2,809 matches
-
apoi de Ion Barbu. La “Integral”, “revista de sinteză modernă” care a urmat imediat după “Punct”, în primăvara lui 1925, Voronca nu gândea altfel: căuta, bunăoară în articolul Cicatrizări. Poezia nouă, corespondențe similare cu arta constructivistă, aproximând o “atitudine” apropiată, “răsfrântă în poezie”, ce presupunea “îndepărtarea oricărui subiectivism, integrarea portretului, naturei moarte, nu ca expresie de suflet, ci ca existență materială, organică”. Sintetic, aceste operații se concentrau într-o definiție a imaginii poetice care circula, în datele ei de bază, în
Centenar Ilarie Voronca “Miliardarul de imagini” by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/13282_a_14607]
-
era o remarcabilă supunere la obiect, o pliere pe factologia și pe starea umorală a momentului, de unde impactul acestuia cu conștiința publică, pe care orice manifestare de egolatrie ori vanitate l-ar fi prejudiciat. Adevărul are o autoritate ce se răsfrînge asupra purtătorilor săi. Devotat memoriei lui Tudor Vianu căruia îi sare mereu în apărare, Gelu Ionescu pare înclinat, în schimb, a-l subaprecia excesiv pe G. Călinescu, resimțit, fie și doar subtextual, ca un soi de „rival” al autorului Esteticii
Mai mult decît un exercițiu al memoriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13301_a_14626]
-
a seducției. însumi, îmi pierd prestigiul față de unele, pe altele le părăsesc, deși le rîvnesc încă. Nu am temperament de colecționar. Sufăr de tristețe". Experimentatul intelectual nu pregetă a jubila, cu un sarcasm abia voalat, în fața unor defecțiuni mărunte ce răsfrîng însă dereglarea normelor fundamentale ale mecanismului firii umane. îl amuză copios greșelile de tipar: "îndoială-învoială, pasiune-presiune, cuget-muget, asumat-afumat, ideale greșeli de tipar - vezi presiunile tinereții, cînd doi cad la îndoială, gata să-și afume...". Ori, pe același portativ adolescentin-infantil, erorile
Barbu Cioculescu par lui meme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12046_a_13371]
-
Bisericii, cu același alibi demonic. Iar la V. Voiculescu predomină, pe fundalul unor similitudini argheziene, temperamentul teluric, pătimașa senzualitate care-l împing spre indecizii și anxietăți, dar și spre o sfidare oarecum naturală a divinității, nutrită de dulceața păcatului specific răsfrîntă în pasta densă a discursului metaforizant. Aparent, Cartea Psalmilor a lui Paul Aretzu e străină de asemenea derogări de la dreapta credință, scriptural statuată în structura conceptuală a Bisericii. Dar se ivește o dilemă derivată din însăși condiția duală a autorului
Un poet religios by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12622_a_13947]
-
tînăra tehnică a uleiului, fastuoasă și volubilă prin însăși materialitatea sa, tempera cu ou are o sonoritate stinsă, o suprafață caldă, absorbantă și atemporală. Lumina nu glisează pe suprafața pictată cu tempera, așa cum se întîmplă în cazul uleiului, nu se răsfrînge doar pe acea peliculă exterioară pe care o părăsește apoi tot atît de subit pe cît de spontan a și apărut, ci se interiorizează, se insinuează în particulele intime ale pigmentului pînă face corp comun cu acesta și împreună cu care
Un apel la memorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12651_a_13976]
-
Șerban cel Rău? Am adnotat altă dată deosebirile dintre tată și fiu, așa încît credem că ne-am cîștigat dreptul a indica și apropierile. Cu o paradoxală comprehensiune remarcabilă prin detașare, Barbu îl judecă pe Șerban în propoziții ce se răsfrîng asupră-i, menționînd nu doar "o a doua natură a unui om deschis realității, convivial, participativ, sensibil la farmecul vieții, rezistent la reversuri, din fidelitate față de valorile existenței", ci și harul "unei firi generînd umor și, la nevoie, chiar ironie
"Sub cortul lucidității (I)" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12675_a_14000]
