se povestește că un calif din vremea veche își pierduse mama, la care ținea așa cum tu țineai la mama ta, și că începuse să se tânguie fără nici o reținere. Un înțelept s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Astfel, Jausá rămase singur, cu obsesia și cu spectrele sale invizibile. În curînd, hotărî că soluția consta În depășirea acestei condiții de invizibilitate. Indianul avusese ocazia să vadă, la New York, cîteva rezultate ale noii invenții numite cinematograf și Împărtășea opinia răposatei Marisela că prin camera de luat vederi se absorbeau suflete, al subiectului filmat și al spectatorului. Urmînd această linie de raționament, Îl Însărcinase pe Fructuós Gelabert să turneze metri după metri de peliculă pe coridoarele de la „Îngerul negurii“, În căutarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
au vizionat-o În particular, Îi dădu foc cu mîna lui și Îi sugeră tehnicianului să uite de chestiune, cu ajutorul unui cec de o generozitate indiscutabilă. Pe atunci, Aldaya era deja titular al majorității proprietăților dispărutului Jausá. Unii spuneau că răposata Marisela se Întorsese să-l ia cu dînsa În iad. Alții au observat că un cerșetor care semăna foarte bine cu defunctul milionar fusese văzut vreme de cîteva luni prin Împrejurimile cetățuii, pînă cînd un automobil negru, cu perdele trase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
mai apropiată coloană și rupe evantaiul pe care îl ține: — Aș vrea ca împăratul Hsien Feng să te fi îngropat cu el! urlă el la mine. Ai înșelat Curtea și ai exploatat bunătatea și vulnerabilitatea împărătesei Nuharoo. I-am promis Răposatei Sale Majestăți să fac dreptate. Aș vrea să o rog pe Majestatea Sa, împărăteasa Nuharoo, să-mi acorde sprijinul. Se întoarce spre ea: împărăteasă Nuharoo, chiar o cunoașteți pe femeia care stă lângă dumenavaostră? Credeți că ea ar fi satisfăcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ne amintim și de o scrisoare prin care „Constantin feciorul lui Manole Moraet ș-a Măriicăei” spune că cele trei fălci de vie ce sunt în Dealul lui Epure „acele vii au fost partea maicii mele, a Măriicăei, ce-i răposată. Și ea la săvârșirea ei... cu limbă de moarte... au dat acele vii,... la Sventi Sava... Deci și eu,... cu toată inima mea, ș-am datu și eu acele vii,... cu cramele și cu vase și cu grădini, cu totu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
gras... 14 La Colegiul Tehnic nici nu se punea problema tăierii vițelului cel gras - cel puțin nu pentru Henry Wilt. Iminența vizitei celor de la CNAA de vineri, care - din câte se părea - urma să coincidă cu înălțarea din mormânt a răposatei doamne Wilt, provocase ceva similar cu panica. Consiliul de conducere se întâlnea într-o ședință aproape neîntreruptă, iar circularele circulau cu atâta furie, încât era imposibil să termini de citit una, că imediat te trezeai cu alta. N-am putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
avea importanță. Pe vremea aceea eram încă virgin, dar mă cunoșteam destul de bine ca să știu că nu contează. O dată, Cary Grant s-a așezat lângă mine în barul cu pian și a început să mă mângâie pe picior. Altă dată, răposata Jean Harlow s-a întors din mormânt ca să facă pătimaș dragoste cu mine în camera 427. Dar mai era și profesoara de franceză, Mademoiselle Des Fôrets, quebecoasa cu picioare frumoase, ruj roșu aprins și ochi căprui și umezi. Ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
deslușit: Mao Zedong aparține Partidului Comunist și poporului. Nu e un bărbat obișnuit, ca să fie vânat. A suferit pierderea primei soții și nu o să și-o piardă pe cea de-a doua. Înainte să apuc să răspund, ea continuă. Numele răposatei doamne Mao e Kai-hui, ca să știi și tu. Ai auzit de ea? Sunt sigură că nu te superi că îți pomenesc de ea, nu-i așa? Spune mai departe, te rog. Era fiica mentorului său și cea mai frumoasă fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ca și cum te-ai plimba într-o duminică pe aleile unui cimitir metropolitan și ai da, la cîte un colț, de cîte un mort celebru care îți reține atenția. Doar că ceea ce afli pe această „cruce” virtuală a răposatului sau a răposatei nu diferă cu nimic de ceea ce poți găsi și pe Wikipedia, dacă ești curios. Dar site-ul e mai mult decît atît. Iată, de pildă, cum îl prezintă un ziar local : „Față de varianta tradițională de publicare a anunțurilor de deces
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
lângă pat, să ajungă până la fereastra luminatorului. „S-a târât“, încerca să explice o femeie. „Eu știu, că am lucrat în casa lor. Domnișoara nu făcea niciodată la closet. Făcea în dormitor, la oliță...“ și descria amănunțit procedeul intim al răposatei. Cel mai ciudat în comentariile lor mi se părea faptul că nici unul dintre ei nu rostea numele mic al sinucigașei : îi spuneau „moarta“ sau „fata lui domnu’ avocat“ sau „domnișoara Persu“. În ceea ce mă privește, deși evitam să mă gândesc
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
parte bătrâna doamnă Lopez în existența ei nenorocită. În cele din urmă, Santa spuse: — Cred c-am s-anunț familia că-i fac o slujbă. — Cred că și eu am să-i anunț că fac o slujbă pentru odihna sufletului răposatei, spuse și doamna Reilly, mișcată de biografia bătrânei doamne Lopez. — Irene! strigă Santa. Tu nici nu-i cunoști măcar. I-adevărat, recunoscu încet doamna Reilly. Când ajunseră la cinematograf, avu loc o discuție între Santa și domnul Robichaux, fiecare vrând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Martei de a suporta duritatea muncii în olărie, problemă deocamdată fără soluție pentru că depinde de așteptata numire, întrebarea dacă copilul se va naște înainte sau după mutarea în Centru. În ce privește prima chestiune, Marta afirmă că nu crede că mama ei, răposata Justa Isasca, care a muncit fără odihnă până în ultima zi, a ales să se bucure de plăcerile unei totale trândăvii doar pentru c-a rămas gravidă, Eu însămi aș aduce mărturie despre asta dacă aș recupera memoria celor nouă luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
excentrici care își închipuie că știu mai mult decât au fost învățați, ar spune că aici e o pisică ascunsă, cu coada afară. Cu scuze pentru nepotrivita și nepoliticoasa comparație, vom spune că, în cazul de față, coada felinei este răposata Justa, și că, pentru a găsi ce lipsește din pisică, nu trebuie decât să dăm colțul. Cipriano Algor n-o va face. Totuși, când va ajunge în sat, va lăsa furgoneta la poarta cimitirului, unde nu se mai întorsese din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
doua zi spre Antiohia. Despre Siria nu știam mare lucru: ceea ce-mi povestise taică-meu și puținele lucruri citite în depeșele regale. Una dintre cele mai bogate și mai pașnice colonii ale imperiului decăzuse puțin câte puțin, murind odată cu răposata Romă. Pe vremea când am sosit eu, împăratul Bizanțului o eliberase de perși, integrând-o din nou imperiului. Dar deja o nouă furtună o amenința. Abû Bake, tatăl Aișei, soția preferată a lui Mahomed, se proclamase calif al împărăției create
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]