169 matches
-
pentru a vă incita curiozitatea, în speranța că veți dori să lecturați volumul, vă oferim una dintre poezii, Transfigurare, însoțind-o, bineînțeles, de o succintă reflecție: „Nu știu cine m-a strigat de dincolo că marea s-a deschis și după o răscolire a căzut zdrobit întunericul pe pragul casei; de-abia îmi ajungea la genunchi timpul” Câtă dreptate are Ioan Petru Culianu! „Scrisul îmi sparge deseori gândurile...”, gândurile filosofului înlănțuit de dorința de a (re)găsi izvorul iluminării, printr-o „transfigurare” - coborâre
SEMNAL EDITORIAL: „NUNTA CUVINTELOR” de LIVIA CIUPERCĂ în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364315_a_365644]
-
dăltuitor întru smerenia cuvântului ce se dorește mistuire celestă. Coborârea în tainițele sinelui se dorește surprinsă din perspectiva preteritală a prezentului implantat în trecut: „Nu știu / cine m-a strigat / de dincolo / că marea s-a deschis / și după o răscolire / a căzut zdrobit / întunericul / pe pragul casei; / de-abia îmi ajungea / la genunchi timpul” (Transfigurare), reținând că acest „strigăt” al răzvrătirii - nici nu mântuie, nici nu nimicește. Pare-un avertisment-extaziere a clipei de taină, a contopirii (pentr-o clipă) dintre
MISTUIRE CELESTĂ, ÎN VIZIUNEA LIVIEI CIUPERCĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364322_a_365651]
-
timpului și spațiului, cu o minusculă pasagera inteligență la bord: ființă umană! Omul îl taie, îl împarte, îl ridică, îl sapă, îl întoarce, îl seamănă, îl rodește, îl culege, îl împânzește cu puzderie de contrucții, îl zguduie cu iminențe surpări, răscoliri, scotociri, îl încununează și îl întretaie cu răni, îi anina cercei de diamant și îi smulge rărunchii vii...! Pământul a fost dat umanității că dar, la început, însă a devenit, pe masura expansiunii regimentelor civilizației umane, porțiuni împărțite, individuale în
ÎNTR-O LUME A MELCULUI CIVILIZAŢIEI, CE NU-ŞI RETRAGE COARNELE...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364323_a_365652]
-
deschis permis de Domnul acel bilet aninat de tâmpla legilor pure și dacă în cântecul tău cuvintele își pierd limitele în fiecare literă crește fragmentul - ecou al cerului răsari în tăcere mut de frumusețea ochiului de apă adâncă strălucire înaltă răscolire regăsire la capătul-început de drum sub ramurile care bat veșnic toba ascultării și dacă vorbele tale astupă nefiresc fântâna iubirii înveți tăcerea lacrimii când lunecă pe obrazul pământului mai târziu vei rosti un singur nume în ruga deplină a ființei
RĂSARI ÎN TĂCERE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364081_a_365410]
-
În jariștea luptelor, la Stalingrad, am luptat cu pistolul neamțului în ceafă, căci friții nu aveau încredere în noi.” (...“Si cu tancul rusesc în față”, adăugarăm noi.)” Bătrânul, suferind, abia întors din spital, nu-și putea opri lacrimile pricinuite de răscolirea noastră în amintirile lui de oștean și repeta obsesiv trei propoziții: “Am făcut tot războiul sub nemți. Și l-am terminat la Berlin. De acolo m-am întors acasă." Memoria veteranului însă pierduse multe detalii legate de calvarul său pe
SUNT ŞI EU ÎN CETATE (VIII) – PEREGRINI PE URMELE CELOR CARE AU RĂSPUNS LA COMANDA “OSTAŞI, VĂ ORDON [Corola-blog/BlogPost/367470_a_368799]
-
mă mai doboare. M-a țintuit vicleana de aducere aminte Cînd se-nchisese rană ce mi-a vorbit de tine Și iar încerc să mă ascund,în umbră unui nor fugar Să mă unesc,cu stropii mici de ploaie, De răscoliri să nu mai am habar Și apoi să mă preschimb din picuri ,în șiroaie. Din vis,prin vis m-ascund cumva, Prin umbre cerebrale Și trec prin unde spre acel ceva Din locuri ancestrale. Îl văd si-ncerc să mă
ASCUNZISURI de EDI PEPTAN în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367679_a_369008]
