272 matches
-
lui Cioran, halucinații sonore, sînt, apucate de-o pensetă inexactă, scăpate din îndoială, regăsite din nevoia de a crede că sufletul are zațuri și lumea temelii, cât ar fi ele de subțiri, fețe ale aceleiași căutări. Cerșeala unui rost, de la răscolitele "pulberi de fum". Adunând, în timp, această funingine, ca o biserică de la lumânările ei (trimit, aici, la Voci, din Alte cuvinte potrivite, una dintre cele mai frumoase poezii ale lui Arghezi, punînd alături de fiecare destin "un zmalț în geamul casei
Praf de stele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6726_a_8051]
-
să oprească ceremonia absurdă a propriei înmormântări, Vlad constată nu numai că lipsa lui din sicriu nu alarmase pe nimeni, dar și că, de fapt, nu se pune problema unei asemenea ceremonii. Cimitirul e gol, fără vreo urmă de pământ răscolit: „Reveni de la una la alta. Întârzie descumpănit încă două minute, apoi, brusc, ca mânat de-o decizie subită sau de-o spaimă sau de-o amenințare, o rupse la fugă, călcând la nimereală, mușcând cu talpa din morminte, răsucindu-și
Iluzii pierdute by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6353_a_7678]
-
vocilor deponente. Insistența privirii e cu bătaie dublă - restaurează panorame ale trecutului, lămurind circumstanțe care ar trebui să informeze firesc prezentul, dar evocă și din plăcerea strict personală de a descoperi că tezaurul ațipit al minții poate fi provocat, stârnit, răscolit (cartea e și un bildungsroman). S-a vorbit de proustianism și balzacianism, dar la Mircea Tomuș atenția pentru detalii în rememorarea și reconstrucția trecutului are, înainte de toate, o motivație și o țintă morale. E vorba, în cele din urmă, despre
O amplă frescă transilvană by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4779_a_6104]
-
doar o secundă, o sclipire incitantă sau o străfulgerare răutăcioasă. Trăia într-un zbucium continuu. Într-o seară, după mai multe săptămâni de incertitudine în care nu știuse dacă suferea halucinațiile unei închipuiri exaltate, sau alterarea nervoasă a unor simțuri răscolite, ori pur și simplu bătaia de joc a unei fete provocatoare, nu mai putu suporta și se ridică din pat hotărât să termine odată pentru totdeauna cu supliciul acela fără sfârșit. Trecuseră deja câteva ore de când se răsucea în pat
JULIÁN RÍOS - Cortegiul umbrelor () [Corola-journal/Journalistic/4411_a_5736]
-
confidență. Abia te cunosc, dar simt că-ți pot vorbi din inimă. În ultimul timp, nu mă simt prea bine. Sunt bolnavă, dar doctorii Încă nu știu ce am. Era o mare tristețe În modul În care vorbea și m am simțit răscolit. Un fior mi-a străbătut inima. În fața mea se afla Maria Tănase, doamna cântecului românesc, artista care Încânta inimile tuturor celor care o ascultau, mărturisindu-i unui om pe care abia Îl cunoștea, că este bolnavă. „Sper ca Dumnezeu să
Cum am cunoscut-o pe Maria Tănase. In: Editura Destine Literare by Herman Victorov () [Corola-journal/Journalistic/99_a_399]
-
Acolo unde măruntaiele se descompuneau, pântecele se umfla și duhorile, neavând cum să se răspândească altminteri, se aprindeau, arzând ascuțit ca niște șișuri ori fumegând lăptos. Încât mirosurile erau amestecate, ca un timp al tuturor anotimpurilor deodată. În jur, câmpul răscolit purta urma roților grele ori al șenilelor care împinseseră, ca o rindea, pământul împreună cu gunoaiele. - Mie mi-e cam frică, șefu’, șopti Chisăliță. Parcă doarme... De tare cemi chirăie mațele, mi-e frică să nu se trezească... - Atuncea măcar abține
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
