81 matches
-
de sufletul meu? Și prin cap îmi treceau încă multe gânduri, care veneau și mă părăseau în zbor de furtună, ca niște paseri spărioase. La o bătaie de pușcă descălecai și-mi apucai calul de căpăstru. Mă apropiai încet, cu răsufletul greu, și inima mi se zbătea cu tărie în coșul pieptului. Lăsai calul singur. Mă apropiai, mă oprii lângă ușă. Voii să strig. Pe cine să strig? Poate-i acasă pușcașul. Și nici n-aveam glas în gâtlej. Tresării deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cleștele în mână și-l leapădă la o parte, icnește ca și cum s-ar opinti subt greutate. Nana Floarea îl privește într-o lature. —Nu ți-i îndămână, Culi? Ba mi-e îndămână, mamă. Atuncea ești supărat, și nu mai găsești răsuflet? — N-am înțeles, mamă, de ce a trebuit să fiu popă. —Ai să înțelegi numaidecât, sufletul mamei. Dacă erai tu popă, ne-am fi aflat acuma într-un sat. Dacă te-ar fi blagoslovit Dumnezeu să fii chiar un protopop, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
strâmb. Își smuncește din cap pălăria și o aruncă. C-o atenție prefăcută și cu mișcări înfiorate, caută sub fân și sub moartă, în fundul săniei. A tras securicea pe care o poartă de obicei acolo. Nana Floarea nu mai are răsuflet; feciorul ei a ajuns acum pentru dânsa numai spaimă. — Ce faci năcăjitule? Lume bună, lume dragă! strigă ea, văzând pe prietinii de la Braniște apărând pe o cărare din partea aceea de pădure. Creștini buni, nu-l lăsați, că și-a pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
văzut dihania la treizeci de pași pe un catarg gros de brad răsturnat. Se suise acolo și stătea gata să sară asupra dușmanului. Doctorul și făcuse gestul ca să ia arma la umăr; dar apoi amândoi oamenii își eliberară piepturile de răsufletul comprimat, băgând de samă că blana ursului era presărată de argint de brumă. Fiara pierise încă din ajun, ghemuită acolo. I s-a părut lui Culi - ori într-adevăr s-a simțit luminat? S-a grăbit să se ducă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de-am mai trăit în lumea asta De unde am venit de-mi trag năpasta, Poate că-n vene-mi curg doar jurăminte Ce le-am călcat pierzându-le în minte. Nu știu de unde-am rănile din suflet Suspine estompate prin răsuflet Cum de trăiesc fără să știu de tine Și mă prefac mereu că-mi este bine... JENI URSU M-am născut între munți, în urmă cu mai mulți ani, în comună Slatina din frumosul ținut al Bucovinei. Era in primăvara
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
cresc din curți, răsar de prin grădini. Îmi plac, fumurile. Și la arătare și la miros. Am auzit pe cineva, poate că chiar pe Moș Iacob zicând că un sat fără fumuri e un sat mort; că fumul e sufle-, răsufletul satului. Uite că Mana noastră e nu-moartă! Suflă, răsuflă... - Uite, mamă, cum s-au culcat gardurile! Mama râde. Râd și ceilalți măneni care se Întorc acasă Împreună cu noi. Careva dă cu pălăria de pământ, de face: Bum!, mai ceva ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
fată zăpăcită, cu pletele fluturând în vând... Să fixeze în detalii, din primele amănunte apariția acelei tinere, pe care, el abia acum o cunoștea cu adevărat. Pe pat, cu ochii închiși, bătrânul Iorgu simți în ureche răsuflarea ei, ca un răsuflet al pământului... ”- Băiatu, Băiatu... mai spune-mi despre Andromeda și Casiopeea!” - Fata... Fata!... Cât aș fi dorit să te așez eu lângă ele! Murmură bătrânul cu lacrimi în ochi. Când Vasilica a pășit pragul casei din Cetinei, s-a luminat
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
la culcare. Beghe se descălță. Scormoni zăpada lângă burlan și așeză botforii lui, umflați de udătură. Le desfăcu șireturile, să încapă mai multe lucruri, apoi, înainte de a adormi, se închină. Peste Cuțarida, miezul nopții căzu greu și tăios. Se auzea răsufletul gropii. Cunii se încolăceau mai bine, de frig, sub streșini. Tăcerea cuprinsese locul sălbatic. Crăpau pietrele. Copilul trăgea prin somn mai bine țolul pe el. Se trezea din când în când și asculta afară. Spre drumul Griviței, treceau căruțe. Se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Kent here set at liberty. REGAN: I am glad to see your Highness. LEAR: Regan, I think you are. I know what reason I have to think șo. If thou shouldst not be glad, Sînt "înștiințați" de asta? Sînge și răsuflet! Duce-"nfocat"? Zi ducelui focos că... Nu, încă nu, poate că-i chiar bolnav. Boală își uită de-orice datorii, de cari Legată-i sănătatea, nu mai sîntem noi Cînd firea, copleșită, -impune minții Să sufere cu trupul. Am să
