497 matches
-
luând locul concertului simfonic și vidul măsurând timpul. Răsturnare sau întoarcere a valorilor la locul cuvenit. Când are loc schimbarea și de ce, mintea mea fiind timbrul lipit pe scrisoarea către un destinatar necunoscut?! Dacă eu sunt timbrul, cine e destinatarul răvașului de noapte? Sau poate e ziuă și cineva scrie răspunsul. CAPITOLUL III SEARA C hiar în clipa în care Povestitorul aflat în Pleistocen lovea cu furie tavanul trecutului pentru ca cei din viitor să-și modeleze sunetele stațiilor de amplificare cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
un picior pe celălalt, anunțând și sonor, printr-un croncănit grav, Îndeplinirea misiunii sale și mai ales faptul că-și dorește simbria meritată, totdeauna sub forma unei bucăți de caș dulce, cântărind cât jumătate din greutatea Zoiței și după ce preda răvașul și Victor Îi spunea „liber”, pleca spre familia și iubirile sale. Căldura cu care Cel-de-Sus binecuvânta coacerea grâului se mai potolise. Între marea galbenă cu valuri lente de grâu pârguit, ale cărui boabe mășcate trimiteau prin antene țepoase, În toate
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
acesta i-o cere. Semnează Charles, principe de Wales. Alatriste deschise cutia de lemn negru, Împodobită cu incrustații de fildeș pe capac. Inelul era de aur și purta gravate pe el cele trei pene ale moștenitorului Angliei. Scrisoarea era un răvaș Împăturit În patru, cu aceeași pecete ca inelul, scrisă În limba engleză. Când ridică ochii, văzu că favoritul Îl privea și că Între barba-i feroce și mustață i se desena un zâmbet melancolic. Ce n-aș da eu, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
pecete ca inelul, scrisă În limba engleză. Când ridică ochii, văzu că favoritul Îl privea și că Între barba-i feroce și mustață i se desena un zâmbet melancolic. Ce n-aș da eu, zise Olivares, să dispun de un răvaș ca acesta. Epilog Cerul amenința a ploaie deasupra Alcázar-ului și norii grei venind dinspre apus păreau să se ferfenițească sfârtecați de fleșa ascuțită a Turnului Aurit. Așezat pe o bancă de piatră a esplanadei regale, mi-am acoperit umerii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
multă lumină. Avem și scaune... Se gândise să-l pună chiar pe unul dintre curioși să o parcurgă, iar el, în felul acesta, să fie atent la reacțiile fiecăruia, dar se temuse ca nu cumva lectorul să denatureze ceva din răvaș, fie și din greșeală. Cu voce sigură, neașteptat de nuanțată, sergentul a început să citească: Dragul meu A., De câteva săptămâni încoace mi se întâmplă un lucru nemaipomenit. Propria mea imagine nu mă mai ascultă! E vorba de imaginea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
cu încetineală, și în poveștile de dragoste, eliberate, din ce în ce, de apele repezi ale romantismului. Situația care duce, în Zoe, la drame sublime e îndeajuns de meschină: o slugă ("mizerabila de servitoare, o dobitoacă!", nu-i așa?) încurcă răvașele, identificate prin culori pastel. Repetarea scenei o bagatelizează, făcînd din Zoe o biată închipuită, rătăcită într-o nuvelă realistă, în care mai stăruie, crepuscular, un paj meditativ și o nebunie dată, înadins, fantelui disprețuitor. Vestigii romantice. Se vor pierde și
Locul celor vechi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8062_a_9387]
-
covrigul. Un copil ar fi găsit oricare alte mijloace. De aceea finalurile schițelor descumpănesc, arătînd, zgîrcite în vorbe și mai zgîrcite în fapte, o lume ieșită din fire. Casa șoarecilor, schița omonimă cu volumul, e tot despre Buiumaș, scriitorul de răvașe în limbi străine neamurilor de peste țări. Ispitită de o posibilă moștenire de la un unchi din Japonia, "țara oamenilor de alamă", mama lui Buiumaș îl duce la poștă, casa cu șobolani, să afle adresa presupusului nabab. "Studentul" ei, care ar fi
Poezii, în fond by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7901_a_9226]
-
vii și mai frumoase scrisori din Frig îi aparțin, indubitabil, acestui artist și om adevărat pe nume Aurel Dumitrașcu. Revanșa prietenului mai tânăr o consider chiar volumul de față, substanțial și incitant, dacă nu emoționant, și anticipat printr-un superb răvaș de acum un sfert de veac: Domnule domn drag, sunt alături de tine și de logosul tău minunat în toate întâmplările anului și anilor următori. Adrian, dec. 1984".
