79 matches
-
cele mai semnificative, nu-i așa? Sunt unele chestiuni care par fără importanță, dar, de cele mai multe ori, spun totul. Patrick nu avea de gând să se deschidă față de mine, eu trebuia să fac toate eforturile. Finn îmi arată cartonașul galben. Răsuflu ușurată, căci a fost mai greu decât am crezut. — Când ne-am despărțit, i-am scris despre asta. I-am trimis două e-mailuri. Eram foarte furioasă. Mi-a spus că nu e pregătit pentru o relație serioasă. Că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
picioare un grup de brokeri disperați să ajungă primii la piscină. Nu sunt prea edificată ce rost au sloganele despre aristocrați în acțiune. Avem prezență de spirit și ne dăm repede la o parte, așa că ajung teafără în cameră și răsuflu ușurată că Baby nu-i prin preajmă. Mă pregătesc de petrecerea la piscină și-mi pun bikinii mei nemaipomeniți. Când să trag capotul de mătase peste ei (o imitație ieftină de la M&S a celui purtat de Vanessa), aud că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
se suie În el, Îmi face semn cu mîna de la o fereastră, după ce-și găsește loc, resemnată, oftînd, dar stră duindu-se să zîmbească. Acest tablou impresionist clasic (dar cu o ramă de cauciuc negru) Începe să se Îndepărteze și răsuflu ușurat. Acum pot să mă Întorc la afacerile mele, cu nasul meu coroiat. Coroiat? Doamne Dumnezeule! Mi se face frică... Oare chiar nu Își dă seama cît e de...? Oare cînd o să...? Cum să o faci să...? De ce trebuie mereu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Toulouse mă determină să ies cât mai repede posibil din acest oraș. Asta și datorită nopții în care am dormit foarte puțin din cauza căldurii excesive și a zgomotului străzilor de sub fereastră. Iau un autobuz până la periferie, la Léguevin și răsuflu ușurat cănd ajung să nu mai simt în jurul meu invazia de mașini. După ce ies din localitate, întâlnesc din nou copacii și umbra lor; ce încântare! Imi lipseau. Imi admir și noile sandale și sper să mă țină până la capăt. Nu
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
era spion. Poliția nu e în stare să spună, deocamdată, nimic. Nu-mi dau seama dacă povestea are vreun sâmbure de adevăr ― chiar va fi dispărut un ucrainean? ― sau e produsul plăcerii noastre, irepresibile, de a broda, din orice, "scenarii". Răsuflu ușurat când văd vaporul. Suind scara metalică, îmi vine să râd de teama mea caraghioasă. Îmi duc în cabină lucrurile cumpărate și urc la masă în salonul de pe puntea "Venus". La recepție îl văd pe Theo. A întins pe masă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
m-a pătruns cu gerul 180Și nu mai duc, nu pot - viața asta. Ah! Ce ferice-aș fi să văd eterul Și să văd lumea, codrii din fereastă, Și de voiți cu viața. să mai suflu Deschideți uși, fereste să răsuflu. " 185Astfel o mistuia neastâmpăratul De viață dor și dorul cel de soare - De și le poruncise Împăratul Să nu care cumva să-și amăsoare Ca să deschidă ușile, palatul - 190Dar totuși, când văzură că ea moare, Nu știu ce or să facă, să
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
noroace. Ah noroc, noroace, Lasă-mă în pace. 21 Mă sfârșesc - amar mă doare, Milă nu am cui să cer, Toate sunt nesimțitoare Pre pământ ca și în cer. S-au răpus milostivirea, Viața mea-i numai un chin, Și răsuflul și simțirea Le am numai de suspin. Hotărăsc dar o sfârșire La cumplitul meu amor - Făr a da cuiva de știre Singur eu să mă omor. Murind, afl-o mîngîiere: Picând pe țărâna mea O lacrimă de durere Cîte-odată de la ea
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Încredere. De-acum Încolo numai Lapte de Fecioară...“ „O să verificăm. Ar putea fi o mașinațiune a celor mai mari companii petroliere, Cele Șapte Surori, principii inferioare care vor să controleze mersul Creației... În orice caz, după Expansiune, iată și marele răsuflu divin, care În textele cele mai vechi e numit Descărcarea. Pistonul urcă din nou În Punctul Mort Superior și expulzează materia informă, deja arsă. Numai dacă reușește această operație de purificare Își reia Noul Ciclu. Care, dacă te gândești bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
