514 matches
-
semenului meu din Cluj, care pare convins că mă scruta până în adâncul neplăcutei mele ființe: nu-i plăcea factura mea interioară, unde distingea "ceva frivol și vulgar": "Un mascul încrezut." ...Allez, cel ce a putut da o atât de dezolantă răsfrângere în simțirea unui contemporan nu are altceva de făcut decât să-și examineze, calm, "portretul". Cum aș putea discuta verosimilitatea celor scrise în singurătate de un altul, decedat? Și la ce rost? Detașându-mă de cioburile imaginii mele în marea
Despre jurnalul lui Victor Felea by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15860_a_17185]
-
pe nume, se cuvine a adăuga și curajul, întrucît se ivesc diverși contestatari, nu doar direcți, ci și (mai cu seamă) oblici, care, în lipsa contraargumentelor (nu s-ar încumeta a susține că negrul e alb!), afectează impaciența, plictiseala, iritarea că răsfrîngerea în oglindă a realităților pentru ei stînjenitoare captează întocmai fizionomia realităților cu pricina. Și care nu se dau în lături a ne învinui de fel de fel de treburi fanteziste. Drept care sîntem în măsură a contrasemna numeroase din aserțiunile d-
"Supărarea" d-lui Alexandru George by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15624_a_16949]
-
acutizarea sa performantă, face loc lumii ca atare. Voluptatea de-a trăi, bucuria de-a palpa materiile și de-a contacta ființele, hedonismul transpar în textele lui Nicolae Țone ducînd la un ethos liric a cărui figură nu e decît răsfrîngerea în oglindă a eului empiric. Rebeliunea împotriva cadrelor rigide ale limbajului e subsumată, evident, unei revolte împotriva artificializării existenței, a rutinei și ipocriziei, însă fără accentul exclusivist, frigid, al paradigmei, ci într-o atmosferă de îmblînzitoare relativizări, de seducătoare nuanțări
Un postavangardist (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15692_a_17017]
-
sumbru, nordic și până la cel carnavalesc, specific temperamentului latin. Și de la fantasticul direct, epic și funambulesc, cum îl cunoaștem din proza lui Hoffmann, până la cel livresc, pe care nu-l mai putem disocia de geniul lui Borges. Nu lipsesc nici răsfrângerile unor idei din literatura SF. Privită de la mare distanță, cartea lui Ștefan Aug. Doinaș este borgesiană. Ea are ca termen de referință nu natura, ci cultura. Ficțiunile din cuprinsul ei derivă din alte ficțiuni, sunt un joc secund. Potrivit unei
Ștefan Aug. Doinaș, prozator by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16270_a_17595]
-
și despre psihologia unei epoci. Nu este o întîmplare că societatea aristocratică a lui Ludovic al-XIV-lea a avut pasiunea oglinzilor; secolul al XVII-lea este secolul opticii și al vederii, iar curtea Regelui Soare, de-a dreptul fascinată de "iluzia răsfrîngerilor înmulțite la nesfîrșit", nu putea să facă economie tocmai în materie de oglinzi. Către sfîrșitul secolului, două treimi din casele din Paris posedă oglindă (aceasta este nelipsită - după cum aflăm - din alcătuirea măsuței de toaletă, iar Lazare Duvaux, un negustor celebru
Critica și experiența cotidiană by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16029_a_17354]
-
poezia Clarei Mărgineanu ne apare ca un spațiu tensionat. Contemplaț ia, reveria, așteptarea sînt stări ale opririi, drept care autoarea le evită în favoarea unei mișcări nervoase pe ecranul moral. Nu poate sta locului, simțindu-se oprimată de fixare ca de-o răsfrîngere de sine inconfortabilă: „Am bătut pasul pe loc, în ritm constant/ Pe muzică de jale,/ În fiecare zi, același chip oglindit în zis” (Ritualul de trecere). Remediul îl constituie călătoria, o mobilitate simbolică. Destule versuri o consemnează, cu aerul de-
Un discurs Revendicativ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2734_a_4059]
-
