81 matches
-
-i, totuna, m-am îndrăgit în ele, Tu leneș-visătoareo cu amăgeli cochete, Reped zâmbiri și lacrimi privirile-ți șirete Acuma-s îndărătnici, acuma-mi imputează, Acuma mă îmbată c-o clară, dreaptă rază, Căci miere veninoasă e-n caldul tău răsuflet Fii rea, fii bună... oricum... eu te iubesc din suflet. Te las pentru o clipă... [VERENA] Nu! Nu vreau să te duci... Ei, du-te, fugi de-aicea... Nici vreau să te mai văd, Urât ca un cărbune, posomorât, certareț
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ta cea dulce în lacrime se scaldă Și totuși e atâta de blândă și de caldă. O, nu-ți închide ochii... sub languroasă geană Pare că văd din parte-ți o tainică dojană... Vezi... pân-la cel din urmă al inimei răsuflet De-i fi rea, de-i fi bună... te voi iubi din suflet. Te las dar pentr-o vreme. ANNA Nu! nu vreau să te duci. BOGDAN Dar totuși trebui... (s-apropie) ANNA Nu voi de mână s[ă m-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ta cea dulce în lacrime se scaldă Și totuși e atâta de blândă și de caldă. O, nu-ți închide ochii... sub languroasă geană Pare că văd din parte-ți o tainică dojană... Vezi... pân-la cel din urmă al inimei răsuflet De-i fi rea, de-i fi bună... te voi iubi din suflet. Te las dar pentr-o vreme. ANNA Nu! nu vreau să te duci. BOGDAN Dar totuși trebui... (s-apropie) ANNA Nu voi de mână s[ă m-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
creștetul stîncei diademă de aur... Stânca trăia... Vulturii-ncongiurară, crezând că-i împăratul lumilor Joe cu fulgerile-n vârful Olimpului... era Mihai Viteazul. PLANUL MIREI ACT l SCENA HILARIU, MIHAI MIHAI Hilariu! rugăciunile mele sunt murmurele unui preot care le-neacă în răsufletul murind. Tu nu mai trăiești, vorbele tale sunt confesiune, faptele tale [sunt] ultima pocăință, fie comunicarea din sângele lui Cristos, căci libertatea și Cristos (crucea) una sunt. Binecuvântarea mea, gândirea mea, care totdeuna te va conjura, fie mirul din urmă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
talia rotundă. Imaginea ei completă ținea piept în conștiință imaginii funebre a nopții. Când am ajuns, geamul Adelei era negru. Deasupra casei ei, în infinit, ardea o stea roșie, se înflăcăra și se stingea de durere, palpita ca într-un răsuflet pasionat. - A! te-ai întors? Te-ai amuzat bine? Și apoi, fără să-mi dea timp să răspund: Închipuiește-ți că mi-ai lipsit, cu tonul care vrea să spună: "Închipuiește-ți ce curiozitate: ți-am simțit lipsa". Mușcat de demonul ambiției
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
fată zăpăcită, cu pletele fluturând în vând... Să fixeze în detalii, din primele amănunte apariția acelei tinere, pe care, el abia acum o cunoștea cu adevărat. Pe pat, cu ochii închiși, bătrânul Iorgu simți în ureche răsuflarea ei, ca un răsuflet al pământului... ”- Băiatu, Băiatu... mai spune-mi despre Andromeda și Casiopeea!” - Fata... Fata!... Cât aș fi dorit să te așez eu lângă ele! Murmură bătrânul cu lacrimi în ochi. Când Vasilica a pășit pragul casei din Cetinei, s-a luminat
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
numai de organizațiunea fizică. Acest proces natural trebuie așadar ca pentru auditor să apară învins deja, adică noi nu trebuie să fim jenați prin această condițiune numai naturală a vorbirei. Asta nu e posibil însă decât dacă vorbitorul nu întinde răsufletul până la oboseală, ci mai are totdeuna în sine un excedent de respirare care l-ar duce chiar până peste marginea ce și-a pus-o el deja. Vorbitorul numai prin aceasta e în stare de-a lăsa să se execute
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pasiuni și-a afectelor eroice să ni reamintească puținătatea cea săracă a naturei fizice. Artistul are aicea datoria de-a face astfel întretăierile încît caracterul cel general al unui simțământ progresiv să nu fie nimicit 11 [prin] puterea micșorată a răsufletului (Atem). caracterul (abstract), caracterul unei științe, unui timp, unei pasiuni; (caracteristică); (caractere-litere) caracterul (concret) uman, complexul însușirilor ce constituiesc o individualitate omenească. Dacă însă răsufletul nu se poate întinde cu ușurință peste o parte a vorbirei care după sensul său
