155 matches
-
închiseseră ochii definitiv, iar celelalte nu mai erau în puterea sănătății de atunci și veneau mai rar, un fel de părăsire, se bucurau că trăiesc, dovadă că viața își are felul ei de nemurire, gândeau peste înșelăciunile timpului. Sindrofiile acelea rărite încercau zadarnic vioiciunea ce-o avuseseră cu două decenii în urmă, lipsea ceva invizibil dar esențial. Vârstele devastaseră veselia, spontaneitățile și râsetele de altădată. Mai aveau totuși puterea anecdotelor, a veștilor „bombă”, cum le denumeau, pentru ca la viitoare sindrofii să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
în casă. Închise ușa, puse cu zgomot zăvorul. Lumina se stânse. Iar în răsărit, prin îngrămădirile de nouri zdrențuiți, curgeau izvoarele de foc ale zorilor trandafirii, peste apa și peste munții de neguri din baltă. Ploaia tot cădea, dar din ce în ce mai rărită, glasul aspru din lunci contenise - și în liniștea care învăluia singurătatea, prin ceața nelămurită a zorilor, încălecai și pornii ca alungat de ceva spre Sărățeni. IVtc "IV" Dragostea înflăcărată, cea dintâi dragoste, mă ardea! Tremuram ca scuturat de friguri în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de câteva zile, avu o proastă dispoziție ucigătoare, dar, atât din prudență, cât și din ciudă, nu se mai duse în odăile femeilor până ce acestea născură. Nașterile se petrecură la interval de două zile. Warda simți cea dintâi contracțiile care, rărite seara, se îndesiră abia în zori. Doar atunci începu să geamă destul de tare ca să se facă auzită. Taică-meu dădu fuga la vecinul nostru Hamza, bătu darabana în ușa acestuia și-l rugă s-o înștiințeze pe mama sa, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și tu ce poate să discute o turmă de coaie ca alea adunate la Fancy Rat Dar, de regulă, există și un sâmbure de adevăr... Vrei să arunc o întrebare? Am privit fața aprinsă a lui Terry - părul cârlionțat și rărit, jumătate de ureche mușcată, nasul mic. Dinții strâmbi seamănă cu cioburile de sticlă din zidurile de la mahala. Terry face parte din categoria noilor prinți și o face pe geniul feroce. Visul lui curent e să-și angajeze un șofer handicapat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
niște cruste. Ochii înșiși (odată umezi, strălucitori, plini de viață) erau ochii unei ființe captive, trăind în interiorul prietenului meu, cu privirea fixată stăruitor în depărtare, pentru a vedea dacă nu e nici un pericol să iasă afară. Avea părul lung, neîngrijit, rărit, răsucindu-se spre interior sub fălci... Aici era Pentonville, Închisoarea Majestății Sale, și Pentonville era un loc diferit de toate celelalte asemănătoare - nu era ca Brixton, unde se purtau prevenitor și-ți treceau unele chestii cu vederea și unde te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
-i tot. E ceea ce se cheamă supraviețuire. Nu-i destul. Am luat prânzul cu Butch. Am mâncat și am băut de-am spart. Stăteam chiar în fața ei, fioros, îngrețoșat, tăcut, oferindu-i partea cea mai puțin seducătoare a mea. Părul rărit? Da. Spaima provocată de dinți - activă. Groaza pe care mi-o provoacă inima: incandescentă. Nu plutea nimic în aer. I-am răsturnat un coniac în poală. Am înjurat, iar chelnerii și-au râs de mine și m-au înșelat. Încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
dacă n-or fi auzit ceva din conversația noastră. Unul dintre ei Înaintă arborînd un zîmbet politicos și ținîndu-și mîinile adunate la piept, Într-un gest episcopal. Să tot fi avut vreo cincizeci de ani, iar trupul uscat și chica rărită Îi confereau un aer de pasăre de pradă. Avea o privire pătrunzătoare și emana o aromă de colonie proaspătă și de naftalină. — Bună ziua. SÎnt părintele Fernando Ramos, anunță el. Cu ce vă pot ajuta? Fermín Îi Întinse mîna, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
săi erau încadrați de o barbă cu lîna laie. Răcni gutural la o babă care, fără să miște de pe țol, răspunse la fel de răstit. Am încercat să stau de vorbă cu dînsul. Omul ne zîmbi cu o gură spartă din care, rărit, răsărea un gard galben de dinți. Ne pofti pe butucul unde așternuse în grabă un țolic, apoi scoase o țigară și și-o bătu pe unghie. Dintr-o precauție lesne de înțeles, am dat zdreanța la o parte. Baba (abia
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
