79 matches
-
problema, găsesc și ceva de făcut. Pun lângă mine câteva exemplare, iau de pe masă un coupe-papier și, cu mare grijă, una după alta, le răsfoiesc. Unde este cazul, vâr foarte atent, foarte concentrat, lama cuțitului între foi și le desprind. Răsuflu ușurat. Pe raft, am câte îmi trebuie până la ora cinei și mai rămân și pe mâine, dacă nu răsare cheia de pe undeva. Iar dacă o fi și o fi, intenția mea este ca, fără a mai sta să convoc o
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2656_a_3981]
-
pe marmura unei cruci: VASILE RĂGĂLIE (1955-1999). ȘEFUL BANDIȚILOR. Bănuiesc că nu doar a celor de cartier. Titulatura e prea mare. Mi-am luat o piatră de pe inimă și mă grăbesc să le-o iau și conducătorilor. De orice culoare. Răsuflu ușurată. Reînvie în mine dorința și cheful de viață. Bandiții au făcut armistițiu cu politicienii. Drumul spre UE și NATO e liber. Se cuvine în aceste condiții ca Răgălie să fie ridicat la rangul de erou. N-ar fi nici
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15662_a_16987]
-
putea vedea tot ceea ce se întâmplă, voi observa totul cu o clipă înaintea ei. Aud hohote de râs apropiindu-se și mă aplec imediat, iată-le pe Șhira și Meirav, prietenele ei din copilărie, venind cufundate într-o sporovăială veselă, răsuflu ușurată, cel puțin ele vin, dar simt cum mă cuprinde frica în clipa în care le văd trecând prin fața clădirii noastre și continuându-și drumul, aproape că strig în urma lor, haideți la ziua ei de naștere, nu o mai necăjiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
și strângând puternic bara, pentru a nu fi proiectați în ușă, geam sau ceilalți colegi de suferință. Mai ales atunci când vremea este nesuferită, acest drum devine un adevărat chin. Ajung la Casa Albă sau Palatul Administrativ și intru în birou. Răsuflu ușurat, pentru că știu că partea cea mai dificilă a traseului meu zilnic s-a încheiat. Naveta în România abrutizează, ceea ce nu este deloc cazul în civilizatul Vest. O altă metodă de a te supune abrutizării colective. Codruț 16 martie 2006
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
vadă arborii tunși, arbuștii sălbatici, florile, scuarurile, statuile, porțile de lemn, havuzurile, șerpuitoarele alei și aleile ca niște șosele, podețele de beton de pe care zăreau, prin frunzișuri, casele țărănești colorate din Muzeul Satului de alături, lacul mai ales, al cărui răsuflu îl auzea de departe. I se părea mai puțin important că în unele zile abia mai găseau vreo bancă și trebuiau să se întoarcă ori că în altele grupuri de adolescenți dărâmau zidurile de liniște și căldură calmă. Mai văzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
celei căreia i se adresau, un val de vorbe care construiau drumuri, forme, destine, evenimente, răscruci de vieți, vorbe adunate și adunându-se, înmulțindu-se, chemându-se unele pe altele, făurind o lume de vorbe, umplând-o cu mirosuri, tremur, răsuflu, cazne, iubire, ură, bătrâna doamnă îl privea și asculta dând din cap și dintr-odată el, Andrei Vlădescu, înțelegând că din vorbele lui nu răsar decât himere ce se vor prăbuși la un simplu suflu, luând-o de la capăt cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Dar când îți urlă în auz războiul, Te fă asemeni tigrului turbat. Fă-ți trupul coardă, toarnă-ți foc în sânge, Mânia să-ți ascundă blânda fire, Cumplit să-ți fie ochiul în orbită: Deci umflă-ți nările și-arată-ți colții, Răsuflul ține-ți-l și ia-ți avântul 1. Evocat în prima parte din Henric al VI-lea, același rege Henric al V-lea apare, de asemenea, ca un vajnic războinic, cu ochi scăpărând de mânie și cu spada fulgerând prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
În săptămâna a patra un suflet de catifea s-a desprins din fața ei, îmbunând-o, înainte de a se înălța, cu dulci făgăduieli, ca să i se întipărească pe chip surâsul îngeresc, pe care moartea nu i l-a putut risipi cu răsuflul ei înghețat. Anul de doliu în odaia Laurei a fost negru și tăcut. Madam Fișic dormita, înghesuită pe scaunul ei de bucătărie. Ședea lângă spirtelnița din sălița antreului, unde îmi fierbea cafeaua turcească, pe care o sorbeam fericit, deși fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
