384 matches
-
Ovidiu Genaru Atunci Cleiosul azi răsfrânt ca tusea în somnolența unei săli de așteptare După barbarii învinși vin alți barbari mai proaspeți Atunci topiți bibliotecile să facem din ele iar păduri De unde mi-am luat bătrânețea nu știu n-am avut nevoie de ea Ceva e
poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/3221_a_4546]
-
imagini cu sine din tinerețe pe care ni le-a lăsat, imagini și sunete ce păreau și atunci, alunecate dintr-un vis visat în alt vis: "Lumea înmulțindu-se, omu-i în scădere. Sufletul întrezărit e doar prinos de înviere. Verbul răsfrânt suferă-n unghere de spaimă sau, trădat, se răsfață într-o virtuală inter-față. Ruga mea e să nu-mi pierd cumpătul. Să pot respira încă vocalele uimirii princiare. Iertarea-i de la Fiul însingurării când te pierzi în mulțime, cum i
Poemul și scrisoarea by Gheorghe Simion () [Corola-journal/Journalistic/10650_a_11975]
-
un suflet ultragiat, ce contaminează totul până la zbuciumul universal, a cărui propagare o întreține mereu. Tremurul, fiorul, învolburarea, jalea, cutremurul, frenezia, lăcrimarea, clocotul, murmurul, strigătul, frământul, plânsul sunt forme de difuziune tragică a suferinței. Sunt semnele unui echilibru interior pierdut - răsfrânt devastator asupra întregii lumi, a cărei credință este greu pusă la încercare. Universalizarea suferinței se realizează printr-o enormă rezonanță. Un stigmat al răului ce trebuie extirpat apasă nu doar o individualitate, nu doar o parte geografică a lumii, ci
Octavian Goga - 125 - Mesianism național by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10663_a_11988]
-
însăși, care este eternă și supraviețuiește în fiecare femeie, poeta se gândește cu nostalgie la momentul de iluminare dintr-un trecut îndepărtat și îl reinterpretează: "A fost odată cum niciodată nu va mai fi,/ Să te redau ție însuți Luceafăr răsfrânt în oglinzi,/ Mâinile mele, ca umbra de rază pierdută de sfinți,/ le-am înălțat cu mările lumii, din cer să le prinzi." (Peste vremi, Cătălina). Autoarea interpretează rolul Cătălinei și în alte poeme. Toate se caracterizează printr-un erotism difuz
A fost o data o poeta by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/10153_a_11478]
-
am spus, dar care exprima o atât de adâncă uimire că de acolo unde se găsește el o asemenea întâmplare ar putea să i se pară importantă, încât m-a cuprins brusc nu numai o nemărginită rușine, dar și bănuiala răsfrântă asupra mea însămi - atât de violentă încât m-a făcut să mă clatin - că sistemul meu de valori este discutabil, că dincolo de incredibila uimire din ochii Tatei există o lume infinit mai importantă pe care eu nu o cunosc și
Ușile date de perete by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/3069_a_4394]
-
or fi lăsat cenușa zării-n plete?". Sau cele sub semnul lui Bachus: "Cum eu veneam, cum tu veneai/ Prin unda verde de alcool/ Te risipeam, mă risipeai/ Ca vîntul mut prin cerul gol.// Pe stelele de-absint lucea/ Trupu-ți răsfrînt poate de-un semn/ Și eu vedeam cum curge noaptea/ În părul tău de untdelemn". Imperturbabilă viața la țară Jurnalul de la Filipeni al medicului Viorel Pătrașcu este, cum s-a semnalat și la prima lui ediție (tot la Editura Paralela
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/13706_a_15031]
-
