174 matches
-
data de 6 februarie 1580, în cadrul secolelor XVII-XVIII aceasta având o situațe privilegiată. La sfârșitul secolului al XIX-lea, pe actualul teritoriu al comunei Potlogi funcționau în plasa Bolintinu a județului Dâmbovița comunele rurale Potlogi Rurali, Românești și Văcăreștii de Răstoacă și comuna urbană Potlogi Urbani. Comuna Potlogi Rurali era formată din satele Vlășteni și Potlogi-Rurali, cu o populație de 2482 locuitori. Aici funcționau două biserici, o moară cu aburi și o școală mixtă. Potlogi Urbani era o comună urbană (oraș
Comuna Potlogi, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301185_a_302514]
-
oraș) în decădere, având doar 309 locuitori și 3 străzi, ea fiind locul unde se aflau ruinele palatului brâncovenesc. Comuna Românești avea în compunere doar satul de reședință cu 1500 de locuitori, o școală și o biserică. Comuna Văcăreștii de Răstoacă avea în satele Pitaru, Strâmbeanu și Moara Crovului, 800 de locuitori, două biserici, o școală și o moară de apă pe pârâul Șuța. În 1925, Anuarul Socec nu mai consemnează comuna urbană Potlogi Urbani, ea fiind inclusă în comuna rurală
Comuna Potlogi, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301185_a_302514]
-
comuna rurală Potlogi, formată doar din satul de reședință cu 5200 de locuitori, și aflată în plasa Ghergani a aceluiași județ. Tot în plasa Ghergani se afla și comuna Românești, cu 2318 locuitori în unicul său sat; comuna Văcăreștii de Răstoacă, cu satele Strâmbeanu, Văcăreștii de Răstoacă și Moara Crovului făcea parte din plasa Titu și avea 1256 de locuitori. Această din urmă comună a primit în 1931 denumirea de "Pitaru", ca și satul ei de reședință. În 1950, comunele au
Comuna Potlogi, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301185_a_302514]
-
satul de reședință cu 5200 de locuitori, și aflată în plasa Ghergani a aceluiași județ. Tot în plasa Ghergani se afla și comuna Românești, cu 2318 locuitori în unicul său sat; comuna Văcăreștii de Răstoacă, cu satele Strâmbeanu, Văcăreștii de Răstoacă și Moara Crovului făcea parte din plasa Titu și avea 1256 de locuitori. Această din urmă comună a primit în 1931 denumirea de "Pitaru", ca și satul ei de reședință. În 1950, comunele au fost incluse în plasa Titu a
Comuna Potlogi, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301185_a_302514]
-
Habsburgic în anul 1775, localitatea Volcineț a făcut parte din Ducatul Bucovinei, guvernat de către austrieci, făcând parte din districtul Siret (în ). După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, sătul Volcineț a făcut parte din componența României, în Plasă Răstoacelor a județului Storojineț. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucraineni, existând și comunități de români și evrei. Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Bucovina de Nord a fost anexată de către URSS la 28 iunie 1940, reintrând în componență României
Volcineț, Vijnița () [Corola-website/Science/315610_a_316939]
-
pietruită situată în spatele bl. 59. Dimensiuni: L - 150 m, l - variabilă, suprafață - 1.776 mp", iar coloana 5 va avea următorul cuprins: "109.490 lei"; - la poziția nr. 82, coloana 3 va avea următorul cuprins: "Stradă modernizată, împărțită de pârâul Răstoaca în două tronsoane, și anume: 1. Tronson 1 cuprins între Str. 1 Decembrie-pârâul Răstoaca, L - 153 m, l - variabilă, S - 1.322 mp. 2. Tronson 2 cuprins între Str. 13 Decembrie - pârâul Răstoaca, L - 230 m, l - variabilă, S - 2
EUR-Lex () [Corola-website/Law/233126_a_234455]
-