strânsoare ca de urs, toate coastele. Doborâtă chiar pe patul meu, susținea Nora, m-am trezit din zdruncin, speriată de mascul. Avea capul ca de cimpanzeu, rotund ca o ghiulea de popice, și așa cum el îmi gâfâia în obraji fierbințeala răsuflului, Herma răsturnată pe muchia patului, cu picioarele încolăcite peste șalele lui, scâncea că vrea să moară în timpul coitului. Atunci am auzit cum îi pârâie coastele și cum sărută țeasta rasă a marinarului cu brațe și cu umeri uriași. Herma, sora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
o culoare anume. Le-a așezat pe masă și ne-a poftit ceremonios: Poftiți de gustați sănătoși, părinte! Am gustat întâi să văd ce bragă are jupân Gheorghe. Când am simțit răcoarea licorii, am dat-o de dușcă făra să răsuflu. Acum, după ce ne-am stins setea, să plătim jupâne. Câte parale face băutura dumitale? Pentru așa luminate fețe facem cinste. Nu în fiecare zi ne calcă pragul oameni ca sfinția ta și însoțitorul sfinției tale. Dacă ceea ce spui este din
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
-mi închipui că nu poate fi chiar atât de idioată... — Nu știu ce i-ai făcut. Suflă un nor de fum și deschide ușa dormitorului. Dar arată minunat. Iar mica pată de cerneală de pe tiv a dispărut complet ! E ca nou ! — Da. Răsuflu ușurată. Păi... asta-i treaba mea, nu ? O urmez în dormitor, unde o femeie subțire cu păr blond înfoiat, jeanși albi și centură cu lanț de aur în talie îmi trage un scaun în mijlocul camerei. — Bună ! Ridică privirea, cu țigara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mă întreabă cineva : mă aflu la etajul ăsta pentru a-i pune domnului Saville această sticlă de șampanie în birou, ca o surpriză. Haide. Nu mai e timp de pierdut. Deschid încet ușa, pășesc pe holul cu mochetă albastră și răsuflu ușurată. E pustiu. Tot etajul pare destul de mort. Probabil că s-au dus cu toții la petrecere. Undeva la câțiva metri de mine aud pe cineva vorbind la telefon - dar, în timp ce pornesc stresată către biroul lui Arnold, toate birourile pe lângă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
asta, mă plimb întruna prin cameră. Peste tot văd chipuri familiare. Aud frânturi de conversație, care mă fac să ciulesc urechile. — Ketterman unde e ? întreabă cineva când trec pe lângă el. — E plecat la Dublin, vine diseară, răspunde Oliver Swan și răsuflu ușurată. Dacă ar fi aici, sunt sigură că ochii de laser ai lui Ketterman m-ar gini pe loc. — Eclere ! Mega ! Vreo opt mâini se avântă asupra tăvii mele simultan și mă opresc. E un grup de stagiari. Care bagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
intru! — Nu, nu vreau. E dormitorul meu. Nu poți intra acolo decât dacă îți spun eu. Vorbesc ca un copil de patru ani. Lipsește doar să bat din picioare. —Rebecca, lasă-mă. Nu, nu vreau. —Bine, se dă Davey bătut. Răsuflu ușurată. —De ce nu stăm jos să discutăm despre asta? întreabă el, arătând spre fotografiile așezate pretutindeni, pe masă, pe rafturi și pe birou. Am cumpărat o cutie întreagă de rame pentru toate aceste fotografii cu mine și cu Patrick: în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Pentru mine vinul este un medicament: vreo două pahare mă ajută să adorm. Nici la acest lucru n-aș putea să renunț. Davey să fie mulțumit că nu sunt dependentă de antidepresive. Nu, bineînțeles că nu, mi-a răspuns prompt. Răsuflu ușurată. — Însă cred că ai o problemă gravă legată de această relație. Fostă relație. Să tot fie cinci luni de când v-ați despărțit, nu-i așa? — Aproape cinci luni, îl corectez. S-a întâmplat pe 23 august. Davey oftează. —OK
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
cele mai semnificative, nu-i așa? Sunt unele chestiuni care par fără importanță, dar, de cele mai multe ori, spun totul. Patrick nu avea de gând să se deschidă față de mine, eu trebuia să fac toate eforturile. Finn îmi arată cartonașul galben. Răsuflu ușurată, căci a fost mai greu decât am crezut. — Când ne-am despărțit, i-am scris despre asta. I-am trimis două e-mailuri. Eram foarte furioasă. Mi-a spus că nu e pregătit pentru o relație serioasă. Că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
