5,132 matches
-
meu, în liniștea lui înșelătoare. În limbul nostru vom fuma continuu, țigări simple, țigări speciale, slabe, medii, dar mai ales tari, marijuana amară la început, apoi dulce, și iarăși amară. Iar muzica îngerilor așezați comod pe umerii noștri ne va răsuna mereu în urechi - un fel de dar ca să nu ne auzim țipetele, chemările, plînsetul, scrîșnirea dinților. A new girl in town (II) Cîți ani ai? Dacă asta m-ai întreba ce-aș răspunde? 15? Visul m-a aruncat afară cu
Poezie by Svetlana Cârstean () [Corola-journal/Imaginative/7333_a_8658]
-
care plutesc mari păsări de pradă, ca într-un vis... Încălziți de tărie, copiii Liubei lovesc cu pumnul în masă și vorbesc cu înflăcărare despre paradis. ßi peste patru sute de ani... O să te rup ca pe un pește - cuvintele tale răsună obsedant ciocnindu-se de fiecare obiect prin încăperile răvășite și violența lor va bântui așezarea și peste patru sute de ani pe atunci sondele de petrol încă vor mai arde iar tu vei fi o legendă pentru mutanții născuți în deșertul
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/7660_a_8985]
-
ploaie de aur și tăcerea răsăriteană a cedrului din Liban mereu cercetat de mirese dar și de cei ce vor tocmi Crucea acest ghimpe de foc, acum în marele și Sfânt Post picură sânge. Anatolia, Bucovina, Transilvania, Moldova în voi răsună cântări bizantine mai vechi decât Bach Și timpul domol pe dealurile voastre scrie. Vecernii-magnolii scuturate în sufletul pribeag Și băiatul care sărută orice lingură căzută pe jos Și își închină seara perna Și ziua farfuria cu mâncare El care odinioară
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/7782_a_9107]
-
ridică la răscruci câte o troiță. Anatolia, Bucovina, Transilvania, Moldova Și drumul iconarilor străbătându-vă satele Și același băiat cântă din fluier, el cel atât de îndrăgit De păsările și urșii și lupii Pe care îi învățase a vorbi De răsunau mările, insulele și pădurile de "Tatăl Nostru" Iar visele toate le scrisese cu "Bucură-Te Marie" Ca să nu se rătăcească calea-n călătorii. "Anatolia - vopsea de ouă" scrie pe plicul micuț și norul cel roșu, verde, albastru, galben în care
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/7782_a_9107]
-
toate le scrisese cu "Bucură-Te Marie" Ca să nu se rătăcească calea-n călătorii. "Anatolia - vopsea de ouă" scrie pe plicul micuț și norul cel roșu, verde, albastru, galben în care voi scufunda ouăle în Joia Mare. Deasupra lor vor răsuna apoi cele mai tainice și trainice cuvinte ale anului HRISTOS A îNVIAT! ADEVARAT A îNVIAT! Și același băiat e acum în stupina Mânăstirii Și înmulțește rugăciunile peste ceara lumânărilor, peste albine, peste iarbă, peste stele și lume după rânduiala gramaticii
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/7782_a_9107]
-
Dar partitura era acum alta decât cea din urmă cu două săptămâni, iar stigatele de „Jos lliescu!“ nu mai erau smulse prin fraudă. De altfel, demonstrând încă o dată că rominul s-a nascut poet, din piepturile a mii de oameni răsunau acum și două versuri ce exprimau limpede programul lor politic: „Singură solufie,/ Înc-o revolufie!“. Cu luminile aprinse la toate ferestrele de la etaje, clădirea guvemului părea o cetate asediata, gata să cadă din moment în moment. Cu atat mai mult, cu
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
de cine știe când. Cei aflați chiar sub ferestrele guvemului schimbaseră dintr-o dată placă si-ncepusera să strige: Jliescu, du-te-acasa,/ C-ai nevasta canceroasă!“. Nou venrfii nu stătuseră nici ei prea mult pe gânduri, și din miile lor de piepturi răsunase strigatul lor de luptă, care-1 acoperise pe-al celorlalți: „Bo$orogii fam dinți/ Vor s-ajungapre$edintU" -Încercând sa-nfeleaga ceva, Daniel mai dăduse peste cap un pahar de palinca, dar ochii lui rămăseseră la fel de mirați. - Cât aveți de gand s-o