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
de dorința irezistibilă de a învălui, de a îmbrățișa, deci de a cuprinde și exprima - întro manieră atipică, nebună - tot ce există, concret sau imaterial. Metafora respirația ninsorii presupune tot o personificare, imaginând un univers animat, în care ninsoarea este răsufletul unei fabuloase ființe cosmice. 8. Un element de diferențiere a genului liric în raport cu celelalte genuri literare este prezența instanțelor comunicării lirice. În poezia stănesciană apare eul liric (desemnat prin mărci ale persoanei I: am dăruit, mea), în ipostaza creatorului verbelor
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
de dorința irezistibilă de a învălui, de a îmbrățișa, deci de a cuprinde și exprima - întro manieră atipică, nebună - tot ce există, concret sau imaterial. Metafora respirația ninsorii presupune tot o personificare, imaginând un univers animat, în care ninsoarea este răsufletul unei fabuloase ființe cosmice. 8. Un element de diferențiere a genului liric în raport cu celelalte genuri literare este prezența instanțelor comunicării lirice. În poezia stănesciană apare eul liric (desemnat prin mărci ale persoanei I: am dăruit, mea), în ipostaza creatorului verbelor
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
acoperiș prin pereți/ macină piatra o limpezesc o prefac/ apa rădăcinii unui copac/ trec prin lumină o macină o desfac/ soarele frunzelor unui copac// vin ei de demult de aiurea/ vin să macine lumea-pădurea/ trec prin acoperiș prin pereți/ cu răsuflet greu cu răsuflet/ și trec prin carne prin suflet// Ca un blestem pe capătul crucii/ tocmai când nu te aștepți/ vin bursucii" (Vin bursucii). Ori pe Blaga, "fiul faptei" autohtone, devenit un ciudat călător prin înfrigurata Alaska (I): "Fiul mamei
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
macină piatra o limpezesc o prefac/ apa rădăcinii unui copac/ trec prin lumină o macină o desfac/ soarele frunzelor unui copac// vin ei de demult de aiurea/ vin să macine lumea-pădurea/ trec prin acoperiș prin pereți/ cu răsuflet greu cu răsuflet/ și trec prin carne prin suflet// Ca un blestem pe capătul crucii/ tocmai când nu te aștepți/ vin bursucii" (Vin bursucii). Ori pe Blaga, "fiul faptei" autohtone, devenit un ciudat călător prin înfrigurata Alaska (I): "Fiul mamei mele broasca dacă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
iubirea de neam, de țară: „Că mama te-a legăna, Pe obraji, pe geana sa; Pe un spic frumos de grâu și pe val adânc de râu, Pe-amiros de măr, pe-o stea, pe-o crenguță de ceasla; Pe răsuflet cald de doină și pe tremur lin de horă, Pe ram verde de stejar, Pe coamă de armăsar; Pe doi faguri dulci, mustoși, într-un clopot de strămoși, Pe-amintirea lui bunicu, Pe nesomnul lui tăticu, Pe un vers de
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
pale de vânt, îi orbi pentru o clipă. - Oare-i lup?!... murmură moșierul, privind prin întuneric, spre Anton, ori, mi s-o părut?!... Padurarul tăcu. Apoi, din nou, se așternu de jur-împrejur liniștea rece, auzindu-se doar suflul vântului... și răsuflet de om. Un vânt rece sufla dinspre răsărit. - E crivățul stepelor rusești! ..murmură Anton, ca pentru sine. În Rusia sunt haite de sute de lupi, numai într-o singură pădure... Iarna trec Prutul înghețat, la noi, pe aici prin partea
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Bariț" , ziariștii de aici nu Încearcă să justifice aceste fenomene punându-le pe seama relațiilor agrare inadecvate, ci se mărginesc să scoată În relief caracterul lor negativ și antisocial. Gazeta blăjeană dezaprobă faptul că În Irlanda „se tâmplă atentate Înfiorătoare”, iar „răsufletul anarchiei Începe a se manifesta”. De pe aceste poziții, Organul ajunge chiar să aprobe unele aprecieri negative la adresa irlandezilor, ceea ce În Gazetă nu s-ar fi putut Întâmpla. Reproducând afirmațiile unui deputat englez, potrivit cărora „răul de căpătâi” al „poporului Irlandiei
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
de nor de versantul din răsărit, Subcetate Caransebeș linia părăsită, porțiunea cu cremalieră, antropică rarefiată cît sălbăticiunea omul este în prezență, preistoricele lui instalații de autoinstalare, dinamită care ai întors cu fundul în sus balena spațiu și i-a înțărcat răsufletul timp! spațiul vale echilibrat, îl urcă mii de puncte, concentrat în creștere pînă la explozia de sine, condiția de viață nu era omul, copaci sumeși deasupra de buruienile de mal, arborete sensurile întoarse spre noi pe înălțimi, schemă de fier
