1,269 matches
-
mă duc la autobuzul de ora 10 . Într-adevăr, pentru mine, astăzi este o „perfect day” și privesc cu plăcere pe geam! Întru la metroul de la stația Henri Bourassa și încerc să mă feresc de curentul de aer care îmi răvășește părul. La această oră peronul este aproape pustiu. Îmi agăț de gât ecusonul de „intrare liberă” pentru că, din stația de metrou Place Bonaventure unde mă voi opri, există o trecere directă spre holul salonului de carte. Când ridic capul zăresc
În căutarea tatălui. In: Editura Destine Literare by Cătălina Stroe () [Corola-journal/Journalistic/82_a_241]
-
cum a început să-și descopere, cu adevarat, familia, prin intermediul acelor filme! Documentarul lui Scorsese e o întoarcere obiectiv-subiectivă la imaginile, la actorii, la secvențele, la cineaștii italieni care l-au marcat, l-au influențat, l-au amuzat, l-au răvășit, l-au însoțit, mereu, în timp. Romă, oraș deschis, Hoți de biciclete, La terra trema... De Sica, Visconti, Antonioni, si, mai ales, Rossellini. "Tot ce am invatat, am învățat de la Rossellini" îi place să spună lui Scorsese (amintindu-ni-l
Mica infractiune si VIP-urile locale by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17522_a_18847]
-
lipsit de apărare, un loc unde „totul atârnă de un fir de păr”. În versurile din Abur, pentru a continua cu această idee a fragilității amenințate. lumina însăși „atârnă de respirația unui iepure obosit”. „Intrat în panică”, aburul respirației animale „răvășește fructele negre. murele și porumba”. Nimic nu are consistență, contur precis. realitate palpabilă. Se percep, ca un revers al irealității, doar niște „umbre distilate în așteptare”, se aude inaudibilul, și anume, „oftatul unui ecou în scaieții impoderabili”. Dar, în ciuda vagului
Versuri convingătoare, lirism de calitate by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/2560_a_3885]
-
și simplu. Acesta este momentul în care se declanșează coșmarul prin care eroina va trece: găsește chei ale mașinii așezate lângă pedala de accelerație, în mașina pe care o lăsase închisă, îi dispar două perechi de mănuși, bagajele îi sunt răvășite, câțiva recepționeri de la hotelurile la care se oprește în drum spre Geneva o recunosc ca fiind o anume Gretti King, pe autostradă o turmă de măgari (sic!) îi taie calea. Toate acestea culminând cu descoperirea unui cadavru în portbagajul Rolls-Royce-ului
Fluxuri epice by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16893_a_18218]
-
Sentimentul indiferenței cititorului (al indiferenței lumii, al indiferenței lui Dumnezeu) constituie esența poeziei lui Daniel Bănulescu. Excentricul poet este de fapt un personaj tragic. Referirile frecvente și provocatoare la viața sexuală țin de aceeași dorință de a tulbura, de a răvăși, de a face lumea atentă fie și pentru câteva secunde. Nu este vorba de o obsesie sexuală, ci de o obsesie a comunicării. în încercarea lui - inutilă - de a se face auzit, autorul se simte solidar cu toți scriitorii din
Poezie fără frontiere by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16906_a_18231]
-
a casei, ea ia locul mamei și transformă în oaspete indezirabil copilul care locuia legitim în spațiul familial. Evicția sa finală și reintegrarea exclusei fac să dispară figura neospitalieră a mamei vitrege/rele pentru a restaura o ordine care fusese răvășită. Înțelegem de ce călătoria eroului are drept cauză această dezordine în ospitalitatea familială și de ce, obligatoriu, el va cunoaște proba ospitalității, de-a lungul aventurilor sale. Nu am putea evita problema ospitalității interne care privește acceptarea și recunoașterea de sine. Ni
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
