550 matches
-
apoi într-un tren de mare capacitate, cu un spațiu pentru 150 de călători, „mai urma să obținem avizul ITB-ului din București”, își amintește inginerul Gheorghe Bihoi. Directorul general, un fost șofer cu rude în guvern, a rostit un răspicat „nu”, invocând „deficiențe tehnice” ale proiectului. „Bietul, nu pricepea o iotă din transportul electric urban”, spune Bihoi și astăzi cu năduf, „iar tramvaiul nostru era de 5-6 ori mai ieftin decât «Tatrele» din Arad și Iași”, mai spune el. „Aveam
Agenda2006-03-06-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284648_a_285977]
-
prin erudiție lipsa unei viziuni proprii. Viziunea aceasta a făcut ravagii în lumea literaților, care s-au complăcut în ignoranță așteptînd aripile geniului. Ca arta să-și împlinească rostul, ea trebuie să tindă numai spre sesizarea esențelor atemporale, cu neglijarea răspicată a prezentului. De aceea artistul autentic nu are ochi pentru contemporani și nu-i pasă de judecata lor. El nu dă doi bani pe posteritate, fiindcă știe că lupta pe care o duce e cu sine însuși în numele unui mister
Velle non discitur (III) by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3918_a_5243]
-
atât de neexploatabilă pentru amatorii contemporani de senzaționalism, aceia care nu realizează că omul zilei de azi e totuna cu o efemeridă, și doar ridicarea de la interesul propriu la doctrina de stat poate face diferența. Astfel, George Cristian Maior vorbește răspicat despre ceea ce mai suscită, astăzi, spiritele în legătură cu unificatorul Germaniei: „E vorba de fascinația liderului, a omului de stat, a cărui operă și ale cărui realizări sunt testate direct în vâltoarea și scurgerea tumultuoaasă a istoriei, singura care poate identifica geniul
Oameni de fier by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4460_a_5785]
-
Zen). Strălucit este capitolul despre poezie. Iar asta fiindcă acest capitol lipsește din Târziu, de departe. Nu încerc nici o butadă ușoară. În Precizarea preliminară, Gelu Ionescu își declină, cu onestitate, competența în acest teritoriu. „Nu e meseria mea”, scrie el răspicat, fără a mai detalia subiectul. Intenția mi se pare din mai multe puncte de vedere lăudabilă. Întâi, fiindcă, respectându-se și respectându-și cititorul, criticul are conștiința propriilor limite. (Cum spuneam, vechile deprinderi sunt cele mai sănătoase). Câți dintre cei
Vechi chip de a face critică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4486_a_5811]
-
și ceilalți ar trebui să pupați picioarele foștilor securiști și știi de ce? Petrache, care se părea că încă îi mai știa de frică, îl lăsă să se calmeze, se îndreptă în fotoliu, își aprinse o țigară și, cu un ton răspicat, care nu-i masca, totuși, ușorul tremur al vocii, îi răspunse: De unde să știu eu, nene? Eu sunt... un... amărât, ajuns în Parlament datorită prostimii... Așa încât te rog pe tine, care le-ai știut și le știi pe toate, să
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
că bătrâna nu mai văzu decât mâinile Invalidului și cele două pagini ca un cearșaf răstignit pe tejghea. Ceva nou, domnu? întrebă. Să vedem, mormăi gros și răgușit Invalidul, și-ncepu să citească repede, încăpățânându-se să pronunțe fiecare cuvânt răspicat, parcă ar fi vorbit la radio sau așa cum vorbesc de obicei crainicii la radio: "De la cartierul general al Führer-ului se transmit următoarele: În partea de vest a capului de pod normand, aliații au atacat cu puternice forțe în sectorul Saint
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
politică, despre știință, despre creație, despre tehnică. A vorbit apoi despre popoarele lumii și despre comunitatea oamenilor înlăuntrul căreia și-a petrecut destinul: despre poporul român. A vorbit, în sfârșit, despre sine. A vorbit despre toate acestea într-un mod răspicat, gândul căzând de fiecare dată peste problemă cu o verticalitate vertiginoasă, sub forma unei teribile coliziuni, în urma căreia adevărul rămâne să se ivească de la sine, părând să spună că, așa simplu cum este, el nu are nevoie de cine știe câte cuvinte
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
în urma căreia adevărul rămâne să se ivească de la sine, părând să spună că, așa simplu cum este, el nu are nevoie de cine știe câte cuvinte pentru ca să poată apărea. Întreaga gândire a lui Țuțea stă sub această dimensiune a simplului și a răspicatului, categorie de stil, care deschide drumul deopotrivă către apariția adevărului și către formularea lui. Nu demonstrația, ci enunțul irevocabil dă contur acestei gândiri. Radicalitatea ei, tranșanța, caracterul de definitiv și lapidaritatea care se desprind din fiecare formulare decurg toate din
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
