234 matches
-
Scolastică, unde le-a introdus franciscanul Bonaventura, sunt împrumutate de la mahomedanul Averroes. Apariția lui Toma de Aquino ( 1226 1274 ) cârmește considerabil direcția scolastică, în sensul că o purifică de mahomedanism. El e cel dintâi care cunoaște pe Aristotel, nu din răstălmăcirea arabă, ci din opera proprie, pe care o comentează mai înainte de a se sluji de ea. Spre deosebire de Răsărit, unde Aristotel, precum am remarcat, e întrebuințat mai mult ca tehnician al gândirii, ca logician și ca naturalist și psiholog, Toma de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
desemnează între teologie și estetică, pe care suntem datori să le lămurim în chip apologetic. în comparație cu ideile teologice, estetica modernă operează o serie de eliminări, după care, ceea ce rămâne se circumscrie într-o zonă spirituală pipernicită și e supus unor răstălmăciri de multe ori neconvenabile nici artei și nici sensului teologic. Arta ca funcție socială ridică o serie de noi probleme, în interpretarea cărora se ivesc alte diferențe între felul nostru de a vedea și cel estetic curent. Astfel e problema
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de anumite teorii estetice, artiștii și îndeosebi poeții și compozitorii muzicali, continuă să creadă în inspirație ca într-un fenomen miraculos și, ca unii care o trăiesc, să facă mărturisiri ce depășesc înțelegerea și dau prilejul atâtor variate tălmăciri și răstălmăciri. Inspirația e un fenomen de natură cu totul subiectivă și numai cine o experimentează lăuntric își dă realmente seama de ea ca de o taină ce scapă inteligenței logice. Obiectul tuturor cercetărilor, în această privință. Îl alcătuiesc de fapt mărturisirile
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Independența să fie consfințită în mod definitiv și teritoriul său să fie neutralizat. ”....România are deplină încredere că independența ei va fi recunoscută definitiv și pe întreg de către Europa. Pe lângă dreptul ei cel vechi, al cărui principiu fusese scâlcit prin răstălmăciri istorice, astăzi vine să se adauge titlurile pe care le-a împrospătat sau le-a întinerit pe câmpurile de bătaie. Zece mii de români au căzut în jurul Plevnei, ca să câștige patriei lor libertatea și independența.” În finalul lucrării, autorul arată că
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
1981), Scrisori despre logica lui Hermes (1986), De dignitate Europae (1988), Modelul cultural european (1993) și Rugați-vă pentru fratele Alexandru (1990). În ele (și în altele, desigur) se găsește prefigurată paradigma ființei transmoderne de la ontologic până la ethos. Mai toate răstălmăcirile și atacurile care s-au produs împotriva lui Noica, mai ales în ultimii 15 ani, se datorează lecturii operei sale cu armătura culturală a postmodernismului. Asemenea tip de lectură se va dovedi tot mai anacronică și mai inadecvată. Paradoxul micii
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
de Pitești nu au dreptul să mărturisească și să judece experimentul de aici, care trebuie redat de victime și călăi, și nu de colecționari de atrocități. Fenomenul Pitești trebuie scris afectiv, și nu științific, se pretinde. Deși Înțeleg teama de răstălmăcire și de stigmatizare de care dau dovadă aceste voci, referindu-se la cei care nu au trecut prin reeducare, dar au scris despre ea și au judecat-o, consider că experimentul Pitești este o realitate istorică aplicată care trebuie mărturisită
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
În cazul Doina Cornea constituie un film al răutății și lașității umane venind din locuri șocante: de la rude și prieteni până la distinse cadre universitare și personalități ale vieții culturale. Bârfele josnice, acuzele de debilitate mentală și schizofrenie la adresa profesoarei clujene, răstălmăcirile, Înscenările, toate te fac să pleci din fața unor astfel de dosare cu Încrederea În oameni sfărâmată. Chiar și numai În calitate de cercetător, Îți trebuie multă putere și răbdare să parcurgi o astfel de pledoarie a minciunii și „a banalizării răului”, după cum
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
informării unor largi cercuri de cititori și nu unor persoane foarte cultivate. Pe lîngă un mare număr de date sigure, el ne oferă tot soiul de curiozități, amestecă lucruri importante cu altele nesemnificative, informații false cu informații adevărate. Nu lipsesc răstălmăcirile și denaturările unor fapte, datorate unei accentuate pigmentări cu întîmplări palpitante; există însă și informații interesante privitoare la Asia Mică și în special la Antiohia. Limbajul e destul de apropiat de vorbirea populară, analog cu cel folosit de contemporanul lui Ioan
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Flacăra”, „Adevărul”, „Dimineața”, „Revista scriitoarelor și scriitorilor români”, „Rampa”, „Cuvântul femeilor”, „Cuvântul liber” și sporadic la multe altele. Semna (folosind uneori pseudonimul Dim. Șerban) rubrici ca „Poezia”, „Cronica literară”, „Mișcarea literară”, „Cronica teatrală”, „Carnetul meu”, „Însemnări”, „Pentru dumneata scriu, doamnă”, „Răstălmăciri”, publicând sute de texte. Publicistica se remarcă prin libertatea de spirit în abordarea unor subiecte dificile, prin distincție și intelectualitate. Mai importante par a fi cronicile dramatice, adunate parțial în volumul Vreau să trăiesc (1983), în care insistă asupra necesității