-
petrece invers; cînd, vrând să fii cât mai obiectiv, nu devii masochist... Pictorii, de exemplu, își fac autoportretul în oglindă, stânga devenind dreapta. E ca și cum ai fi alt ins, altfel direcționat. Eu, personal, n-am însă nevoie de lucrul ce răsfrînge asupra ta propriu-ți chip. Avantajul meu este că-l am mereu lângă mine pe Omicron... Proaspăt întors de la Paris, el ascultă alături un C.D. cu Fuga pisicii a lui Domenico Scarlatti, în timp ce-și perie pe gânduri aripa
Autoportret cu lumina stinsă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12795_a_14120]
-
în plin exercițiu epifanic. Pentru că lumina Sultanei Maitec, și abia acum poate fi înțeleasă relativitatea încadrării artistei într-un orizont fizic, de tip solar și meridional, nu este una exterioară, o lumină care izvorăște dintr-o sursă recognoscibilă și se răsfrînge apoi asupra unor obiecte determinate. Lumina ei nu este o lumină cu umbre, ea nu sugerează și nu descrie volume, nu oferă spontaneități și nu creează istorie. Sultana Maitec nu negociază cu lumina aceea barocă, fastuoasă și generatoare de efecte
Ovidiu și Sultana Maitec by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12817_a_14142]
-
lui Gargantua, Pantagruel, Panurge, se bazează întîi pe cultura epocii făurită de practicarea, pe lîngă medicină, a dreptului confruntat cu practica zilnică, suculentă, concretă, naturală, de unde delirul, de unde amestecul dintre dionisiac și apolinic. Gigantismul fizic, corporal, al lui Gargantua se răsfrânge în gigantismul frazei rabelaisiene aglomerată de forme, de substanțe, culori, odorate, drojdii, excese, tot ce este și al naturii. Rabelais trăind printre senzații și idei, imită firea omenească, viziune mult mai apropiată de zilele noastre decât clasicismul francez de peste două-trei
Fraza lui Rabelais (1) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12831_a_14156]
-
poate spune așa) de Ťculoare intelectualăť. Din concentrarea lui Lucian Raicu asupra detaliilor, din minuția sa descriptivă și analitică ce denotă o voluptate a palpării concretului, o implantare în fluxul vital ce leagă textele de oameni, deducem un patetism reprimat, răsfrînt asupra "universului mic" al creațiilor. Un elan romantic sugrumat ce se trădează prin cultul nostalgic al fragmentelor care suferă de condiția lor de aservire (damnare) la "imaginea lumii și a ființei" ca întreg: "Acum ca și altădată, scrisul lui Lucian
Trei decenii de critică (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12257_a_13582]
-
probă a contactului cu viața obiectului - un "șantier" plin de materiile concretului, forfotitor de impresii, remarci, reflecții, rectificări, ipoteze. în felul acesta intră în scenă o diversitate de modalități critice, într-un montaj atracțios tocmai prin capacitatea lui de-a răsfrînge cu o sporită fidelitate întregul (subiectul extrem de bogat și complex care e prestația critică a perioadei menționate), într-o multiplicitate spontană a formulelor ce-i asigură recepția cea mai convenabilă: "N-am vrut să ofer o critică monotonă a criticii
Trei decenii de critică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12304_a_13629]
-
poate spune așa) de Ťculoare intelectualăť. Din concentrarea lui Lucian Raicu asupra detaliilor, din minuția sa descriptivă și analitică ce denotă o voluptate a palpării concretului, o implantare în fluxul vital ce leagă textele de oameni, deducem un patetism reprimat, răsfrînt asupra "universului mic" al creațiilor. Un elan romantic sugrumat ce se trădează prin cultul nostalgic al fragmentelor care suferă de condiția lor de aservire (damnare) la "imaginea lumii și a ființei" ca întreg: "Acum ca și altădată, scrisul lui Lucian
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