multe catarame. Curelele puteau fi cusute cu mărgele ori cu mătase de către femei specializate, astfel că bărbații puteau să se încingă, în zile de sărbători, fiind mândri de curelele lor. Se foloseau ițarii largi, ca pantaloni, cu partea de jos răsfrântă ca o manșetă, confecționați din lână albă, iar pe timpul iernii se purtau cioarecii. Aceștia erau din țesătură mai groasă, de textura sumanului, strâmtați în regiunea gleznei, de culoare albă. Bărbații foloseau opincile, în trecut, ca încălțăminte, peste colțuni, dar și
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383818_a_385147]
-
albe, E haos mare-n jur,e multă lume. Se-adună enoriașii omagiu, Lumânările sezăresc arzânde, Lacrimile se scurg printre palme, Se-aude implorată divinitatea. Pe ziduri se zăresc dese umbre, Sunt îngeri zburând în noapte, Zeci de aripi zac răsfrânte, Sunt treaz,sunt plâns de durere. (Celor dispăruți într-o seară de noiembrie...colectivă) Referință Bibliografică: Un ultim zbor / Mihai Mircea Matei : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1793, Anul V, 28 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihai
UN ULTIM ZBOR de MIHAI MIRCEA MATEI în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382982_a_384311]
-
albe, E haos mare-n jur,e multă lume. Se-adună enoriașii omagiu, Lumânările sezăresc arzânde, Lacrimile se scurg printre palme, Se-aude implorată divinitatea. Pe ziduri se zăresc dese umbre, Sunt îngeri zburând în noapte, Zeci de aripi zac răsfrânte, Sunt treaz,sunt plâns de durere. (Celor dispăruți într-o seară de noiembrie...colectivă) ... Citește mai mult Se mai aud încă ecouri,De salvări veninde,Se mai aud încă voci strigânde,După ajutor neprimit.Pete tot e neputință,Și foarte
MIHAI MIRCEA MATEI [Corola-blog/BlogPost/383255_a_384584]
-
albe,E haos mare-n jur,e multă lume.Se-adună enoriașii omagiu,Lumânările sezăresc arzânde,Lacrimile se scurg printre palme,Se-aude implorată divinitatea.Pe ziduri se zăresc dese umbre,Sunt îngeri zburând în noapte,Zeci de aripi zac răsfrânte,Sunt treaz,sunt plâns de durere.(Celor dispăruți într-o seară de noiembrie...colectivă)... XI. LECȚIA DE PICTURĂ,DIN VOLUMUL ÎNTÂLNIRE CU ASTRUL, de Mihai Mircea Matei , publicat în Ediția nr. 1792 din 27 noiembrie 2015. Lecția de pictură Ți-
MIHAI MIRCEA MATEI [Corola-blog/BlogPost/383255_a_384584]
-
iau tătarii, Măria-Ta - spuse spătarul Vulture. Să ne luăm ceva să putem duce și jupâneselor și copilașilor noștri. Eu zic să rămânem la smochine. Tu ce zici, măi Broanteș? Tăcutul Broanteș arătă către niște ciuboate de piele cu carâmb răsfrânt. — Sunt scumpe - grăi sceptic spătarul Vulture. Și la noroaiele noastre n-ai ce face cu ele. Ascultă-mă pe mine: luăm trei saci cu smochine și cu asta ne-am scos și drumul. Pe când se sfătuiau ei ce să cumpere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
în când, zgâria cu unghia arătătorului de la plinuța mână dreaptă tăblia mesei, își freca ușor genunchii rotunzi unul de altul sau își trecea, degetele prin părul bogat și negru, oftând prelung și lăsându-și perfectul cap pe spate, cu nările răsfrânte. Tot ceea ce vedea de la înălțimea cerdacului, în lumina dumnezeiască a acelui început de aprilie - două slugi tuciurii, voinice, purtând pe umerii goi șoldanele pulpe din spate ale tăurașului de bour tăiat în fundul ogrăzii, un stol de turturele zburând spre tainicele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Doar zgomotul veselei trîntite de-a valma În chiuvetă Îi trăda furia. Domnul D. se retrăgea aproape neauzit În sufragerie, Își deschidea cartea și Începea să fluiere. Lovise În plin. Ajuns În stradă, aerul răcoros i se furișa pe sub gulerul răsfrînt al cămășii, Înfiorîndu-i