-mi închipui că nu poate fi chiar atât de idioată... — Nu știu ce i-ai făcut. Suflă un nor de fum și deschide ușa dormitorului. Dar arată minunat. Iar mica pată de cerneală de pe tiv a dispărut complet ! E ca nou ! — Da. Răsuflu ușurată. Păi... asta-i treaba mea, nu ? O urmez în dormitor, unde o femeie subțire cu păr blond înfoiat, jeanși albi și centură cu lanț de aur în talie îmi trage un scaun în mijlocul camerei. — Bună ! Ridică privirea, cu țigara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mă întreabă cineva : mă aflu la etajul ăsta pentru a-i pune domnului Saville această sticlă de șampanie în birou, ca o surpriză. Haide. Nu mai e timp de pierdut. Deschid încet ușa, pășesc pe holul cu mochetă albastră și răsuflu ușurată. E pustiu. Tot etajul pare destul de mort. Probabil că s-au dus cu toții la petrecere. Undeva la câțiva metri de mine aud pe cineva vorbind la telefon - dar, în timp ce pornesc stresată către biroul lui Arnold, toate birourile pe lângă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
asta, mă plimb întruna prin cameră. Peste tot văd chipuri familiare. Aud frânturi de conversație, care mă fac să ciulesc urechile. — Ketterman unde e ? întreabă cineva când trec pe lângă el. — E plecat la Dublin, vine diseară, răspunde Oliver Swan și răsuflu ușurată. Dacă ar fi aici, sunt sigură că ochii de laser ai lui Ketterman m-ar gini pe loc. — Eclere ! Mega ! Vreo opt mâini se avântă asupra tăvii mele simultan și mă opresc. E un grup de stagiari. Care bagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Dar când îți urlă în auz războiul, Te fă asemeni tigrului turbat. Fă-ți trupul coardă, toarnă-ți foc în sânge, Mânia să-ți ascundă blânda fire, Cumplit să-ți fie ochiul în orbită: Deci umflă-ți nările și-arată-ți colții, Răsuflul ține-ți-l și ia-ți avântul 1. Evocat în prima parte din Henric al VI-lea, același rege Henric al V-lea apare, de asemenea, ca un vajnic războinic, cu ochi scăpărând de mânie și cu spada fulgerând prin
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
elocvente bazate pe observații practice pe tema fenomenului minciunii cercetat "pe viu", deși majoritatea acestora au fost realizate de către etnografi care au lucrat, astfel, asemenea străinilor în vizită în altă țară. Personal, regret insuficiența descoperirilor empirice însă, în același timp, răsuflu ușurat că am fost scutit de o mulțime de definiții și analize improvizate ale minciunii, care ar trebui să se găsească în textele standard de sociologie, dar care nu se află acolo. Neglijarea relativă a fenomenului minciunii a fost observată
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
În săptămâna a patra un suflet de catifea s-a desprins din fața ei, îmbunând-o, înainte de a se înălța, cu dulci făgăduieli, ca să i se întipărească pe chip surâsul îngeresc, pe care moartea nu i l-a putut risipi cu răsuflul ei înghețat. Anul de doliu în odaia Laurei a fost negru și tăcut. Madam Fișic dormita, înghesuită pe scaunul ei de bucătărie. Ședea lângă spirtelnița din sălița antreului, unde îmi fierbea cafeaua turcească, pe care o sorbeam fericit, deși fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
strânsoare ca de urs, toate coastele. Doborâtă chiar pe patul meu, susținea Nora, m-am trezit din zdruncin, speriată de mascul. Avea capul ca de cimpanzeu, rotund ca o ghiulea de popice, și așa cum el îmi gâfâia în obraji fierbințeala răsuflului, Herma răsturnată pe muchia patului, cu picioarele încolăcite peste șalele lui, scâncea că vrea să moară în timpul coitului. Atunci am auzit cum îi pârâie coastele și cum sărută țeasta rasă a marinarului cu brațe și cu umeri uriași. Herma, sora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
vadă arborii tunși, arbuștii sălbatici, florile, scuarurile, statuile, porțile de lemn, havuzurile, șerpuitoarele alei și aleile ca niște șosele, podețele de beton de pe care zăreau, prin frunzișuri, casele țărănești colorate din Muzeul Satului de alături, lacul mai ales, al cărui răsuflu îl auzea de departe. I se părea mai puțin important că în unele zile abia mai găseau vreo bancă și trebuiau să se întoarcă ori că în altele grupuri de adolescenți dărâmau zidurile de liniște și căldură calmă. Mai văzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
celei căreia i se adresau, un val de vorbe care construiau drumuri, forme, destine, evenimente, răscruci de vieți, vorbe adunate și adunându-se, înmulțindu-se, chemându-se unele pe altele, făurind o lume de vorbe, umplând-o cu mirosuri, tremur, răsuflu, cazne, iubire, ură, bătrâna doamnă îl privea și asculta dând din cap și dintr-odată el, Andrei Vlădescu, înțelegând că din vorbele lui nu răsar decât himere ce se vor prăbuși la un simplu suflu, luând-o de la capăt cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