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cel general al unui simțământ progresiv să nu fie nimicit 11 [prin] puterea micșorată a răsufletului (Atem). caracterul (abstract), caracterul unei științe, unui timp, unei pasiuni; (caracteristică); (caractere-litere) caracterul (concret) uman, complexul însușirilor ce constituiesc o individualitate omenească. Dacă însă răsufletul nu se poate întinde cu ușurință peste o parte a vorbirei care după sensul său nu iartă (caractere - litere) neci o pauză, daca vorbirea condiționează o mare energie a tonului pentru îngreuierea diferitelor expresiuni, a unor epitete multe silabe, grele
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a acestui proces natural. 0 tecnică fundamentală are de dătorie de-a-l dezvolta după un plan. Ea, începînd de la fraze cu mai multe membre, va trece la perioade împletite de proză, spre a studia în ele artea respirărei, adică împărțirea răsufletului ce e corectă și scărită după sensul vorbei. Oratorul câștigă astfel conștiința propriei sale măsuri și câștigă în putere de-a respira, tactul pentru economia lui și-o 391 vabilitate de-a-l intercala fără ca să se observe. După aceea trebuie
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ele va răzbi în viață. Și pe când primele fire de păr îi apărură gâdilându-i buza de sus, traduse într-o moldovenească molcomă primul cânt din Iliada. La șaptesprezece ani, tatăl său, bătrânul acum boier Stoenescu, îl trimise cu un răsuflet ușurat și cu o pungă bine burdușită de bani la Padova, unde mai mulți ani la rând dunăreanul Radu Stoenescu, stârni uimirea prin sua straordinaria bruttezza, dar și prin sua inaudita destrezza, și de unde se întoarse într-un buzunar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cresc din curți, răsar de prin grădini. Îmi plac, fumurile. Și la arătare și la miros. Am auzit pe cineva, poate că chiar pe Moș Iacob zicând că un sat fără fumuri e un sat mort; că fumul e sufle-, răsufletul satului. Uite că Mana noastră e nu-moartă! Suflă, răsuflă... - Uite, mamă, cum s-au culcat gardurile! Mama râde. Râd și ceilalți măneni care se Întorc acasă Împreună cu noi. Careva dă cu pălăria de pământ, de face: Bum!, mai ceva ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
de sufletul meu? Și prin cap îmi treceau încă multe gânduri, care veneau și mă părăseau în zbor de furtună, ca niște paseri spărioase. La o bătaie de pușcă descălecai și-mi apucai calul de căpăstru. Mă apropiai încet, cu răsufletul greu, și inima mi se zbătea cu tărie în coșul pieptului. Lăsai calul singur. Mă apropiai, mă oprii lângă ușă. Voii să strig. Pe cine să strig? Poate-i acasă pușcașul. Și nici n-aveam glas în gâtlej. Tresării deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cleștele în mână și-l leapădă la o parte, icnește ca și cum s-ar opinti subt greutate. Nana Floarea îl privește într-o lature. —Nu ți-i îndămână, Culi? Ba mi-e îndămână, mamă. Atuncea ești supărat, și nu mai găsești răsuflet? — N-am înțeles, mamă, de ce a trebuit să fiu popă. —Ai să înțelegi numaidecât, sufletul mamei. Dacă erai tu popă, ne-am fi aflat acuma într-un sat. Dacă te-ar fi blagoslovit Dumnezeu să fii chiar un protopop, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
strâmb. Își smuncește din cap pălăria și o aruncă. C-o atenție prefăcută și cu mișcări înfiorate, caută sub fân și sub moartă, în fundul săniei. A tras securicea pe care o poartă de obicei acolo. Nana Floarea nu mai are răsuflet; feciorul ei a ajuns acum pentru dânsa numai spaimă. — Ce faci năcăjitule? Lume bună, lume dragă! strigă ea, văzând pe prietinii de la Braniște apărând pe o cărare din partea aceea de pădure. Creștini buni, nu-l lăsați, că și-a pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
văzut dihania la treizeci de pași pe un catarg gros de brad răsturnat. Se suise acolo și stătea gata să sară asupra dușmanului. Doctorul și făcuse gestul ca să ia arma la umăr; dar apoi amândoi oamenii își eliberară piepturile de răsufletul comprimat, băgând de samă că blana ursului era presărată de argint de brumă. Fiara pierise încă din ajun, ghemuită acolo. I s-a părut lui Culi - ori într-adevăr s-a simțit luminat? S-a grăbit să se ducă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
prea devreme. Treapta a VII-a La moartea lui Nichita El nu va mai trăi sub soare, În umbra globului de tină... Icoana lui, în lumi astrale, Aleargă-n raza de lumină... Treapta a VIII-a Pământ Pământ - revărsare, pământ. Răsufletul tău ne urmează. Te știu așteptând un mormânt Când sufletul nu-mi va fi pază. Pământ - poticnire, cuvânt și faptă și iarăși cuvântul... Ne-ajungă pe viață pământul, pe moarte, ne-ajungă pământ! Pământ, tu luminii mormânt... Razei ce vine