Doi poeți (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7566_a_8891]
-
plicticos, fără neam de petrecere, Dabija Voievod: "Nici vin cu apă n-am să mestec,/ Nici dau un ban pe toată fala." Într-adevăr, nu pentru glorie - deși epigramele l-au lăsat pe Păstorel în istoria literară - sînt scrise aceste răvașe pe-un colț de masă. Ci, mai degrabă, pentru știința celor vii (cu... viile), ca să prețuiască ce au. Vinul lui Păstorel, care n-are nimic a face cu beția solitară, rece, din Poema finală a lui Bacovia, îl conține pe
Între pahare by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7632_a_8957]
-
sulimeneală. Al treilea măr e hașurat de segmentate, vinișoare roze; Aici sunt parmeni aurii - fructe ce-mi plac mult. Iar la urmă pus-am mere de Antonovka, verzi, tari. Acre-s?... Ce să-i faci?... - Nu mânca. Mai bine du răvașul pân-la capăt Ia vopsele și pensule. Pe pervazul ferestrei pune darul, Trage perdeaua la o parte, las’ soarele să răzbată. Filei albe încredințează-i taina naturii. Privește sobru, calm. Soarele te va ajuta. Igor TERENTIEV (1892-1937) * * * Strunind Gâtlejul gol, Eu
Avangarda rusească – jertfa gulagului () [Corola-journal/Journalistic/5156_a_6481]
-
că nu e personaj lipsit de secrete, fiecare ființă părând că găzduiește undeva, prin tenebrele sufletului, un soi de fațetă întunecată, un Mr. Hyde personal care își face apariția în momente de cumpănă. Cele mai caste soții primesc pe furiș răvașe de amor de la foști iubiți, cei mai cuviincioși bărbați nutresc pasiuni ascunse pentru prostituate, cei mai faimoși scriitori ai vremii sunt dispuși la compromisuri care aduc a pact faustic. E o lume dură, în care adevărul și minciuna sunt perfect
Două traduceri by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/4426_a_5751]
-
cel din urmă. De pildă, în confruntarea polițelor, să le zicem, pe care le au Cetățeanul turmentat și Trahanache, colegi la 11 februarie, titlu valabil are hârtia lui Zaharia, care deturnează deznodământul. Cealaltă își urmează circuitul ei privat, ca și răvașul lui Dandanache, simple zgândăriri, spuneam, ale unei apocalipse amânate. Nu altceva e revoluția pe care crede că o (re)trăiește Leonida. O glumă, o prevenire și nimic mai mult a ceea ce ar putea fi, dar nu e încă. Precum în
11 februarie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5768_a_7093]
-
acum pe Victor Ponta, să mă lase în pace Președintele SAR a mai spus că președintele României a adus în discuție fără nicio legătură cu soțul său. "Eu, fiind la Berlin și nu aici, toată istoria e documentată prin câteva răvașe email pe care le am, așa cum și STS-ul are toate convorbirile noastre telefonice și nu e de fapt așa greu de stabilit dacă eu l-am sunat pe Traian Băsescu sau i-am făcut vreodată cea mai mică solicitare
Mungiu îi dă replica lui Băsescu: M-a atacat nebărbătește by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/37124_a_38449]
-
Buzea, în poezie, ca și în viață. Să spună, oricât de subtil, ce are de zis. Chiar dacă săgeata are, ca întotdeauna, două vârfuri la fel de ascuțite. Dialoguri, probabil surde, ale unei poete care a făcut, altminteri, legământ de tăcere, sunt aceste răvașe când pedepsitoare, când jucându-se cu promisiuni în care nu e bine să crezi: „Te voi chema, și vei veni,/ Și-am să lipsesc, și dinadins/ Din toamnă-n toamnă tot mai gri,/ Din toamnă-n toamnă tot mai stins