-
partenerei. Îmi era datoare cu un final sincron, așa că am avertizat-o să nu fie același ca în seara petrecută la mine acasă. Încă nu era grabă, doream amândoi să prelungim cât mai mult această deosebită senzație de furie, de răscolire a simțurilor, de încrâncenare... Tresărea și tresălta în jocul său, fără reguli scrise, fără întrerupere, iar eu o acompaniam cu plăcere. Nu aveam timp să gândesc și singurele reacții erau conduse de simțurile trupului și de fluidul ce circula vijelios
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > "RĂSCOLIRE" "AURĂ" "RĂDĂCINĂ" Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1854 din 28 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Răscolire Îți caut primăvara, doar ca-n iarnă să-mi pară că zăpezile sunt flori, caut febril fremătătorii-ți zori, fulgi de lumină
RÃSCOLIRE AURÃ RÃDÃCINĂ de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1854 din 28 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363600_a_364929]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > "RĂSCOLIRE" "AURĂ" "RĂDĂCINĂ" Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1854 din 28 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Răscolire Îți caut primăvara, doar ca-n iarnă să-mi pară că zăpezile sunt flori, caut febril fremătătorii-ți zori, fulgi de lumină-n frigul meu să cearnă. Dragostea ta e ca o mângâiere, pe ale vieții răni este balsam, în
RÃSCOLIRE AURÃ RÃDÃCINĂ de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1854 din 28 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363600_a_364929]
-
-mi ceri, când eu renunț, în locul meu tu speri și visele le cureți de coșmaruri. Avându-te pe tine rădăcină înfrunt furtuni și viscole ușor, că nu poți fi decât biruitor lâng-o iubire de iubire plină. Anatol Covali Referință Bibliografică: Răscolire Aură Rădăcină / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1854, Anul VI, 28 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Anatol Covali : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
RÃSCOLIRE AURÃ RÃDÃCINĂ de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1854 din 28 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363600_a_364929]
-
tuturor, poeme și colinde. Din zâmbetul luminii se-adună nori hoinari în stoluri argintate mânate de speranță și-n pasul apăsat al urșilor polari, se pierde tot trecutul și n-are importanță! Ca într-o Atlantidă, zăpada mă ascunde de răscoliri străine, de vânturi, de furtuni, doar soarele cuminte și alb poate pătrunde s-aducă scânteierea ninsorilor-minuni. Referință Bibliografică: NINSORILE MELE / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1806, Anul V, 11 decembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015
NINSORILE MELE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1806 din 11 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/349635_a_350964]
-
partenerei. Îmi era datoare cu un final sincron, așa că am avertizat-o să nu fie același ca în seara petrecută la mine acasă. Încă nu era grabă, doream amândoi să prelungim cât mai mult această deosebită senzație de furie, de răscolire a simțurilor, de încrâncenare... Tresărea și tresălta în jocul său, fără reguli scrise, fără întrerupere, iar eu o acompaniam cu plăcere. Nu aveam timp să gândesc și singurele reacții erau conduse de simțurile trupului și de fluidul ce circula vijelios
VALEA MARE – VALEA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344410_a_345739]
-
ridicat în capul oaselor, treaz de-a binelea, plângând. Unde e capotul pe care ți l-am pus pe umeri când ai căzut în baie? Unde? Unde-i Doamne? Răcnesc ca o fiară rănită.” Extraordinar poem! Ce forță dramatică! Ce răscolire a sufletului omenesc! Și eu încă am diminuat din forța artistică a poemului, transcriind poezia în proză! (Asta pentru o oarecare economie de spațiu). Versurile au însă strălucirea lor. In fantezia lui, exaltată de un mare sentiment de iubire și
