409 matches
-
cultului liderilor de orice fel, noul „Omagiu“ este o platformă pe care sunt aduse în față opere anonime până acum din domeniile muzică, design, grafică, modă, arhitectură, artă contemporană, street art și cultură de masă. Până și reclama care apare, răsfirată, în paginile revistei este unicat, concepută special pentru „Omagiu“. „Asta este revista pe care ne-am dorit-o de multă vreme. Să o citim și să știm că putem comunica oricând cu cei despre care citim. Și ei sunt din ce în ce mai
Agenda2005-33-05-timpul liber () [Corola-journal/Journalistic/284086_a_285415]
-
Roxana Covrig Lia Olguța Vasilescu, primarul Craiovei, susține că asemănările discursurilor susținute de Traian Băsescu și de Klaus Iohannis sunt izbitoare și înfiorătoare. "Mai răsfirați, băieți, mai răsfirați. Înțeleg că vreți neapărat binecuvântarea jupânului dreptei, dar asta nu înseamnă că trebuie să îi considerați pe toți românii amnezici sau masochiști. Dacă tot a ales să vorbească, cu o oarecare întârziere, e drept, pe subiectele atinse
Lia Olguța Vasilescu: Traian Băsescu a vorbit prin gura lui Klaus Iohannis. Asemănările, înfiorătoare by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/28387_a_29712]
-
Roxana Covrig Lia Olguța Vasilescu, primarul Craiovei, susține că asemănările discursurilor susținute de Traian Băsescu și de Klaus Iohannis sunt izbitoare și înfiorătoare. "Mai răsfirați, băieți, mai răsfirați. Înțeleg că vreți neapărat binecuvântarea jupânului dreptei, dar asta nu înseamnă că trebuie să îi considerați pe toți românii amnezici sau masochiști. Dacă tot a ales să vorbească, cu o oarecare întârziere, e drept, pe subiectele atinse de Băsescu încă
Lia Olguța Vasilescu: Traian Băsescu a vorbit prin gura lui Klaus Iohannis. Asemănările, înfiorătoare by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/28387_a_29712]
-
gândurilor sale, a cugetării ori a rezultatelor acesteia, dar și a unor sentimente ori a unor stări de fapt, fără să renunțe la folosirea metaforei acolo unde a hotărât că-i este locul: „Doar timpul/ își pierde secundele/ în genele răsfirate/ ale nopții de catifea,/ într-o zare/ de lumină tăinuită,/ ca o naiadă/ ce-și poartă/ tumultul vieții/ spre un țărm îndepărtat.” („Introspecție nocturnă”). În același timp, în cadrul acestui capitol și nu numai, cu toate exigențele specifice versului clasic, Olguța
IUBIREA ESTE ÎN NOI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384451_a_385780]
-
în zare, jalea frunzelor că, nimic nu le poate fi de ajutor. Furnicile se grăbesc să strângă hrană, de prisosință să aibă peste iarnă. Greierii, de jale cântă trist și prelung prin toamnă târzie, în al serii amurg. În brațe răsfirate, Cerul plumburiu cuprinde Pământul cu tenu-i măsliniu. Pe creștet sărută copacii desfrunziți, de cald să le țină, cât timp sunt desfrunziți. Cu vinu-n pahare curge dor de viață, din toamnă-n primăvară ducând speranță pentru natura ce intră-n hibernare
ILUZII DE TOAMNA (POEME) de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384627_a_385956]
-
rândul său Pătru nu le atinse de teamă ca acest vis frumos să nu se destrame. În cele din urmă, femeia, care întotdeauna prin natura firii sale a fost încântată de bijuterii, introduse ambele mâini în cutie și cu degetele răsfirate le înșiră pe masă. Nu le venea să creadă ce frumuseți au în fața ochilor. Femeia, în culmea fericirii, începu să cânte și să danseze, jucându-se în același timp cu colierele, brățările, inelele...Bărbatul îi urmă exemplul. Erau în al
XII. PARADIS ÎN INFERN de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384620_a_385949]
-
cu apă rece, alungând și ultima urmă de somn. Am ridicat jaluzelele și am deschis fereastra de la balcon. Bucătăria era amenajată în exteriorul apartamentului, ca o extindere în balconul construit la parterul blocului. Stelele străluceau pe cer, iar adierea vântului răsfirată printre crengile celor două exemplare de tuia din fața ferestrei, era molcomă și mângâietoare. Simțeam că se prefigura un cer senin și o zi plăcută, pentru că nu se auzea zgomotul valurilor sparte de diguri și urma să fie o mare liniștită
PESCAR PE MAREA NEAGRĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382306_a_383635]
-
zise deodată prințesa Margareta întristându-se, am uitat de blestem... În acel moment, bărbatul se prăbuși dezolat pe un scaun. Își cuprinse fața între palme și de disperare lacrimile îi invadară ochii. - Doamne, cum am putut uita!... Prințesa cu degetele răsfirate îi mângâie părul consolându-l: - Liniștește-te, dragul meu! Domnul va fi de partea noastră. - Alerg chiar azi! - zise deodată Paul sărind în picioare. - Nu, scumpule, este prea târziu și situația se va complica. Las-o să putrezească acolo și