trei zile, tratatul de Rezistența Materialelor, pielea albă, neînchipuit de caldă și ocrotitoare, lacul plesnit al mobilelor desperecheate, palmele reci pe umeri mei, rățoiul de cauciuc cu târtița Înnobilată de stihuri, scârțâitul sublim al somierei cu arcurile sărite și tapiseria rărită și destrămată, țoalele azvârlite de-a valma pe podea, ibricul mânjit cu zaț de surogat de cafea, paharele cu vin, bolborositul neîncetat al țevilor din baie, prăpăditul de fazan din hol, frigiderul care se zgâlțâia din toate Încheieturile când motorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lui Cel dintâi țipăt ‐ despică noaptea în bloc, țipătul lui își face loc pe fereastră, primul lui țipăt ce spune mumii și lumii: Eu sunt! Sunt stăpân pe pământ! Primii pași îi va face între scaun și masă, pe scoarța rărită și roasă ce ‐ am adus‐ o cu noi ... Colțul dulapului va păstra amintirea primu lui cucui, ‐ Usciorul ușii, semnele creșterii, fereastra îi va aduce ‐ nainte lumea de schele unde încă zidim ‐ să dureze pereții - anii și sufletul generației mele ... Iar
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
salută, înclinând capul. Îndoindu-și piciorul infirm, Kanbei se așeză pe podea. În timpul captivității sale din Castelul Itami, luase o boală cronică a scalpului, care nu i se mai vindecase niciodată pe deplin. Când se așeză lângă lampă, părul său rărit păru aproape transparent, dându-i o înfățișare grotescă. — V-am primit chemarea, stăpâne. Ce poate fi atât de urgent, la ora aceasta din noapte? Hideyoshi răspunse: — Îți va spune Hikoemon. Și își încrucișă brațele, lăsând capul în piept, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Știind că moșul e olog și nu poate coborî, se țineau scai de caleașcă până la ieșirea din sat. Moșul striga nestingherit ca într-o procesiune a umbrelor înserate: -Câââârpe!... Cââââââââââââârpe!.... Aveam, an de an, pregătită bocceluța cu diferite cârpe (fineturi rărite de timp, hăinuțe din barchet cadrilat, rămase mici, șosete , rochițe decolorate etc). În schimbul lor primeam păpușa stranie cu ochii de sticlă care nu-mi devenea niciodată prietenă, pentru că mă privea ciudat cu ochii ei morți. Pe atunci, anii mei se
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
luminase, brusc: somptuoasa sală solemnă de judecată. Consiliul de Cultură Model și Educația Handicapatilor. Comitetul pentru Refugiații Nevrotici. Oficiul de Securitate a Gândirii. Sase bărbați lustruiți. Cel din capul mesei își trecuse micuța palmă albă plină de pistrui prin părul rărit, blond. Deschisese dosarul, închisese dosarul. Avea, ca și ceilalți, în fața sa, două dosare. Dosarul roșu, Dosarul verde. Deschidea când unul, când altul. Ceilalți repetau mișcarea. Deschideau Dosarul roșu, cu voluminosul manuscris. Îl frunzăreau, atenți, cum procedase și Înaltul Comisar, ridicau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
neauziți în târlici spre camera cu televizorul. Arghiropol e un tip scund pentru un bărbat, cu capul pus de-a dreptul pe umeri, cu tendința de a-și scoate bicepșii și pectoralii în față, crăcindu-și picioarele. Părul încă blond, rărit bine în creștet, se revarsă la spate peste gulerul hainei negre, de om al dosarelor. La șaizeci de ani nu poartă ochelari și se laudă cu o vedere de invidiat, „de trăgător de elită“. Când se simte în largul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
prea venea să zâmbească. Încerca doar să epuizeze momentul jenant al primului contact. Cursese prea mult timp, se petrecuseră o groază de evenimente de când nu se mai văzuseră. Împăratul se schimbase. Gâtul i se îngroșase. Capul i se micșorase. Părul rărit și tuns scurt păstra doar o mică șuviță rebelă pe frunte. Numai hotărârea din priviri rămăsese la fel de îndârjită. ― Ai vești despre băiatul meu? L-ai văzut? Dragă marchize, mergeți să vă culcați! Ați trăncănit destul! Plecăm într-o jumătate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
slăbit. O să vorbim mâine. Poate o să se simtă mai bine și prietenul tău. Se întoarse să-l privească pe bătrân, și pentru prima dată observă că nu era așa bătrân cum își închipuise la început, deși avea părul alb și rărit, iar fața îi era brăzdată de riduri adânci. — Cine e? întrebă. Celălalt șovăi câteva clipe. închise ochii și spuse în șoaptă: — Un înțelept. Cercetează istoria vechilor noștri strămoși. Ne îndreptam spre Dajbadel când ni s-a stricat camionul. — Dajbadel e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
bag în spital, în mă-sa, bre! S-a-nțeles? Continuând să se chiorască preventiv, prin geamul blindat, după elocventa-i somație, Moș Magiun ia de-odată o pauză, înghite o porție bunicică de scuipat și eliberează, printre dinții lui răriți și pătați, o înjurătură complicată, nereproductibilă și cu circulație restrânsă, la anumite zone plebee ultra-rău famate, de mahala, de la periferia sud-vestică, dinspre Mimiu: Ce mama dracu'...? Ce s-a petrecut aicea? Domnu' Avocat, Dane, Boss! Voi sunteți, băă...?!? ASTAROTH Numele