mp", iar coloana 5 va avea următorul cuprins: "109.490 lei"; - la poziția nr. 82, coloana 3 va avea următorul cuprins: "Stradă modernizată, împărțită de pârâul Răstoaca în două tronsoane, și anume: 1. Tronson 1 cuprins între Str. 1 Decembrie-pârâul Răstoaca, L - 153 m, l - variabilă, S - 1.322 mp. 2. Tronson 2 cuprins între Str. 13 Decembrie - pârâul Răstoaca, L - 230 m, l - variabilă, S - 2.386 mp. Total suprafață tronson 1 + tronson 2 = 3.708 mp. Total lungime tronson
EUR-Lex () [Corola-website/Law/233126_a_234455]
-
următorul cuprins: "Stradă modernizată, împărțită de pârâul Răstoaca în două tronsoane, și anume: 1. Tronson 1 cuprins între Str. 1 Decembrie-pârâul Răstoaca, L - 153 m, l - variabilă, S - 1.322 mp. 2. Tronson 2 cuprins între Str. 13 Decembrie - pârâul Răstoaca, L - 230 m, l - variabilă, S - 2.386 mp. Total suprafață tronson 1 + tronson 2 = 3.708 mp. Total lungime tronson 1 + tronson 2 = 383 mp", iar coloana 5 va avea următorul cuprins: "228.598 lei"; - la poziția nr. 190
EUR-Lex () [Corola-website/Law/233126_a_234455]
-
mp", iar coloana 5 va avea următorul cuprins: "325.265 lei"; - la poziția nr. 278, coloana 3 va avea următorul cuprins: "Suprafață - 47.691 mp. Teren cuprins între Str. 13 Decembrie, str. Ac. Ș. Cioculescu, Str. Artei, împărțit de pârâul Răstoaca în două tronsoane. Tronson 1 situat la sud de pârâul Răstoaca, suprafață - 15.307 mp. Tronson 2 situat la nord de pârâul Răstoaca, suprafață - 32.384 mp", iar coloana 5 va avea următorul cuprins: "2.940.150 lei"; - la poziția
EUR-Lex () [Corola-website/Law/233126_a_234455]
-
la poziția nr. 278, coloana 3 va avea următorul cuprins: "Suprafață - 47.691 mp. Teren cuprins între Str. 13 Decembrie, str. Ac. Ș. Cioculescu, Str. Artei, împărțit de pârâul Răstoaca în două tronsoane. Tronson 1 situat la sud de pârâul Răstoaca, suprafață - 15.307 mp. Tronson 2 situat la nord de pârâul Răstoaca, suprafață - 32.384 mp", iar coloana 5 va avea următorul cuprins: "2.940.150 lei"; - la poziția nr. 304, coloana 3 va avea următorul cuprins: "Teren situat în
EUR-Lex () [Corola-website/Law/233126_a_234455]
-
691 mp. Teren cuprins între Str. 13 Decembrie, str. Ac. Ș. Cioculescu, Str. Artei, împărțit de pârâul Răstoaca în două tronsoane. Tronson 1 situat la sud de pârâul Răstoaca, suprafață - 15.307 mp. Tronson 2 situat la nord de pârâul Răstoaca, suprafață - 32.384 mp", iar coloana 5 va avea următorul cuprins: "2.940.150 lei"; - la poziția nr. 304, coloana 3 va avea următorul cuprins: "Teren situat în parcul central al orașului Găești. Suprafață - 935 mp", iar coloana 5 va
EUR-Lex () [Corola-website/Law/233126_a_234455]
-
Berhomet a aparținut fideicomisului (1888) familiei Wassilko de Serecki. Castelul lor a fost distrus de trupe rusești în 1915. După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, sătul Berhomet pe Siret a făcut parte din componența României, în Plasă Răstoacelor a județului Storojineț. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucraineni, existând și comunități de români și de evrei. În perioada interbelică a funcționat aici o Casă ucraineană de lectură cu două biblioteci, un protopopiat ortodox (în jurisdicția Mitropoliei Bucovinei
Berhomet pe Siret () [Corola-website/Science/308233_a_309562]
-
Habsburgic în anul 1775, localitatea Petrășeni a făcut parte din Ducatul Bucovinei, guvernat de către austrieci, făcând parte din districtul Vijnița (în ). După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, satul Petrășeni a făcut parte din componența României, în Plasa Răstoacelor a județului Storojineț. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucraineni. Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Bucovina de Nord a fost anexată de către URSS la 28 iunie 1940, reintrând în componența României în perioada 1941-1944. Apoi, Bucovina de Nord