calm să audă liniștea de după. O mică pauză. A. La ce cameră stai. Și ea răspunde unu unu unu. E o șaradă de la care nu s-a putut abține. N-am auzit, spune el. O sută unsprezece, spune ea foarte răspicat. Aproape țipat. Nu-i vina ei. E doar panica asta care a apărut de nicăieri. Teama că el ar putea să n-o găsească. Teama că telefonul lui ar putea să rămână cu bateria descărcată. Teama că el ar putea
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
podidește lehamitea, să reîncep să scriu. Și totuși cum rămâne cu vorbele-n vânt?” De ce nu răzbesc, dincolo de o retorică a îmbărbătării, ade varurile bine rostite? Cum de i s-a răpit la noi adevărului forță devastatoare a rostirii lui răspicate? De ce, oricât de bine rostite, adevărurile nu mai intervin în mersul evenimentelor și au devenit „vorbe-n vânt”? Ce a făcut puterea de la noi să amuțească cuvintele? Nu-mi vin în minte decât două explicații și ele trimit la existența
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
Era în spice ca vrabia În pai, ca trestia. Badea din șa s-a aplecat Trei spice în palmă a frecat La vrăbii le-a arătat, Vrăbiile s-au minunat Că grâu-i bun de secerat. La nevastă a spus răspicat Că grâu-i bun de secerat. Apoi a făcut seceri noi Pentru secerători ca voi Și-altele mai mărunțele Cu mâner de floricele Cum îi place mândrei mele Cu miros de busuioc Tineți-o flăcăi pe loc Și strigați să m-
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
Nicolae Manolescu, pe marginea jurnalului lui Goma, criticul clujean "simte nevoia" unei "explicații", care sună însă bizar, defetist: M-am înduplecat, în pofida faptului că aveam dinainte unele rezerve față de Jurnalul lui Goma. Pe de altă parte, i-am spus-o răspicat că nici n-aș fi fost cel mai indicat să particip la o asemenea dezbatere, deoarece, eu însumi fiind autor de jurnal, sunt vulnerabil". Să fie acestea scuze întemeiate? Mai urmează încă una, tot atît de laxă : Iar, în al
Seductia dialogulu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8887_a_10212]
-
după masa de prânz "să ia puțin aer". Din capătul străduței pe care mergea se apropia un tip. Pe măsură ce se apropia, chipul lui trăda o emoție crescândă. Ajuns la câțiva metri, își scoate cu un gest ceremonios căciula și zice răspicat: "Să trăiască bucătarul nostru de la PRO TV!". Îl confundase cu Radu Anton Roman, Dumnezeu să-l ierte, cel care avea o emisiune gastronomică cu mâncăruri românești (destul de grele). În sfârșit, îmi aduc aminte că, în urmă cu ceva vreme, Andrei se
Epistolă către un prieten - Mici ficțiuni despre celebritate by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/9807_a_11132]
-
său, Dan Deșliu, care se va dezmetici tardiv, definește astfel "adevărata librtate", cu voie de la partid și de la Securitate, instaurată după înlăturarea "jugului fascist", prompt înlocuit de alt jug încă mai implacabil: "a fost înlăturată principala stavilă care împiedica rostirea răspicată a adevărului în artă, iar poezia a dobîndit și ea adevărata, mult visata libertate: libertatea de a se situa deschis pe pozițiile clasei muncitoare, de a milita sub steagul partidului acestei clase, unic reprezentant al intereselor poporului". Nina Cassian se
Un peisaj de moloz și bălării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9836_a_11161]
-
că a gândi pe cont propriu, chiar dacă, aparent, în spiritul epocii, e periculos și, de aceea, interzis. Or, intelectual nu poate fi decât gândind de unul singur. Dar însuși faptul de a fi intelectual e dubios. I-o spune foarte răspicat și ceremonios ofițerul în interogatoriul de la Securitate: "Un intelectual are îndoieli, asta e meseria lui. Cunoști definiția aia... stai puțin... cum era?... și ducând mâna la frunte, căută un timp... A! da, își aduse aminte cu vioiciune: "numesc intelectual o
Infamiile schimbării by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9400_a_10725]
-
mai tare te înșeli.“ Iată ultima frază, rostită distinct, pe rug, de către Giordano Bruno, chiar înainte să i se dea foc. 17 februarie 1600. Cu un veac înaintea lui Fontenelle și a Convorbirilor lui despre pluralitatea lumilor, Giordano Bruno afirmase răspicat că în univers viața nu constituie o raritate. În opinia lui, universul este lipsit de centru. Joyce, asupra căruia se pare că Bruno a exercitat o influență decisivă, îl plasează mai sus decât pe Bacon sau pe Descartes, ba chiar
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
lectură (aruncați o privire pe câteva webloguri și veți înțelege la ce mă refer), în timp ce recenzenții vor declanșa, independent unul de celălalt, o veritabilă și pasionantă goană după aurul - esteticește - pur. Ce argument poate susține, mai natural decât acesta, etichetarea răspicată cu care se deschide această pagină? Căci o carte capabilă să restabilească normalitatea și demnitatea exclusiv literară a receptării este automat, în cea mai curată dintre logicile umanului, o capodoperă. Au apărut, bineînțeles, romane excepționale, romane frumoase sau povești pur