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
acum ce sta să zică Botul tău. Știi vreo pisică! Și ții minte că mi-e dragă, Miorlăita, care-și bagă Prin cămări, prin așternuturi, Ochi-pucioasă, de te scuturi: Dracu-aducător de boale, Cald inel, cu blană moale Și cu prefăcut răsuflet Ca păcatele din suflet! Stai un pic, Că mă ridic Și-i venim acum de hac! Lasă numai să mă-mbrac Și-ți ajut să urci în pom, Câine vorbitor și om, S-o dăm jos din pom și cracă
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
cărunte le nalță, de departe Un Cesar, un Traian. Cad putredele tronuri în marea de urgie, Se sfarmă de odată cu lanțul de sclavie Și sceptrele de fier; {EminescuOpI 25} În două părți infernul portalele-și deschide, Spre-a încăpea cu mia răsufletele hâde Tiranilor ce pier! În darn răsună vocea-mi de eco repețită, Vă sgudue arama urechea amorțită Și simțul leșinat; Virtutea despletită și patria-ne zeie Nu pot ca să aprinză o singură scânteie În sufletu-nghețat. Și singur stau și caut
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
clipă-i, Și-l visez, când cu-a mea mână al tău braț rotund îl pipăiu, Când pui capul tu pe pieptu-mi și bătăile îi numeri, Când sărut cu-mpătimire ai tăi albi și netezi umeri Și când sorb al tău răsuflet în suflarea vieții mele Și când inima ne crește de un dor, de-o dulce jele; Când pierdută razimi fruntea de-arzătorul meu obraz, Părul tău bălaiu și moale de mi-l legi după grumaz, Ochii tăi pe jumătate de
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
verde al luminii sorbiți, coborâm sau urcăm, nu mai știu bine, ne ducem, venim, în frig ne topim? în căldură aburim? cerșetorii pentru ei iarna e o hârtie mototolită în care se îmbracă aidoma unor regi, se încălzesc la propriul răsuflet în timp ce steaua polară le șoptește-n urechi, plouau ochii tiviți cu cărbune răcit din focul străvechi coborâtor din stele și-n glasul lor cel hârâit se-nvolbură cenuși ce-i dibuie cu-apucături de hiene. curg visele din ei, mirosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
îmi violează că, pe loc, privirea mea stinsă arde totul în jur ca un acid, purificată de tenta putridă. ce se întâmplă în aer, în mine și în pământ, câtă vreme în cer se primenesc anotimpuri, nu-i timp de răsuflet, doar grabă, chicotit gâfâit, despletiri de fiori și o singură, mare, sfântă slujbă. alunecare miezul pietrei palpită și mut se dezghioacă în calicii de floare, în nebănuite catifele și moliciuni. acolo se desfată o culoare ce aduce a sidef și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
de-am mai trăit în lumea asta De unde am venit de-mi trag năpasta, Poate că-n vene-mi curg doar jurăminte Ce le-am călcat pierzându-le în minte. Nu știu de unde-am rănile din suflet Suspine estompate prin răsuflet Cum de trăiesc fără să știu de tine Și mă prefac mereu că-mi este bine... JENI URSU M-am născut între munți, în urmă cu mai mulți ani, în comună Slatina din frumosul ținut al Bucovinei. Era in primăvara
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
la culcare. Beghe se descălță. Scormoni zăpada lângă burlan și așeză botforii lui, umflați de udătură. Le desfăcu șireturile, să încapă mai multe lucruri, apoi, înainte de a adormi, se închină. Peste Cuțarida, miezul nopții căzu greu și tăios. Se auzea răsufletul gropii. Cunii se încolăceau mai bine, de frig, sub streșini. Tăcerea cuprinsese locul sălbatic. Crăpau pietrele. Copilul trăgea prin somn mai bine țolul pe el. Se trezea din când în când și asculta afară. Spre drumul Griviței, treceau căruțe. Se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pale de vânt, îi orbi pentru o clipă. - Oare-i lup?!... murmură moșierul, privind prin întuneric, spre Anton, ori, mi s-o părut?!... Padurarul tăcu. Apoi, din nou, se așternu de jur-împrejur liniștea rece, auzindu-se doar suflul vântului... și răsuflet de om. Un vânt rece sufla dinspre răsărit. - E crivățul stepelor rusești! ..murmură Anton, ca pentru sine. În Rusia sunt haite de sute de lupi, numai într-o singură pădure... Iarna trec Prutul înghețat, la noi, pe aici prin partea
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]