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
autorul francez, o formă „atît de sesizabilă, atît de evidentă, atît de reală”, încît n-ar putea întruchipa o „reverie” privitoare la „intimitatea materiei”: „Nu există decît apa și țărmul./ Ele se întind pretutindeni ca o mirare,/ în vîrful muntelui răsună valuri,/ în peștera de taină plajele se năpustesc./ Omul desparte de la începuturi uscatul de apă,/ pămîntul tare se întinde în fața lui,/ din spate vine îndurarea mării” (Arca). Favorabilă expresiei unei stări tensionale, această simplificare schematică sugerează și o decepție produsă
Poezia lui Ilie Constantin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13161_a_14486]
-
covoare De pomișor și de mușețel Le-am văzut acum iarăși îmbietoare, Iar drumeagul din sat De mii de ori străbătut Părea pentru prima oară atins. Cât de semeață clopotnița Sfântului Iannis! Cât de înduioșătoare icoana Fecioarei Cât de straniu răsună-n biserică Psalmii, ecou mirosind A tămâie și faguri de miere. Prima moarte în casă Chipul ei palid Cât de greu mirosul coroanelor Câtă groază din pânza cea neagră În albul balconului cu ghivece Șoapte și plânset încet Dangăt rar
Vassilis Vitsaxis și echilibrul lumilor poeziei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/13176_a_14501]
-
relaxarea. Cum altfel ar putea scrie despre Alice Voinescu, Eugen Lovinescu, Alexandru Vona, Ovidiu Constantinescu, Pavel Chihaia sau Mircea Eliade? Dar despre Radu Cioculescu? Ori despre Șerban Cioculescu însuși? „... deschizînd oricare din cărțile sale îl regăsim, cu iluzia că ne răsună în auz vocea sa, inconfundabilă, așa cum ne-au păstrat-o fonotecile. Dar părinteștii pași pe scări nu-i vom mai auzi niciodată”... (Șerban Cioculescu. Omul și cărturarul” - Caiete critice, 2002) Mai mult decît simple reverii, evocările lui Barbu Cioculescu sînt
Atingeri cu floreta by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13209_a_14534]
-
să fie și cea mai prost înțeleasă, cu atît mai mult cu cît confirmarea ei ne-a fost oferită pe tavă și la alte răscruci ori tranziții, nu doar de acelea din epoca lui Carol I. Și oare nu ne răsună, astăzi încă, în urechi, în legătură cu nevoia de a umple formele occidentale pe care le-am împrumutat după 1989, avertismentul cu care Maiorescu își încheie studiul din 1872: „românii [...] au pierdut dreptul de a comite greșeli nepedepsite”? Cele două articole menționate
„Formele fără fond” sau prima bătălie canonică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13204_a_14529]
-
are știința sintezei, a laconicului. Are convingerea eminesciană că adevărul trebuie exprimat clar, exact și concis: Golgota, Jurământ („Am jurat să nu mă doară/ Nici bătaie și nici ură, / Nici minciuna Împotrivămi./ Viața-i cuminecătură”. Parcă Macedonski - și nu numai! - răsună peste veac!), Apollo. Satira Nebunie, redactată În cheia hazlie a lui Vlad Delamarina, rămâne un poem de atitudine pamfletară, ca și Latră câinii. Umor involuntar se găsește În poezia Fetele tracilor. Câteva texte poetice sunt de antologie: Fabulă, Homo homini
Trăitor în Canada, gândind românește. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_318]
-
să vorbesc cu o preoteasă. N-am avut niciodată o preoteasă. Am cunoscut un preot. |la mi-a spus: Dacă vreți vă asist eu să ajungeți sub pămînt. Sînt renumit pentru blîndețea înhumărilor mele. Pe mormîntul meu deschis vreau să răsune blues-uri de pe bandă. Pe sicriul meu vreau să fie amplasat un microfon. Sicriele sînt bune conducătoare de rezonanță. Presupunînd că în afară de mine nu se află nimic în sicriu. Unele firme de pompe funebre umplu sicriele cu talaș să nu