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Luna Cireșarului venise, parcă, să ne frângă tihna. Seara, în dormitor cu lumina stinsă, doborâți de durere și tristețe, nu mai povesteam ca în alte seri amintiri și întâmplări fel de fel, până când ultimul cădea doborât de somn. Le ascultam răsufletul și-mi erau dragi cum dormeau, amintindu-mi de nopțile din dormitoarele de la școală. Îmi era dor de școală... de viața de la Seminar. Regimul școlii era „internatul”, și, deși era cam dur, îmi plăcea. În internat, elevii învățau, munceau, dormeau
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
luminători ai satelor. Îmi era dor de școala aceea... îmi era tare dor. Gândurile mă purtau acasă... la școală... în Moldova. Primul cocoș ca o trâmbiță despica noaptea în două... somnul, încă, tot nu mă prindea. În dormitor, liniște... doar, răsuflet de om în somn... ...Duminică, 6 august... „Schimbarea la Față a Domnului”... Puii de berze își încercau forța aripilor pentru a porni în zbor spre miazăzi... Semn, că a venit toamna. În anul acela, toamna se prevestea lungă și frumoasă. Seară de
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
încingeau seară de seară, uneori mai aprinse, care trezeau în sufletul lor întărâtare.. răscoliri de dureri amorțite.. până când somnul îi dobora și ultimul sufla în lumânare. În liniștea deasă care se așeza, sub Toaca, nu se mai auzea decât, doar, răsuflet de om în somn. Și, astfel... ”așteptarea” primăverii, părea mai ușoară... ... Era la începutul lui martie, iarna care trecuse, încă nu se hotărâse să renunțe... cerul era posomorât, vântul tăios și rece.. Iar stratul de zăpadă, mai acoperea pădurile și
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
glasul lui părea a fi înecat de lacrimi. După o clipă, de așteptare, lungă cât vecia... dar, numai o clipă, se auzi... „ - Nimic, Florine... nimic !” În dormitor se lăsă din nou liniște.. o liniște rece ca gheața. Nu se auzea răsuflet de om.. s-ar fi zis că au murit cu toții. După o vreme, în tăcerea aceea ca de cimitir, se auzi din întuneric, din nou glasul lui Florin... se părea că el era singurul viu dintre toți. „ - Și, ce s-
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
frig.. Am intrat pentru puțin în dormitor, și m-am întins cu fața în sus, pe patul meu. Razele lunii pătrundeau prin ferestrele mari, luminându-l ca ziua... Era cald și liniște, o liniște îmbietoare la somn. Se auzea doar răsuflet de om, liniștit, în somn. Mi-era teamă să n-adorm și eu. Deodată, vecinul meu de pat, Condur, unul din cei mai sârguincioși colegi, s-a ridicat în șezut, și a început, cu ochii închiși, să declame gesticulând, fragmente
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
sparge / Vânturile, valurile?” (M. Eminescu, IV, 396) sau i se subordonează prin intermediul uneia din prepozițiile: câte, cu, de, pe, pentru, până la; în afara prepoziției compuse până la toate celelalte sunt specifice: „În două părți infernul portalele-și deschide Spre-a încăpea cu mia răsufletele hâde Tiranilor ce pier.” (M. Eminescu, I, 25) „El se-nalță de trei suliți pe cereasca mândră scară.” (V. Alecsandri, 141) „Lui dascălul Vasile a Vasilicăi plăteam numai câte un sorcovăț pe lună.” (I. Creangă, 12) Circumstanțiala de mod cantitativ
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Nu, somnul ar fi un criminal acum". Interogațiile ironizează și ele limbajul nobil al textelor poetice și propun o schimbare de viziune: "Când o să pot atinge cu mâna un gând/din cireada care-mi defilează în rând/ în cadențatul visului răsuflet?...", "Suntem trei - cu tăcerea... Cine oftează/ visând pe-al nemuririi bolovan?..." Termeni ca bolovan, cireadă, distrug voit seriozitatea textului. De fiecare dată alunecările în reverie, meditație sunt amendate. Până și textele de tip epitaf, meditații pe tema condiției umane, retrospective
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
dedesubt. Imagine tautologică, reduplicare în oglindă sau așezare inversă, în tocmai ceea ce face cu putință vederea? Căci cum ne-am putea așeza deasupra noastră înșine, cum - mai ales - am putea arde pe două niveluri de existență, în reverberația dublă a răsufletului ce își face sieși ecou? Dar ceea ce semnifică nu e ceea ce se vede; nu vederea face imagine ci, dimpotrivă, imaginea golește vederea, intră în vedere, se arată așa cum apare. Iar apariția ei nu face decât să desfășoare alba luminare, combustia
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]