și care se numără printre eroii acestei cărți. Ba chiar a început cu mult înainte, o dată cu legendele și cu spaimele pe care bătrânii copilăriei mele le-au ascultat și le-au simțit în copilăria lor. Pe când nu erau decât foi răscolite și mai degrabă însângerate decât citite, paginile cărții au continuat cu masacrele anilor 1894-1895 și cu rezistența dârză a muntenilor din Sasun, a locuitorilor din Zeitun, conduși de Partidul Hânceag, și a fedainilor din Van”. Întretăierea dramei colective cu cea
Scriitura ca depoziție by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3121_a_4446]
-
asupra condiției umane. Însă mai e ceva acolo, mizeria științei, derizoriul cunoașterii care nu servește cu nimic înțeleptului; savantul trage de un dumicat pe care-l păzește cu severitate tatăl său. Visceralitatea apare peste tot, atât la propriu ca viscere răscolite, - Mefisto e stricat la stomac și stringența defecației îl agită în preajma unei catedrale abandonate -, cât și ca răscolire a patimilor, a frustrărilor, a dorințelor imposibile, a contorsiunilor și zvârcolirilor sufletului faustic. Această degradare a materiei este parte a moștenirii mefistofelice
Faust: lumini și umbre (I) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2924_a_4249]
-
răsărit. // Din cer căldura curge ca o ploaie / Cernită-n oaze de oțel fierbinți, / Miroase-a foc teribil în odaie / Și-aștept să-l stingă apa de la sfinți. Pe-asfalt se tipăresc ciudate urme / Și-a-ngălbenit gazonul a leșin, / Văd colbul răscolit încet de turme / Iar norii mor pe cerul prea senin. // Și ziua lungă nu se mai sfârșește / S-aducă luna urme de răcori, / Să simt iubita cum mă învelește / Cu zâmbete furate până-n zori.” Autorul încearcă și o parodie la
IN MEMORIAM ION GROSU RECENZIE LA CARTEA FUM NEGRU, FUM ALB , EDITURA AXIS LIBRI, GALAŢI, 2012 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/344199_a_345528]
-
apoi în germană). L. Scripcă Iubiți Frați și Surori în Hristos! În Evanghelia după Ioan capitolul 20, versetele 15-19 sunt date primele cuvinte ale Înviatului, care ne transmite mesajul cel mai clar al sărbătorii Sf. Paști. „Pace vouă! Pentru sufletele răscolite și tulburate ale ucenicilor era uimitor acest salut. Era firească tragerea la răspundere pentru lașitatea lor, pentru lepădare, părăsire, ascundere. În inimile lor palpitau aceste gânduri, iar Hristos le-a dat ceva ce ei nu aveau: pace și liniște sufletească
Agenda2005-13-05-supliment de pasti () [Corola-journal/Journalistic/283543_a_284872]
-
-mi pasă? Azi am văzut ce-ntins e arcul vieții. Nu-mi călca inima, căci ochii-mi picur lacrimi peste odihna din seva mea. Voi aștepta ceasul de adevăr, plutind pe buzele noastre și tăcerea-ntinsă să alunece peste gânduri răscolite și prădate, chiar când ochii-mi picur lacrimi. Flori Gomboș**** Referință Bibliografică: OCHII-MI PICUR LACRIMI / Florica Gomboș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1865, Anul VI, 08 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Florica Gomboș : Toate Drepturile Rezervate
OCHII-MI PICUR LACRIMI de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384049_a_385378]
-
obligat să stropesc gradina săptămânal, în fiecare joi, exceptând cazurile când aveam ședința sindicală. Puieții fructiferi au fost furnizați de primărie împreună cu parii care trebuiau să-i sprijine. Adevărul este că m-am străduit pe cât am putut să ud pământul răscolit precum și copăceii care fuseseră plantați la cinci metri unul de altul. Cu cartofii nu aveam deocamdată nici un control, ridichile nu știu dacă fuseseră procurate, dar puieții arătau bine, aveau frunză, erau de înălțimea parilor și așteptam nerăbdător să-i văd
SCHIŢE UMORISTICE (10) – VICTORIA SOCIALISMULUI de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384127_a_385456]
-