plăcut pielea spatelui și brațele Încă tinere, iuțea pasul, ba chiar alerga să prindă din mers troleibuzul. Îl așteptau dosarele cu foi Îngălbenite, cu praful așternut peste decretele acelea care reprezentaseră, cu treizeci de ani În urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Începură să se audă plescăiturile și gemetele mele de plăcere, Își Întoarse temătoare privirea spre noi. Încercă să-și elibereze mâinile legate strâns cu sfoară, dar nu reuși decât să Întindă și mai mult cordonul de cauciuc care-i ținea răsfrânte buzele despărțiturii de culoare rozalie, de unde se revărsau valuri după valuri de secreții. Noriko era complet supusă. În felul acesta au fost sacrificate pentru plăcerile noastre mai multe femei. Toate aveau ceva În comun cu Noriko. Erau genul de femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
unei scule de preț, atunci picată: Cuțit lucrat, vreo piatră în scump metal legată, Greu cearcăn de cadână topit la un bairam; Nici eu nu mai știu astăzi ce lucruri căutam. Încolăcite ceasuri! Cu voi, nu luai aminte Cum, pe răsfrânta buză a mătcii, dinainte, O spornică mulțime se tencuia-n pereți. Veneau de toată mîna: prostime, târgoveți, Derviși cu fața suptă de veghi, aduși de șale, Pierduți între pufoase și falnice pașale; Iar ochii tuturora călătoreau afund... Căci, răsărind prin
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
în alb și negru”, cu veșmântul unui pinguin de la Polul Sud migrat din pricini neștiute pe aceste plaiuri. Sau, poate, ca o rândunică din stolul de pe sârma de telegraf cu fracu-i tăiat în clin de aripe. „Arătarea” cu manșete albe răsfrânte, guler scrobit și cravată-mpletită-n două limbi de aramă ce ieșeau pe la poale își regăsea conturul palpabil în pianul din spatele cortinei de pe scena sălii de spectacole, de la etajul dintre cele două pavilioane ale școlii - triumfător și sfielnic, devotat și încăpățânat, curajos
PIANUL ŞCOLII de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361363_a_362692]
-
Tău cu nouri muți, scoboară, mai în vale! Nu-n semeție mi-e pofta să-nțeleg, cu pumnul strâns trântindu-mă-n țărână, ci să m-ajuți. Mi-e frig și noapte, ține-mi coroana-n mână, din cerul Tău răsfrânt și roditor pe ape cu buzele-nsetate ca să pot dumnezeirea-ntreagă să-Ți culeg, nimic din veșnicie să nu-mi scape! POVESTEA POETULUI FĂRĂ TALANȚI Pe la sfârșitul toamnei cei cu talanții înfățișa-se-vor pentru divan să-Ți reîntoarcă din
APA MORŢILOR (1) de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/361134_a_362463]
-
lumină patinată pare a încifra magia fericirii. Cu delicatețe ne cuprinde, încremenind în timp sentimente și gesturi irepetabile care ne-au aparținut într-un timp și care ne vor aparține pentru eternitate. Mereu se vor căuta la vederea unui zâmbet răsfrânt, un dans mut în care au intrat de dincolo de timp. Legați prin soartă sunt mai puternic decât orice gând. Între veghe și somn, praful purtat de vânt - misterul, cheia timpului... Dincolo de marginea vieții, undele se propagă pe pietre, pe frunze
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
care este supus, dar apoi realitatea monstruoasă revine cu mai multă putere, de această dată coșmarul fiind ceea ce trăiește el cu adevărat. Pe de altă parte, gândul la cei dragi este de cele mai multe ori chinuitor, deținuții fiind conștienți de suferința răsfrântă asupra celor de afară, care încearcă disperați să îi aducă înapoi. Portretul mamei îndurerate este foarte asemănător celui din „Miorița”, amintind la rândul său de chinul Maicii Domnului pe toată durata patimilor lui Hristos: Mamă, sfântă mamă,/ Cum nu ți-
