988 matches
-
vin, vărsă câteva picături pe jos, își făcu o cruce mare, apoi bău, fără să se oprească, până goli paharul. Dumnezeu, să-i ierte! I-au ajuns blestemele... Gheorghe se uită la maică-sa ca la o nălucă și se răsti la ea, cum nu o făcuse de mult: Da’ ce, mamă, au murit? Crezi că o să îndrăznească?! Nu mai continuă, își trase un scaun și se așeză încet lângă Elena, cuprinzând-o de după umeri. După câteva minute, se ridică și
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
oferindu-i cârnați românești, proaspăt făcuți în casă. Englezul s-a uitat la ei, dar nu a îndrăznit să guste. La tobă s-a încruntat și a refuzat și lebărul. Venise pentru doi bucate de pastramă. Când măcelarul s-a răstit la el, clientul a tresărit și și-a scăpat umbrela. Nedumerit, s-a uitat în stânga și în dreapta, dar cei de față păreau să aprobe vorbele apăsate pe care englezul nu le înțelegea. Nu mai putea nici să clatine din cap
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
asta, mai ales că tot acum se putea uita și la tăblițe, se hotărî să-l pocnească pe Bărzăun cu coada cazmalei. Și, nici una nici două, porni spre el ca o vijelie, săltă cazmaua, ținînd-o dinspre partea metalică și se răsti la el de departe: Las' că-ți arăt eu ție, fărmătură ce ești! Bărzăunul însă, cît era el de mic și de neînsemnat, se arcui deodată și sări pe o margine de zid, unde era mai în siguranță. Ce vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
domiciliu... Știm cu toții că e mare artistă și că-i plecată-n turneu cu echipa școlii ei tocmai la Piatra Neamț, la un concurs. Acum e clar?... Ai înțeles de ce nu vreau să meargă și ea? Ba ești tu nătăfleț, se răsti Virgil la el, bucuros că-l poate combate cu argumente sigure. Chiar dacă ești sau nu ești de acord, Ilinca se întoarce-n sat în seara asta!... Sîc! Ura!... Ura!... începu să strige Bărzăunul țopăind pe trunchiul sălciei. Te-am prins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
gîndindu-se că Întunecimea-sa vine pe urmele lor. Dar nu văzură pe nimeni. Ce ai, mă?... Ce te-a apucat? îl pironi Vlad cu niște priviri în care ardeau toate flăcările furiei. Nu ți-i rușine să vorbești așa? se răsti și Ilinca. Virgil și Nuțu, porniți și ei pe reproșuri sonore, rămaseră cu gurile căscate, fără să mai aibă timp să pronunțe măcar o vorbă. Bărzăunul nu mai spuse nimic, ci se dădu puțin la o parte și arătă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
eu cred că piatra asta are taine mult mai mari decît ne închipuim noi. Uitați-vă voi bine la ea, peste tot, și... De ce spui asta? întrebă Virgil făcînd ochii mici. Așa cred eu. Cum, adică, așa crezi tu? se răsti Vlad. Ce-nseamnă asta? Spune mai bine despre ce-i vorba și n-o mai fă pe secretosul cu noi! Ia dați-i pace Bărzăunului! îi luă apărarea Ilinca. Vă tot luați de el, de parcă ar fi maimuța voastră! El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
cele mai cumplite. Nuțu începu să scîncească, străduindu-se din răsputeri să ajungă cît mai sus în arinul său. Numai că arinul era subțire și lung și nu prea avea ramuri de care să te ții. Nu urla, drace! se răsti la el domnul Nicanor. Tu ne-ai adus aici!... Urcă-te mai sus și taci din gură, că te-aude! Nuțu se strădui cu greu să nu mai scîncească și continuă să se cațere mereu, cît mai sus! Mare vrăjmaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
revoltă Bărzăunul. Casetofonul! Dar poți să-mi spui ce ai tu cu casetofonul meu? Ori ai uitat că mie mi l-a trimis nenea Costică și că-l pun unde vreau și fac ce doresc eu cu el? Mă! se răsti Matei. Dar imediat se opri. Își dădu seama că nu cu forța poate trata o asemenea problemă cu Bărzăunul, ci numai cu vorbă bună. Așa că începu să rîdă cu multă bunăvoință și zise cu o voce total schimbată: Nu fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
dau încolo?... Ce-nseamnă asta?... Doar s-a scris în toate ziarele și revistele despre tine și descoperirea ta, s-a vorbit și la radio și televiziune, ai fost și filmat... de ce să nu mai scriu în continuare? Așa! se răsti la mine Bărzăunul întorcîndu-mi ochii de ied părăsit... Pentru că totul a fost frumos pînă am ajuns acolo... sus... Nu-nțeleg. Eh, ce știi tu!... Și clătină din cap, cu atîta tristețe, încît mi-a fost rușine de mine că pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
