2,118 matches
-
plătite pândim când se aprinde iarăși lumina în bănuțul azi întunecat. Și de-ncordare lungă mi-au crescut unghiile ca la bătrânii evrei. Blestem Au venit unii și au pretins că ei sunt Mesia, au venit alții și i-au răstignit pe cei dintâi, Au venit unii și au propus să mergem înainte, au venit alții să ne spună că înainte e în urmă, Au venit unii și ne-au corectat că în urmă e la dreapta, au venit alții și
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/12642_a_13967]
-
aer orologiile, la frontieră, unde sinucigașii mai speră ca barca lui Don Caesar să nu eșueze... Două suedeze se pregătesc să ne facă respirație gură la gură - filantropie augură... POEMUL IOANID La stînga, la dreapta, poete Ioanid - poeții iar sînt răstigniți la zid La stînga, la dreapta, poete Ioanid - gramatica ne dă în judecată pentru genocid La stînga, la dreapta, poete Ioanid - confrații de Bahlui vîslesc perfid La stînga, la dreapta, poete Ioanid - discipolii nu joacă șah, ci table, insipid La
Poezie by Lucian Alecsa () [Corola-journal/Imaginative/12601_a_13926]
-
grădinii în care se bănuia raiul, atît de frumoasă încît uitarea se așeza ca o zăpadă peste sîngele porcilor tăiați de sărbători și gurile flămînde ale copiilor sugeau laptele mamelor care l-au născut pe Isus să moară ca ea răstignită pe crucea din mine, pămînt în care mă așez să o simt cum mă zămislește și iarăși mă naște pînă la moarte și înviere, și iarăși mă învie pînă la moarte, atît de frumoasă, pe cît îmi așez gura pe
Dama de pică by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/12658_a_13983]
-
răsfoiești în fiecare zi între două anotimpuri mamei mele, Cornelia cineva a închis cartea înainte să încep să citesc a pus punct înainte să încep să vorbesc a sfâșiat coala albă fără să apuc să scriu ceva m-a lăsat răstignită între două anotimpuri - să împingi în tăcere bucata ta de stâncă altfel nu va rămâne nimic din tine să iubești bucata de stâncă mai mult decât pe propriul copil ea nu e niciodată prea grea - deschideți-mi cartea vorbiți-mi
Poezii by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/14376_a_15701]
-
umede pe sub pânza ce se odihnea pe relieful de vulcan activ al sânilor materni aflați în necontenită ruminație, cerșind de la acest unghi un spor de securitate biologică, atunci când deveniseră ele însele un catarg de feminitate de al cărei miros se răstigneau lacomii culegători de flori cu fața la zidul Berlinului stam, cu gâturile strivind ale nopții arabescuri de fier forjat și cu un picior în aer (ezitând să pășim pe trotuarul aerian dintre două toposuri labile), în psihodrama cu cele patru fraulein împăturind
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
tranziției// În centru la margine aici la marginea imperiului sovietic/ am văzut cum un copil a sărutat un pepene/ aici la marginea ortodoxiei/ am văzut un cerșetor/ mîncînd lumînări/ aici la marginea imperiului habsburgic/ am văzut cum un țăran/ a răstignit pe gard/ mîinile victimei sale/ și capul decpitat/ i l-a expus/ într-o găleată/ de zinc/ aici/ în plină republică/ am văzut un om/ mîncat de viu/ de cîini/ aici la poalele kogaionului/ șezum și plînsum/ Fălci tipografiile cu
Poezie by Ion Chichere () [Corola-journal/Imaginative/14796_a_16121]
-
țâșnească în față vreun sân și să vă muște de nas, n-o să mai apucați să mâncați decât către după-amiază, după ce vă întoarceți de la spital, bandajat și cu copcile puse. - Dacă deschideți TV-ul și dați peste sânii Oanei Zăvoranu, răstigniți pe plajă la soare, dați repede-repede pe “mute”. Vorbesc, țipă, zbiară, fac o gălăgie de nedescris, ba chiar s-ar putea să și scuipe sau să se sinucidă pe Facebook. - Dacă începeți să aveți coșmaruri și să simțiți că nu
Sânii noştri cei de toate verile by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21190_a_22515]
-
aripe. Condeiul, ca amnarul ce-mi sta în cingătoare, Zace pe smalțul mesei fără scăpărătoare. Fă-l, Doamne, să învie, ca Lazăr dintre morți, Să resădim trecutul știrbit în două cărți, Ce stau pereche-n crucea aducerii aminte. Le-am răstignit cândva, și nu mai știu, Părinte? Din ele, Doamne, -am vrut ca să-ți citesc și cânt, Dar am simțit pe limbă și cuiul din cuvânt. Cărți Tomuri țesute-n brume și-n aur ferecate, Cu chei pierdute-n vânt și
Poezii by Nicolae Breb Popescu () [Corola-journal/Imaginative/10982_a_12307]
-