legături dezvăluie Marquez, cred eu, o lume romanescă populată de făpturi prigonite de dorințe mai puternice atît decît putința lor de a le rezista, cît și de a le înțelege. Inși însingurați de vreo nefericire petrecută cîndva în existența lor, răvășiți de vreo boală trupească ivită ca pedeapsă pentru o "fărădelege" pe care au comis-o, fie încercînd să se cunoască pe sine mai mult decît le era îngăduit, fie încercînd să-i cunoască pe ceilalți. Despre dragoste și alți demoni
Demonii vremii noastre by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17010_a_18335]
-
steaua lui norocoasă și își mărturisește regretul sfâșietor că și-a ratat viața: A! ce frumoasă e lumea asta a lui Dumnezeu, Virgile! și ce rău îmi pare că am fost un păcătos și un netot și am irosit-o, răvășit-o, iureșit-o, bălmăjit-o, pângărit-o! De împrejurări potrivnice să nu-mi vorbești, nu există împrejurări, totul de noi depinde, răspunderea toată a noastră e! îmi va mai da oare Dumnezeu putința s-o mai dreg, s-o mai plinesc
Expeditor: N. STEINHARDT by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17104_a_18429]
-
audă la Tescani, pasul lui hotărât. Mai târziu Am găsit-o pe Nellie, cu stupefacție, zâmbind și rânduind cu grijă în dulap, provizia de pere și mere pentru iarnă. Albastrul decolorat al corsajului - întins pe torsul ei colțuros - și fața răvășită de neurastenie, reflectau un soi de blândețe și de pace intimă. Liniște și activități utile la sumbra și neputincioasa Nellie? Nu-mi credeam ochilor și am stat mult să privesc această minune, produsă în ea de modestul gest casnic. Iată
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
stat ascuns în seiful din peretele camerei în care mă refugiam să citesc. E vorba de camera strămătușii mele, despre care am tot scris. N-am idee cum a ajuns acolo. Venind o dată pe neașteptate de la școală, am găsit camera răvășită de o curățenie generală. Ochii mi-au căzut pe o gaură din perete, exact în locul unde se afla de obicei fotografia înrămată a unui unchi al bunicii mele și al surorii ei, care se sinucisese din dragoste sau fiindcă avusese
O amintire by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15896_a_17221]
-
orientalismul și balcanismul, dorind în același timp să-și însușească principiile vest-europene și să-și păstreze pornirile naționaliste. A treia Europă nu e Un Babel fericit (de altfel titlul le aparține editorilor, nu profesorului de la UCLA), ci o lume contradictorie, răvășită de șovinism, dar dând emoționante dovezi de unitate în fața amenințării: în Praga anului 1968, povestește M. Heim, prins acolo de evenimentele din august, cehii au scos indicatoarele stradale pentru ca rușii, care nu cunoșteau nici orașul, nici limba (Heim a servit
Visând la Europa Centrală by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15932_a_17257]
-
uluiți și indignați că între opinia din 1891 a lui Sturdza și cea din 1908-1912 a lui Lovinescu deosebirile de apreciere sînt, totuși, atît de minimale încît aproape că s-au ivit din același trunchi de cecitate obtuză. Dar, încă răvășiți, iată opinia lui Zarifopol din 1922, marele prieten al lui Caragiale, cel ce va iniția, la Editura Fundației Regale, ediția monumentală de Opere din creația scriitorului fără egal: "Lumea aceasta, de care se îngrozesc judecătorii moralicești ai lui Caragiale, îmi
Receptarea dramaturgiei lui Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15966_a_17291]
-
mesteacăn, tăcerea ierbii se destramă, galopând spre câmpie, trădată fiind de pământul cleios al pădurii..., tăcerea ierbii se sufocă, în fuga ei nebună înfrântă de flăcările clocotitoare ale Iadului... Am ațipit sub roua dimantină a dimineții, memorând tăcerea ierbii și, răvășit de dorința revederii, îmi scald setea de vis în rana amintirilor dăltuite în iernile trecute ale vieții mele... Unde se duce oare iarba când zăpada înroșită de durere îi inundă viața, încătușând-o în amintire? Tăcerea ierbii ne învață să