picioare un grup de brokeri disperați să ajungă primii la piscină. Nu sunt prea edificată ce rost au sloganele despre aristocrați în acțiune. Avem prezență de spirit și ne dăm repede la o parte, așa că ajung teafără în cameră și răsuflu ușurată că Baby nu-i prin preajmă. Mă pregătesc de petrecerea la piscină și-mi pun bikinii mei nemaipomeniți. Când să trag capotul de mătase peste ei (o imitație ieftină de la M&S a celui purtat de Vanessa), aud că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Toulouse mă determină să ies cât mai repede posibil din acest oraș. Asta și datorită nopții în care am dormit foarte puțin din cauza căldurii excesive și a zgomotului străzilor de sub fereastră. Iau un autobuz până la periferie, la Léguevin și răsuflu ușurat cănd ajung să nu mai simt în jurul meu invazia de mașini. După ce ies din localitate, întâlnesc din nou copacii și umbra lor; ce încântare! Imi lipseau. Imi admir și noile sandale și sper să mă țină până la capăt. Nu
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
din cer în partea de sus a imaginii, apoi aproape că pot vedea oceanul. Deodată, văd și partea de sus a unui cap blond. Liniile continuă și sunt surprinsă că-mi țin respirația, dar când întreaga imagine apare pe ecran, răsuflu cu zgomot. La naiba. E unul dintre cei mai arătoși bărbați pe care i-am văzut în viața mea. Stă ghemuit, uitându-se cu ochii întredeschiși în obiectiv, pentru că-i bate soarele în ochi. Ține o mână în jurul câinelui, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
începe să te strig JJ. Bag discheta în computer, adică discheta cu poza mea, și apăs ATTACH, butonul din partea de jos a e-mailului. Atașez poza la scrisoare și apăs SEND. Când apare mesajul care-mi spune că a fost trimis, răsuflu ușurată și mă uit cu vinovăție la Geraldine. ― N-ar fi un coșmar dacă ar vrea să mă vadă? ― Nu fi fraieră. E la mii de kilometri depărtare, ești în siguranță. Hai să mergem să bem un ceai. ― Te-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
fir cât verific eu pe computer? Aștept, și picioarele mele bat nerăbdătoare în podea în timp ce aștept până când revine la telefon. Parcă au trecut ore întregi: ― Îmi pare rău, e plin, dar avem un loc pentru zborul de mâine. ― Slavă Domnului. Răsuflu ușurată. ― Dar știți că va trebui să plătiți tot biletul. ― Ce? A înțeles greșit, trebuie să fi înțeles greșit. ― Dar mi-am schimbat zborul acum câteva săptămâni cu 100 de dolari și am înțeles că asta era taxa. ― Mă tem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
acasă. Oricum, probabil că s-a răzgândit deja până acum. ― Jemima, dacă a fost chiar aș incredibil pe cât spui tu că a fost, n-are cum să se fi răzgândit. Ai încredere în mine, că mă pricep la bărbați. Chiar răsuflu ușurată, pentru că nimeni nu cunoaște bărbații mai bine decât Geraldine. ― JJ? Am uitat să-ți spun, ți-a venit o scrisoare azi-dimineață. Lauren aruncă cumpărăturile pe masa din bucătărie. ― Hmm? Unde e? ― Am lăsat-o pe măsuța de cafea. Lauren
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
știu că asta a fost probabil ideea Geraldinei pentru că este atât de tipic pentru ea, dar nici că-mi pasă. Lui Ben îi e dor de mine și vrea să vin acasă. Mă uit încet la bilet, de aprope, și răsuflu ușurată când citesc că este un bilet dus de la LAX la Heathrow pentru poimâine. Poimâine! Merg acasă! ― Vezi? spune Lauren, aruncându-și brațele în jurul meu și îmbrățișându-mă strâns. Știam eu că va ajunge la tine. ― Chiar așa a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
era spion. Poliția nu e în stare să spună, deocamdată, nimic. Nu-mi dau seama dacă povestea are vreun sâmbure de adevăr ― chiar va fi dispărut un ucrainean? ― sau e produsul plăcerii noastre, irepresibile, de a broda, din orice, "scenarii". Răsuflu ușurat când văd vaporul. Suind scara metalică, îmi vine să râd de teama mea caraghioasă. Îmi duc în cabină lucrurile cumpărate și urc la masă în salonul de pe puntea "Venus". La recepție îl văd pe Theo. A întins pe masă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
m-a pătruns cu gerul 180Și nu mai duc, nu pot - viața asta. Ah! Ce ferice-aș fi să văd eterul Și să văd lumea, codrii din fereastă, Și de voiți cu viața. să mai suflu Deschideți uși, fereste să răsuflu. " 185Astfel o mistuia neastâmpăratul De viață dor și dorul cel de soare - De și le poruncise Împăratul Să nu care cumva să-și amăsoare Ca să deschidă ușile, palatul - 190Dar totuși, când văzură că ea moare, Nu știu ce or să facă, să
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]