XV. SUB SEMNUL BLESTEMULUI (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382324_a_383653]
-
iarbă verde că odată, Și-am îndreptat-o-apoi, înspre pământ, I-am arătat pământului, să vadă, O, cât era de viu și cât de sfânt! Să înverzească iar, măcar în gând. Am desenat pe vatra țării, oameni, Pe munții țării mele, răsfirați, Să-și amintească toți: nu suntem fameni, Suntem români, pentru vecie, frați, Și-om veșnici aici, între Carpați. Referință Bibliografica: Am desenat / Emilia Amăriei : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2081, Anul VI, 11 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright
AM DESENAT de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382460_a_383789]
-
Acasa > Poezie > Delectare > LACRIMA PĂMÂNTULUI Autor: Daniel Dac Publicat în: Ediția nr. 2031 din 23 iulie 2016 Toate Articolele Autorului În iarba udă-a dimineții Îți mângâi pașii răsfirați, Și-n dansul razelor luminii Îți sorb din urma ce o lași. Și nu mă satur de candoare Frântă-n pocalele cerești, Crescută cu nectar din floare Și lacrimi de pământ domnesc. O-mbrățisez în orice boare Din păru-i răscolit
LACRIMA PĂMÂNTULUI de DANIEL DAC în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382509_a_383838]
-
exclusiv cu motocicleta. Își pipăi simultan epoleții, zâmbind satisfăcut olfactiv de fina boare de Obsession - parfum pentru VIP-uri msculine - pe care și-o activă prin mișcarea corpului. Alungă repejor imaginare fire de praf de pe antebrațe, își trecu apoi degetele răsfirate larg prin părul tuns și gelat en vogue - tâmple râse, creasta de cocoș - cum îl persifla bunică-sa. Doar după aceste preparative, ieși în hol poftind persoana, unica solicitantă de servicii la Secția lor. O chestionă cumva fragilizat de apariția
GRAFFITI (PRIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382492_a_383821]
-
murelor te-ademenesc. Numai tu de-ai îndrăzni să pășești peste pervaz Să prinzi viață în odaie sărutându-mi un obraz. * Pleoapele ce tremurânde te-au ascuns într-o visare Gâtul alb ce de dorință tot suspină în așteptare Părul răsfirat ce-așteptă degetele-ți să-l încurce Buzele întredeschise așteptând sărutul dulce. * Ah! Dar zorii vin în fugă nopții umbrele-i gonesc Și din visul ce mă poartă cu cruzime mă trezesc... Doar parfumul mai rămâne dintr-un vis suav
VIS de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382582_a_383911]
-
de mâna întinsă, mirosind a flori. S-a lipit brațul de pielea timpului desfăcând cărarea. Nu s-a făcut inima scut, să îmbrățișeze pământul îndrăgostit de cer până la unitate. Ai lăsat calea deschisă, urmărind vântul cum se strecoară printre degete răsfirate. Și mă curtează zilele cu aurora chemării. Și mă întreb dacă le zărești legănarea. Am învățat să torc tăcerea drum prin deșert, să ascult pulsul lăuntric al aștrilor. Am găsit calea deschisă pentru dezlegări din robia inimii. Am găsit-o
ÎNTOARCERE LA GENEZĂ de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382826_a_384155]
-
mare în poienile vestite. Azi se ceartă pentru locul care pare-a fi mai bun, ieri a fost un pic mai rece colo-n vale în alun, bradul e mai comfortabil că într-un hotel cu stele, stau pe ramuri răsfirate conuri, conuri lângă ele. Una e mai înțepata, vrea un loc mai bun, mai sus, pe o creangă mai stufoasa unde altă s-a și pus, se așează lângă ea scuturând dintr-o aripa, c-o privire rea, trufașa...ceartă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
mare în poienile vestite.Azi se ceartă pentru locul care pare-a fi mai bun,ieri a fost un pic mai rece colo-n vale în alun,bradul e mai comfortabil că într-un hotel cu stele,stau pe ramuri răsfirate conuri, conuri lângă ele.Una e mai înțepata, vrea un loc mai bun, mai sus,pe o creangă mai stufoasa unde altă s-a și pus,se așează lângă ea scuturând dintr-o aripa,c-o privire rea, trufașa...ceartă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
După ce mai reflectai, mi-am zis : fii bărbat, băiete! Umple traista, nu sta după sobă! Hotărât, pun bățul pe umăr și plec la colindat cu miraculosul „unu, unu!” Eram bucuros, optimist, mai ales că burnița se oprise, iar printre norii răsfirați își făcea aloc zâmbetul lunii, care învăluia băltoacele cu pânze lucitoare. Mulțumit, după fiecare bolindete primit, mângâiam traista care se umplea încet, încet. Preocupat cu urătura și bolindeții, nu am observat că în urma mea, la vreo douăzeci-treizeci de pași, se
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