probleme decăt cei care au plecat pentru totdeauna încăt uneori ar vrea să fi fost în locul lor. Iar în Imperiul Morții nici Dumnezeu nu se amestecă pentru că v-a făcut muritori și v-a dat în primirea mea, s-a răstit Moartea la mine. Atunci mi-a trecut prin minte o glumă: i-am propus Morții să ne căsătorim și s-o iau cu mine în Iad. A apărut Diavolul care a tunat: Moartea nu are ce căuta în Iad unde
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
să spună a cui, dar, judecând după felul în care arăta, putea fi, fără îndoială, nevasta cuiva de mai bine de treizeci de ani. O scutură ușurel de un umăr și o întoarse cu fața către el. — Ce-i? se răsti ea, vădit enervată de intervenția lui și cu o figură boțită de somn și de ani. Cred că e vorba de o confuzie la mijloc... — Uite care-i chestia, dacă ție nu ți-e somn, asta nu înseamnă că trebuie
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
care scot notele ca un juriu. Toti dau nota 9 cu exceptia unuia care a afișat un 6. Rică se duce, întoarce nota ca sa devină 9, spune "Mersi". În acest timp în casă a început scena următoare în care Leonida se răstește prin ziar. "Speriați", cei din afara ies în fugă. 6. Leonida, cu nasul in ziar, in timp ce Efimița are ochii în ziarul ei, începe să rostească în crescendo-uri retorice tip Hitler/Ceaușescu articolul din actul I al "Nopții furtunoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
tot ce se petrece În oraș? — Du-te, bă, retardatule... Să taci! a strigat moșul Înfuriat. Să nu mai zici nimic că te pocnesc! — Hi! Hi! Hi! s-a hlizit Cristian. — Și tu ce râzi, mocofanule? Ai grijă! s-a răstit la el Tronaru. — Tovarăși, nu e nevoie să ne enervăm, a intervenit Împăciuitor Rogoz. Poate că Vasile nu a făcut nimic din toate astea, dar să ne spună deschis, cinstit, tovărășește, să ne spună tot adevărul... Vasile a lăsat capul
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
și nu de orice alt lichid pentru a trăi. Se povestește că un tată mergea împreună cu fiul său pe o stradă a unui oraș unde se aflau multe magazine. Tatăl avea brațele încărcate cu o mulțime de pachete și se răstea la copil: - Ți-am luat tabletă, ți-am luat telefon... Toate astea m-au costat milioane de lei... Ce mai vrei să-ți iau să nu mai fii așa ursuz? - Ia-mă de mână, spuse trist copilul. Codul penal reglementează
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
pentru cimitire? Popa îl privi cu respect. — Adică cum? Adică ființe de-astea care ies noaptea, cum sunt strigoii, femeia-câine, copilul jupuit, ielele sau femeia care mănâncă morți. „Că doar n-am să-l întreb de dinții lui Cadm“, se răsti la sine, înciudat, Celebi. „Ori de acei pitici munteni, Bergmännleinen, care, după spusele lui Paracelsus, respiră pământ. îl întreb despre ce înțelege el, despre zombii noștri de creștini ortodocși uitători de datini.“ Așa își zise Celebi. — Aaa, de-ăștia? făcu
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
a șoptit, icnind absentă. Din sacul de lângă pat a scos un fluture de plastic din cei pe care-i văzusem stivă pe câmpul minat și a început să și-l frece pe piept și pe burtă. Ce este? s-a răstit iritată când m-am oprit. Apoi: — Of, e dezamorsat, ai văzut doar. Ca să mă împiedice să alunec în somn, a început să-și vâre fluturele în toate găurile, plescăind și frământând și gemând, ba chiar m-a făcut să tresar
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
au auzit niște proteste. — Domnule Uehara, i-am adus, zise un tânăr. Însă șeful meu e așa mână-strânsă, încât abia am reușit să obțin zece mii de yeni după ce-am insistat mult să-mi dea douăzeci de mii. — Cecuri? se răsti Uehara. Nu, bani peșin. Vă rog să mă scuzați că n-am fost mai priceput. — Bine. Îți dau chitanță. Adunătura „cea aleasă“ continua să răcnească: Ghilotină, ghilotină, pac, pac, pac, fără să înceteze nici măcar în timpul discuției. — Ce mai face Naoji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
când am fost să văd impresioniștii, la Muzeul d^Orsay, ca să ajung mai repede am întrebat un paznic unde găsesc Lanul de grâu gata copt, abia ieșit din mare. Paznicul a clipit năuc - care mare, domnule? - și atunci m-am răstit cât puteam de tare: Olandezul acela, domnule, Van Gogh, ce naiba!...