Petrășeni, Putila () [Corola-website/Science/315621_a_316950]
-
ar fi îndeletnicit cu croitoria, Familia Grigorescu a locuit la conacul moșiei lui Filip Lenș (cel care a construit Casa Vernescu din București) care se afla în satul Strâmbeanu, pe malul pârâului Șuța ce se varsă în apropiere în râul Răstoaca. Ion Grigorescu a murit în anul 1843 și ca urmare, soția sa Ruxandra împreună cu copiii s-au mutat la București în grădina lui Filip Lenș din Clopotari, acolo unde astăzi ființează un spital pentru copii. După un timp familia Grigorescu
Nicolae Grigorescu () [Corola-website/Science/297835_a_299164]
-
de argint. Scutul este timbrat cu o coroană murala cu un turn de argint. Relieful este variat cuprinzând dealuri (Arșiță, Cerbul, Scorbura, Măgura Vacii) precum și poieni (Sihastru, unde se află schitul Daniil Sihastrul, Poiana Gigii, Poiana Cerbului, Poiana Ciumârnar, Poiana Răstoaca, Poiana Stirigoi, Poiana Între Vaduri). Rețeaua hidrografica cuprinde râul Suceava și afluenții săi (Pâraiele Străjii, Ziminel, Baimac, Rău, Ciolotei, Boului, Calanceni) Vegetația este dominată de conifere (brad, molid), iar fauna este bogată în iepuri, vulpi, mistreți, cerbi și lupi. Populația
Comuna Straja, Suceava () [Corola-website/Science/302000_a_303329]
-
documentar în jurul anului 1430, sub denumirea de "Curitau" ("Equriteu"). Înaintea anului 1895, localitatea avea hotarele sub următoarele denumiri care se mai păstrează și azi: "Sub Puste, între Coaste, Cornet, la Puturoasa, Dupa Fogedeu, La Punți, La Poiăți, la Aric, La Răstoacă, Preste Vale, Dimburele, Pădurici, la Hotare, Pe Vălcea, Sub Pruni, Pădurea Rară, Pădurea Deasă, Puste, Hediuț, Între Părae, Făntăna Satului,Tisieu", etc... Biserica de lemn din Sighetu Silvaniei se află în localitatea omonimă. După istoricului Petri Mór biserica ar data
Sălăjeni, Sălaj () [Corola-website/Science/301829_a_303158]
-
Răcăciuni (în ) este o comună în județul Bacău, Moldova, România, formată din satele Ciucani, Fundu Răcăciuni, Gâșteni, Gheorghe Doja, Răcăciuni (reședința) și Răstoaca. Comuna se află în sudul județului, pe malul drept al Siretului în dreptul barajului și lacului de acumulare Răcăciuni, și în bazinul hidrografic al afluentului acestuia Răcăciuni cu afluentul său Valea Lungă. Este străbătută de șoseaua națională DN2, care leagă Bacăul de
Comuna Răcăciuni, Bacău () [Corola-website/Science/300696_a_302025]
-
ar fi îndeletnicit cu croitoria. Familia Grigorescu a locuit la conacul moșiei lui Filip Lenș (cel care a construit Casa Vernescu din București) care se afla în satul Strâmbeanu, pe malul pârâului Șuța ce se varsă în apropiere în râul Răstoaca. Ion Grigorescu a murit în anul 1843 și ca urmare, soția sa Ruxandra împreună cu copiii s-au mutat la București în grădina lui Filip Lenș din Clopotari, acolo unde astăzi ființează un spital pentru copii. După un timp familia Grigorescu
Familia lui Nicolae Grigorescu () [Corola-website/Science/337635_a_338964]
-
brâncovenesc de la Potlogi era situat la doar câțiva kilometri de satele Pitaru și Strîmbeanu care au biserici construite încă de la jumătatea secolului al XVIII-lea. De-a lungul comunei șerpuiește o gârlă numită Șuța care se varsă mai apoi în Răstoaca, prin albia căreia apele ajung în Râul Argeș. Pe vremea copilăriei lui Nicolae, satul nu putea avea mult mai multe case ca în anul 1810 când existau 38 de case și 136 de oameni, dintre care 70 de femei și