veacuri suspină și plâng pentru starea lor trecătoare. Gândurile Domnului și ale oamenilor despre Dumnezeu vor deveni hrana sa, făcându-l să uite de toată nimicnicia umană, el încântat fiind că poate rătăci pe „razele înalte”. Să fie aceasta o răsfrângere a lecturii Cărților Sfinte asupra cărora se aplecase sau a celor de metafizică pe care le păstra înfășurate în ziar alături de felia de pâine, pentru a le citi în schimbul al doilea sau în cel de noapte la fabrica de produse
Revelația divină by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/2639_a_3964]
-
ZÂMBESC Autor: Iulia Dragomir Publicat în: Ediția nr. 1738 din 04 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Zâmbesc de dimineața până seara când îmi apari în gând. Nu mai spun, când mă săgetează apropierea ta reală. Și îmi apari la fiecare răsfrângere spre interior, la fiecare privire spre exterior, la orice sunet din care mi se naște existența. Și dintr-o dată simt că mă transform, sunt muzică întrupată. Știu că mă auzi de departe, din somnul în care îți odihnești trupul, în
ZÂMBESC de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381778_a_383107]
-
urmează reprezintă al treilea 5 pentadecasilab perfect din Craii..., și anume:) "... ce oglindă albe turle între funebri chiparoși." (Rămâie-i cititorului plăcerea să pună, unde se cuvine, mica trăsură de unire!) III Ruinurile, multe, mateine sunt, așadar, icoane și oglinzi: răsfrângerile, rare, în afară ale unui suflet cetluit, - care se caută, consideră, adoră, a la Narcis, sau dimpotrivă, masochistic, se dezaprobă (cvasi-complezent și nu fără, se pare, voluptate), prin mijlocirea lor, pe sine însuși. În rest, nicio priveliște sau "cadră", și
"Ale turnurilor umbre..." by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/8215_a_9540]
-
de turn de scânduri cârpit cu tinichele" (întreg "domeniul" Arnoteanu: o cloaca maxima, acesta, corcită cu un pandemoniu, fiind, de altminteri, o oglindă fără greș și un motiv redus al Curții-vechi, - cea "fără întocmire, fără stil, cu nade, umpluturi" ș. cl., răsfrângere, la rându-i, și vrednică icoană a unei nevrednice istorii); dar, pentru că sălășluieș-te,-ntr-însul, ca într-o malebolge, acea sinistră "iazmă" urlătoare ce-a devenit Sultana Negoianu: fosta amazoană cinofilă, ajunsă Cerberul acestor iaduri, ce-și hămăie "în nopțile cu
"Ale turnurilor umbre..." by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/8215_a_9540]
-
s-a lăsat în voia unei liniarități, a unei monotonii superioare, "o asceză proprie virtuozului, rob al instrumentului său". Pe de altă parte a aparținut unei societăți alese în care a strălucit, astfel încît profilul i se configurează și din răsfrîngerile caleidoscopice ale ambianței, din pletora de semnificații istorice și moraliste ale acesteia. Neîndoios, un moment culminant al vieții Elenei Bibescu l-a constituit întîlnirea cu junele George Enescu, al cărui debut componistic are loc în capitala Franței, în 1898, cu
O carte somptuoasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8422_a_9747]
-
Negoițescu alătură celor două texte un al treilea, Plante de apă, în care ecourile narcisice se îmblânzesc: Din palidul tărâm, Ahile tânjise după lacrima de sclav în soare", căci tânjirea nu contravine resemnării. Ritmurile curgerii heraclitiene străbat astfel prin părelnice răsfrângeri: "cum unduirea reflexelor prin coroana / blânzilor arbori ai amiezii". Un poem total "despletit" este Vârtejul, unde situația ființei umane în univers pare la limita îndurării - eul fiind un condamnat, implacabil căutat de universale forțe de ordine. Iar evadarea din final
Celălalt by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8165_a_9490]
-