sumă de medalioane fixează, cu mare expresivitate, chipurile echinoxiștilor de frunte dar și pe cele ale unor intelectuali mai în vîrstă ai urbei, în ambianța cărora junii membri ai confreriei s-au format, fără a renunța la unele nuanțe critice răsfrînte în prețuire, sporindu-i verosimilitatea, dar fără a încălca o prudență mondenă. Portretele se țin lanț, cu gustul lor de moralități dulceag-amărui. Liviu Petrescu "lăsa impresia unei rigidități academice Ťfundamentalisteť, vecină cu infatuarea. De o eleganță rece și precisă, îl
Un "cronicar" al Echinoxului (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12373_a_13698]
-
prin ce este basm? Este roman prin elementele de reconstituire socială, proiectate istoric, prin tot ceea ce cartea ne înfățișează privitor la drama unei familii, consumată din 1956 până în pragul lui decembrie 1989 și puțin după, prin șirul de episoade care răsfrâng viața cotidiană a orășelului dunărean Serenite, desfășurată în același interval. Cu umanitatea de acolo și cu ritmurile proprii de existență, cu îndeletnicirile mărunte ale "pașnicilor locuitori", cu deprinderile lor devenite stereotipuri, cu promenada în parc la anumite ore, cu serbările
Roman și basm by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/12375_a_13700]
-
de localități noi, pe centura vechilor orașe au apărut cartiere de lux - toate aceste lucrări se fac cu bani, cu materiale, cu forțe de muncă. Există o investiție privată imensă în România care nu este consemnată nicăieri și care se răsfrînge implicit și asupra zonei simbolice, asupra fenomenului artistic. Toată această avalanșă de expoziții, de galerii, de consignații și de magazine de artă, deschise, de exemplu, în zona Lipscani, Blănari, Covaci, Buzești, trăiește dintr-o relație directă cu cumpărătorul. În România
Iarăși despre piața de artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12457_a_13782]
-
o echipă de profesioniști. O mărturie de longevitate și rezistență intelectuală. Un dar excepțional mai ales în această perioadă de tranziție când confuzia, impostura și penuria financiară sunt mai agresive ca niciodată. O instituție de cultură al cărei prestigiu se răsfrânge benefic și asupra Craiovei" l Amărăciunea colegului Gabriel Chifu, redactorul-șef, semnalând în nr. 7-8/2004 statutul de Cenușăreasă pe plan local al revistei craiovene, lipsa oricărui sprijin în editare, mai marii locului în loc să și-o asume și s-o
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12460_a_13785]
-
prin gura altuia o laudă. Nu e în natura mea. Dar prin tot ce a urmat, atitudinea lui }uculescu, exemplul său de o rară probitate, mi-au revelat o condiție esențială și de neocolit a expertului, cu consecințele ce se răsfrâng asupra expertizei: aceea de a nu fi coruptibil, de a nu face niciodată tranzacții de conștiință. Un expert corupt încetează ipso facto de a fi expert. Poți fi de bună credință în eroare. Asta e cu totul altceva, oricine poate
ION ȚUCULESCU, un erou al probității intelectuale by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/12454_a_13779]
-
unui Psalm, în fiecare noapte. Deși în carte apar numeroase imagini ale degradării, cu toate că scenele tipice sunt acelea în care o boală fără leac roade carnea și sufletul, o lumină de sus mângâie, din când în când, țesuturile bolnave și răsfrânge imaginea Ierusalimului ceresc. Prin același efort de concentrare, diaristul caută - în dragoste, în credință, în milă - o ,sclipire a nelumii în lumesc". Și găsind-o, își privește moartea, dispariția fizică, așa cum niciodată nu-și poate percepe scrisul: cu detașare, chiar
Școala de morți frumoase by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11583_a_12908]
-
Gheorghe Grigurcu Jurnalul berlinez, circumscris de un singur anotimp, cel estival, al Norei Iuga este - nu se putea altminteri - un produs de poet. în chip caracteristic, observația pornește de la un subiect acut pentru a se răsfrînge asupra aceluiași subiect, justificat și nu o dată răsfățat prin consemnarea diverselor segmente ale realului ce i se oferă ca un omagiu. Poeta se scaldă în egolatrie ca-ntr-o inocență. Inocența lirismului care presupune o delimitare sacrificială, o ,rupere" de