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
dezarmat; și celălalt suflet se revolta împotriva conspirației acesteia din umbră a șefului meu pentru a-mi paraliza libertatea și a mă implica într-o existență cu rigori și mistere, unde petrecerile mele tinerești vor trebui sacrificate, băuturile excluse, cinematografele rărite. Simțeam tot atât de organic și tot atât de "ale mele" ambele îndemnuri. Dar nu puteam întîrzia peste măsură răspunsul și mulțumirile mele. ― Vă rămân atât de îndatorat, mr. Sen. Dar mi-e teamă să nu vă deranjez, îngînai eu cu ochii la fete
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
urmă de răutate în glas. Se uită și-i vede sprâncenele albite, pentru că, abia acum își dă seama, a renunțat, cine știe de cât timp, să le mai vopsească. Și părul, alb tot la rădăcină și, mai încolo, roșcat și rărit. O vede dintr-odată cum se pieptăna în oglinda sprijinită pe biroul mare și greu, vede cana albă și înaltă de faianță, de pe lavoar, care lui îi plăcea la fel de mult ca și fotografiile ovale, prinse în perete, unde fețele lor
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
bazin, și pe lângă peretele galben, smălțuit, în direcția „oalelor cu aburi“. Văzu în fața lui, stând chiar pe marginea „oalei“, silueta masivă, aproape complet despuiată, a lui William Eastcote. Își dădea părul pe spate, pieptănându-și cu degetele șuvițele ude, ușor rărite. Discuta cu un bărbat gras ai cărui chiloți de baie erau aproape invizibili sub pântecele proeminent. Bărbatul gras avea o față mare, cărnoasă, boțită, și un păr cărunt, des și țeapăn ca o perie, încă perfect uscat. Cum în acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
va rânji sau va privi prin mine ca prin sticlă? Mă rugam să rânjească. Era mai suportabil. Când privea în gol, ochii lui deveneau reci, ca două bucăți de gheață tulbure. Odată a venit fără pălărie și fără perucă. Părul rărit nu mai văzuse foarfeca demult. Cădea în neorânduială. Individul nu se pieptăna, probabil, decât cu degetele. Atunci mi s-a părut și mai cunoscut, iar noaptea m-am lămurit. Semăna întocmai cu călăul pe care-l văzusem într-o stampă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
destinat lor, și n-avea chef de taifas. Drept care l-a întrebat, nu prea politicos, cu ce putea să-i fie util. Dorea, eventual, o carte? "Nu", a zis doctorul, așezîndu-se nepoftit pe un scaun și scoțîndu-și pălăria. Avea părul rărit și pieptănat cu grijă pentru a-i acoperi chelia, lavaliera milimetric aranjată, ceea ce îi dădea un aer de bătrânel cumsecade, cu totul nepotrivit cu ceea ce auzise Julius, că, după nopțile de chef umbla tras la față, nebărbierit, cu gulerul cămășii
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
cu bucurie. Ar fi putut fi un fost subiect intervievat; Weber nu-și amintea deloc de el. Și mai probabil, era unul dintre numeroșii cititori care nu înțelegeau că fotografiile publicitare și televizorul erau mijloace media unilaterale. Vedeau părul alb, rărit, al lui Weber, licărirea albastră din spatele ramelor de sârmă, jumătatea de cupolă moale, binevoitoare, a feței și barba cenușie revărsată - o combinație între Charles Darwin și Moș Crăciun - și-l salutau de parcă ar fi fost un bunic inofensiv. Bărbatul dărâmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de stresul apariției în public, omul părea într-adevăr schimbat. Karin îi aruncă o privire Barbarei, care i-o întoarse, cu sprâncenele ei dese unite într-o încruntare. Părul lui Weber era acum dat mult pe spate, peste calota lui rărită. Barba îi era tapată, bogată, aproape franțuzească. Iar costumul închis la culoare fusese înlocuit de o cămașă roșie fără guler, care părea din mătase. Pe ecran părea mai înalt, iar umerii i se lățiseră, aproape combativ. Când începu să citească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
casei de-acolo, domnule? îmi schieți și mie o fotografie, domnule?“) îi alungară pe o străduță pietruită care cobora spre canal. Traversară podul de lemn ușor arcuit și urcară pe lîngă niște depozite, pînă în vîrful unui deal cu verdeață rărită. Rămaseră lîngă un stîlp de electricitate și se uitară spre centrul orașului. Vîntul care le ridica poalele hainelor mișca movile de nori cenușii spre răsărit, de-a lungul văii. Petice călătoare de soare se mutau din coamă în coamă, făcînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]