Claudia Mitră este în primul rând poetă, având două volume de versuri publicate (Dincolo de oglindă, Editura Papirus Media, 2014) și Îngeri de sticlă (aceeași editură, 2015). Titlurile volumelor de poezie sunt derutante, întrucât induc ideea de străveziu, de strălucitor, de răsfrângere, de răceală, de neutralitate, oglinda și sticla rămânând obiective, neutrale. În realitate, poezia Claudiei Mitră are o singură temă majoră, e drept cea mai generoasă - iubirea - în toate ipostazele ei. Tot iubirea este tema volumului VIAȚA CA UN FIR DE
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
la moarte, pe care le percepe ca fiind dureri asumate de ea. Nu poate Ădin nou) să înțeleagă netulburarea Fecioarei ”cu ovalul ei perfect, cu surâsul necunoașterii de orice, ca o floare neparfumată, necolorată și neofilită, ca o oglindă fără de răsfrângeri”. Frumusețea Fecioarei este un simbol al idealului de armonie feciorelnică, iar ”surâsul necunoașterii” este însăși cunoașterea perfectă a tot ceea ce o înconjoară. Surâsul simbolizează acceptare senină a destinului, înseamnă supunere, primire a propriului pocal. Însușirea epitetelor caracterizante ”neparfumată, necolorată și
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
iar lumea la un sens superior într-un sistem al cuvintelor căpătând energia unei alte ontogeneze. Astfel, poemul este cuvântul încă nerostit al lui Dumnezeu. Lumea este metafora lui Dumnezeu, poezia este metafora lumii ideale a omului. Dacă lumea este răsfrângerea ontologică a divinității, poemul este reîntemeierea ontologiei, de la punctul lăsat de Creator la un pisc cât mai aproape de potențialitatea sa ideală. Prin justiție poetică Nietzsche a conceput mitul eternei întoarceri, un dar făcut de viață celor care au crezut în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
-ne cu natura, ne dă drept zestre Un nou pământ și un nou Cer. Bucuria este acea voce melodioasă, acea ceață strălucitoare Prin care noi suntem propriul nostru izvor de bucurie ! Orice melodie este ecoul acestei voci, Orice culoare este răsfrângerea acestei lumini. Poezia, scrie Swinburne, este cea care transmută neliniștea în bucurie, nefericirile sale nu erau decât substanța lirică din care imaginația țesea visurile de fericire. În viața sa amoroasă, Goethe pleacă de la neliniștea din perioada Sturm und Drang, cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
se epuizează. Harul de parodist al autorului, prezent de altminteri la modul copios în revistele literare, e indiscutabil. De remarcat un bun simț care-l împiedică a luneca în trivialitate, făcînd ca stihurile hazlii să păstreze, cu o discretă deferență, răsfrîngerea originalului reprodus de fiecare dată spre a îngădui comparația. Binecunoscuta Noapte de vară a lui G. Coșbuc are aerul a se prelungi cu bonomie în satul actual, vag "modernizat": "Soarele apune numai/ Pe la nouă și un sfert,/ înserarea-i lucru
Poeţi din Nord (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9903_a_11228]
-
Eu sînt alesul în această duminică/ și miroase a cînepă verde/ Pusă la topit/ Așa și sufletul patriei (Sufletul Patriei, p. 28). În Sufletul Patriei apare și unul dintre cele mai reușite texte ale cărții: la început evocare, continuată de răsfrângerea în imaginea mitologică a unui animal-alter-ego: "Mai visez Pîrîul Roșu/ și văd o femeie tînără/ Calcă peste umbrele care se lasă pe ape/ Fără să se teamă de cleștii racilor/ Fără să se sperie de zvîcnetul peștilor/ ș...ț Așa
Poeme în regie proprie by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Journalistic/9330_a_10655]
-
poet livresc, iubitor de delicii cărturărești, înrămând estetic peisaje și stări de spirit. Epitetul de "manierist" nu s-a lăsat nici el prea mult așteptat, însă în înțelesul său tipologic, de ingeniozitate și rafinament al compunerii imaginii și decorului confesiunii. Răsfrângeri de peisaj italian, și natural și muzeistic, Umbria visată și mai apoi frecventată cu încântare, ca simbol dominant, exemplar, ținut sacru și franciscan, au îmbogățit, marcând în profunzime, o poezie atrasă deopotrivă de miracolul naturii genuine și de șlefuirea artistică