Poetul de gardă. In: Editura Destine Literare by George Călin () [Corola-journal/Journalistic/82_a_226]
-
plecarea familiei de/ monștri totul rămâne ars, pustiu/ stropii de salivă ai puiului de/ monstru au săpat în/ aer găuri negre prin care/ se scurge energia acestei lumi". Inconștiența cu care familia de monștri săvârșește răul ar trebui să-l răvășească pe poet și să-l facă să se înece în propriile lui cuvinte. Dar nu, el rămâne un cronicar manierat și rezonabil al întâmplării. Tocmai de aceea relatarea lui ne inspiră încredere, ni se pare verosimilă și ne tulbură profund
Penelopa lui Matei Vișniec by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16248_a_17573]
-
prezență permanentă în fiecare frază. Memorialista nu poate - și nu-și propune - să scrie impersonal. Dacă ar colabora la o revistă cu note nesemnate, acele note tot semnate ar fi, stilistic. Cuprinsă de dorința impetuoasă de a se exprima, ea răvășește vocabularul limbii române, luând fără economie toate cuvintele de care are nevoie și eventual și sinonimele lor. Adevărurile sunt construite rapid, cu mare desfășurare de forțe, dar și cu rectificări succesive, făcute din mers, pentru recuperarea tuturor nuanțelor sacrificate din cauza
Pagini de mare literatură by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16292_a_17617]
-
memorabile, care ar putea trece drept scurte poeme. Construiți situații simbolice, de o mare sensibilitate. Nu construiți intrigi ci vieți. Intriga romanelor dvs. e sumară, dar complicațiile, încărcătura de viață o copleșesc. Aveți o aură de haos liric. Autorii Desperado răvășesc sensibilitatea (Fluxul conștiinței a distrus convențiile, autorii Desperado distrug sufletele distruse). Ce drum ați vrea să urmeze lectorul când vă citește? G.S.: Întrebarea se apropie de cea anterioară. Îmi place ideea că 'construiesc vieți' și îmi place cum sună 'încărcătură
Graham Swift - Inteligențe în mișcare by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16399_a_17724]
-
doamnelor și domnilor de azi. În fond, ce putea fi mai firesc, în briantul concert, decît invitarea unui Gregory Peck, acum octogenar, sau a corului de copii negri din Harlem! Da, dar cînd știm că Viena ultimului an a fost răvășită de puseul naționalist al lui Haider, atunci tenta americănească a spectacolului nu mai părea una întîmplătoare. Vrînd-nevrînd, doamnele și domnii din Viena (i.e. "elita naturală") au "servit" mica lecție de democrație și toleranță (copiilor negri li s-au alăturat, în
Iarnă cu fard gros by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16462_a_17787]
-
detaliată. Până la acest prag al înțelegerii, părinții se zbat în plasa alunecoasă, dar rezistentă a întrebărilor fără răspuns. Lipsesc nu doar soluțiile la problemele grave ale lui M. Lipsește însăși titulatura acestora, cheia măcar onomastică a unui comportament ce-i răvășește și-i face să sufere încontinuu, într-o oribilă progresie a răului fără nume și chip. După un lung interval temporal, acest rău se precizează și lupta împotriva lui devine posibilă. Sindromul lui Asperger are o corolă întreagă de echivalențe
La școala Harmony by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11838_a_13163]
-
prima le "întinde" spre cea de-a doua. O va arăta, mai clar, acea litterature au service de la revolution, arta ca manifest al unei ordini sociale. Cînd Lovinescu începe să-și pună problema "schimbărilor" de tot felul, Marele Război tocmai răvășea definitiv imaginea pe care arta i-a "propus-o" lumii. La niște ani distanță, Theodor Adorno se va întreba, continuînd, parcă, aceeași discuție, ce rost mai are metafizica după Auschwitz. Sigur că, de la Eliot încolo, s-a "aflat" că nu