O decalogie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9443_a_10768]
-
transmite un mesaj, adică un lot coerent și congruent de informații în plan estetic și etic, formând un tot inteligibil și exploatabil. Mesajul operei, din perspectiva facturii sale, poate fi ambiguu, echivoc, plurivalent, aproximativ ori, din contră, clar, precis, monovalent, răspicat. În funcție de această factură, o operă artistică este deschisă sau, respectiv, închisă. Atunci când opera este deschisă, ea transmite o pluralitate de semnificații coabitante în spațiul aceluiași semnificant. În muzică, mai mult decât în celelalte limbaje artistice, ambiguitatea deține proprietatea laxității, a
Între claritate și echivoc by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9457_a_10782]
-
polemic, neintimidat de numele sonore". Astfel îl caracterizează poetul Adrian Popescu, fost coleg de redacție, care mai vorbește în "Ramuri" despre "firea deschisă, dezinhibată" a criticului, despre aerul său de "rebel etern", despre cărțile sale "unde oralitatea, firescul, directitatea, tonul răspicat, nodul despicat, o anume colocvialitate, chiar familiaritate cu cititorul, sunt la preț azi". Un loc aparte între scrierile criticului îl ocupă Jurnalul său publicat în 1989, "drastic lucrat de ultima cenzură a acelor ani negri", unde "meditațiile lui găsesc colacul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9511_a_10836]
-
soldații cu gălețile dindărăt, se clătinaseră uimiți: ce o mai fi și cu ăsta? Și de ce o fi venit singur spre noi, o fi înnebunit?!... Băiatul tace câteva secunde bune. Pe urmă rostește calm, fără să se răstească,... o spune răspicat, deși cu o urmă de dispreț în glas: * - Patria... nu sunteți voi, băi!... Patria suntem noi! Și, întorcându-se, i-a arătat pe ceilalți, din urmă. Un ofițer, după uniformă, că se vedea bine, toate becurile ardeau, zice corect articulând
Nopți de iunie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9567_a_10892]
-
la reședința finanțatorului Gigi Becali din Aleea Alexandru nr. 1, într-o acțiune ce are ca scop să-l determine pe Becali să plece de la Steaua. Fanii steliști afișează bannere cu mesaje precum, „Spunem pentru a mia oară, puternic și răspicat, Steaua adevărată nu are sediul la palat“, „Micimea ta anulează valoarea altora. Hagi, Piți, Oli VERSUS cancer la limbă“, „Steaua nu $teaua“, „Vinde, pleacă, mori“, „Steaua liberă“ și scandează împotriva lui Gigi Becali, care nu se află însă la Palat
Protest la Palat împotriva lui Gigi Becali. Finanţatorului Stelei: Sunt 5 milioane de suporteri ai Stelei care mă iubesc, restul sunt nişte drogaţi () [Corola-journal/Journalistic/77073_a_78398]
-
liber. Viața ei a fost jurnalul luptei pentru libertate. A fost ceea ce mulți dintre noi n-au nici astăzi curajul să fie: oameni liberi. Poate că și din acest motiv ne temem să spunem, cu voce tare și cât mai răspicat, cine a fost. Acum simțim poate revolta că dispariția Monicăi Lovinescu nu este onorată public cum se cuvine. Că scara de valori s-a răsturnat cu susul în jos. Că noi, ca popor, ne batem joc de trecutul și de
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
și al treilea. Posacul rămâne liniștit.) PRICINĂ (își desfundă cu degetul mic o ureche): Bag samă c-am surzit de istov. Mă rog domniilor voastre cinstiți sfetnici, cum a zis podoaba de fiică-mea că mă iubește? Da' vreau să aud răspicat și tare. (Sfetnicii șușotesc între dânșii.) LINGUȘITORUL: N-am auzit prea bine, Măria Ta. LIMBUTUL: Asemenea nici eu. PRICINĂ: Poate ai auzit domnia ta, întâiule sfetnic. POSACUL: Am auzit, Măria Ta. Domnița Liana a zis că te iubește așa cum iubești sarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
da nicio atenție? Ei bine, știu, este o soluție extrem de ușuratică și de comodă, dar are mult adevăr în ea... O viață lungă și așa este un lucru supărător și foarte neplăcut. Am auzit eu pe cineva odată, care afirma răspicat, cu destul de multă siguranță-n glas, încât să fie convingător, că viața, după șaptezeci de ani, este numai un chin continuu. Iar unele lucruri chiar nu-i nevoie să le trăiești neapărat pe viu, ca să te lămurești cât de adevărate
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
în minte toate aceste bazaconii spurcate și de modă nouă? Ce idoli blestemați, perfizi și vicleni au reușit să te corupă și să te întineze până într-atât? Ia zi! - Eu nu am idoli, am idei proprii!, îi răspunse el răspicat, iritat și veninos, scrâșnind din dinți și scrutând-o c-o privire cât o mie de înjurături, lucru care o făcu pe femeie să turbeze aproape și mai tare. - Minți, afurisitule, minți, întotdeauna m-ai mințit! Te cunosc și știu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]