Hans Joachim Schädlich - Musca e întreținuta mea by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/12013_a_13338]
-
am trăit un destin cumva paralel, dacă s-ar putea astfel spune, când corector, când redactor cu jumătate de normă - de fapt, cap limpede -, când normator și, în final, cercetător științific, efectul a fost sigur. însă el nu ar fi răsunat dacă, dincolo de ardența stilului, amintindu-ni-l pe Stefan Zweig, și de acea insistentă chemare la generozitate și toleranță, nu am fi descoperit un fin analist, stăpân în deplinătate pe uneltele sale. Și - iertare! - pe insul senzual, deschis bucuriilor vieții
Autoportretul unui critic by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12084_a_13409]
-
Eugen Schileru și Florian Potra, cu analiza influenței neorealiste asupra cineaștilor români. Din această ultimă perspectiva, în curentul realismului socialist din cinematografia română se pot distinge trei faze, toate cu caracteristici și manifestări extrem de diverse: 1950-1960, în care stau laolaltă Răsună valea de Paul Călinescu, adaptările după Caragiale, parabolele lui Ion Popescu-Gopo sau Moară cu noroc de Victor Iliu, Erupția și Valurile Dunării de Liviu Ciulei; 1960-1970, în care se înființează Uniunea Cineaștilor din România și revista "Cinema", în care Liviu
Filmul românesc între neorealism și realism socialist by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12121_a_13446]
-
butaforic. Patronul ședea la o masă în curte, însoțit de fidelul său amic și coautor de scenarii haiducești, Nicolae Paul Mihail, pe care îl întîlneam atunci pentru prima oară, tip discret și docil, adecvat rolului de scutier. De la etaj a răsunat glasul curios al doamnei Marga: "Cine a venit?". La care soțul a răspuns memorabil: "Nimeni, dragă!". A doua oară l-am vizitat pe Barbu în spațioasa-i locuință din capitală, de pe strada Eminescu, în apropiere de Piața Romană. După ce a
Evocîndu-l pe Eugen Barbu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12155_a_13480]
-
lor, le simt lipsa și nu m-am resemnat să renunț definitiv la ele. Să fie ăsta oare semnul unei rezistențe? Îndrăznesc să cred că da, atunci când, descumpănit, ies la lumina zilei cu ochii umezi. Unde sunt zăpezile de altădată.." răsună în urechi vechiul refren al lui Villon. Holstebro l-a primit pe Odin în același an în care a achiziționat, în urma unui referendum local, Fata cu căruțul a lui Giacometti, din dorința de a-i da acestui oraș anonim o
George Banu – Cei patruzeci de ani de viață ai lui Odin și parabola nisipului by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12163_a_13488]
-
destul de surprins să vadă o casă frumoasă, o casă burgheză cu patru etaje, cu o scară curată, acoperită de un covor, și cu ștergătoare în fața ușilor. Doamna Lucile Clarvăzătoare Doar cu programare Sună, și soneria, de partea cealaltă a ușii, răsună înfundat, ca la oamenii bătrîni. Apoi se auziră pași înăbușiți, urmă o ezitare și în sfîrșit, un zgomot foarte ușor, cel al zăvorului tras cu precauție. Ușa se întredeschise puțin și un ochi îl observă cu atenție. Maigret zîmbi fără
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
reapuce de teme. Dar cînd să moaie tocul în călimară, vîrful peniței se lovea de o pojghiță de gheață. Cei doi comisionari săreau pe loc ca să se încălzească, trăncăneau, rîdeau pe înfundate. Veneau mușterii, intrau, ieșeau, stăteau de vorbă. Glasurile răsunau în încăperea scundă. Nici vorbă să poți învăța în asemenea harababură, nici măcar visa. Înghețat pînă în măduva oaselor, Anton știa că avea de așteptat cîteva ceasuri pentru că, atunci cînd se ducea pe la prieteni sau la biserică, tatăl său uita cu