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288145_a_289474]
-
ca atare, transformate în simple simboluri ale unor idei morale. Avem, mai întâi, o situație stereotipă intens exploatată de comediografi (triunghiul conjugal), dar tratată de Lovinescu în registru grav, în acord cu convingerea sa peremptorie privind condiția "tragică" a încornoratului. Răstălmăcirea aceasta, altminteri foarte lovinesciană (recte: melodramatică 116), se datorează identificării cathartic-imaginare cu cel slab și în suferință, "victimă" a ticăloaselor tertipuri feminine în plasa cărora e sortit să cadă bărbatul credul, incapabil de egoism sau de gelozie. E drept, cine
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
înclină să biruie suferința amorului propriu (până într-atât încât "ar fi voit ca Mab să-i poată spune: Și eu iubesc ca tine, dar pe altcineva"), încearcă să-și păstreze demnitatea chiar și în postura încornoratului, considerat (într-o "răstălmăcire" tipic lovinesciană, ne-am convins deja) o victimă inocentă a vicleniilor muierești. Pe Mab se răzbună numai cu gândul, ticluind pentru proxima întâlnire niște replici "ucigătoare" de tipul: "Pe tine te plâng. Ți-am dat patru ani de fericire. Nu
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Ananké) și care înfruntă fatalitatea. Așadar: dacă lectura corectă a vieții e comedia (Maestrul Ciprian se dovedește un bun cititor), atunci tragedia se datorează unei lecturi greșite; și dacă lectura în cheie comică aparține tradiției, comunității, implicând consensul, în schimb "răstălmăcirea" tragică se datorează exclusiv individului, care comite păcatul de neiertat de a nu se conforma etosului colectiv și, prin asta, de a nu fi fericit. Din acest unghi privind chestiunea, Andrei pare când un erou de comedie (pentru comunitate), când
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
i se supună acum tânărul intelectual înclinat să-și facă din femeie un idol e chiar sexualitatea ceea ce înseamnă că sexualitatea e "concepută, paradoxal, ca o etică", instinctul fiind "absorbit de moral și legitimat"197. Nimic mai adevărat. Dar această "răstălmăcire" freudiană a "salvării" prin întoarcerea la condiția animalică nu sugerează oare ireversibila disoluție a universului tragic, de vreme ce tragedia e și "o lume a eroilor excepționali și a deznodământului catastrofic"? În ce constă excepționalitatea eroilor lovinescieni? Și ce "catastrofă" le pecetluiește
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
-l utiliza pentru a evidenția fenomene percepute de cei aleși să le înțeleagă. Cum și prin ce cuvinte ar fi putut marii poeți să rostească, să scrie, să descrie visul a cărui traducere rămâne eternității în limba strămoșească? Inventarea și răstălmăcirea limbii nu sunt decât mijloace de a apropia traducerea de fenomen. Durerea e o comunicare, care însă nu relevă doar o interpretare ci o simțire, Nichita Stănescu percepând cu întreaga sa ființă și prin conștiințe asemănătoare căilor nervoase ale deviațiilor
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
răului. Faptul că mulți învățați și-au permis să gândească, să pătrundă în tainele metafizicii și să amintească lumii de Tradiția originală a religiilor lumii, cu venerarea unicului nostru Dumnezeu din cele mai vechi timpuri, a constituit subiect de interpretare, răstălmăcire și adeseori condamnare. Până și bisericile creștine recunosc azi că deciziile inchiziției și anumite hotărâri ale clerului de-a lungul timpului au fost greșite și au fost luate din teama de a nu pierde credința oamenilor, nepregătiți să înțeleagă că
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
care în urma unui accident vascular cerebral a pierdut pentru o perioadă darul vorbirii. Dat fiind faptul că franceza, germana, italiana, engleza și multe alte limbi erau pentru el la fel de binecunoscute precum româna, revenirea cuvintelor, a prozodiei și a posibilitățților de răstălmăcire, cu predominanță poetică, a fost progresivă, primele versuri create de poet fiind în limba franceză. Oare cum se poate armoniza această diversitate funcțională pe care ne-o oferă creierul cu principiul logic al identității? Un trandafir miroase altfel pentru fiecare
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
genealogii poetice și despre efectul de memorie literară în Epigonii și la subtila interpretare deconstructivistă a Ioanei Bot (Eminescu explicat fratelui meu, Art, București, 2012, pp. 123-146), care subliniază prezența unei "anxietăți a influenței" în raportul cu poeții vechi, prin răstălmăcirea poeticii lor (pp. 137-138). 118 Gérard Dessons, L'art et la manière. Art, littérature, langage, Honoré Champion, Paris, 2004, p. 145. 119 Ibidem, p. 116. 120 Ibidem, pp. 129-143. 121 Ibidem, pp. 130-131. Asupra raportului dintre manieră și "sălbăticie", Dessons