mormîntului ei, nici chiar eu nu mai sunt cel care atinge cu degetele pielea de praf a cearșafului din care ai plecat ca femeile casnice la piață, înghițite de precupețe ca alunele de gușa veverițelor, un trup lung și inert, răstignit în sine, cu o mie de cuie în inimă, cu o mie de cuie în palme, cu o mie de cuie în tălpi călătorind spre o singură dimineață din care te vei întoarce cu plasele pline, ca în poveștile din
Cuta din cearșaf by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/11226_a_12551]
-
mai vreți - oameni buni? mai rău decât mine nu poate fi decât cel ce-a uitat de fulgere - spre-a vădi în temple lumina - sau cel ce nu și-a sculptat în Poem - toată vina DEMISIE obosit - bolnav și lânced - răstignit pe valuri vreau arsura unei stele - dincolo de maluri am vâslit spre nemurire - ciung și făr' de-aripe în priviri frământ ruine - înfrângeri - risipe... am scârbit în ceruri zeii - exhibând năpasta m-am scârbit pe mine însumi - străpungându-mi coasta nici n-
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
se scurge prin munții mei - 'napoi la grea poveste căci iată - lumea-i gata să amurge: deci neamul se întoarce iar pe creste țăranii mei se sorb iar în icoane cu strai de moarte și cu strai de viață se răstignesc cu toții în piroane: numai în vârf de munți să-nvii se-nvață... ...voivozii mei țărani - în vremuri rele s-au răspândit pe ceruri - iarăși stele! ALCHIMIȘTI ȘI SFINȚI athanor vreau să mor sori de dor praf de-ecuator dimineți crai isteți
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
piroane: numai în vârf de munți să-nvii se-nvață... ...voivozii mei țărani - în vremuri rele s-au răspândit pe ceruri - iarăși stele! ALCHIMIȘTI ȘI SFINȚI athanor vreau să mor sori de dor praf de-ecuator dimineți crai isteți vând scaieți răstignind scapeți absalom păr de gnom metronom clironom fără chip de om adonai mucegai mă strigai eu cântam din nai ferentari fete mari cu șalvari sfinții-s tot mai rari hăulind dăulind flori de grind toți m-au prins doinind avacum
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
azi ni-e sclavă sub tot copacul - răzeșescul sânge și-n toată floarea - -nvăpăiată zâna aici e veșnic cântecul ce plânge Crist veșnic peste noi își tinde mâna ...doar că privighetoarea azi e-un mit și-L vindem ne-ncetat pe Răstignit... IZBÂNDA OSÂNDIȚILOR cu noi dimpreună tot sângeri pe Cruce Hristosule - Frate mai Mare-al simțirii când trece-ascuțișul prin carnea osândei răzbate cu vârfu-n Lumina Sfințirii nu-i lacrimă frântă-n privazul de lume să nu-Ți săgeteze în ochiu-Ți cu
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
locul vetrelor - bătrâne și umile l-or lua toți monștrii: ură și șenile! nu mă băgați în seamă - lăutari sunt mai dăunător decât un cari: eu adevărul vi-l despoi foițe iar voi rămâneți goi - un circ cu fițe... ...ce Răstignit? - ce Crist și ce supliciu? sugem cu toții țâța de siliciu! n-au credință - au burți vagabondez prin preajma sihăstriei - în speranța - dementă - că zoaiele sufletului se pot limpezi cu străluciri și clipociri de acoperișuri crucificate e cerul atât de senin și
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
Acasa > Poezie > Credinta > ÎMI LACRIMEAZĂ OCHII-A RUGĂCIUNE Autor: Elena Glodean Publicat în: Ediția nr. 1944 din 27 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Sunt răstignit de propriul meu destin și-n vârful crucii-mi crește o aripă ce-n zborul ei deschis către pământ îmi tot adună clipa de risipă. Și tot cioplind în lemnul ud să scap, mă pierd în soartă cu-o treaptă
ÎMI LACRIMEAZĂ OCHII-A RUGĂCIUNE de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380665_a_381994]
-
un poem nescris trăirile-mi rămase de prisos. Mă ard preț de un ceas și mă fac scrum când bolți de ceruri mi se lasă grele și mă propag ca un ecou prin timp în sunetul făcliilor de stele. Sunt răstignit de propriu meu destin și-n volbura luminii de sub pleoape îmi lăcrimează ochii-a rugăciune când, iarăși, Doamne, mi Te simt aproape ! Referință Bibliografică: ÎMI LACRIMEAZĂ OCHII-A RUGĂCIUNE / Elena Glodean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1944, Anul VI
ÎMI LACRIMEAZĂ OCHII-A RUGĂCIUNE de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380665_a_381994]
-
ale oamenilor Care și-au alungat privirile Senine. Ele desenau Cerul în serile de vară. Mulțimea își rătăcise glasul În jocul de lumini și umbre Ale coloanei a șaptea, Ridicată din cenușa vechiului Turn al dorințelor încătușate Ce îmblânzea noaptea răstignind Șoaptele celor mirați în Necunoscutul clipei de tăcere. Este singurul oraș care, încă Mai venerează stelele stropind Cu lacrimi urmele pașilor Copiilor născuți în rugăciune Sub neobosita veghe a bătrânilor Uitați și înfrigurați în amintiri, În trecut, în glasul putregăit