Un jurnal al Norei Iuga by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11561_a_12886]
-
însuși cauza morții sale. Omul a fost creat liber și responsabil. Oricine împlinește Legea și poruncile ei se poate mântui și obține nemurirea. Prin neascultarea sa, Adam și-a atras durerea, suferința și chiar moartea. Păcatul lui Adam s-a răsfrânt asupra întregii firi. Tot ce ieșise din mâna lui Dumnezeu era frumos și foarte frumos, în special animalele, dar păcatul omului le-a făcut rele. Când omul nu va mai face răul, animalele vor fi și ele restaurate în starea
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei. In: Nr. 1, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/145_a_96]
-
un blestem de neînlăturat, cu care ești nevoit să supraviețuiești. Abia în noul context, de libertate, discrepanța dintre așteptări și împliniri a putut deveni atât de mare. Aproape nimic din ceea ce investești (muncă, talent, energie, timp, tinerețea însăși) nu se răsfrânge, pozitiv, asupra ta și a celor pe care îi iubești. Acest tip de raționament logic-afectiv îl face și Radu Pavel Gheo, în prologul volumului său Adio, adio, patria mea cu î din i, cu â din a. Memorabilul titlu este
America, America... by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11599_a_12924]
-
nu toți autorii pe care mizează își găsesc calea către publicul larg. Și nu toate cărțile autorilor de succes se bucură de vînzări spectaculoase imediate. După părerea mea, lovitura pe care a dat-o Cărtărescu în acest an se va răsfrînge rapid și asupra celorlate cărți ale sale. Prin ricoșeu, autorul Nostalgiei face un mare serviciu prozatorilor români, spărgînd pînă departe gheața reticenței cititorilor față de proza de ficțiune autohtonă. Editura Polirom merge pe mîna autorilor români avînd o strategie a descoperirii
Scriitorul român față cu cititorii by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11640_a_12965]
-
urc în mașină. Pe drumul de întoarcere, șoferul, un maniac al vitezei, a lovit din plin o pasăre de noapte rătăcită în zbor. O clipă, clipă de eternitate, i-am văzut ochii lucind în lumina farurilor: două pietre inexpresive care răsfrângeau, ca un blestem, razele orbitoare. Câteva minute mai târziu, la o intersecție, doar un miracol ne-a salvat de la un accident ce ar fi putut fi fatal. Am scăpat ca prin urechile acului de ceea ce fusese ca un fel de
Noaptea din Dumbravă by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/11658_a_12983]
-
însuși cauza morții sale. Omul a fost creat liber și responsabil. Oricine împlinește Legea și poruncile ei se poate mântui și obține nemurirea. Prin neascultarea sa, Adam și-a atras durerea, suferința și chiar moartea. Păcatul lui Adam s-a răsfrânt asupra întregii firi. Tot ce ieșise din mâna lui Dumnezeu era frumos și foarte frumos, în special animalele, dar păcatul omului le-a făcut rele. Când omul nu va mai face răul, animalele vor fi și ele restaurate în starea
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei by Liviu PETCU () [Corola-journal/Journalistic/145_a_42]
-
pe care doar un tip imbecilizat nu-l pricepe. Critica liberală i-a pus la colț repede și cu succes pe "poleitorii realității" încă la jumătatea anilor '50. Totuși, dinozaurul lui Spielberg a dat naștere acelei limbi de lemn care, răsfrântă în conștiință, a revelat cu maximă exactitate caracterul fals și idiot al vieții sovietice. Vrând-nevrând, Babaevski s-a sublimat în metafizică dovedind prin exemplul lui literar și uman succesul celor mai sălbatice experimente făcute cu oamenii și neputința lor de
Două eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11639_a_12964]