Adrian Popescu - 60 Căutând "Înțelesul minunii" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/9623_a_10948]
-
lumii zilelor noastre, o identifică cu o babilonie personală, sub semnul unui eșec generalizat. Repetăm: e greu de spus dacă poetul configurează epoca într-un anume fel, răsfrînt într-însa ca-ntr-o oglindă, ori se lasă configurat imagistic de răsfrîngerea epocii în apa simțirii sale. Mai curînd am putea vorbi de-o specularitate reciprocă: "nu văd nimic, e ceață, în schimb aud: inima/ cum se surpă-ncet ca o bisericuță șubredă/ toamna, părăsită-n cîmpie.// ce harababură e-n creierul
Un afectiv cerebral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9632_a_10957]
-
In baza dreptului de dispoziție, care este un atribut al dreptului de proprietate, proprietarul este Îndreptățit să facă ce vrea cu bunul său, Însă, având În vedere efectele negative pe care folosirea În exclusivitate a dreptului de proprietate și posibila răsfrângere asupra proprietații vecine, respectiv asupra intereselor proprietarilor vecini, a apărut instituția limitării sau Îngrădirii limitate a dreptului de proprietate, pe baza căreia se asigură relațiile de bună vecinătate intre proprietari, reglementată de dreptul de vecinătate care, in fapt, este instrumentul
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
se rumeniră; mierea soarelui se varsă în valuri calde cu sclipiri bălaie peste pământ; soarele a fost eliberat din leagănul norilor și-și înalță discul pe cer; tăcut și ușor, astrul ceresc alunecă pe deasupra copacilor ca o luntre pe apă; răsfrângerile palide ale răsăritului peste violetul întunecat al bolții; astrul zilei descinzând maiestuos în sânul...; apusul de jăratec; apusuri ca sângele; asfințit vânăt; soarele aruncă în nori cu săgeți. Despre toamnă: toamna cea întunecată; toamna mohorâtă cu vânturi moi și tânguitoare
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
mi-a incendiat retina și mi s-a cristalizat pentru totdeauna În memorie cel din urmă rest de lume, de spațiu, de cosmos, o linie de aur, găsită cu greu și pierdută Îndată, o rază indirectă, devia tă, adierea unei răsfrîngeri. Era prin luna august. În a doua jumătate a lui septembrie, cu siguranță, nu mai vedeam nimic, dar faptul nu-l Înțelegeam pe deplin. Aveam să-l pricep curînd, Într-o după-amiază, În curtea școlii pentru orbi din Cluj, cînd
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
fulger care-mi trecuse pe di nainte, tîrÎnd cu el Întreaga lume. Căci, de atunci Încoace, totul a fost să fie Închipuire. În vara lui ’65, la Eforie Sud, m-am Întîlnit nu numai cu cea din urmă pentru mine răsfrîngere de lumină a spațiului, cel ce ne-nconjoară cu plinurile și cu golurile sale pînă la capătul capătului, m-am Întîlnit tot acolo și cu timpul... Cu timpul istoriei. Nu aveam de unde să știu atunci, dar am aflat mai tîrziu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
care mi-am rănit genunchiul. Nu, fiindcă sesi zabilă cu adevărat este reflectarea sunetului aproximativ la Înălțimea timpanelor. Nevăzătorul nu percepe ecoul ca ecou, descompus În unde, În reverberații. Are parte pesemne și de un timpan subliminal care preia automat răsfrîngerile sonore, le predă instantaneu conștiinței, iar aceasta produce senzația de energie densă cît un obstacol cam pînă la nivelul inimii. Obiectele mai scunde sînt greu detectabile. În schimb, cele Înalte, masive, apăsătoare Întorc un semnal con sistent, inconfundabil. Acest semnal
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]