care mă lasă mască. Oare am făcut o prostie că i-am zis? — Și am să mai păstrez cu sfințenie o taină, pe care de asemenea promit să n-o fac publică: ți s-a dus un fir de la ciorap! Răsuflu ușurată. Râd și eu după el, prostește. 4. Duminică dimineața. Ploaie, ploaie, ploaie... S-a dus naibii orice urmă de zăpadă. Stropii de ploaie se preling pe ferestre neîncetat. Mă uit pe geam, obosită. îmi trec mâna pe frunte, să
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
plouă rar, mai mult se scurg niște nori răzleți de cărbune. Ploaia mă mângâie leneș, cu stropi iscați, parcă, de niște valuri jucăușe. Unde e ploaia mea torențială? Mă uit la el cu atenție încruntată prin ochelari. în sinea mea, răsuflu ușurată. Nu, nu-i nici urmă de îngâmfare în zâmbetul lui, mi s-a părut doar, aseară, când îl credeam inaccesibil și antipatic. Și chipul meu e ud acum. E ud și de la stropii de ploaie rătăciți pe fața mea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
așteptam! Felicitări pentru diplomă, suntem foarte mândri de tine! Mă uit la ei nedumerită. Pentru o clipă nici nu-mi dau seama despre ce diplomă e vorba. Apoi mi-aduc aminte de mențiunea pe care o car cuminte în servietă. Răsuflu ușurată. Bine că asta-i tot! Uitasem cu totul de diploma pe care mi-am aruncat fugar ochii la sfârșitul orelor. Parcă a trecut un secol de atunci! De unde-or ști ai mei despre ea? Am primit un telefon de la
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
și strângând puternic bara, pentru a nu fi proiectați în ușă, geam sau ceilalți colegi de suferință. Mai ales atunci când vremea este nesuferită, acest drum devine un adevărat chin. Ajung la Casa Albă sau Palatul Administrativ și intru în birou. Răsuflu ușurat, pentru că știu că partea cea mai dificilă a traseului meu zilnic s-a încheiat. Naveta în România abrutizează, ceea ce nu este deloc cazul în civilizatul Vest. O altă metodă de a te supune abrutizării colective. Codruț 16 martie 2006
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
general. Bruxelles este anunțat la poarta 4, terminal B. O luăm la picior în regim alert. Bătrînii asiatici, cocîrjați și stresați încearcă să țină ritmul. Nu pot și devin necăjiți rău de tot. Unii aleargă. Ajungem și vedem anunțat zborul. Răsuflu ușurat. Încă o întîrziere de o oră. Ne cunoaștem și bîrfim serviciile aeroportului, compania iberică și tot neamul lor. Se aud tot mai des cuvintele idioți, imbecili și altele asemenea. Așteptăm. Elevul negricios este singurul căruia nu-i pasă. Fetițele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
din imediata apropiere a baldachinului, o zonă sensibilă, oricum foarte frecventată de reporterii de televiziune, se uită îndelung la pass-ul meu de acces în zonă, se uită la mine, la felul cum sunt îmbrăcat, cred că se întreabă de ce naiba răsuflu așa de greu, plin de abur ca un cal de povară. Aș reacționa exact la fel în locul său. Mă întreabă, mai mult ca o confirmare a autorității decât altceva, dacă „nu l-ai făcut tu pe calculator ? Câte nu am
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
odihnă, Si cand iarăși va suna Clopoțelul pentru școala, Cu mai multă îndrăzneala Vom porni, vom învăța. La Paști (fragment) de George Coșbuc Prin pomi e ciripit și cânt Văzduhul plin de-un roșu soare Și sălciile-n albă floare Răsuflu cald al primăverii Adus-a zilei miresmi. Și cât e de frumos în sat Creștinii vin, încet, din vale Și de se-ntâlnesc în cale Își spun „Hristos a înviat!” 104 ¾ ZIUA COPILULUI Sfredeluș de Demostene Botez Sfredeluș, e-un
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
toată intimitatea ta,/ speriat doar la gândul/ că ai putea învia/ înainte de moarte". O așteptare suspendată în gol, ultimă și nemăsurată, căci nimic nu îi dă măsura unui conținut de sens. Veghe tensionată în fața imaginii care supraveghează, o clipă de răsuflu pe muchie. Aici imaginea stă în așteptare, stă să dispară, se arată în sclipirea reflectării. Dar în răstimpul acestei întoarceri, preț de o clipă, ea pune în vedere imprezentabilul pe care timpul nu-l vede. Nevăzutul zidirii (Zeno Ghițulescu) La
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]