Scris-cititul cutumiar by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12004_a_13329]
-
Simona Tache Cică fosta soție a lui Brad Pitt, Jennifer Aniston, a surprins un hoț care-i răvășise casă și, sub amenințarea pistolului, l-a obligat să repună toate lucrurile în ordine. Foarte frumos, bravo ei! Păcat că, după ce-a terminat cu dereticatul, nu l-a pus să spele și niște rufe la mână sau să curețe
Mihaela Rădulescu a lor – o tipă cool by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19786_a_21111]
-
de ea. „Iată, vine ceasul - și a venit - ca voi să vă risipiți fiecare la ale sale, și pe mine să mă lăsați singur...” (Ioan 16, 32). După aceste cuvinte, la mai puțin de o oră, cuprins de panică și răvășit de durere din cauza angoasei, se retrage sub stâncă și cere ajutor, fără a i se răspunde. Starea de tulburare atinge limitele, iar neliniștea devine extremă; potrivit Evangheliei după Luca, „Și-n lupta cu moartea fiind, cu mare stăruință se ruga
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (III). Prinderea prigonitului () [Corola-journal/Journalistic/26673_a_27998]
-
lui de a dezerta. Avea un stil al său, care lăsase niște urme suficient de adînci încît să-i influențeze pe tinerii pianiști. Și încă ceva. Simon n-a vrut niciodată să recunoască, dar maniera lui de a cînta cam răvășise tehnica pianistică în jazz. Gata, am terminat. Apoi a dezertat. Și a fost dat uitării. Mai ales că și deranja. Pe mine nu. Nimeni na știut ce s-a mai întîmplat cu el. Eu da. Am rămas prieteni. Așa că vă
Christian Gailly - O seară la club by Claudiu Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2700_a_4025]
-
Cămătaru, au năvălit în casa unui om de afaceri din comuna Ghermănești, apoi și-au dat seama că au greșit adresa. Polițiștii au descins în casa lui Nicolae Georgescu la ora 6:00. După ce i-au spart geamurile și au răvășit lucrurile, mascații i-au spus omului că au un mandat de percheziție și caută obiecte interzise la vânzare. M-am trezit cu ei peste mine în dormitor. Am crezut că sunt hoți. Am coborât la parter și l-am văzut
Gafă incredibilă a Poliției. Mascații au năvălit în casa unui om nevinovat () [Corola-journal/Journalistic/27613_a_28938]
-
și l-am văzut pe fiul meu de 17 ani, întins pe jos, cu arma la cap. Am înlemnit. Mi-au spus că sunt de la Poliția Capitalei și caută obiecte interzise la vânzare”, a povestit omul de afaceri. După ce au răvășit locuința și au găsit cinci telefoane mobile și o armă cu gaze, deținută legal, și-au dat seama că au greșit adresa, au întocmit proces verbal și au plecat, informează Adevărul. Nicolae Georgescu susține că nu are nicio legătură cu
Gafă incredibilă a Poliției. Mascații au năvălit în casa unui om nevinovat () [Corola-journal/Journalistic/27613_a_28938]
-
roșii fericirea celei mai depline iubiri e firească, pământească, a „mărgelei ale cărții de astrologie încep să se înnegr i tă adesea ca suf letul roșii”, dar și prin contrastul dintre miște; Dionis se transporta „într-un fel călugărului Dan. Răvășit de cele mai tenebrosul „vis” final iconoclast și de vis” conștient, cu ochii deschiși, o contradictorii aspirații. măreția primăvăratică a naturii reverie romantică (aidoma ”visului Forța divină a feciorelnicei iubiri strălucitoare, în care disperarea se ferice” declanșat de sărutări în
Mihai Eminescu "Sărmanul Dionis". In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ştefan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/87_a_52]