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
doar reflexul scânteii unduind, Din felinarul cinic, eterna risipire. Dacă-am crezut vreodată-n iubirea ta orbește A fost fiindcă lumina din ea m-a-mpresurat Și mi-a pătruns în sânge frenetic, nebunește, Cum moartea-adânc pășește-n soldatul împușcat. Ne-am răstignit pe ruguri în foc nepământesc, Ne-am înălțat cu zeii-n lumina lor divină. Și m-ai privit în suflet cu dorul tău ceresc: Supremă condamnare pentru suprema-mi vină. Și cum esența morții e fără-mpotrivire, Așa mă legi
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]
-
-n impas.Mă pierd ades în vers Bacovianși stând în carapacea mea retrasPecetluiesc cu viață înc-un andin volumul” Între două tăceri”... V. ÎMI LACRIMEAZĂ OCHII-A RUGĂCIUNE, de Elena Glodean , publicat în Ediția nr. 1944 din 27 aprilie 2016. Sunt răstignit de propriul meu destin și-n vârful crucii-mi crește o aripă ce-n zborul ei deschis către pământ îmi tot adună clipa de risipă. Și tot cioplind în lemnul ud să scap, mă pierd în soartă cu-o treaptă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
un poem nescris trăirile-mi rămase de prisos. Mă ard preț de un ceas și mă fac scrum când bolți de ceruri mi se lasă grele și mă propag ca un ecou prin timp în sunetul făcliilor de stele. Sunt răstignit de propriu meu destin și-n volbura luminii de sub pleoape îmi lăcrimează ochii-a rugăciune când, iarăși, Doamne, mi Te simt aproape ! Citește mai mult Sunt răstignit de propriul meu destinși-n vârful crucii-mi crește o aripăce-n zborul ei
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
mă propag ca un ecou prin timp în sunetul făcliilor de stele. Sunt răstignit de propriu meu destin și-n volbura luminii de sub pleoape îmi lăcrimează ochii-a rugăciune când, iarăși, Doamne, mi Te simt aproape ! Citește mai mult Sunt răstignit de propriul meu destinși-n vârful crucii-mi crește o aripăce-n zborul ei deschis către pământîmi tot adună clipa de risipă.Și tot cioplind în lemnul ud să scap,mă pierd în soartă cu-o treaptă mai jos,apoi mi-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
jos,apoi mi-adun într-un poem nescristrăirile-mi rămase de prisos.Mă ard preț de un ceas și mă fac scrumcând bolți de ceruri mi se lasă greleși mă propag ca un ecou prin timpîn sunetul făcliilor de stele.Sunt răstignit de propriu meu destinși-n volbura luminii de sub pleoapeîmi lăcrimează ochii-a rugăciunecând, iarăși, Doamne, mi Te simt aproape !... VI. ÎN CEAS DE TAINĂ, de Elena Glodean , publicat în Ediția nr. 1915 din 29 martie 2016. Sunt un castel cu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
Dan Dediu La început am fost fascinat de locul unde locuiam: între catedrale. Noaptea, garguiele de la Obere Pfarre păreau duhuri amenințătoare, iar Christul răstignit la baza navei catedralei, în mărime naturală, tocmai înhățat de picioare de o iederă tânără și palid luminat de un neon rozaliu de pe stradă mă ținea într-o stare de permanentă panică metafizică. Nu-l vedeam pe fereastră, dar îl
O poveste cu clopote by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10297_a_11622]
-
noi mușcam din pâini de-nstrăinare. e bună pâinea...o-nmuiem în zer și ne corcim mereu prin lumea mare. să-mi spună un roman, român curat, ca lacrima din doruri nu-l omoară; prin veacul asta - veacul blestemat care a răstignit întreaga țară... de sărbători trimitem munți de doruri, dar poți să-ți saturi neamul cu pachete? stăpânii noștri ne-au jucat la zaruri și ne-au hrănit cu vrafuri de decrete. voi, frații mei, românii mei frumoși, să punem mâna
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
cu mâinile de scândurile negre și rare ale gardului pe care abia-l depășea cu o înălțime de cap. Nodurile degetelor ce ridicau din loc în loc scoarță străbătuta de șerpii vineții ai venelor păreau continuarea lemnului devastat de timp, rădăcini răstignite în aerul verde al muntelui. ținea capul ușor aplecat spre dreapta cu urechea îndreptată spre vale căutând să prindă orice zgomot diferit de foșnetul frunzelor, țistuitul lăcustelor sau bâzâitul tăunilor ademeniți de mirosul vitelor în miezul tăriei de zi a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]