SE STRÂNG VULTURII ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348166_a_349495]
-
nou”. Cartea aceasta a lui Shaul Carmel mi se pare una din cele mai bune, din multele scoase de el și dăruite lumii. E o carte de dragoste și ură, de mare prietenie și de nostalgii, de coșmar holocaustian și răscolire a ferocității urei de rasă, de retrăiri și confruntări, e o o carte puternică, de dialog cu Dumnezeu și cu sine însuși, în tandem cu poetul Adi Cristi. E o carte diafană, plină de tandrețe, de suferință, de bucurie a
SE STRÂNG VULTURII ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348166_a_349495]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > RĂSCOLIRE Autor: Lia Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1027 din 23 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului Vom dansa cum poate n-am făcut-o niciodată! Vom lăsa cuvântul-poem să cânte și sub degetele văzduhului ținându-ne în echilibrul translucidei noastre povești
RĂSCOLIRE de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1027 din 23 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352513_a_353842]
-
cum poate n-am făcut-o niciodată! Vom lăsa cuvântul-poem să cânte și sub degetele văzduhului ținându-ne în echilibrul translucidei noastre povești vom ajunge cu o piruetă în sensibilitățile tuturor celor ce ne-au atins cu privirea Referință Bibliografică: Răscolire / Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1027, Anul III, 23 octombrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Lia Zidaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
RĂSCOLIRE de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1027 din 23 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352513_a_353842]
-
copil, m-am tot întrebat: dar ce putea, dom’le , să scrie soldatul ăla de crăpau “secretoasele” de râs. Alte scrisori, de-a dreptul surprinzătoare, am găsit, la noi acasă, într-o vacanță de vară (vremea marilor curățenii generale, a răscolirii casei și a “epurării depozitelor” de haine, pantofi, hârtii etc.) Era corespondența dintre mama și tata, din vremea anterioară căsătoriei lor (că a patra oară s-au văzut la nuntă...pe bune!). El era “Tomel” (îl chema Toma)...ea era
SCRISORI DE DEMULT de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 95 din 05 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350742_a_352071]
-
trăiască un moment emoționant, în care adversitățile trecute se stingeau în împreună-suferință: de Crăciunul anului 1956 i-au cântat colindul prizonierilor din URSS doamnei Mareșal Antonescu. Lacrimile sincere ale Doamnei le-au fost balsam sufletesc. În lagărul de la Culmea, în urma răscolirii de către Securitate a trecutului său, i s-a descoperit neexecutarea unei pedepse de 12 ani, de pe timpul lui Antonescu. În schimbul anulării pedepsei, i s-a propus să devină turnător. Neacceptând, a fost trimis, în lanțuri, la Aiud. Aici, celulele erau
RECENZIE – NICOLAE PURCĂREA, “URLĂ HAITA”, EDITURA FUNDAŢIA “SFINŢII ÎNCHISORILOR”, BUCUREŞTI, 2012, 287 PAGINI. ISBN: 978-973-0-13962-4 ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 797 din 07 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345609_a_346938]
-
Autorul articolului: Valentina Becart EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX Un alt fel de „pașoptiști” români în Franța, Canada și Statele Unite OCTAVIAN CURPAȘ Editura „Anthem”, Arizona, SUA ( octombrie 2011) Actul scrierii este un act de însuflețire a cuvintelor, de răscolire a trăirilor și limbajului - limbaj care are forța necesară de a aprinde o scânteie în sufletul celui ce dorește să exploreze, să facă un popas - în acest spațiu încărcat de farmec și mister. Iată un fragment din volum ( plin de