Amsterdam, Spinoza, Centrul Mondial al doctrinelor nonconformiste by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9919_a_11244]
-
mi-am dat seama - cît de iubitor de muzică a fost Istrati. Dar știu că aceste coruri improvizate evoluînd în cacofonii de junglă îl exasperau. îl vedeam repezindu-se la dirijor parcă gata să-l ia la palme. "Destul!, se răstea la el. Să nu se mai cînte. Rîd ciocoii de noi". îl preocupa demnitatea demonstrației și teama de ridicol, care putea să bagatelizeze scopul urmărit. Nu mult înainte de a părăsi conducerea sindicatului, s-a ocupat personal de organizarea corului. A
"Un anarhist al dracului de deștept" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9407_a_10732]
-
e bună harta, o să încercăm să vedem unde ajungem. Dacă ne rătăcim, o să ne întoarcem și încercăm altă direcție. Ce direcție, a mormăit Hamsterul Colțos. Dacă ne rătăcim, ne prinde noaptea în pădure. Ia mai taci și tu, s-a răstit la el Hamsterul Ciufulit. Mergem pe unde mergem, și gata. Îmbufnați oarecum, Hamsterii și-au pus rucsacele în spate și am pornit cu toții la drum. Portocala și Ghidușa au luat-o înainte, Hamsterii după ele, iar eu în urma lor, pentru
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
a spus Ghidușa, pe jumătate somnoroasă și oarecum răsfățându-se, privilegiată că avea atenția mea exclusivă. Ca să nu mă pierd în întuneric. Da, că vine un om negru să te pape! au râs Hamsterii. Da, de unde știți voi! s-a răstit ea la ei. Poate chiar așa e! Sigur. Și navele extraterestre, au râs Hamsterii mai departe. Acum se întunecase de-a binelea, dispăruseră și ultimele raze colorate, lumina difuză se topise în noapte. Portocala dormea în iarbă, iar Hamsterii puneau
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
care apărătorii, plus soldații cu gălețile dindărăt, se clătinaseră uimiți: ce o mai fi și cu ăsta? Și de ce o fi venit singur spre noi, o fi înnebunit?!... Băiatul tace câteva secunde bune. Pe urmă rostește calm, fără să se răstească,... o spune răspicat, deși cu o urmă de dispreț în glas: * - Patria... nu sunteți voi, băi!... Patria suntem noi! Și, întorcându-se, i-a arătat pe ceilalți, din urmă. Un ofițer, după uniformă, că se vedea bine, toate becurile ardeau
Nopți de iunie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9567_a_10892]
-
polițist. Pune ușor pachetul pe podea. Patrick se așază pe burtă și se apropie de pachet, târându-se pe coate. Desface, cu infinită precauție, un colț al pachetului. Didier îndrăznește: — Cu grijă, vă rog, e un pachet cadou. — Gura! se răstește Patrick și scoate pistolul din toc. De data asta, Didier ridică mâinile deasupra capului. Patrick scoate un detector de metale din trusa polițistului universal și verifică pachetul. Nici un piuit. Ce e înăuntru? Un tort, e ziua de naștere a domnului
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
un schi are în mână. Și îi mulțumește lui Jean, ce bine că mai sunt și oameni amabili, bine că i-a recuperat schiul, altfel se ducea naibii pe coclauri și era destul de nasol. Ce, mă, e al tău? se răstește Jean. De când? Ăsta e schiul meu și, hai, plimbă ursu’! Hai, domne, pare amuzat păgubașul, uite, îți dau 30.000 că ai avut grijă de schiul meu! Ceee, îți dau io 50.000 și mi-l dai și p-ălălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
nu știu cum să încep... Începe cum vrei, numai spune odată! Iaca îți spun. În seara asta, când să plec spre casă de la primărie, au dat buzna peste mine Vrăbioi și Catârcă. Și? Unde mi se proptesc în mijlocul camerei și Vrăbioi se răstește la mine: „Unde-i primarul, pungașule?” „La județ” zic eu. „Spune-i că are douăzeci și patru de ore ca să-și depună demisia. Dacă nu, are de furcă cu noi”. „Adică care noi?” am întrebat eu. „Cu noi, legionarii. Sau tu nu
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]