„Ce pierzi lipsind...“ by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3272_a_4597]
-
alea pe care le spălai bine și le foloseai, pe urmă, ca pahare) din care ies omuleți-miracol, genul de miracol al unei lumi din care fuga de plictiseală scoate nerv fantastic. O tristețe de poezie, pusă într-un soi de răvașe pentru copilul care ai fost, pentru vremea cînd credeai în Bau-Bau, și nu era rău mai mare decît el în țară. Ce se întîmpla, de fapt, în țară? Nu mare lucru, erau niște tovarăși pe care-i îngînau copiii-n
Orășelul copiilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10782_a_12107]
-
sibiană, unde se perindaseră înaintea lui, scriitori de seamă ca Slavici și Coșbuc. Articolele lui îl fac indezirabil față de oficialitățile austro-ungare și trebuie să părăsească Sibiul, stabilindu-se la Cluj, ca protopop greco-catolic al orașului și întemeind aici propria revistă "Răvașul". Din anul 1948, îndură, ca și alți preoți și dascăli greco-catolici, drama Bisericii Române Unite și se stinge, în uitare, în 1956. Înaintea lui Al. Lupeanu-Melin, Dr. Elie Dăianu a încercat sub forma unor cărticele, evocarea marilor personalități ale Blajului
Un biograf al lui Eminescu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/10141_a_11466]
-
semneze cu un alt pseudonim (Eliza Serea, prof. secundar din Breaza-de-Sus), articolul Literatura pentru război, în revista "Ilustrațiunea națională" (nr. din iunie-iulie-august 1913, p. 18-20). După prezentarea poeziilor lui Const. T. Stoica (Cântec de goarnă), T. Duțescu-Duțu (1913), Aurel Vasilescu (Răvaș), publicate și acestea în "Universul", Caraion/Serea conchide vexat: "Numai un criminal exploatează evenimentele în folosul său personal și poeții ocazionali fac cu nerușinare acest lucru." în continuarea unor atari cuvinte sarcastice, adaugă: "Un alt poet de ocazie, d-l
Debutul absolut al lui Ion Barbu by Mircea Colosenco () [Corola-journal/Memoirs/8943_a_10268]
-
infern, al cărei strigăt e auzit doar de fiica prizonieră, la rându-i, în lumea nouă, însingurată și derutată peste poate. E un strigăt dublu, transformat într-unul comun. De aici poemul tragic al despărțirii pe care-l citim în răvașe. „Noi două - notează în septembrie 1948 - am fost cuplul ideal, sincer până la cruzime, exigent până dincolo de omenesc, încrezător și iubitor până dincolo de încredere și de iubire. O fi bine, o fi rău? Și una, și alta, fiindcă am îndrăznit să
Dincolo de groapa comună by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4190_a_5515]
-
condiția femeii divorțate. Păstrează, până nu devine nociv politic, numele Lovinescu; când modificările politice impun precauții de noile epurări, ea revine la numele de fată, fără a diminua ceva din demnitatea de odinioară, cu riscul de a nu mai primi răvașele din străinătate. Interesant e cum, de la un punct, mama se transformă în fiică, slăbiciunea ei fiind trădată de felul cum Monica, doctoranda strălucită, însuflețește talentul din scrierile mamei. Astfel încurajată, Ecaterina va scrie nu doar cifrat, ca până atunci, dar
Dincolo de groapa comună by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4190_a_5515]
-