Familia lui Nicolae Grigorescu () [Corola-website/Science/337635_a_338964]
-
într-un daghereotip unde este îmbrăcat cu giubea îmblănită, anteriu înflorat și are barba mare răsfirată pe piept și capul acoperit cu calpac de samur. Cum era obișnuința boierimii locale, Lenș și-a construit în locul unde Șuța se varsă în Răstoaca, pe moșia de la Pitaru, un conac corespunzător poziției sale sociale. Domeniul lui de la Pitaru avea heleșteu, ogradă pentru magazii, cotețe și hambare, totul fiind foarte bine îngrijit. Pare că prin simpatie cu monumentalitatea Ansamblului Palatului Brâncovenesc de la Potlogi, conacul lui
Familia lui Nicolae Grigorescu () [Corola-website/Science/337635_a_338964]
-
Biblioteca Academiei Române, Direcția de stampe. Familia Grigorescu a locuit la conacul moșiei lui Filip Lenș (cel care a construit Casa Vernescu din București) care se afla în satul Strâmbeanu, pe malul pârâului Suța ce se varsă în apropiere în râul Răstoaca. Numele de Pitaru al locului există și astăzi dar conacul a fost dărâmat. Filip Lenș s-a încuscrit cu Costache Văcărescu prin căsătoria unei fete de-a lui cu unul din urmașii Văcăreștilor. Ca urmare, Lenș a dat moșia din
Familia lui Nicolae Grigorescu () [Corola-website/Science/337635_a_338964]
-
răgălii, / doi voinici trec peste Jii. Cântă unul. Luncă lină, / miruie-mi-l cu sulfină. / Crengile, miresele, / peste doru-i țese-le. / Noaptea cu poenele, / graurii cu penele, / să-i sfințească genele. // Tace altul. Și cum tace, / gem, în calea lui, răstoace. / Unde-i calcă murgul, pune / numai somn și uscăciune. Iarba sfârâie, întoarsă, / frunza stă cu pleoapa arsă. // Jos, în vad, la răgălii, / doi voinici trec peste Jii. Unul cântă... Ce zăpadă / i-nflorește-n trup livadă ? / Care stea în piept
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]
-
butii / vin cu sânge de vultur, / să-mi stea fruntea în azur, / vin cu sânge gros de lup, / să-mi sbârlească pânda-n trup. // Frâng, pe după gât, un trunchi, / și-mi dă codrul în genunchi. În frigare coc jivine, / chem răstoacele cu mine. Umbra 'naltă prin sloduni / mi-o ling peșteri și furtuni. / Birui râpele la trântă, / munții mă poftesc la nuntă. Beau din ploscă zarea-ntreagă, / îndes luna în dăsagă. / Cu țurcana, țurcă vie, / Svârlu-n rai la Sân-Ilie. // Cântul meu
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]
-
localitatea Șipotele pe Siret a făcut parte din Ducatul Bucovinei, guvernat de către austrieci, făcând parte din districtul Vijnița (în ). După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, sătul Șipotele pe Siret a făcut parte din componența României, în Plasă Răstoacelor a județului Storojineț. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucraineni, existând și o mică comunitate evreiască. Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Bucovina de Nord a fost anexată de către URSS la 28 iunie 1940. Bucovina de Nord a reintrat
Șipotele pe Siret, Vijnița () [Corola-website/Science/315581_a_316910]
-
Habsburgic în anul 1775, localitatea Ciornohuzi a făcut parte din Ducatul Bucovinei, guvernat de către austrieci, făcând parte din districtul Vijnița (în ). După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, satul Ciornohuzi a făcut parte din componența României, în Plasa Răstoacelor a județului Storojineț. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucraineni, existând și o comunitate importantă de evrei. În perioada interbelică a funcționat aici o fabrică de săpun, existând și o Casă ucraineană de lectură . Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov
Ciornohuzi, Vijnița () [Corola-website/Science/315595_a_316924]