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
și se nuanțează ca instrument ce vine în întâmpinarea autorului, urmând nevoia resimțită natural de a se exprima cât mai riguros, complex, precis ori, după caz, univoc, cu intenția de a nu lăsa loc pentru interpretări devia(n)te sau răstălmăciri. Se impune, mai ales în domeniul științelor umaniste, o critică metodică a intenției, a conținutului, a formei și a limbajului unei lucrări academice. „Academic“ nu înseamnă a fi înveșmântat în jargon academic. O lucrare științifică redactată academic presu pune în
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
înțelegere poate fi „monoteistă“, ca putere de pătrundere interioară și de unificare a treptelor. Acest lucru nu poate fi nici probat, nici demonstrat istoric decât prin însemne exterioare, în măsura în care ele există și nu sunt, la rândul lor, deformate deja prin răstălmăcire ori ideologizare. Există studii care încearcă să dateze cu exactitate „nașterea“ monoteismului. Instituirea monoteismului este văzută fie ca încununare a unui procesevolutiv la nivelul formelor de cult, după cum susține Edward B. Taylor, fie ca salt revoluționar, cu accent pe schimbarea
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
formării unor largi cercuri de cititori și nu unor persoane foarte cultivate. Pe lângă marele număr de date sigure, el ne oferă însă și tot soiul de curiozități, amestecă lucruri importante cu altele nesemnificative, informații false cu informații adevărate. Nu lipsesc răstălmăcirile și denaturările unor fapte datorate unei accentuate pigmentări cu întâmplări palpitante; însă există aici și informații interesante privitoare la Asia Mică și în special la Antiohia. Limbajul e destul de apropiat de vorbirea populară, analog cu cel folosit de contemporanul lui
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
pragul polemicii de idei, până la insulte, falsuri și mistificări, îndreptate împotriva unor instituții și personalități din România. Denaturarea realității apare în articole ca Părintele Șaguna, Basme științifice (o ironie ridicolă la adresa Chestionarului istoric al lui Nicolae Densușianu), 1848. Liberalism. Reacționarism (răstălmăcire a trei scrisori expediate de C.A. Rosetti și N. Bălcescu lui Ion Ghica, aflat în exil la Constantinopol, extrase din Amintiri din pribegia după 1848), dar mai ales Țăranul nostru și țăranul mizeriei (scoatere din context tendențioasă și falsificare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290340_a_291669]
-
Autorului este jocul de-a masacrul cu propriile personaje-ficțiuni, și chiar pirandellianul transfer în pielea acestora. Identificându-se cu tiranul, Autorul se autoîncurajează: "Ai soarta Stațiunii în vârful condeiului. Hotărăști destine, plănuiești lovituri". Ca de pildă, cea dată Ermitului pentru răstălmăcirea blasfemică a relației dintre Iisus și Maria Magdalena; moartea singurei figuri religioase din carte înaintea distrugerii Stațiunii nu este întâmplătoare. Nu există circumstanțe atenuante pentru cel ce, făgăduit lui Dumnezeu, se lasă pradă pasiunii pentru Caravella, această mega-Erendira din Stațiune
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
generației lui Mircea Eliade. Defectul unui astfel de raționament provine din considerarea à la lettre a textelor din Teze și antiteze și îndeosebi a eseului Amintirile colonelului Grigore Lăcusteanu și amărăciunile calofilismului. De altminteri, chiar P. a semnalat confuzia și răstălmăcirea sensului specific al viziunii sale despre autenticitate: „În genere tinerii scriitori care au adoptat-o au asimilat-o cu jurnalul, cu povestirea la persoana întâi, cu acel eu care dă punctul de reper și coordonare momentelor unei povestiri. S-a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
lucrărilor despre folclor tipărite în C.l., care a respins orice interpretare falsă, făcută din punctul de vedere al latiniștilor. Așa au procedat, de exemplu, I. D. Caragiani, G. Vârnav-Liteanu, G. I. Pitiș, M. Strajanu. Spre a feri, pe viitor, folclorul de răstălmăciri, mulți dintre cei ce au publicat aici literatură populară au notat, mai mult sau mai puțin complet, locul culegerii și numele informatorului, păstrând în cea mai mare parte particularitățile de limbă și considerând că astfel pot oferi o garanție suplimentară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286404_a_287733]
-
de a ajunge pe aceeasi treaptă cu aceștia. Etapă obligatorie în ascensiunea unui tânăr scriitor sau poet, studiul activ al textelor precursorilor se poate realiza, potrivit lui Harold Bloom, în diferite moduri, toate caracterizate de un revizionism accentuat. Cercetătorul vorbește despre răstălmăcire sau mepriza poetica, despre contestare, despre discontinuitate în raport cu înaintașii, despre demonizarea ori trunchierea operei lor.35 Studiul de față își propune să puncteze strategiile la care recurge Quasimodo pentru a pătrunde în panteonul literaturii italiene, precum și măsură în care relația
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]