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
explicită se va impune în viitor? Există în teatrul lui Zholdak și o altă cale, despre care, din păcate, nu știu mai nimic. E aceea din Trei surori, unde strigătele disperate: "La Moscova! La Moscova!" ale surorilor aflate în Gulag răsună aidoma apelurilor rămase fără răspuns ale acelor deținuți politici al căror cimitir a fost Siberia stalinistă. Ea se continuă, recent, cu O zi din viața lui Ivan Denisovici, unde regăsim experiența concentraționară cu tot ceea ce aceasta comportă ca distrugere a
Zholdak, un suprarealist neîmblânzit – eseu de George Banu by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12590_a_13915]
-
urmă i-au "luminat" ("aufgeklart") în domeniul Filologiei Clasice! Or, pentru Dumnezeu, cine nu cunoaște limba germană nu prea are cum să contribuie cu adevărat pe câmpurile Antichității greco-romane! Si asemenea vorbe s-au spus într-un loc unde au răsunat cuvintele unui Theodor Mommsen, Werner Jager, Eduard Norden, Ulrich von Willamowitz-Moelendorf și alte nume celebre, adevărate pietre miliare ale disciplinei. Până într-atâta se simțeau conducătorii estgermani dependenți de Moscova, încât acceptau insultarea propriei limbi de către ocupant și se lansau
Un sistem eurpoean by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12298_a_13623]
-
în Grecia, și încă în asemenea izolare, ar fi fost greu de conceput în urmă cu câțiva ani. Acum, de la mânăstirea Sfântului Nicolae (așezată pe ruinele fostului templu al lui Poseidon) sau din satul Vlachia aflat în apropiere, nu mai răsună doar imnuri bizantine, aceleași de sute și sute de ani. Evia a fost o provincie de mare importanță pentru Bizanț iar împăratul Justinian a fortificat în secolul al VI-lea cetatea Halkida spre a o proteja de barbari. Istoria medievală
Concert în livada cu măslini by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/12314_a_13639]
-
mai păstrează urmele acelor veacuri orientale. Datorită dificilei accesibilități dinspre continent (străbaterea munților cu serpentine care ne-au îngreunat și nouă drumul) aici era raiul piraților care bântuiau Egeea. Cine s-ar fi gândit vreodată că prin sălașurile piraților vor răsuna concerte ca la Viena?
Concert în livada cu măslini by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/12314_a_13639]
-
dornic să învețe, dar învățătura și-o trăgea din propria experiență, din eșecuri și izbânzi, din scrierile și exemplul genialilor mânuitori ai penelului, mai cu seamă moderni, pe care nu ezita să-i invoce: Cézanne, Van Gogh, Paul Klee... îmi răsună și acum în minte glasul cald și emoționat cu care spunea: "Vreau să las țării o operă care s-o cinstească. Cred că am izbutit să înfăptuiesc câte ceva, dar nu e destul. Acum îmi văd mai bine drumul. Trebuie să
Un proces de conștiință – Țuculescu pe patul de suferință by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/12339_a_13664]
-
napolitană numită ,Eugenia", pe care o socotește ,madeleine a sa din adolescență"). David Mc Neil își vede foarte rar tatăl, care se cam înstrăinase de el: ,artiștilor nu le plac bărbații" îl scuză fiul, dar pe un ton în care răsună, pianissimo, amărăciunea. Întreg textul este candid, cu un zâmbet abia schițat și o umbră transparentă de nostalgie. întreaga scriere ascultă, parcă, de vorba bunicii lui Sartre din superba sa carte Les mots (,Cuvintele") ,glissez, mortels, n-appuyzez pas" (lunecați ușor, muritori
EL by Dina Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/11442_a_12767]