mamă, în camera ei! E tristă de câteva zile. Cred că e bolnavă, a mâncat ieri la prânz pui cu smântână și nu i-a căzut prea bine. Ecaterina bătu la ușa nepoatei și intră. Carmen, cu părul ei bogat, răsfirat, stătea întinsă pe pat ținându-se de cap. — Bună, draga mea! Să-i spun mamei să-ți aducă un algocalmin? — Nu Buni, închide ușa, îmi trece! — Ce faci copila mea? Cum stai cu școala? o întrebă direct bunica. Pe neașteptate
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383257_a_384586]
-
sub duș, e mai demn. O să vedeți de ce fac această precizare privind conduita mea În metrou, În tramvaie și autobuze. La Unirii, au coborât mai mulți călători decât au urcat; normal ar fi fost să ne mai rărim oarece. Mai răsfirați, băieți, mai răsfirați, cum zicea un banc cu securiști de pe vremea lui Ceaușescu. Da’ de unde. Îmediat după Închiderea ușilor, am simțit În lateral-spate, prin zona de jos a omoplatului drept, mai precis, o apăsare. Nu o atingere accidentală și trecătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mai demn. O să vedeți de ce fac această precizare privind conduita mea În metrou, În tramvaie și autobuze. La Unirii, au coborât mai mulți călători decât au urcat; normal ar fi fost să ne mai rărim oarece. Mai răsfirați, băieți, mai răsfirați, cum zicea un banc cu securiști de pe vremea lui Ceaușescu. Da’ de unde. Îmediat după Închiderea ușilor, am simțit În lateral-spate, prin zona de jos a omoplatului drept, mai precis, o apăsare. Nu o atingere accidentală și trecătoare: o apăsare. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
prea gros ca să o deranjeze remarcile la adresa ei. în schimb, am intrigat-o. —Ei bine, ia să auzim, a spus. S-a aplecat înspre mine, cu ochii strălucind, ca și cum i-aș fi spus un banc. Am ridicat mâna, cu degetele răsfirate, și le-am punctat pe rând. —în primul rând nu ai da doi bani dacă s-ar afla că te culci cu o femeie. Ai face față și le-ai spune să-și vadă de treabă. în al doilea rând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
a ființei sale. În timp ce vorbeam, intram cu ochii în Simon, vedeam în el. Nunu bea, prefăcându-se că nu-i păsa de nimic. Desena o femeie tânără și subțire cu o gură roșie de atâta sărutat. Dintre picioarele ei ușor răsfirate curgea un șuvoi de copii morți. Imaginea m-a zguduit, era vorba de feminitatea mea sterilă. Serile obișnuiam să mâncăm și să bem împreună într-un restaurant mic, înainte ca Simon să plece la hotelul lui din Mangalia. Mă durea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
nemaipomenit curaj de altfel, pentru că în pământul românesc trăiau numai oameni sfinți, luminați și plăcuți la înfățișare, care dețineau puterea dreptei judecăți, grații și virtuți care îi făceau încă oarecum bizari, greu de acceptat și neplăcuți de niște ultime și răsfirate elemente antisociale pământene. Cât despre români, ei trăiau după singurele două legi pe care le aveau, de a iubi cât mai mult formele de viață și apoi de a cânta necontenit, fiecare cetățean fiind obligat să scoată în timpul vieții minimum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
unei așezări de mărime medie superioară, cu o populație între 1000 și 2000 de locuitori. Din punctul de vedere al tipului așezării, satul Lunca a făcut parte din categoria sate risipite (în lunca împădurită a Dunavățului), apoi devine un sat răsfirat, cu gospodării distanțate una 52 de alta, despărțite de grădini, imașuri, ogoare. în unele locuri ale vetrei de sat, Lunca se înfățișa și se mai înfățișează ca un sat adunat, cu gospodării la stradă, cu micile grădini în spatele caselor și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
folosită doar de familia întemeiată; urmașii, băieții, fiind nevoiți să-și facă casă, povară pentru fiecare generație. Multe dintre casele din satele comunei Filipeni (fenomenul este general, pe țară, în mediul rural) sunt părăsite, lăsate de urmași în paragină. Caracterul răsfirat al satelor românești a fost determinat de „libertatea” fiecăruia de a-și așeza casa unde a considerat că-i este mai bine, în funcție și de terenul supusă defrițării. Nu a existat până în contemporaneitate nicio preocupare, nici de la nivelul comunității
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > PICURĂ-MĂ Autor: Corina Diamanta Lupu Publicat în: Ediția nr. 1077 din 12 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Picură-mă Cu dor de tine, Cu soare și apă, Cu iluzii înveștmântate în alb Și răsfirate străveziu în iarba toamnei! Tu mă picuri... Revarsă-mă În ploi de umbră, În scoici de destin, În repezi fire de înțelepciune Ce se desfac plângând din mine, inutil! Tu mă reverși... Inundă-mă Cu flori de castan Bătând puțin
PICURĂ-MĂ de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1077 din 12 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363284_a_364613]