pământ... Cine sunt eu? În furtuni, un copac.. Mă aplec, mă înalț și mă rup...mă adun, Am coroana de frunze adunată pe cap, Când cu vara în taină ades mă cunun... Cine sunt eu? Sunt o frunză, de vânt răscolită, Plutesc stingheră între cer și pământ, Mă asemăn cu-o inimă cu aur tivită, Când toamna îmi smulge un ultim cuvânt... Cine sunt eu? Sunt o mângâiere pe suflete, De multe ori lacrimă, de multe ori chin, Sunt putere, credință
CINE SUNT EU? de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383422_a_384751]
-
spuse agentul dintr-o suflare. Nu-i așa că asta sperați? Vă gândiți că s-ar putea să dăm de el, de asta suntem aici. Aș mai putea să completez lista ta, spuse Toma ignorând întrebarea lui Vasilică, mai căutăm pământ răscolit, urme de săpături ori chiar resturi umane, asta ca să iau în calcul și ipoteza ta de ieri cu animalele sălbatice. Nu este exclus, însă, să apară și alte lucruri la care nu ne gândim acum. Ei, ce părere ai, ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Guvernul lui William Pitt redresează situația economică a țării aplicând doctrina lui Adam Smith; în 1786, el semnează chiar un tratat de liber-schimb cu cel mai mare rival de pe continent al Angliei, Franța. Aparent imuabilă, Anglia este de fapt profund răscolită: proprietățile agricole iau amploare odată cu împrejmuirile care le delimitează mai clar; drumurile devin mai sigure, datorită noilor legi privitoare la cei săraci; vechile elite se năruie; o nouă clasă întreprinzătoare - gentry, nobilime fără pământuri - se instalează la cârmă, permițând unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
și apăsă pe buton. Ușa nu se clinti. — Poftim, s-a blocat și asta! zise comandantul Felix S 23. Un moment, tataie, că ți-o deschide băiatu’, făcu vocea de dincolo, și-ndată se auzi un zgomot fin de scule răscolite, apoi ceva meșterind la broască și, în fine, în mai puțin de-un minut, ușa cedă. — Săru-mâna și să vă trăiască copiii, zise individul intrând și scoțând de sub un costum de pe vremea lui Gagarin mai multe mostre de jaluzele. — De unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
se cern. văd depărtări prin ziduri ce le ridic agale... doar aripi să-mi mai crească și-atunci pot... le dobor... clepsidrei sparg conturul. las curgerea să-i fie, un ultim drum bătut. în trup simt încă abur, de gânduri răscolite, de bulgării de humă ce îi aruncă vii... acele-oglinzi din praguri ce le-am trecut odată, se-ntorc cu trenul vieții printre nămeți și... plâng... sau... râd... nu știu... aud doar false, aducerile - aminte... mă cotropesc și-mi lasă, un
M-AM REGĂSIT ÎN TINE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361294_a_362623]
-
se abandona iubirii, de a sta cât mai mult lipită de trupul meu. Se lăsa cu voluptate îmbrățișată și strânsă la piept, emanând un parfum discret folosit la duș și un flux ciudat al corpului, care mă amețeau. O simțeam răscolită de mâna mea, care i se insinuase între picioare, palpându-i pisicuța și fesele, trăgându-i chiloțelul cu mișcări abia simțite în jos. Picioarele ei lungi și delicate, erau de o albeață neobișnuită, care se potrivea de minune cu culoarea
SUZANA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368336_a_369665]
-
asupra noastră căzuse brusc un soi de întuneric sfâșiat de fulgere, aproape tot atât de dese ca primele picături de ploaie, se auzise o voce întrecându-se cu vuietul stihiei: Istrate, unde mama dracului ești, Istrate?!... În lungul plajei pustii, cu nisipul răscolit, ținându-și cu ambele mâini veștmintele ce păreau că se rup de pe ea dintr-o clipă în alta, venea o namilă de femeie. Venea călcând greu, adevărată stâncă imposibil de clintit, oricât efort ar fi depus natura dezlănțuită. Părea statuia
MEDEEA DE PE ISTRU (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366788_a_368117]
-