talentul din scrierile mamei. Astfel încurajată, Ecaterina va scrie nu doar cifrat, ca până atunci, dar și cu un soi de cenzură interioară a scrisului - o conștiință consacrată de curând, de departe, deși era dintotdeauna înăuntru. I se amintește că răvașele aduc cu un roman; intimidată, se recuză, dar scrisorile nu mai seamănă cu cele de dinainte. Ba atmosfera nu mai este crestată și se trece ex abrupto la informații de actualitate stringentă, supărătoare, fie se construiește în tihnă, cu o
Dincolo de groapa comună by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4190_a_5515]
-
roșu-albastru, în culorile British Airways, pe care îl aveau scrisorile francate «Par avion». Toți preferam într-o vreme aceste plicuri, le cumpăram de la papetărie cu duzina, hârtia era mai bună și stiloul aluneca atunci când scriai adresa, apreciam cum arătau aceste răvașe în chintesența lor poștală.” Pornind de aici, prozatorul clujean face de fapt „cronica unei morți anunțate” - e vorba despre moartea unei forme de comunicare, scrisoarea, fără de care, până de curând, viețile noastre erau de neconceput. De citit, nu doar fiindcă
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4066_a_5391]
-
am primit de la cititoarea Irulan (mersii!) o corespondență savuroasă, purtată prin bilețele lipite pe o ușă. O ușă dincolo de care se află subiectul discuției: o pisică. Ca să nu vă mai chinuiți să descifrați, vă ajut eu cu transcrierea celor două răvașe. PRIMUL BILEȚEL: “Ce deșteaptă ești!!! Îți la-și pisica nemâncată atâta timp!!! Să dea Dumnezeu să ai parte toată viața de mâncarea pe care i-ai lăsat-o pisici!!!!! Nu ai suflet deloc!!!!!” AL DOILEA BILEȚEL: “Stimat domn/ Stimată doamnă
Bileţele, pisici, poponeţe şi penisuri de motan by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18984_a_20309]
-
consacrați decît ca opere de autor), ne-am aștepta ca specia maximelor și a aforismelor să capete o a doua tinerețe prin reciclarea ei în mediul pestriț și fecund al literaturii populare. Au început de altfel să apară culegeri de răvașe și epigrame, majoritatea însă reeditări sau traduceri. Rezerva noastră de moraliști pare pe terminate. De aceea semnalăm un autor care încearcă să se mențină, de mai mulți ani, în perimetrul îngust al acestui gen. E vorba de Vasile Ghica, ultimul
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/13706_a_15031]
-
Domniță Izvana, de dor știe dorul, dar slova-mi, năroada, de unde să-nceapă stihirii livada? Cuvine-s-ar crinul, plutind peste apă, rotundu-i de undă - ofrandei năstrapă, așa cum Libanul sorbindu-și hogașul, la fel plin de cedri să-mi fie răvașul. Ba schimbă diece! Altcumul așterni-i. Începe cu sănii, dantelele iernii, rostindu-i Domniței din land de călină, că brazii-mi s-apleacă sub dar de lumină. Ba nu! Primăvară din sâmburul lunii! Ca arcul sprâncenei să zboare lăstunii, dar
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]
-
frumsețe.” „Dar ea îți ceruse, nu doar giuvaierul, de turn voia luna să-și sprijine cerul...” „Cum? Iazul nu-i gata, ținându-i ghergheful, să-i farmece unda-n răsfrângeri sideful?” „Ca tine ferice prin veac oare cine-i? Stăpâne, răvașul trimite-l Reginei, dar cum vrei s-ajungă mai repede Doamnei?” „Când steaua e gata, cu berzele toamnei. Solie, eu însumi, nu-s zări să m-ascunză, va duce-o miresei ninsoarea-mi de frunză, pe murmur de ape, vrăjind
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]