O EPOPEE A SUFERINŢEI ŞI A SALVĂRII ROMÂNEŞTI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360774_a_362103]
-
Poetul se preface în Cuvânt: „N-am știut că-n mine cineva/ are puterea pe sare și vânt/ să ridice lumina-n descânt/ și apoi din apa cea tare să bea...// Cineva mă pândea ... Mă pândea/ cu otravă spre ierburi răsfrânt.../ N-am știut că-n mine cineva/ are puterea pe sare și vânt/ să-și clădească un frâu pentru șa,/ temei pentru același veșmânt,/ eram prea aproape și, vai, de abia/ se zărea prefăcut în Cuvânt.../ N-am știut că
TESTAMENT ÎN ALFABETUL TĂCERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364091_a_365420]
-
duce, Eu răstignit pe Tine ca pe-o cruce, Tu răstignit pe țipătul din mine. Te simt în mine ca melancolie, Sfâșietoare, naltă, dureroasă, Murmură dulce firea-mi de mătasă, Un urlet sunt, înfipt în veșnicie! N-afară și-nlăuntrul lui răsfrânt, Silabă sunt și literă cu care, Vorbești cu tine. Naltă întrebare, Ecou însângerat al unui gând. M-aș tot pierdea prin neguri și lumine, Căzând prin mine veșnic m-aș tot duce, Tu răstignit pe mine ca pe-o cruce
ŞTEFAN DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/368474_a_369803]
-
duce,Eu răstignit pe Tine ca pe-o cruce,Tu răstignit pe țipătul din mine.Te simt în mine ca melancolie,Sfâșietoare, naltă, dureroasă,Murmură dulce firea-mi de mătasă,Un urlet sunt, înfipt în veșnicie! N-afară și-nlăuntrul lui răsfrânt,Silabă sunt și literă cu care,Vorbești cu tine. Naltă întrebare,Ecou însângerat al unui gând.M-aș tot pierdea prin neguri și lumine, Căzând prin mine veșnic m-aș tot duce,Tu răstignit pe mine ca pe-o cruce
ŞTEFAN DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/368474_a_369803]
-
duce, Eu răstignit pe Tine ca pe-o cruce, Tu răstignit pe țipătul din mine. Te simt în mine ca melancolie, Sfâșietoare, naltă, dureroasă, Murmură dulce firea-mi de mătasă, Un urlet sunt, înfipt în veșnicie! N-afară și-nlăuntrul lui răsfrânt, Silabă sunt și literă cu care, Vorbești cu Tine. Naltă întrebare, Ecou însângerat al unui gând . M-aș tot pierdea prin neguri și lumine, Căzând prin mine veșnic m-aș tot duce, Tu ... Citește mai mult IMNUL UNEI INIMIO inimă
ŞTEFAN DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/368474_a_369803]
-
duce,Eu răstignit pe Tine ca pe-o cruce,Tu răstignit pe țipătul din mine.Te simt în mine ca melancolie,Sfâșietoare, naltă, dureroasă,Murmură dulce firea-mi de mătasă,Un urlet sunt, înfipt în veșnicie! N-afară și-nlăuntrul lui răsfrânt,Silabă sunt și literă cu care,Vorbești cu Tine. Naltă întrebare,Ecou însângerat al unui gând .M-aș tot pierdea prin neguri și lumine, Căzând prin mine veșnic m-aș tot duce,Tu ... XX. ȘTEFAN DUMITRESCU - SCRISORI POLITICE ADRESATE POPORULUI
ŞTEFAN DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/368474_a_369803]
-
roz jucăuș răsucind cuvinte fără sens...și deja îi simt gustul.Piersici.Sau caisa.Sau amândouă...Mătase umeda.Petala.Coniac cinșpe stele.Imi simt palmă tremurânda atingandu-i obrazul...degetul gros mangaindu-i conturul catifelat al buzei de jos,ușor răsfrânta...apoi îi simt pielea fină a gâtului sub palmă mea nu atât de fină acum, pe cât aș vrea să fie... Îi cuprind umărul în căușul palmei și dinții mei simt gustul cărnii fragede. Sânii ascunși sub bluză subțire au personalitate
) de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364666_a_365995]