venise să râd. Satir bătrân!... îmi amintisem de vorbele sale. Un alt nor de praf, învârtejindu-se, mi-i ascunsese pe cei doi câteva clipe privirilor. Când se dusese după celelalte, amestecându-se cu apele negre ca păcura, mereu mai răscolite ale mării, zadarnic încercasem să-i mai văd în jocul fulgerelor bezmetice. Înaintea ochilor mei plaja era cu desăvârșire pustie. Dan Florița-Seracin Referință Bibliografică: Medeea de pe Istru (2) / Dan Florița Seracin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 564, Anul II
MEDEEA DE PE ISTRU (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366788_a_368117]
-
se abandona iubirii, de a sta cât mai mult lipită de trupul meu. Se lăsa cu voluptate îmbrățișată și strânsă la piept, emanând un parfum discret folosit la duș și un flux ciudat al corpului, care mă amețeau. O simțeam răscolită de mâna mea, care i se insinuase între picioare, palpându-i pisicuța și fesele, trăgându-i chiloțelul cu mișcări abia simțite în jos. Picioarele ei lungi și delicate, erau de o albeață neobișnuită, care se potrivea de minune cu culoarea
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366997_a_368326]
-
își permitea să sesizeze dezordinea morală și mizeria, infatuarea și abuzul deșănțat al puternicilor zilei, declasarea și pauperizarea, racile ale oricărui alt sistem, în afară de cel pe care-l construim și în care „Grozăveștiul” și facultatea au fost zile întregi cercetate, răscolite și intimidate de „civili” în limuzine negre. Mi-aduc aminte de firava noastră solidaritate, ba poate, în neputința noastră de a-l ajuta efectiv (altfel decăt negând sau dând din umeri!) la ce i se punea în cârcă, de faptul
FRONDA ŞI CĂTE CEVA DESPRE LAŞITĂŢI... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 192 din 11 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367096_a_368425]
-
se abandona iubirii, de a sta cât mai mult lipită de trupul meu. Se lăsa cu voluptate îmbrățișată și strânsă la piept, emanând un parfum discret folosit la duș și un flux ciudat al corpului, care mă amețeau. O simțeam răscolită de mâna mea, care i se insinuase între picioare, palpându-i pisicuța și fesele, trăgându-i chiloțelul cu mișcări abia simțite în jos. Picioarele ei lungi și delicate, erau de o albeață neobișnuită, care se potrivea de minune cu culoarea
SUZANA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1230 din 14 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349754_a_351083]
-
29 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului (Unui onorant și drag prieten basarabean) Șoimul cu glia-i scumpă peste Prut - Orheiul îl cunoaște de demult - Iubirea-și cântărește azi în sine, Măsură dând averii strânse-n zile. Adună azi din drumuri răscolite Rodirile-i, cu osteneală rânduite, Urzind însă avid la altă împlinire. Vlăstar de viță bravă, strămoșească, Ales din codrii vajnici de goruni, Stejar crescut în seva-ți românească, Inelele mereu să ți le-aduni, Lăsând în trunchiul Neamului străbun Eterna
ANIVERSARĂ de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348042_a_349371]
-
o stare de spirit care se molipsește. Plecasem de la „alienați” mai bătrână decât mă dusesem. Îmi pierdusem memoria și eram absentă. În scurt timp ajungem totuși la cimitir, la mormântul tatei, unde aprindem o lumânare. Alături era un loc proaspăt răscolit, acoperit de flori superbe, toate albe, buchete de frumusețe aruncate peste moarte. Un ultim omagiu? Oare asta ne face să găsim moartea acceptabilă? Găsim oare consolare în frumusețea florilor pe care le aducem la mormânt? În cimitir erau și alte
ALIENARE ŞI DRAGOSTE de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1221 din 05 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365933_a_367262]