EXILUL... O RANĂ DESCHISĂ CE AMINTEŞTE DE „RĂDĂCINA MAMĂ”... de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356404_a_357733]
-
de n-ați vărsat lacrimi fierbinți, Cu îngeri negri,care încă din văzduhuri,cad! E beznă-n suflet și miroase-a moarte, Pământul,se învârte-ntr-un etern tumult! Credința ce-a rămas? Un țipăt sfidător,al unei șoapte, O răscolire-n timp,a clipelor deșarte, Taborică lumină,dintr-un prezent,ce a trecut demult! Dreptatea pe pământ? O utopie! Balanța-i înclinată către cei mai tari! Ne plâng strămoși,înstrăinați ,cu tot cu glie, Iubirea de Hristos,catalogată-i ca o nebunie
APOCALIPTIC! de CONSTANTIN URSU în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370052_a_371381]
-
partenerei. Îmi era datoare cu un final sincron, așa că am avertizat-o să nu fie același ca în seara petrecută la mine acasă. Încă nu era grabă, doream amândoi să prelungim cât mai mult această deosebită senzație de furie, de răscolire a simțurilor, de încrâncenare... Tresărea și tresălta în jocul său, fără reguli scrise, fără întrerupere, iar eu o acompaniam cu plăcere. Nu aveam timp să gândesc și singurele reacții erau conduse de simțurile trupului și de fluidul ce circula vijelios
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370233_a_371562]
-
el, nu eram eu, Ci umbra aruncată-n vânt de luna nouă. M-am căutat apoi în razele căzute, Sperând ca pașii mei cărări să fi lăsat Și totuși, n-am găsit la ce m-am așteptat, Ci doar o răscolire a turmelor de ciute. M-am oglindit cumva , la capătul tăcerii, Însingurat pe lume, așa cum am venit Și m-am cuprins în brațe, atât de obosit Că n-am găsit răspuns în liniștea uitării. Să fi fost oare umbră, sau
CĂUTARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1360 din 21 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354410_a_355739]
-
supun. Lasă-mi puținul răvășit, vraja iubirii la infinit; ... la rugi păgâne și sfioase, lasă-mi rimele focoase. Mult te iubesc surioară în nebunia mea bizară; fibrele mele-s devorate, sângerez în tot și-n toate. Pofte și patimi laolaltă răscoliri în mine tresaltă; și-nfiori bărbatul generos, linșat de tine norocos. Te-am dorit, te-am jefuit, toată viața te-am iubit; la rugi păgâna fastuoase, lasă-mi rimele focoase. Referință Bibliografică: Poeziei / George Pena : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
POEZIEI de GEORGE PENA în ediţia nr. 446 din 21 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354682_a_356011]
-
Casandra lu' Blăniță dar fata nici măcar nu-i răspundea la binețe. Și cum flăcăul își luase gândul de la vreo-mplinire cu codana cea fudulă, hotărî să-i plătească indiferența cu vârf și îndesat. Prinsese cu greu, după o zi de răscoliri pe malul Ghilahoiului, o broască din acelea râioase, mari și jilave. O prinse cu năduf și o ținuse dosită până ce se ivi momentul. Într-o seară, fata ce trebuia răsplătită dupa inima ei nesimțitoare ieșise la poartă, ca să schimbe vorbe
ŞOTIILE TINEREŢII ŞI NĂLUCA RĂZBOIULUI (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358437_a_359766]
-
Eva. Omul acesta care sunt, urât sau frumos, cu bucurie și-a dăruit existența; nu regretă că destinu-i este sinuos, că iubirea i-a încununat decența. Omul acesta care sunt, liric și zâmbitor, nu-și plânge amăgirea uitată-n depărtare; răscoliri și patimi, într-un flux novator i-au bântuit ființa, c-o gravă asumare. Omul acesta care sunt, cinstit și drept, așteaptă și speră la fel ca și alții; nu-și irosește uimirea înverșunată-n piept și-l macină uitarea
OMUL ACESTA CARE SUNT de GEORGE PENA în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340490_a_341819]